Parintele Arsenie Boca spune ca atunci cand nu poti vorbi cu copiii despre Dumnezeu, sa vorbesti cu Dumnezeu despre ei !
Daca ar respecta toti aceasta recomandare poate nu am vedea spitalele atat de pline pana la refuz cu copii bolnavi in faze terminale. Ma refer si la ceicare poate au trecut de 40 de ani, dar ignora sfaturile parintilor, care au inceput sa se intoarca la Dumnezeu si sa priceapa de unde vin toate necazurile care ii lovesc, chiar daca acesti copii se numesc maturi din punct de vedere fizic si intelectual.
INTRODUCERE
Tu ai făcut miazănoaptea şi miazăziua; Taborul şi Hermonul se bucură de Numele Tău.(ps.89:12)
Pastorul lui Herma
Pastorul lui Herma este o carte apocrifa cu referire la Noul
Testament. In ea se imagineaza biserica Domnului ca un turn. Turnul
acesta, ca si toate turnurile de altfel, era construit din pietre. Este
vorba despre acele pietre care suportau o astfel de activitate si puteau
fi folosite la o asemenea constructie. Apoi se ia fiecare tip de piatra
si se explica de ce a fost sau nu fost folosita la constructia
turnului. Cartea poate fi interesanta mai ales in ceea ce priveste
explicatia cu privire la pietrele folosite pentru acesta zidire. Explica
de ce sunt unele pietre ciuntite, crapate, fisurate, rotunde, patrate,
si aplica acestea la viata crestinului. Insa pentru ca este o carte
apocrifa, cel care o citeste trebuie sa stie sa discearna si sa
deosebeasca lucrurile bune (daca sunt ) de cele care sunt mai putin
bune.
Cartea I – Vedeniile
2. Dupa ce vorbi ea cuvintele acestea, se inchisera cerurile iar eu eram cu totul cuprins de teama, groaza si intristare, caci ziceam in mine, ” Daca si pacatul acesta mi se scrie in cartea judecatii cum ma voi mai putea mantui? Sau cum voi imblanzi pe Dumnezeu pentru pacatele mele savarsite cu fapta. Si cu ce cuvinte voi rug ape Domnul ca sa imi fie milostiv?” . Pe cand cugetam si socoteam acestea in inima mea, vad inaintea mea un fotoliu mare si alb ca zapada. Si veni o femeie batrana imbracata in vesmant foarte stralucitor, cu o carte in maini, se aseza singura si ma salute cu cuvintele :
“Bucura-te Hermo “ iar eu plin de intristare ii zisei plangand : “ Doamna bucura-te”. Ea imi zise : “ Pentru ce esti asa trist Hermo ? erai rabdator anevoie de suparat si in toata vremea razand, pentru ce esti acum atat de posomorat la fata si nu vesel?” . Iar eu ii raspunsei: “ Din pricina unei femei nobile care zice ca am pacatuit catre ea”. Si ea zise “ Nicidecum nu este asupra robului lui Dumnezeu lucrul acesta, dar in inima ta s-a suit pofta rea. Un astfel de gand poate insa sa aduca pacat asupra robilor lui Dumnezeu caci este un gand rau si inspaimantator pentru un suflet cu totul cinstit si dovedit ca bun, daca doreste o fapta rea si mai ales pentru tine Hermo care esti infranat si te abtii de la orice pofta rea fiind plin de toata nevinovatia se de mare curatie.
3. Dar nu pentru aceasta este Dumnezeu suparat pe tine ci pentru ca sa intorci pe copii tai care au pacatuit catre Domnul si catre voi parintii lor, caci in iubire oarba catre copiii tai nu ai povatuit casa ta ci ai lasat-o sa se strice ingrozitor. Pentru aceasta este Domnul suparat pe tine. Totusi va tamadui toate relele savarsite mai inainte in casa ta, caci pentru pacatele si nelegiuirile lor ai pierdut in afacerile tale negustoresti. Dar milostivirea cea bogata a Domnului s-a plecat spre tine, si casa ta se va intari e se va restabili in slava Lui, numai san u fi usuratic, ci cu inima buna, si intareste casa ta caci precum fierarul ciocanind lucrul sau face ce voieste tot asa si sfatul cel drept repetat zilnic stapaneste toata rautatea. Nu inceta sa sfatuiesti pe copiii tai, Caci stiu ca daca se vor pocai din toata inima, vor fi scrisi impreuna cu sfintii in cartile vietii”. Dupa ce se sfarsira vorbele acestea al ei, ma intreba: “ Voiesti sa asculti sa iti citesc ceva ?” Voiesc Doamna ! citeste-mi . “ Fi dar ascultator, imi spuse ea, si ia seama la maririle lui Dumnezeu”. Atunci in chip maret si minunat am auzit lucruri de care nu pot sa imi aduc aminte, caci toate cuvintele erau ingrozitoare, asa ca nu poate cineva sa le poarte. Numai vorbele de pe urma mi le amintesc caci erau folositoare si blande :” Iata Dumnezeul puterilor care a creat lumea cu putere nevazuta si neintrecuta si cu mare intelepciune si a imbracat zidirea cu frumusete prin slavita Lui vointa si cu Cuvantul cel puternic a intarit cerul si a intemeiat pamantul pe ape si cu a Sa intelepciune si pronie a zidit biserica Sa cea sfanta pe care a si binecuvantat-o. Iata aceasta va schimba cerurile,muntii, dealurile si marile si toate se fac netede pentru cei alesi ai sai ca sa le implineasca fagaduinta pe care le-a facut-o cu multa slava si bucurie, daca vor tine legile lui Dumnezeu pe care le-au primit cu credinta mare”.
4. Cand termina de citit se scula de pe fotoliu, venira patru tineri ridicara fotoliul si se dusera cu el spre rasarit. Iar ea ma chema la sine, se atinse de pieptul meu si imi zise: “ Ti-a placut citirea mea ? “ ii raspunsei : “ Acestea de la urma imi plac, Doamna dar cele de mai inainte sunt grele si aspre”. Ea imi zise: “ Acestea de la urma sunt pentru cei drepti, iar cele de mai inainte pentru pagani si pentru cei ce s-au lepadat de credinta”. Pe cand vorbea ea cu mine, se arata doi barbate, o ridicara pe brate si plecara spre rasarit unde fusese dus si fotoliul. Vesela pleca si departandu-se imi zise :” Fii cu curaj Hermo”
Vedenia II
1. Mergand spre Cumae, pe aceasi vreme ca si anul trecut, mi-am adus aminte pe cale de vedenia de dinainte si iarasi ma apuca Duhul si ma duse in acelasi loc unde ma dusese si anul trecut. Ajungand deci in locul acela plecai genunchii si incepui sa ma rog Domnului sis a slavesc numele Lui, ca ma socotit vrednic sa mi-a facut cunoscute pacatele mai inainte. Dup ace ma ridicai de la rugaciune, vazui inaintea mea pe batrana pe care o vazusem si anul trecut, plimbandu-se incoace si in colo si citind cu glas tare pe o carte. “ Poti tu, imi zise ea, sa vestesti acestea alesilor lui Dumnezeu ?” , raspunsei, ” Doamna, atatea nu pot tine minte, da-mi insa cartea ca sa o copiez”. “ Ia-o, imi zise, si sa mi-o dai inapoi”. O luai si retragandu-ma intr-un loc de pe camp, am copiat-o litera cu litera, caci nu aflam silabele. Sfarsind de copiat cartea deodata imi fu smulsa cartea din mana, de cine nu am vazut.
2. Dupa ce postii cinsprezece zile si ma rugai mult catre Domnul, mi se descoperi intelegerea acestei scrieri. Cele scrise erau :” Copii tai Hermo au pacatuit catre Dumnezeu, au defaimat pe Domnul si cu mare rautate au tredat pe parintii lor. S-au facut tradatori de parinti dar folos nu au avut de tradarea lor ci au adaugat la pacatele lor desfranari si tot felul de rautati si astfel s-a umplut masura faradelegilor lor. Fa cunoscut insa aceste cuvinte tuturor copiilor tai si sotiei (sotului)tale care pe viitor iti va fi ca o sora, caci nici ea nu isi pazeste limba cu care pacatuieste, dar auzind cuvintele acestea si-o va pazi si va afla mila. Dupa ce le vei face cunoscut cuvintele acestea pe care mi le-a poruncit Stapanul ca sa ti le descopar atunci se vor ierta lor toate pacatele pe care le-au savarsit mai inainte si tuturor sfintilor care au pacatuit pana in ziua aceasta, daca se vor pocai din toata inima lor si vor indeparta din inimile lor indoiala, Caci pe slava Sa a jurat Stapanul cu privire la alesii sai ca daca si dupa aceasta zi hotarata se va mai pacatui, nu se vor mai mantui, caci pentru cei drepti pocainta are sfarsit. Zilele pocaintei s-au implinit pentru sfinti iar pentru pagani este pocainta pana in ziua de apoi. Sa spui deci capeteniilor bisericii ca sa isi indrepte caile pentru dreptate pentru ca sa primeasca din plin si cu multa slava fagaduintele. Fiti deci statornici cei care savarsiti dreptatea si nu va indoiti pentru trecerea voastra in viata cealalta impreuna cu sfintii ingeri. Fericiti sunteti toti care rabdati marea asuprire viitoare si cati nu vor tagadui viata lor, caci sa jurat Domnul catre Fiul Sau ca cei ce au tagaduit pe Domnul lor s-au lipsit de viata vesnici. Adica cei ce iL vor tagadui in zilele viitoare, caci celor ce L-au tagaduit mai inainte le-a fost milostiv pentru multa Sa indurare.
3. Iar tu Hermo, sa nu pastrezi ura copiilor tai nici sa parasesti pe sora (sotul-frate)ta pentru ca sa fie curatiti de pacatele lor de mai inainte, caci vor fi povatuiti cu povata dreapta daca nu le vei pastra ura. Ura neimpacata duce la moarte, tu insa Hermo ai avut mari suparari personale din pricina calcarilor de lege savarsite in casa ta, pentru ca nu ai avut grije de ei, ci dimpotriva ai trecut cu vederea si te-ai indeletnicit cu afacerile tale cele rele, totusi iti aduce mantuirea faptul ca nu te-ai departat de Dumnezeul cel viu precum si curatia si multa infranare. Acestea te-au mantuit, daca ramai statornic in ele si mantuiesc pe toti care fac unele ca acestea si petrec in nevinovatie si simplitate. Acestia vor birui toata rautatea si vor fi statornici pana la viata vesnica. Fericiti toti care savarsesc dreptatea ! Nu vor pieri in veac. Sa spui lui Maxim: Iata vine o stramtorare, daca ti se pare ca este bine iaras tagaduieste. Aproape este Dom,nul de cei ce se intorc catre El precum este scris la Eldad si Modat, care au proorocit poporului in pustie. Un tanar foarte frumos mi-a facut in somn urmatoare marturisire zicandu-mi: Cine crezi ca este batrana de la care ai primit cartea ? – Sibila. am zis eu – Te inseli, nu este ea, imi zise el – Dar cine ? intreb eu – Biserica, imi raspunse el. L-am intrebat apoi: Pentru ce arata oare batrana ? – Pentru ca ea a fost creata inainte de toate, fu raspunsul sau, pentru aceasta este batrana si pentru ea a fost imtocmita lumea. Dupa aceea avui o vedenie in casa mea. A venit batrana si m-a intrebat daca am dat presbiterilor cartea. Am spus ca nu am dat-o. “Bine ai facut ,zise, caci am sa mai adaug cateva cuvinte. Cand voi sfarsi toate cuvintele, prin tine vor fi duse la cunostinta tuturor alesilor. Sa scri deci doua carti si sa trimiti una lui Clement si una Graptei. Clement sa o trimita apoi cetatilor din afara, caci lui i s-a incredintat aceasta; Grapte sa invete din ea vaduvele si orfanii, iar tu insuti sa o citesti in aceasta cetate, impreuna cu prezbiterii care stau in fruntea biserici”.
Vedenia III
1. Postind de multe ori si rugand pe Domnul ca sa imi arate descoperirea pe care o fagaduise sa mi-o arate prin batrana, chiar in acea noapte mi se arata batrana si imi zise: Pentru ca te rogi atat de mult si ai asa de mare ravna sa cunosti toate, vino la campul unde semeni alac, si pe la ceasul al cincilea iti voi aparea si iti voi arata cele ce trebuie sa vezi. O intrebai zicand: Doamna, in ce loc al campului ? – unde vrei tu – fu raspunsul ei. Mi-am ales in gand un loc frumos si retras. Mai inainte insa de a-i vorbi si a-i spune locul imi zise : Voi veni acolo unde doresti. Asa dar fratilor m-am dus la camp, am socotit exact ceasurile si am ajuns la locul unde hotarasem sa vin. Acolo vazui o sofa de fildes, pe sofa era asezata o perna de in si pe deasupra intinsa o panza foarte fina de in. Cand vazui aceste lucruri asezate inaintea mea si nu zari pe nimeni in locul acela, ramasei incremenit, groaza ma lua, parul mi se zburli si ma cuprinsera oarecum fiorii, pentru ca eram singur. Cand imi venii apoi in fire si imi adusei aminte de marirea lui Dumnezeu si prinsei curaj, imi plecai genunchii si incepui a marturisi iarasi pacatele mele ca si mai inainte. Doamna veni impreuna cu cei 6 tineri pe care ii vazusem si mai inainte, se aseza putin in urma mea si asculta la mine, cum ma rugam si imi marturiseam Domnului pacatele. Apoi se atinse de mine si imi zise: Hermo inceteaza a te ruga intruna pentru pacatele tale, roaga-te si pentru dreptate, ca sa primesti parte din ea pentru casa ta. Ma ridica de mana ma duse la sofa si zise tinerilor: Duceti-va si ziditi. Dupa ce se retrasera tinerii si ramasesem noi singuri imi zise: Sezi aici – raspunsei Doamna sa se aseze intai cei mai in varsta – Sezi zise, cand iti spun. Voind deci sa ma asez in partea dreapta, nu ma lasa ci imi facu semn sa ma asez in partea stanga. Pe cand ma gandeam in mintea mea si eram trist pentru ca nu ma lasase sa ma asez in partea dreapta imi zise: Esti suparat Hermo ? Locul din partea dreapta se cuvine altora care au bine placut lui Dumnezeu si au patimit pentru numele Lui. Tie iti lipsesc multe pentru ca sa poti sedea impreuna cu ei. Dar precum starui in curatie staruie si de aici inainte si vei sedea impreuna cu ei ca si toti care fac faptele lor si rabda cele ce au rabdat ei.
2. Ce au rabdat ei ? , intrerupsei eu – Asculta, imi zise, lovoturi de bici, inchisori, stramtorari mari, crucea, fiare salbatice, pentru Numele lui Dumnezeu. Pentru aceasta isi au locul in partea dreapta a altarului ca si oricine patimeste pentru Numele Lui Dumnezeu, iar celorlalti li se cuvine partea stanga. Dar si unii si altii, si cei ce stau la stanga si cei ce stau la dreapta, au aceleasi fagaduinte si daruri numai ca cei din dreapta au o oarecare cinste deosebita. Tu esti doritor foarte a sedea de-a dreapta impreuna cu ei, dar lipsurile tale sunt multe. Vei fi insa curatit de lipsurile tale si toti care nu se indoesc vor fi curatiti de toate pacatele pe care le-au savarsit pana in ziua aceasta. Dupa ce rosti aceste cuvinte voi sa plece. Eu insa cazui la picioarele ei si o rugai in numele Domnului sa imi arate vedenia pe care mi-o fagaduise. Atunci ma apuca iarasi de mana ma ridica sus si ma aseza pe sofa in partea stanga iar ea sezu im partea dreapta si ridicand in sus un toiag stralucitor, ma intreba: Vezi ceva mare? – raspunsei : Doamna nu vad nimic – Iarasi imi zise: Iata nu vezi in fata ta un turn mare, zidindu-se pe ape stralucitoare cu cate patru unghiuri ? - Intradevar, se zidea turnul in patru unghiuri de cei sase tineri care venisera impreuna cu ea. Alte zeci de mii de oameni aduceau pietre, unii din adanc, iar altii de pe pamant si le dadeau celor sase tineri, aceia le luau si zideau cu ele si toate pietrele scoase din adanc le zideau asa precum erau caci erau potrivite si se uneau la inchietura cu celelalte pietre. Si asa de bine se imbinau unele cu altele incat nu se observa incheietura lor iar zidirea turnului parea a fi facuta dintr-o singura piatra. Din celelalte pietre insa care erau aduse de pe uscat, pe unele le puneau la o parte,pe altele le intrebuintau la zidit, iar pe altele le taiau in bucati si le aruncau departe de turn. Multe alte pietre stau inca imprejurul turnului si nu le intrebuintau la zidire, caci unele din ele aveau crapaturi, altele erau ciuntite, iar altele erau albe si rotunde si nu se potriveau la zidire. Vedeam apoi alte pietre care erau aruncate de turn si mergeau rostogolindu-se pe drum, dar nu ramaneau pe drum ci se rostogoleau de pe drum intr-un loc anevoie de umblat. Altele cadeau pe foc si ardeau, altele cadeau aproape de ape si nu puteau sa se rostogoleasca, desi ar fi vrut sa se rostogoleasca mai departe si sa se duca in apa.
3. Cum imi arata acestea voi sa plece. Ii zisei : Doamna, ce folos pentru mine ca am vazut acestea si nu pricep insemnatatea lor ? - Iscodotor esti omule, imi raspunse ea, de vrei sa cunosti cele privitoare la turn ! – Se poate Doamna, zisei, dar vreau sa povestesc fratilor mei ca sa se bucure si ei auzindu-le si sa cunoasca pe Domnul in multa slava. Te vor asculta intr-adevar multi, zise ea, insa unii dintre cei ce te vor asculta, se vor bucura iar altii vor plange, dar si acestia daca vor asculta si se vor pocai, se vor bucura. Asculta deci asemanarile acestui turn, caci iti voi descoperi totul, dar nu-mi mai face suparare cu rugaciunea ta pentru descopperire, caci descoperirile de tot felul acesta isi au sfarsitul lor si acum sunt la sfarsit. Totusi tu nu vei inceta de a cere descoperiri, caci esti nerusinat. Turnul pe care il vezi zidindu-se, sunt eu, biserica care m-am aratat tie si acum si mai inainte. Intreaba acum in privinta turnului, orice vrei si iti voi descoperi, pentru ca sa te bucuri impreuna cu sfintii. Doamna, zisei eu, pentru ca m-ai socotit odata vrednic, ca sa imi descoperi totul, descopera-mi ceea ce este cu putinta sa ti se descopere, – ti se va descoperi, ma asigura ea, numai inima ta sa fie intoarsa catre Dumnezeu si sa nu pui la indoiala ceea ce ai vazut. O intrebai : Doamna, pentru ce turnul a fost zidit pe ape ? Ti-am spus de mai inainte, raspunse ea si totusi cercetezi cu atata ravna. Cercetand deci vei afla adevarul. Asculta acum pentru ce turnul a fost zidit pe ape: Pentru ca viata voastra prin apa sa mantuit si se va mantui. Turnul insa este intemeiat pe cuvantul numelui celui Atotputernic si slavit si este tinut prin puterea Domnului.
4. Doamna, exclamai eu, mare si minunat este lucrul acesta ! Dar cei sase tineri, care zidesc cine sunt Doamna ? Acestia sunt sfintii ingeri ai lui Dumnezeu cei care au fost creati mai intai si carora Domnul le-a incredintat toata zidirea spre a o face sa creasca, a o zidi si a stapani peste faptura intreaga, de acestia deci va fii terminata zidirea turnului. Dar ceilalti care aduc pietrele cine sunt ? si ei sunt sfinti ai lui Dumnezeu : Dar cei sase de mai inainte sunt mai presus decat ei. Zidirea turnului se va sfarsi si toti impreuna se vor bucura imprejurul turnului si vor slavi pe Dumnezeu ca sa sfarsit zidirea. Am mai intrebat-o apoi : Doamna as dori sa cunosc soarta pietrelor si puterea lor ce fel este, mi-a raspuns: Nu ca ai fi mai vrednic decat toti ceilalti, ca sa ti se descopere aceasta, caci sunt altii mai inaintea ta si mai buni decat tine carora ar fi trebuit sa li se descopere vedeniile acestea, dar ca sa se slaveasca numele lui Dumnezeu ti sa facut si ti se vor face si de aici incolo descoperiri pentru cei nehotarati, cei care mereu chibzuiesc in inimile lor, daca acestea sunt intr-adevar sau nu sunt. Spune-le ca toate acestea sunt adevarate si nimic nu este afara de adevar, ci toate sunt tari si sigure si bine intemeiate.
5. Asculta acum explicarea pietrelor care se duc spre zidire. Pietrele cele in patru colturi, albe si potrivite la incheieturi sunt apostoli, episcopi, invatatori sau diaconi care au vietuit dupa sfintenia lui Dumnezeu si au indeplinit slujba de episcopi, invatatori si diaconi in curatie si sfintenie fata de alesii lui Dumnezeu. Unii dintre ei au adormit deja, iar altii sunt inca in viata. Ei intotdeauna au lucrat in unire unii cu altii, au avut pace intre ei si au ascultat unii de altii. Pentru aceasta se potrivesc incheieturile lor la zidirea turnului. Ce inseamna oare pietrele care sunt aduse din adanc si sunt intrebuintate la zidire si se potrivesc la incheieturi cu celelalte pietre deja zidite ? Acestia sunt cei ce au patimit pentru numele Domnului. As dori sa cunosc celelalte pietre, care sunt aduse de pe uscat, ce insemneaza Doamna? Cele ce merg la partea de jos a zidirii si nu sunt cioplite, pe acestea le-a dovedit Domnul ca bune, pentru ca au umblat pe drumul cel drept al Domnului si au urmat poruncile lui. Cele ce sunt aduse si se pun sus la zidire, cine sunt ? – Sunt tineri in credinta si credinciosi obisnuiti. Ei sunt sfatuiti de ingeri ca sa faca bine, deoarece s-a aflat in ei rautate. Pe cine infatiseaza apoi cele puse la o parte si aruncate ? – Pe cei ce au pacatuit dar doresc sa se pocaiasca: pentru aceasta nu au fost aruncate departe de turn, pentru ca vor fi intrebuintati la zidire, daca se vor pocai. Cei ce se vor pocai deci, daca se vor pocai cu adevarat vor fi tari in credinta, numai daca se vor pocai acum, cat timp se zideste turnul. Iar daca se va sfarsi zidirea numai au loc ci vor fi aruncati. Numai atat vor avea, ca vor sta langa turn.
6.Vrei sa cunosti si pe acelea care au fost taiate in bucati si au fost aruncate departe de turn ? Acestia sunt fii nelegiuirii. Ei au crezut in chip fatarnic si nu au fost straini de niciun pacat. De aceea nu dobandesc mantuirea, pentru ca nu sunt buni de intrebuintat la zidire din pricina rautatiilor lor. Pentru aceasta au fost sfaramate si aruncate departe, din pricina maniei Domnului pentru ca l-au maniat. Celelalte pe care le-ai vazut stand in mare numar, fara a fi aduse la zidire inchipuiesc cele aspre, pe aceia care au cunoscut adevarul dar n-au ramas in el si nici nu sau unit cu cei sfinti, pentr aceea nu sunt bune de intrebuintat. Cine sunt apoi cele care au crapaturi ? – Acestia sunt cei care au vrasmasie unii impotriva altora in inimile lor si nu traiesc in pace intre ei, care la vedere pastreaza pacea, iar cand sunt departe unii de altii pastreaza rautatile in inima. Acestea sun crapaturile pe care le au pietrele. Cele ciuntite inchipuiesc pe aceia care au primit in adevar credinta si au cea mai mare parte la dreptate dar au si unele parti de nelegiuire. Pentru aceasta sunt ciuntite si nu intregi. Cine sunt oare Doamna pietrele albe si rotunde care nu se impotrivesc la zidire? – Acestia sunt cei ce au credinta dar au si bogatia lumii acesteia. Cand vine o stramtoare pentru bogatia si afacerile lor ei se leapada de Domnul. La acest raspuns ii mai pusei iarasi o intrebare : Doamna cand vor fi ei oare buni de intrebuintat la zidire ? – Vor fi vrednici de Dumnezeu imi zise, cand se va micsora bogatia lor, care ii amageste caci precum piatra este rotunda, daca nu se ciopleste si nu isi va pierde ceva din ea, nu poate fi in patru colturi, tot asa si cei bogati din lumea aceasta daca nu se pierde din bogatia lor, nu pot fi vrednici de Domnul. Cunoaste aceasta mai intai la tine insuti; cand erai bogat nu erai bun de nimic iar acum esti bun de intrebuintat si folositor pentru viata. Fiti buni de intrebuintat pentru Dumnezeu, caci si tu vei fi luat din aceste pietre.
7. Pietrele pe care le-ai vazut aruncate departe de turn cazand pe drum si rostogolindu-se de pe drum in locuri anevoie de umblat, sunt cei ce cred dar in urma indoelii parasesc calea cea adevarata socotind ca pot gasi o cale mai buna, se ratacesc si patimesc umbland prin locuri neumblate. Iar cele ce cad in foc si ard sunt aceia care sau departat pana la sfarsit de Dumnezeul cel viu si din pricina poftelor lor de desfranare si rautatilor pe care le-au savarsit, nu le trece prin minte sa se pocaiasca. Daca doresti sa stii cine sunt pietrele acelea, care cad aproape de apa si nu pot sa se rostogoleasca in apa ? – Acestia sunt cei ce asculta cuvantul si doresc sa se boteze in numele Domnului, dar cand li se aduce aminte de curatia adevarata se rasgandesc si umbla iarasi dupa poftele lor cele rele. Cu asta terminase lamuririle despre turn. Indrasnind o intrebai daca toate pietrele acestea care sunt aruncate si nu se potrivesc la zidirea turnului vor avea loc la turnul acesta si daca le este cu putinta pocainta. – Pocainta le este cu putinta, imi raspunse ea, dar la turnul acesta nu se mai pot potrivi. Pentru un alt loc mult mai neinsemnat se vor potrivi dar si aceasta cand vor fi chinuiti si se vor implini zilele pacatelor lor. Si pentru aceasta vor fi izbaviti pentru ca sau facut partasi cuvantului celui drept. Si atu7nci vor izbuti sa se izbaveasca de chinuri daca vor pune la inima faptele lor rele pe care le-au savarsit. Iar daca nu le vor pune la inima nu vor fi mantuiti din cauza impietririi inimii lor.
8. Cand am incetat deci de a o intreba toate acestea, imi zise: Vrei sa vezi si altceva? fiind foarte doritor de vedenii m-am bucurat mult ca voi vedea iarasi ceva. Bagand de seama aceasta batrana zambi si imi zise : – Vezi sapte femei imprejurul turnului – da Doamna, ii raspunsei eu si ea continua : Turnul este purtat de ele dupa porunca Domnului. Asculta acum si felul lor de lucrare. Cea dintai dintre ele cu maini puternice se numeste credinta prin ea se mantuiesc alesii lui Dumnezeu. Cealalta care este incinsa in brau si are tinuta barbateasca se numeste infranarea, ea este o fiica a credintei, cine ii urmeaza este fericit in viata caci se va feri de toate faptele rele in credinta, ca va mosteni viata de dincolo daca se tine departe de orice pofta rea. Dar celelalte cine sunt Doamna ? Sunt fiice una alteia. Ele se numesc 1- simplitate, 2- stiinta, 3- nevinovatie, 4-sfintenie, 5-dragoste. Daca faci deci toate faptele mamei lor pot s a traiesti. As dori Doamna sa stiu ce putere are fiecare din ele...
Cartea I – Vedeniile
Vedenia I
1 - Cel ce m-a crescut ma vanduse unei oarecare Rode in
Roma. Dupa multi ani am cunoscut-o iarasi si am inceput sa
o iubesc ca pe o sora. Dupa catva timp am vazut-o scaldandu-se
in raul Tibru, i-am dat mana si am scos-a din rau. Vazand
frumusetea ei, mi-am zis in inima : ” Ce fericit as fi daca as avea o
astfel de femeie, atat ca frumusete cat si ca purtare”.
Numai atat am gandit, iar nimic altceva . Dupa catva timp, pe
cand ma duceam spre Cumae si slaveam pe cale fapturile lui Dumnezeu,
cat sunt de mari, de insemnate si de puternice, am adormit
mergand si un duh m-a luat si m-a dus pe un drum anevoie
de umblat, pe care nici un om nu putea merge, caci era
un loc prapastios si rupt de ape. Trecand deci raul acela am
ajuns la un loc ses si ingenunchind am inceput sa ma rog
Domnului si sa imi marturisesc pacatele. Pe cand ma rugam se
deschise cerul si vazui pe femeia aceea pe care o poftisem,
salutandu-ma din cer zicandu-mi: “Bucura-te Hermo!” Uitandu-ma
spre ea, ii zisei :” Doamna, ce faci acolo ?“ Ea imi raspunse : “Am
fost ridicata aici, ca sa arat Domnului pacatele tale”. Zic
ei: ” Tu esti acum acuzatoarea mea ?” “Nu”, zise, “dar asculta
cuvintele pe care ti le voi spune. Dumnezeu care locuieste
in ceruri si a facut din nimic lucrurile ce sunt,
si le-a inmultit si le-a facut sa creasca pentru biserica Sa
cea sfanta este suparat pe tine pentru ca ai pacatuit catre
mine “. Raspunzand ii zisei: ” Pacatuit-am catre tine? In ce fel ?
sau ti-am grait vreodata cuvant nerusinat ? Nu te-am socotit
intotdeauna ca pe o zeita ? Nu te-am respectat in toata vremea ca pe o
sora femeie ?, pentru ce sustii impotriva mea pe nedrept aceste
fapte rele si necurate ? Ea razand imi zise ” In inima ta s-a suit
pofta de ceva rau, oare nu ti se pare ca pentru un barbat drept
este o fapta rea, daca se suie in inima lui pofta rea? Este, da
, pacat si inca mare, imi zise, caci barbatul drept doreste
numai lucruri drepte. Cand doreste deci lucruri drepte slava
lui este bine asigurata in ceruri si Domnul se arata
milostiv in orice imprejurare. Dimpotriva, cei ce se gandesc in
inimile lor la rau isi atrag moartea si robia si mai ales
aceia care cauta sa castige lumea aceasta, care iubesc bogatia si
nu tin la bunurile viitoare. Se vor cai sufletele lor pentru ca nu au
nadejde ci s-au nesocotit pe ei si viata lor. Tu insa roaga-te lui
Dumnezeu si El va ierta pacatele tale si ale casei tale
intregi si ale tuturor sfintilor.2. Dupa ce vorbi ea cuvintele acestea, se inchisera cerurile iar eu eram cu totul cuprins de teama, groaza si intristare, caci ziceam in mine, ” Daca si pacatul acesta mi se scrie in cartea judecatii cum ma voi mai putea mantui? Sau cum voi imblanzi pe Dumnezeu pentru pacatele mele savarsite cu fapta. Si cu ce cuvinte voi rug ape Domnul ca sa imi fie milostiv?” . Pe cand cugetam si socoteam acestea in inima mea, vad inaintea mea un fotoliu mare si alb ca zapada. Si veni o femeie batrana imbracata in vesmant foarte stralucitor, cu o carte in maini, se aseza singura si ma salute cu cuvintele :
“Bucura-te Hermo “ iar eu plin de intristare ii zisei plangand : “ Doamna bucura-te”. Ea imi zise : “ Pentru ce esti asa trist Hermo ? erai rabdator anevoie de suparat si in toata vremea razand, pentru ce esti acum atat de posomorat la fata si nu vesel?” . Iar eu ii raspunsei: “ Din pricina unei femei nobile care zice ca am pacatuit catre ea”. Si ea zise “ Nicidecum nu este asupra robului lui Dumnezeu lucrul acesta, dar in inima ta s-a suit pofta rea. Un astfel de gand poate insa sa aduca pacat asupra robilor lui Dumnezeu caci este un gand rau si inspaimantator pentru un suflet cu totul cinstit si dovedit ca bun, daca doreste o fapta rea si mai ales pentru tine Hermo care esti infranat si te abtii de la orice pofta rea fiind plin de toata nevinovatia se de mare curatie.
3. Dar nu pentru aceasta este Dumnezeu suparat pe tine ci pentru ca sa intorci pe copii tai care au pacatuit catre Domnul si catre voi parintii lor, caci in iubire oarba catre copiii tai nu ai povatuit casa ta ci ai lasat-o sa se strice ingrozitor. Pentru aceasta este Domnul suparat pe tine. Totusi va tamadui toate relele savarsite mai inainte in casa ta, caci pentru pacatele si nelegiuirile lor ai pierdut in afacerile tale negustoresti. Dar milostivirea cea bogata a Domnului s-a plecat spre tine, si casa ta se va intari e se va restabili in slava Lui, numai san u fi usuratic, ci cu inima buna, si intareste casa ta caci precum fierarul ciocanind lucrul sau face ce voieste tot asa si sfatul cel drept repetat zilnic stapaneste toata rautatea. Nu inceta sa sfatuiesti pe copiii tai, Caci stiu ca daca se vor pocai din toata inima, vor fi scrisi impreuna cu sfintii in cartile vietii”. Dupa ce se sfarsira vorbele acestea al ei, ma intreba: “ Voiesti sa asculti sa iti citesc ceva ?” Voiesc Doamna ! citeste-mi . “ Fi dar ascultator, imi spuse ea, si ia seama la maririle lui Dumnezeu”. Atunci in chip maret si minunat am auzit lucruri de care nu pot sa imi aduc aminte, caci toate cuvintele erau ingrozitoare, asa ca nu poate cineva sa le poarte. Numai vorbele de pe urma mi le amintesc caci erau folositoare si blande :” Iata Dumnezeul puterilor care a creat lumea cu putere nevazuta si neintrecuta si cu mare intelepciune si a imbracat zidirea cu frumusete prin slavita Lui vointa si cu Cuvantul cel puternic a intarit cerul si a intemeiat pamantul pe ape si cu a Sa intelepciune si pronie a zidit biserica Sa cea sfanta pe care a si binecuvantat-o. Iata aceasta va schimba cerurile,muntii, dealurile si marile si toate se fac netede pentru cei alesi ai sai ca sa le implineasca fagaduinta pe care le-a facut-o cu multa slava si bucurie, daca vor tine legile lui Dumnezeu pe care le-au primit cu credinta mare”.
4. Cand termina de citit se scula de pe fotoliu, venira patru tineri ridicara fotoliul si se dusera cu el spre rasarit. Iar ea ma chema la sine, se atinse de pieptul meu si imi zise: “ Ti-a placut citirea mea ? “ ii raspunsei : “ Acestea de la urma imi plac, Doamna dar cele de mai inainte sunt grele si aspre”. Ea imi zise: “ Acestea de la urma sunt pentru cei drepti, iar cele de mai inainte pentru pagani si pentru cei ce s-au lepadat de credinta”. Pe cand vorbea ea cu mine, se arata doi barbate, o ridicara pe brate si plecara spre rasarit unde fusese dus si fotoliul. Vesela pleca si departandu-se imi zise :” Fii cu curaj Hermo”
Vedenia II
1. Mergand spre Cumae, pe aceasi vreme ca si anul trecut, mi-am adus aminte pe cale de vedenia de dinainte si iarasi ma apuca Duhul si ma duse in acelasi loc unde ma dusese si anul trecut. Ajungand deci in locul acela plecai genunchii si incepui sa ma rog Domnului sis a slavesc numele Lui, ca ma socotit vrednic sa mi-a facut cunoscute pacatele mai inainte. Dup ace ma ridicai de la rugaciune, vazui inaintea mea pe batrana pe care o vazusem si anul trecut, plimbandu-se incoace si in colo si citind cu glas tare pe o carte. “ Poti tu, imi zise ea, sa vestesti acestea alesilor lui Dumnezeu ?” , raspunsei, ” Doamna, atatea nu pot tine minte, da-mi insa cartea ca sa o copiez”. “ Ia-o, imi zise, si sa mi-o dai inapoi”. O luai si retragandu-ma intr-un loc de pe camp, am copiat-o litera cu litera, caci nu aflam silabele. Sfarsind de copiat cartea deodata imi fu smulsa cartea din mana, de cine nu am vazut.
2. Dupa ce postii cinsprezece zile si ma rugai mult catre Domnul, mi se descoperi intelegerea acestei scrieri. Cele scrise erau :” Copii tai Hermo au pacatuit catre Dumnezeu, au defaimat pe Domnul si cu mare rautate au tredat pe parintii lor. S-au facut tradatori de parinti dar folos nu au avut de tradarea lor ci au adaugat la pacatele lor desfranari si tot felul de rautati si astfel s-a umplut masura faradelegilor lor. Fa cunoscut insa aceste cuvinte tuturor copiilor tai si sotiei (sotului)tale care pe viitor iti va fi ca o sora, caci nici ea nu isi pazeste limba cu care pacatuieste, dar auzind cuvintele acestea si-o va pazi si va afla mila. Dupa ce le vei face cunoscut cuvintele acestea pe care mi le-a poruncit Stapanul ca sa ti le descopar atunci se vor ierta lor toate pacatele pe care le-au savarsit mai inainte si tuturor sfintilor care au pacatuit pana in ziua aceasta, daca se vor pocai din toata inima lor si vor indeparta din inimile lor indoiala, Caci pe slava Sa a jurat Stapanul cu privire la alesii sai ca daca si dupa aceasta zi hotarata se va mai pacatui, nu se vor mai mantui, caci pentru cei drepti pocainta are sfarsit. Zilele pocaintei s-au implinit pentru sfinti iar pentru pagani este pocainta pana in ziua de apoi. Sa spui deci capeteniilor bisericii ca sa isi indrepte caile pentru dreptate pentru ca sa primeasca din plin si cu multa slava fagaduintele. Fiti deci statornici cei care savarsiti dreptatea si nu va indoiti pentru trecerea voastra in viata cealalta impreuna cu sfintii ingeri. Fericiti sunteti toti care rabdati marea asuprire viitoare si cati nu vor tagadui viata lor, caci sa jurat Domnul catre Fiul Sau ca cei ce au tagaduit pe Domnul lor s-au lipsit de viata vesnici. Adica cei ce iL vor tagadui in zilele viitoare, caci celor ce L-au tagaduit mai inainte le-a fost milostiv pentru multa Sa indurare.
3. Iar tu Hermo, sa nu pastrezi ura copiilor tai nici sa parasesti pe sora (sotul-frate)ta pentru ca sa fie curatiti de pacatele lor de mai inainte, caci vor fi povatuiti cu povata dreapta daca nu le vei pastra ura. Ura neimpacata duce la moarte, tu insa Hermo ai avut mari suparari personale din pricina calcarilor de lege savarsite in casa ta, pentru ca nu ai avut grije de ei, ci dimpotriva ai trecut cu vederea si te-ai indeletnicit cu afacerile tale cele rele, totusi iti aduce mantuirea faptul ca nu te-ai departat de Dumnezeul cel viu precum si curatia si multa infranare. Acestea te-au mantuit, daca ramai statornic in ele si mantuiesc pe toti care fac unele ca acestea si petrec in nevinovatie si simplitate. Acestia vor birui toata rautatea si vor fi statornici pana la viata vesnica. Fericiti toti care savarsesc dreptatea ! Nu vor pieri in veac. Sa spui lui Maxim: Iata vine o stramtorare, daca ti se pare ca este bine iaras tagaduieste. Aproape este Dom,nul de cei ce se intorc catre El precum este scris la Eldad si Modat, care au proorocit poporului in pustie. Un tanar foarte frumos mi-a facut in somn urmatoare marturisire zicandu-mi: Cine crezi ca este batrana de la care ai primit cartea ? – Sibila. am zis eu – Te inseli, nu este ea, imi zise el – Dar cine ? intreb eu – Biserica, imi raspunse el. L-am intrebat apoi: Pentru ce arata oare batrana ? – Pentru ca ea a fost creata inainte de toate, fu raspunsul sau, pentru aceasta este batrana si pentru ea a fost imtocmita lumea. Dupa aceea avui o vedenie in casa mea. A venit batrana si m-a intrebat daca am dat presbiterilor cartea. Am spus ca nu am dat-o. “Bine ai facut ,zise, caci am sa mai adaug cateva cuvinte. Cand voi sfarsi toate cuvintele, prin tine vor fi duse la cunostinta tuturor alesilor. Sa scri deci doua carti si sa trimiti una lui Clement si una Graptei. Clement sa o trimita apoi cetatilor din afara, caci lui i s-a incredintat aceasta; Grapte sa invete din ea vaduvele si orfanii, iar tu insuti sa o citesti in aceasta cetate, impreuna cu prezbiterii care stau in fruntea biserici”.
Vedenia III
1. Postind de multe ori si rugand pe Domnul ca sa imi arate descoperirea pe care o fagaduise sa mi-o arate prin batrana, chiar in acea noapte mi se arata batrana si imi zise: Pentru ca te rogi atat de mult si ai asa de mare ravna sa cunosti toate, vino la campul unde semeni alac, si pe la ceasul al cincilea iti voi aparea si iti voi arata cele ce trebuie sa vezi. O intrebai zicand: Doamna, in ce loc al campului ? – unde vrei tu – fu raspunsul ei. Mi-am ales in gand un loc frumos si retras. Mai inainte insa de a-i vorbi si a-i spune locul imi zise : Voi veni acolo unde doresti. Asa dar fratilor m-am dus la camp, am socotit exact ceasurile si am ajuns la locul unde hotarasem sa vin. Acolo vazui o sofa de fildes, pe sofa era asezata o perna de in si pe deasupra intinsa o panza foarte fina de in. Cand vazui aceste lucruri asezate inaintea mea si nu zari pe nimeni in locul acela, ramasei incremenit, groaza ma lua, parul mi se zburli si ma cuprinsera oarecum fiorii, pentru ca eram singur. Cand imi venii apoi in fire si imi adusei aminte de marirea lui Dumnezeu si prinsei curaj, imi plecai genunchii si incepui a marturisi iarasi pacatele mele ca si mai inainte. Doamna veni impreuna cu cei 6 tineri pe care ii vazusem si mai inainte, se aseza putin in urma mea si asculta la mine, cum ma rugam si imi marturiseam Domnului pacatele. Apoi se atinse de mine si imi zise: Hermo inceteaza a te ruga intruna pentru pacatele tale, roaga-te si pentru dreptate, ca sa primesti parte din ea pentru casa ta. Ma ridica de mana ma duse la sofa si zise tinerilor: Duceti-va si ziditi. Dupa ce se retrasera tinerii si ramasesem noi singuri imi zise: Sezi aici – raspunsei Doamna sa se aseze intai cei mai in varsta – Sezi zise, cand iti spun. Voind deci sa ma asez in partea dreapta, nu ma lasa ci imi facu semn sa ma asez in partea stanga. Pe cand ma gandeam in mintea mea si eram trist pentru ca nu ma lasase sa ma asez in partea dreapta imi zise: Esti suparat Hermo ? Locul din partea dreapta se cuvine altora care au bine placut lui Dumnezeu si au patimit pentru numele Lui. Tie iti lipsesc multe pentru ca sa poti sedea impreuna cu ei. Dar precum starui in curatie staruie si de aici inainte si vei sedea impreuna cu ei ca si toti care fac faptele lor si rabda cele ce au rabdat ei.
2. Ce au rabdat ei ? , intrerupsei eu – Asculta, imi zise, lovoturi de bici, inchisori, stramtorari mari, crucea, fiare salbatice, pentru Numele lui Dumnezeu. Pentru aceasta isi au locul in partea dreapta a altarului ca si oricine patimeste pentru Numele Lui Dumnezeu, iar celorlalti li se cuvine partea stanga. Dar si unii si altii, si cei ce stau la stanga si cei ce stau la dreapta, au aceleasi fagaduinte si daruri numai ca cei din dreapta au o oarecare cinste deosebita. Tu esti doritor foarte a sedea de-a dreapta impreuna cu ei, dar lipsurile tale sunt multe. Vei fi insa curatit de lipsurile tale si toti care nu se indoesc vor fi curatiti de toate pacatele pe care le-au savarsit pana in ziua aceasta. Dupa ce rosti aceste cuvinte voi sa plece. Eu insa cazui la picioarele ei si o rugai in numele Domnului sa imi arate vedenia pe care mi-o fagaduise. Atunci ma apuca iarasi de mana ma ridica sus si ma aseza pe sofa in partea stanga iar ea sezu im partea dreapta si ridicand in sus un toiag stralucitor, ma intreba: Vezi ceva mare? – raspunsei : Doamna nu vad nimic – Iarasi imi zise: Iata nu vezi in fata ta un turn mare, zidindu-se pe ape stralucitoare cu cate patru unghiuri ? - Intradevar, se zidea turnul in patru unghiuri de cei sase tineri care venisera impreuna cu ea. Alte zeci de mii de oameni aduceau pietre, unii din adanc, iar altii de pe pamant si le dadeau celor sase tineri, aceia le luau si zideau cu ele si toate pietrele scoase din adanc le zideau asa precum erau caci erau potrivite si se uneau la inchietura cu celelalte pietre. Si asa de bine se imbinau unele cu altele incat nu se observa incheietura lor iar zidirea turnului parea a fi facuta dintr-o singura piatra. Din celelalte pietre insa care erau aduse de pe uscat, pe unele le puneau la o parte,pe altele le intrebuintau la zidit, iar pe altele le taiau in bucati si le aruncau departe de turn. Multe alte pietre stau inca imprejurul turnului si nu le intrebuintau la zidire, caci unele din ele aveau crapaturi, altele erau ciuntite, iar altele erau albe si rotunde si nu se potriveau la zidire. Vedeam apoi alte pietre care erau aruncate de turn si mergeau rostogolindu-se pe drum, dar nu ramaneau pe drum ci se rostogoleau de pe drum intr-un loc anevoie de umblat. Altele cadeau pe foc si ardeau, altele cadeau aproape de ape si nu puteau sa se rostogoleasca, desi ar fi vrut sa se rostogoleasca mai departe si sa se duca in apa.
3. Cum imi arata acestea voi sa plece. Ii zisei : Doamna, ce folos pentru mine ca am vazut acestea si nu pricep insemnatatea lor ? - Iscodotor esti omule, imi raspunse ea, de vrei sa cunosti cele privitoare la turn ! – Se poate Doamna, zisei, dar vreau sa povestesc fratilor mei ca sa se bucure si ei auzindu-le si sa cunoasca pe Domnul in multa slava. Te vor asculta intr-adevar multi, zise ea, insa unii dintre cei ce te vor asculta, se vor bucura iar altii vor plange, dar si acestia daca vor asculta si se vor pocai, se vor bucura. Asculta deci asemanarile acestui turn, caci iti voi descoperi totul, dar nu-mi mai face suparare cu rugaciunea ta pentru descopperire, caci descoperirile de tot felul acesta isi au sfarsitul lor si acum sunt la sfarsit. Totusi tu nu vei inceta de a cere descoperiri, caci esti nerusinat. Turnul pe care il vezi zidindu-se, sunt eu, biserica care m-am aratat tie si acum si mai inainte. Intreaba acum in privinta turnului, orice vrei si iti voi descoperi, pentru ca sa te bucuri impreuna cu sfintii. Doamna, zisei eu, pentru ca m-ai socotit odata vrednic, ca sa imi descoperi totul, descopera-mi ceea ce este cu putinta sa ti se descopere, – ti se va descoperi, ma asigura ea, numai inima ta sa fie intoarsa catre Dumnezeu si sa nu pui la indoiala ceea ce ai vazut. O intrebai : Doamna, pentru ce turnul a fost zidit pe ape ? Ti-am spus de mai inainte, raspunse ea si totusi cercetezi cu atata ravna. Cercetand deci vei afla adevarul. Asculta acum pentru ce turnul a fost zidit pe ape: Pentru ca viata voastra prin apa sa mantuit si se va mantui. Turnul insa este intemeiat pe cuvantul numelui celui Atotputernic si slavit si este tinut prin puterea Domnului.
4. Doamna, exclamai eu, mare si minunat este lucrul acesta ! Dar cei sase tineri, care zidesc cine sunt Doamna ? Acestia sunt sfintii ingeri ai lui Dumnezeu cei care au fost creati mai intai si carora Domnul le-a incredintat toata zidirea spre a o face sa creasca, a o zidi si a stapani peste faptura intreaga, de acestia deci va fii terminata zidirea turnului. Dar ceilalti care aduc pietrele cine sunt ? si ei sunt sfinti ai lui Dumnezeu : Dar cei sase de mai inainte sunt mai presus decat ei. Zidirea turnului se va sfarsi si toti impreuna se vor bucura imprejurul turnului si vor slavi pe Dumnezeu ca sa sfarsit zidirea. Am mai intrebat-o apoi : Doamna as dori sa cunosc soarta pietrelor si puterea lor ce fel este, mi-a raspuns: Nu ca ai fi mai vrednic decat toti ceilalti, ca sa ti se descopere aceasta, caci sunt altii mai inaintea ta si mai buni decat tine carora ar fi trebuit sa li se descopere vedeniile acestea, dar ca sa se slaveasca numele lui Dumnezeu ti sa facut si ti se vor face si de aici incolo descoperiri pentru cei nehotarati, cei care mereu chibzuiesc in inimile lor, daca acestea sunt intr-adevar sau nu sunt. Spune-le ca toate acestea sunt adevarate si nimic nu este afara de adevar, ci toate sunt tari si sigure si bine intemeiate.
5. Asculta acum explicarea pietrelor care se duc spre zidire. Pietrele cele in patru colturi, albe si potrivite la incheieturi sunt apostoli, episcopi, invatatori sau diaconi care au vietuit dupa sfintenia lui Dumnezeu si au indeplinit slujba de episcopi, invatatori si diaconi in curatie si sfintenie fata de alesii lui Dumnezeu. Unii dintre ei au adormit deja, iar altii sunt inca in viata. Ei intotdeauna au lucrat in unire unii cu altii, au avut pace intre ei si au ascultat unii de altii. Pentru aceasta se potrivesc incheieturile lor la zidirea turnului. Ce inseamna oare pietrele care sunt aduse din adanc si sunt intrebuintate la zidire si se potrivesc la incheieturi cu celelalte pietre deja zidite ? Acestia sunt cei ce au patimit pentru numele Domnului. As dori sa cunosc celelalte pietre, care sunt aduse de pe uscat, ce insemneaza Doamna? Cele ce merg la partea de jos a zidirii si nu sunt cioplite, pe acestea le-a dovedit Domnul ca bune, pentru ca au umblat pe drumul cel drept al Domnului si au urmat poruncile lui. Cele ce sunt aduse si se pun sus la zidire, cine sunt ? – Sunt tineri in credinta si credinciosi obisnuiti. Ei sunt sfatuiti de ingeri ca sa faca bine, deoarece s-a aflat in ei rautate. Pe cine infatiseaza apoi cele puse la o parte si aruncate ? – Pe cei ce au pacatuit dar doresc sa se pocaiasca: pentru aceasta nu au fost aruncate departe de turn, pentru ca vor fi intrebuintati la zidire, daca se vor pocai. Cei ce se vor pocai deci, daca se vor pocai cu adevarat vor fi tari in credinta, numai daca se vor pocai acum, cat timp se zideste turnul. Iar daca se va sfarsi zidirea numai au loc ci vor fi aruncati. Numai atat vor avea, ca vor sta langa turn.
6.Vrei sa cunosti si pe acelea care au fost taiate in bucati si au fost aruncate departe de turn ? Acestia sunt fii nelegiuirii. Ei au crezut in chip fatarnic si nu au fost straini de niciun pacat. De aceea nu dobandesc mantuirea, pentru ca nu sunt buni de intrebuintat la zidire din pricina rautatiilor lor. Pentru aceasta au fost sfaramate si aruncate departe, din pricina maniei Domnului pentru ca l-au maniat. Celelalte pe care le-ai vazut stand in mare numar, fara a fi aduse la zidire inchipuiesc cele aspre, pe aceia care au cunoscut adevarul dar n-au ramas in el si nici nu sau unit cu cei sfinti, pentr aceea nu sunt bune de intrebuintat. Cine sunt apoi cele care au crapaturi ? – Acestia sunt cei care au vrasmasie unii impotriva altora in inimile lor si nu traiesc in pace intre ei, care la vedere pastreaza pacea, iar cand sunt departe unii de altii pastreaza rautatile in inima. Acestea sun crapaturile pe care le au pietrele. Cele ciuntite inchipuiesc pe aceia care au primit in adevar credinta si au cea mai mare parte la dreptate dar au si unele parti de nelegiuire. Pentru aceasta sunt ciuntite si nu intregi. Cine sunt oare Doamna pietrele albe si rotunde care nu se impotrivesc la zidire? – Acestia sunt cei ce au credinta dar au si bogatia lumii acesteia. Cand vine o stramtoare pentru bogatia si afacerile lor ei se leapada de Domnul. La acest raspuns ii mai pusei iarasi o intrebare : Doamna cand vor fi ei oare buni de intrebuintat la zidire ? – Vor fi vrednici de Dumnezeu imi zise, cand se va micsora bogatia lor, care ii amageste caci precum piatra este rotunda, daca nu se ciopleste si nu isi va pierde ceva din ea, nu poate fi in patru colturi, tot asa si cei bogati din lumea aceasta daca nu se pierde din bogatia lor, nu pot fi vrednici de Domnul. Cunoaste aceasta mai intai la tine insuti; cand erai bogat nu erai bun de nimic iar acum esti bun de intrebuintat si folositor pentru viata. Fiti buni de intrebuintat pentru Dumnezeu, caci si tu vei fi luat din aceste pietre.
7. Pietrele pe care le-ai vazut aruncate departe de turn cazand pe drum si rostogolindu-se de pe drum in locuri anevoie de umblat, sunt cei ce cred dar in urma indoelii parasesc calea cea adevarata socotind ca pot gasi o cale mai buna, se ratacesc si patimesc umbland prin locuri neumblate. Iar cele ce cad in foc si ard sunt aceia care sau departat pana la sfarsit de Dumnezeul cel viu si din pricina poftelor lor de desfranare si rautatilor pe care le-au savarsit, nu le trece prin minte sa se pocaiasca. Daca doresti sa stii cine sunt pietrele acelea, care cad aproape de apa si nu pot sa se rostogoleasca in apa ? – Acestia sunt cei ce asculta cuvantul si doresc sa se boteze in numele Domnului, dar cand li se aduce aminte de curatia adevarata se rasgandesc si umbla iarasi dupa poftele lor cele rele. Cu asta terminase lamuririle despre turn. Indrasnind o intrebai daca toate pietrele acestea care sunt aruncate si nu se potrivesc la zidirea turnului vor avea loc la turnul acesta si daca le este cu putinta pocainta. – Pocainta le este cu putinta, imi raspunse ea, dar la turnul acesta nu se mai pot potrivi. Pentru un alt loc mult mai neinsemnat se vor potrivi dar si aceasta cand vor fi chinuiti si se vor implini zilele pacatelor lor. Si pentru aceasta vor fi izbaviti pentru ca sau facut partasi cuvantului celui drept. Si atu7nci vor izbuti sa se izbaveasca de chinuri daca vor pune la inima faptele lor rele pe care le-au savarsit. Iar daca nu le vor pune la inima nu vor fi mantuiti din cauza impietririi inimii lor.
8. Cand am incetat deci de a o intreba toate acestea, imi zise: Vrei sa vezi si altceva? fiind foarte doritor de vedenii m-am bucurat mult ca voi vedea iarasi ceva. Bagand de seama aceasta batrana zambi si imi zise : – Vezi sapte femei imprejurul turnului – da Doamna, ii raspunsei eu si ea continua : Turnul este purtat de ele dupa porunca Domnului. Asculta acum si felul lor de lucrare. Cea dintai dintre ele cu maini puternice se numeste credinta prin ea se mantuiesc alesii lui Dumnezeu. Cealalta care este incinsa in brau si are tinuta barbateasca se numeste infranarea, ea este o fiica a credintei, cine ii urmeaza este fericit in viata caci se va feri de toate faptele rele in credinta, ca va mosteni viata de dincolo daca se tine departe de orice pofta rea. Dar celelalte cine sunt Doamna ? Sunt fiice una alteia. Ele se numesc 1- simplitate, 2- stiinta, 3- nevinovatie, 4-sfintenie, 5-dragoste. Daca faci deci toate faptele mamei lor pot s a traiesti. As dori Doamna sa stiu ce putere are fiecare din ele...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu