Datoriile prorocilor !

Ezechiel 33

1. Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel:
2. "Fiul omului, vorbeste copiilor poporului tau si spune-le: "Cand voi aduce sabia peste vreo tara, si poporul tarii va lua din mijlocul lui pe un om oarecare si-l va pune ca strajer,
3. daca omul acela va vedea venind sabia asupra tarii, va suna din trambita si va da de stire poporului,
4. si daca cel ce va auzi sunetul trambitei nu se va feri, si va veni sabia si-l va prinde, sangele lui sa cada asupra capului lui.
5. Fiindca a auzit sunetul trambitei, si nu s-a ferit, de aceea, sangele lui sa cada asupra lui; dar, daca se va feri, isi va scapa viata.
6. Daca insa strajerul va vedea venind sabia, si nu va suna din trambita, si daca poporul nu va fi instiintat, si va veni sabia si va rapi viata vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiuirii lui, dar voi cere sangele lui din mana strajerului."
7. Acum, fiul omului, te-am pus strajer peste casa lui Israel. Tu trebuie sa asculti cuvantul care iese din gura Mea si sa-i instiintezi din partea Mea.
8. Cand zic celui rau: "Raule, vei muri negresit!", si tu nu-i spui, ca sa-l intorci de la calea lui cea rea, raul acela va muri in nelegiuirea lui, dar sangele lui il voi cere din mana ta.
9. Dar, daca vei instiinta pe cel rau, ca sa se intoarca de la calea lui, si el nu se va intoarce, va muri in nelegiuirea lui, dar tu iti vei mantui sufletul.
10. Spune, dar, fiul omului, casei lui Israel: "Voi cu drept cuvant ziceti: "Faradelegile si pacatele noastre sunt asupra noastra si din pricina lor tanjim; cum am putea sa traim?"
11. Spune-le: "Pe viata Mea, zice Domnul Dumnezeu, ca nu doresc moartea pacatosului, ci sa se intoarca de la calea lui, si sa traiasca. Intoarceti-va, intoarceti-va de la calea voastra cea rea! Pentru ce vreti sa muriti voi, casa lui Israel?"
12. Si tu, fiul omului, spune copiilor poporului tau: "Neprihanirea celui neprihanit nu-l va mantui in ziua faradelegii lui, si cel rau nu va cadea lovit de rautatea lui in ziua cand se va intoarce de la ea, dupa cum nici cel neprihanit nu va putea sa traiasca prin neprihanirea lui in ziua cand va savarsi o faradelege.
13. Cand zic celui neprihanit ca va trai negresit - daca se increde in neprihanirea lui, si savarseste nelegiuirea, atunci toata neprihanirea lui se va uita, si el va muri din pricina nelegiuirii pe care a savarsit-o.
14. Dimpotriva, cand zic celui rau: "Vei muri!" - daca se intoarce de la pacatul lui si face ce este bine si placut,
15. daca da inapoi zalogul, intoarce ce a rapit, urmeaza invataturile care dau viata si nu savarseste nicio nelegiuire, va trai negresit, si nu va muri.
16. Toate pacatele pe care le-a savarsit se vor uita; a facut ce este bine si placut, si va trai negresit!
17. Copiii poporului tau zic: "Calea Domnului nu este dreapta!" Totusi mai degraba calea lor nu este dreapta!
18. Daca cel neprihanit se abate de la neprihanirea lui si savarseste nelegiuirea, trebuie sa moara din pricina aceasta.
19. Dar daca cel rau se intoarce de la rautatea lui si face ce este bine si placut, va trai tocmai din pricina aceasta!
20. Fiindca ziceti: "Calea Domnului nu este dreapta!", va voi judeca pe fiecare dupa umbletele lui, casa lui Israel!"
21. In al doisprezecelea an, in ziua a cincea a lunii a zecea a robiei noastre, un om care scapase din Ierusalim a venit la mine si a zis: "Cetatea a fost luata!"
22. Dar mana Domnului venise peste mine seara, inainte de venirea fugarului la mine, si Domnul imi deschisese gura pana a venit el la mine dimineata. Gura imi era deschisa, si nu mai eram mut.
23. Atunci cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel:
24. "Fiul omului, cei ce locuiesc in daramaturile acelea in tara lui Israel zic: "Avraam era singur, si tot a mostenit tara; dar noi suntem multi, si tara ne-a fost data in stapanire!"
25. De aceea spune-le: "Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: "Voi mancati carne cu sange, va ridicati ochii spre idolii vostri si varsati sange. Si voi sa stapaniti tara?
26. Voi va bizuiti pe sabia voastra, savarsiti uraciuni, fiecare din voi necinsteste pe nevasta aproapelui sau. Si voi sa stapaniti tara?"
27. De aceea spune-le: "Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: "Pe viata Mea, ca cei ce locuiesc in aceste daramaturi vor cadea ucisi de sabie; pe cei ce sunt pe camp ii voi da de mancare fiarelor; iar cei ce sunt in intarituri si in pesteri vor muri de ciuma.
28. Voi preface tara intr-o pustietate si intr-un pustiu; mandria tariei ei se va sfarsi, muntii lui Israel vor fi pustiiti si nimeni nu va mai trece prin ei.
29. Si vor sti ca Eu sunt Domnul, cand voi preface tara intr-o pustietate si intr-un pustiu, din pricina tuturor uraciunilor pe care le-au savarsit."
30. Fiul omului! Copiii poporului tau vorbesc de tine pe langa ziduri si pe la usile caselor si zic unul altuia, fiecare fratelui sau: "Veniti, dar, si ascultati care este cuvantul iesit de la Domnul!"
31. Si vin cu gramada la tine, stau inaintea ta ca popor al Meu, asculta cuvintele tale, dar nu le implinesc, caci cu gura vorbesc dulce de tot, dar cu inima umbla tot dupa poftele lor.
32. Iata ca tu esti pentru ei ca un cantaret placut cu un glas frumos si iscusit la cantare pe corzi. Ei iti asculta cuvintele, dar nu le implinesc deloc.
33. Cand se vor intampla insa aceste lucruri - si iata ca se intampla! - vor sti ca era un proroc in mijlocul lor."

 

Bucurati - va si va veseliti !

 Eclesiastul 8/9

5. Pe cine pazeste porunca, nu-l atinge nicio nenorocire, dar inima inteleptului cunoaste si vremea si judecata.

6. Caci pentru orice lucru este o vreme si o judecata, si nenorocirea paste pe om.

7. Dar el nu stie ce si cum se va intampla, caci n-are nici cine-i spune.

8. Omul nu este stapan pe suflarea lui, ca s-o poata opri, si n-are nicio putere peste ziua mortii; in lupta aceasta nu este izbavire, si rautatea nu poate scapa pe cei rai.

9. Toate acestea le-am vazut, si mi-am indreptat inima spre tot ce se face sub soare. Este o vreme cand un om stapaneste peste alt om, ca sa-l faca nenorocit.

10. Atunci am vazut pe cei rai ingropati si ducandu-se la odihna lor, iar pe cei ce lucrasera cu neprihanire departandu-se de locul sfant si uitati in cetate. Si aceasta este o desertaciune!

11. Pentru ca nu se aduce repede la indeplinire hotararea data impotriva faptelor rele, de aceea este plina inima fiilor oamenilor de dorinta sa faca rau.

12. Totusi, macar ca pacatosul face de o suta de ori raul si staruie multa vreme in el, eu stiu ca fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu si au frica de El.

13. Dar cel rau nu este fericit si nu-si va lungi zilele, intocmai ca umbra, pentru ca n-are frica de Dumnezeu.

14. Este o desertaciune care se petrece pe pamant: si anume, sunt oameni neprihaniti carora le merge ca si celor rai, care fac fapte rele, si sunt rai carora le merge ca si celor neprihaniti, care fac fapte bune. Eu zic ca si aceasta este o desertaciune.

15. Am laudat, dar, petrecerea, pentru ca nu este alta fericire pentru om sub soare decat sa manance si sa bea, si sa se inveseleasca; iata ce trebuie sa-l insoteasca in mijlocul muncii lui, in zilele vietii pe care i le da Dumnezeu sub soare.

16. Cand mi-am pus inima sa cunosc intelepciunea si sa ma uit cu bagare de seama la truda pe care si-o da omul pe pamant - caci omul nu vede somn cu ochii, nici zi, nici noapte -

17. am vazut atunci toata lucrarea lui Dumnezeu, am vazut ca omul nu poate sa patrunda ce se face sub soare; oricat s-ar trudi el sa cerceteze, tot nu va putea afla; si chiar daca inteleptul ar zice ca a ajuns sa inteleaga, tot nu poate sa gaseasca.

 Du-te, dar, de mananca-ti painea cu bucurie si bea-ti cu inima buna vinul; caci demult a gasit Dumnezeu placere in ce faci tu acum.

8. Hainele sa-ti fie albe in orice vreme, si untdelemnul sa nu-ti lipseasca de pe cap.

9. Gusta viata cu nevasta pe care o iubesti, in tot timpul vietii tale desarte pe care ti-a dat-o Dumnezeu sub soare, in aceasta vreme trecatoare; caci aceasta iti este partea in viata in mijlocul trudei cu care te ostenesti sub soare.

10. Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta! Caci, in Locuinta mortilor in care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune!

11. Am mai vazut apoi sub soare ca nu cei iuti alearga, ca nu cei viteji castiga razboiul, ca nu cei intelepti castiga painea, nici cei priceputi, bogatia, nici cei invatati, bunavointa, ci toate atarna de vreme si de imprejurari.

12. Caci omul nu-si cunoaste nici macar ceasul, intocmai ca pestii prinsi in mreaja nimicitoare si ca pasarile prinse in lat; ca si ei sunt prinsi si fiii oamenilor in vremea nenorocirii, cand vine fara veste nenorocirea peste ei.

13. Am mai vazut urmatoarea intelepciune sub soare si mi s-a parut mare.

14. Era o mica cetate, cu putini oameni in ea; si a venit asupra ei un imparat puternic, a impresurat-o si a ridicat mari intarituri impotriva ei.

15. In ea se afla un om sarac, dar intelept, care a scapat cetatea cu intelepciunea lui. Si nimeni nu se gandise la omul acela sarac.

16. Atunci am zis: "Mai buna este intelepciunea decat taria!" Totusi intelepciunea saracului este dispretuita, si nimeni nu-l asculta.

17. Cuvintele inteleptilor, ascultate in liniste, sunt mai de pret decat strigatele unuia care stapaneste intre nebuni.

18. Intelepciunea este mai de pret decat sculele de razboi; dar un singur pacatos nimiceste mult bine.