luni, 26 ianuarie 2015

Scrisoarea unui - Suflet drag -



Vrei tu oare fericire?

Vrei tu pacea si-mpacarea?

Vrei sa afli zari din care 

Sa-ti vina inviorarea?



Vrei sa afli tu odihna

Sufletului zbuciumat?

Vrei lumina pentru cerul

Vietii tale-ntunecat?



Vrei dreptatea in umblarea

Si trairea la-olalta?

Adevarul sa-ti aduca

Fericirea lui inalta?



Vrei o viata fericita?

O viata adevarata,

Sfanta si desavarsita

Pentru-a ta viata toata?



Tine minte: in IUBIRE

Este unica scapare,

In IUBIREA care-n inimi

Are-a ei adanci izvoare...



Numai ea e-n stare-a-anvinge

Greul care ne doboara

Ca un soare nou in inimi

Si in lume sa rasara!

               Amin!




Rugaciune pentru vrajmaşi
(potrivita la sfârşitul anului şi la orice vreme)





Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem! 

Vrăjmaşii m-au împins şi mai mult spre Tine, în braţele Tale, mai mult decât prietenii.  Aceştia m-au legat de pământ şi mi-au răsturnat orice nădejde spre pământ. Vrăjmaşii m-au făcut străin faţă de împărăţiile pământeşti şi un locuitor netrebnic, faţă de pământ. Precum o fiară prigonită, aşa şi eu, prigonit fiind, în faţa vrăjmaşilor, am aflat un adăpost mai sigur, ascunzându-mă sub cortul Tău, unde nici vrăjmaşii, nici prietenii, nu pot pierde sufletul meu.



Doamne, binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem. Ei au mărturisit în locul meu păcatele mele în faţa lumii. Ei m-au biciuit, când eu m-am cruţat de biciuire. Ei m-au chinuit atunci când eu am fugit de chinuri.



Ei m-au hulit atunci când eu m‑am măgulit pe mine însumi.



Ei m-au scuipat atunci când eu m-am mândrit cu mine însumi.



Când eu m-am făcut înţelept, ei m-au numit nebun.



Când m-am făcut puternic, ei au râs de mine ca de un pitic.



Când am vrut să conduc pe oameni ei m-au împins înapoi.



Când m-am grăbit să mă îmbogăţesc, ei m-au smucit înapoi cu mână de fier.



Când m-am gândit să dorm liniştit, ei m-au trezit din somn.



Când mi-am zidit casă pentru viaţă lungă şi liniştită, ei au răsturnat-o şi m-au izgonit afară. Într-adevăr vrăjmaşii m-au dezlegat de lume şi mi-au prelungit mâinile până la veşmântul Tău.



Binecuvântează Doamne pe vrăjmaşii mei!



Binecuvântează-i şi-i înmulţeşte; asmute-i şi mai mult împotriva mea, ca fuga mea spre Tine să fie fără întoarcere; ca să se rupă nădejdea mea în oameni ca pânza de păianjen; ca smerenia să împărăţească deplin în inima mea; ca inima mea să devină mormântul celor rele. Ca toată comoara mea să o aduni în ceruri. Ah, de m-aş elibera odată de autoamăgire, care m-a încâlcit într-o mreajă cumplită a vieţii înşelătoare!



Vrăjmaşii m-au învăţat să ştiu ceea ce puţin ştiu în lume: că omul nu are pe pământ vrăjmaşi afară de sine însuşi. Doar acela urăşte pe vrăjmaşi, care nu ştie că vrăjmaşii nu sunt vrăjmaşi, ci prieteni severi. De aceea, Doamne, binecuvântează pe prietenii şi pe vrăjmaşii mei! Sluga blestemă pe vrăjmaşi căci nu ştie, iar Fiul îi binecuvântează căci ştie. Fiul ştie că vrăjmaşii nu pot să se atingă de viaţa lui. De aceea El păşeşte liber între ei şi se roagă lui Dumnezeu pentru aceştia.



Doamne binecuvântează pe vrăjmaşii mei! Şi eu îi binecuvântez şi nu-i blestem! 
(Sf. Nicolae Velimirovici, Rugăciuni pe malul lacului)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu