etichete: Abdullah al II-lea, Al Maghtas locul originar unde Isus Cristos a fost botezat de loan Botezătorul, Amman „Oraşul alb”, Aqaba, Betania (Batabara), Deșertul Wadi Rum, filmul Iordania O țară binecuvântată autor N Tomescu, Jerash, Madaba, Marea Moartă loc situat la 400 m sub nivelul mării, Muntele Nebo (muntele profetului Moise), Nicolae Tomescu, Petra „Oraşul Roz”, Regatul Haşemit al Iordaniei, Ţara Sfântă supranumită în Biblie „Grădina Domnului”, ţara unde curgea lapte şi miere promisă israeliţilor de către Yahve
25 Mai – Ziua Naţională a Regatului Iordaniei
*
Spaţiu geografic plin de semnificaţii, Iordania se află în Ţara Sfântă, un loc esențial pentru cele trei mari religii monoteiste, supranumit în Biblie „Grădina Domnului” (Coranul îl
consideră „începutul binecuvântat al tuturor”). Pentru aproape jumătate
din omenire, aici se află izvorul spiritualităţii şi al credinţei.
Drept consecință, am urmat traseul biblic
care străbate peisaje mirifice prin valea Iordanului, pe malul Mării
Moarte, în Wadi Al-Kharrar, locul unde se presupune că a avut loc
botezul lui Isus, pe Muntele Nebo, unde Moise a zărit, chiar înainte de
moarte, Pământul Făgăduinţei; oraşul regal Amman, metropolă unde
modernitatea se întrepătrunde cu tradiţia, a reprezentat mai mult o rampă de lansare
către fostul oraş roman Gerasa (actualul Jerash), către Petra, orașul
nabateean ferecat în piatră; am urmat drumul parcurs de Lawrence al
Arabiei, prin canioane şi peste podurile pustii de piatră din Wadi Rum,
am privit, de pe Muntele Nebo, văile biblice ale Iordanului şi Marea
Moartă…
*
Prima zi: 27 decembrie 2007, București-Amman
Decolare către Amman (la ora 23:25). Sosire în capitala Iordaniei…
Nu pune nimeni la îndoială faptul că Amman este un oraş al contrastelor. Cunoscut în Vechiul Testament sub numele de Rabath-Ammon, capitala ţinutului,
iar, în timpul romanilor, sub denumirea de Filadelfia, a fost ridicat
pe 7 coline [jabal], ceea ce ne duce cu gândul la Roma antică. În limba
arabă, s-ar traduce prin loc aflat în siguranță, loc sigur…
După aterizarea din jurul orei 1:00, pe
aeroportul „Regina Alia”, ne-am deplasat cu autocarul pe o distanță de
32 de Km și am surprins, în plină noapte, realități și realități. Se
poate vorbi despre o dezvoltare rapidă, Amman întinzându-se în zilele
noastre pe 19 coline. Datorită nuanţei specifice a edificiilor, capitala
a primit supranumele de „Oraşul alb”. Pe
dealurile abrupte stau înşirate, una lângă alta, case cu 6 (şase)
pereţi şi acoperiş plat, uneori orbitor de albe, alteori de un alb
murdar. Construcţiile se găsesc mai ales în zonele uscate şi fierbinţi,
fiind un element ce diferenţiază Amman-ul de alte oraşe asemănătoare
(mai pot fi întâlnite în Mali sau în Niger); în completarea peisajului
mirific, poate fi invocat haosul din centru, unde se înalţă minaretele,
se înfățișează tarabele pline cu dulciuri, ruinele antice, care
coexistă cu edificiile moderne, cu multe clădiri noi și lanţuri
hoteliere internaționale. Politica lui Abdullah al II-lea s-ar
concretiza într-un soi de protecționism, o descurajare subtilă a
posibililor investitori străini de a-și crea imperii imobiliare (în zona
în care am fost cazați, un apartament ajungea la 300.000-400.000 de
dolari, fără să depășească suprafața de 200 metri pătrați).
Reprezentantul Dinastiei hașemite (de altfel, cu o educație bine
conturată în S.U.A.), gândește o politică pe care o putem plasa sub
semnul demagogiei, dar care nu ar trebui confundată cu esența
comunismului românesc de altădată. Abdullah al II-lea și-a propus ca
fiecare iordanian să dețină un spațiu de locuit (distribuirea
caselor/apartamentelor se face după criterii despre care nu avem prea
multe informații), cert este că iordanianul aflat în suferință
financiară poate spera. În rest, o lume așezată, de o politețe oarecum
rece, foarte civilizată, spre deosebire de ceea ce am întâlnit, în 2006,
în Egipt/acolo unde toți te luau în primire, nu pentru că te-ar fi
respectat, ci pentru că sărăcia îi îndemna să tragă cu ochiul la banii
turiștilor. Iordanienii te privesc fără insistență supărătoare, te ajută
fără să pretindă recompense…
Dincolo de orice altă constatare, cred în
dialogul civilizațiilor, al modelelor culturale diferite, al religiilor
diferite; trebuie spus că, în jurul orei 3:00, priveam către lumina
verde a minaretului din preajma hotelului și m-am lăsat învăluit de
credință; planeta ne poate îngădui pe toți; dacă în Casa Domnului are
loc fiecare, la strădania de a-i înțelege pe ceilalați se ajunge mai
greu…
*
Ziua a doua: 28 decembrie 2007, Amman-Jerash
După micul dejun, vizităm Jerash.
Strada cu coloane, amfiteatrul și forumul roman definesc orașul
construit în secolul IV d.Cr., probabil în timpul domniei împăratului
Dioclețian. Orice definiție limitează: de fapt, Jerash înseamnă o
călătorie în timpuri romane, o mândrie pentru iordanienii de astăzi care
vorbesc despre:
- Arcul lui Hadrian, un monument construit pentru a comemora vizita împăratului la Gerasa (în anul 129 d.Cr.).
- Hipodromul, o arenă masivă, având 245 m lungime și 52 m lățime, care putea găzdui 15.000 spectatori.
- Pereții orașului și poarta din Sud,
pereții fiind bizantini, având o lungime totală de 3.456 metri iar
poarta (datând din anul 130 d.Cr.) – cea prin care poți intra în Jerash.
- Piaţa ovală măsoară 90×80 metri, cuprinde două altare, în mijloc, și o fantână adăugată în secolul al VII-lea d.Cr.
- Strada colonadelor, încă țintuind urma
roţilor lăsată de trăsuri, chiar dacă s-a trezit remodelată în jurul
anului 170 d.Cr.; coloanele ionice au fost înlocuite cu tot felul de
coloane corintice extrem de elaborate.
- Macellum, se află în stânga străzii colonadelor, marcând intrarea în piaţă.
- Tetrapilonul din Sud, sudul
Decumanuslui, a fost marcat de 4 piedestale (încă vizibile), ce serversc
drept suport pentru coloane şi, probabil, pentru întreaga structură
piramidală.
- Podul din Sud conduce spre un cartier rezidenţial al Gerasei; cea mai mare parte este îngropată sub orașul actual.
- Casele Ummayade, din partea
vestică a Decumanuslui sudic, un cartier care a fost locuit între anii
660 şi 800 d.Cr.; podul din Sud conducea la un cartier rezidenţial și
spre poarta estică.
- Catedrala, aflată aproape de Cardo, în stânga, lângă un monument datând din secolul II d.Cr., templul roman al lui Dionysos; în secolul IV, templul a fost reconstruit ca biserică bizantină, denumită acum Catedrala.
- Biserica Sfântului Teodor a fost construită în anul 496 d.Cr.; între biserică și intrarea vestică a Catedralei se găsește o piaţă, cu o fântână în mijlocul ei.
- Nymphaeum, fântâna construită
în 191 d.Cr., a fost dedicată nimfelor. Fântânile reprezentau un lucru
obişnuit în oraşele romane, evidenţiind grandoarea așezărilor; apa
curgea din capetele a 7 (șapte) lei pin bazine mici din trotuar.
- Propylaeum – inițial,
procesiunea către templul lui Artemis se desfăşura dincolo de râu,
într-o parte a Gerasei, acoperită de oraşul modern Jerash.
- Esplanada templului – monumentul conduce spre o terasă în formă de U, unde fusese construit un altar în aer liber.
- Biserica bizantină Propylaeum, construită în secolul al VI-lea d.Cr. – coloanele au fost folosite ca o parte a bisericii.
- Moscheea Ummayadă, considerată a fi
unica moschee, cunoscută, a Jerash-ului, a fost construită în secolul al
VII-lea sau al VIII-lea d.Cr.
- Băile vestice au acoperit o porţiune de
50×70 metri; tipice pentru cel de-al doilea secol al mileniului I d.Cr.,
băile au constituit un complex impozant, cuprinzând o gamă întreagă de
facilităţi.
- TetrapiIonul Nordic, cel de-al
doilea tetrapilon, construit în timpul reproiectării Jerash-ului,
probabil ca o intrare spre Teatrul din Nord; mai târziu, a fost dedicată
Iuliei Domna, soţia siriană a împăratului Septimius Severus.
- Strada colonadelor din Nord, demne de reţinut fiind coloanele ionice.
- Poarta nordică datează din anul 115 d.Cr. Teatrul din Nord, construit în anul 165 d.Cr., era folosit inițial pentru reprezentanţii poporului, loc de întâlnire a consiliului oraşului; în anul 235 d.Cr., teatrul și-a dublat capacitatea.
- Biserica Episcopului Isaia, biserica bizantină ridicată în anul 559 d.Cr., a fost folosită până la cutremurul din 749 d.Cr.
- Camera din interiorul micului templu al
lui Artemis (fiica lui Zeus și sora lui Apollo), zeiţa oraşului Gerasa,
templu construit, inițial, din marmură, conţine un mormânt în care se
consideră a fi o statuie a zeiţei.
- Cel puţin 15 biserici bizantine au fost descoperite în Jerash, dintre care 3, cele mai frumoase, sunt grupate în jurul unui atrium.
În Nord, Biserica Sfântului Cosmos și Sfântului Damian are cea mai
frumoasă podea din mozaic văzută în Jerash. O inscripţie datează
mozaicul ca fiind din anul 553 d.Cr, iar imaginea include biserica
paznicului Teodor împreună cu soţia sa, Georgia, rugându-se cu braţele
depărtate. În centru, biserica lui Ion Botezatorul datează din anul 531
d.Cr. Podeaua sa din mozaic include imagini ale celor patru anotimpuri,
plante și animale, deopotrivă cu oraşele Alexandria și Memphis din
Egipt. Biserica Sfântului Gheorghe, în Sud, a fost construită în anul
530 d.Cr., continuând să fie folosită după cutremurul din 749.
- În privința Bisericii Sfântului Genesius, podeaua mozaicată datează din anul 611 d.Cr., cu trei ani înainte de invazia persană.
- Teatrul din Sudul fostei așezări romane
Gerasa (sunt şi influenţe greceşti), construită în timpul domniei
împărătului Domițian (între anii 90-92 d.Cr.), putea găzdui mai mult de
3.000 de spectatori, având o acustică remarcabilă; astfel, un vorbitor
din centrul orchestrei poate fi auzit de întreg auditoriul, fără a
ridica vocea.
- Templul Iui Zeus, construit în anul 162 î.Cr., este așezat pe pământurile sacre.
Iniţial, o piatră din esplanade servea drept locul ideal pentru
rugăciuni și, datorită înălțimii sale, a fost transformată într-un naos (anii
100-80 înainte de Cristos); naosul a fost modificat între 69-70 d.Cr.
și în al doilea secol, în timpul domniei împăratului Hadrian.
- Finalmente, pentru descrierea Gerasei,
Muzeul conţine o fascinantă colecţie de artefacte, inclusiv bijuterii de
aur, monede, vase de sticle și, probabil, lucrul cel mai neobişnuit –
bilete de teatru din ceramică.
*
Ziua a treia: 29 decembrie 2007, Amman-Muntele Nebo-Marea Moartă
După micul dejun, pornim spre sud de Amman, unde vizităm Madaba şi Muntele Nebo (muntele profetului Moise), cel mai înalt din lanţul muntos Moabit; a fost centru de pelerinaj din cele mai vechi timpuri creştine. Menţionat în Biblie,
Nebo este considerat, prin tradiţie, locul în care se află mormântul
lui Moise. Legenda afirmă că, înainte de a muri, proorocul a zărit Pământul Făgăduinţei
din vârful muntelui. De aici, la 10 kilometri vest de Madaba, se
întinde o panoramă nemărginită a Mării Moarte, a văii Iordanului, se
vede scăldat în verdeaţă Ierihon-ul, iar, atunci când este senin, se pot
distinge Betleem-ul şi Ierusalim-ul. Pe unul dintre cele două vârfuri
Siyagha s-au păstrat, reconstruite parţial, ruinele bisericii ridicate
în anul 390 şi refăcute, ulterior, în secolul al VI-lea, sub forma unei
bazilici bizantine; în interiorul bisericii se află un mozaic în care
sunt reprezentaţi agricultori sau sunt ilustrate scene de vânătoare.
În Madaba recităm poezia celui
mai fin mozaic bizantin din lume, totodată faimosul mozaic din secolul
VI d.Cr. – care reprezintă harta Palestinei. Madaba se ițește într-o
oază, la răsărit de Marea Moartă. Fortăreaţă biblică a moabiţilor din
secolul al IX-lea î.Cr. şi important centru al creştinătăţii din
perioada bizantină, are ca principală atracţie vestita hartă-mozaic din
secolul al VI-lea, descoperită în anul 1884 în pardoseala unei
biserici datând din epoca creştinismului timpuriu, transferată ulterior
în Biserica Sfântul Gheorghe, numită şi Biserica Hărţii. S-a păstrat un
fragment cu dimensiunile de 15×6 metri, reprezentând harta Pământului
Sfânt – cu regiunile învecinate şi planul Ierusalimului. Mozaicul
înfăţişează, printre altele, apele fluviului Iordan – pline cu peşti,
bărci plutind pe Marea Roşie, clădirile Ierusalim-ului, ale Nablus-ului
şi ale Kerak-ului. Oraşele şi satele sunt localizate cu o corectitudine
exemplară…
Ne îndreptăm către Marea Moartă, loc situat la 400 m sub nivelul mării. Timp liber pentru plajă, înnot și binevenitele băi de nămol.
Continuăm drumul spre Al Maghtas,
cunoscut ca fiind locul originar unde Isus Cristos a fost botezat de
loan Botezătorul. În Wadi Al-Kharrar, conform datelor preluate de pe
amintita hartă mozaică din secolul al VI-lea, descoperită în secolul al
XIX-lea la Madaba, se află o peşteră denumită Safsafas, locuită cândva
de însuşi Ioan Botezătorul. Aici, în opinia anumitor cercetători, ar
trebui situat locul biblic Betania (Batabara),
în care Ioan Botezătorul i-a botezat pe credincioşii evrei. Teritoriul
are o valoare culturală şi religioasă aparte, fapt demonstrat cu ocazia
Anului Jubileului, când guvernul iordanian a demarat lucrările
privitoare la crearea unui „Parc al Botezului” situat pe malurile
Iordanului, ca „simbol al coexistenţei religioase paşnice în Orientul
Apropiat”.
Iordanul biblic şi Marea Moartă se află,
în clipa de faţă, în pragul unei catastrofe ecologice, fiind ameninţate
de un fenomen de uscare numit desecare totală. Cu toate că sunt
poluate, apele Iordanului irigă pământurile şi potolesc setea
oamenilor. În ultima jumătate de veac, debitul apelor Iordanului s-a
diminuat cu 90%. Acest pericol nu se referă numai la apele Iordanului,
ci şi la bazinul Mării Moarte, care nu mai este alimentat de fluviu.
Nivelul din acest rezervor, care conţine cea mai sărată apă din lume,
scade anual cu 1 (un) metru. Prin urmare, Marea Moartă poate să dispară
în totalitate în decursul a mai puţin de cinci decenii. Experţii cer să
fie adoptate măsuri şi să se întreprindă acţiuni de prevenire naturală
a catastrofei; a fost propusă demararea unor lucrări hidrografice şi
geotehnice, cu scopul de a mări debitul Iordanului. Există totuşi şi
unele păreri legate de necesitatea cuprinderii întregii văi a Iordanului
într-o amplă acţiune de protecţie şi trecerea ei pe Lista
Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural UNESCO.
Cu asemenea gânduri plecăm spre Petra, pentru cazare şi cină.
*
Ziua a patra: 30 decembrie 2007, Petra
Treci printr-un defileu din piatră
roz-portocalie, lat de până la 10 metri şi lung de 3 km… Natura este
fascinantă, încât, în clipa în care se iveşte „Visteria”, accepți că
există un miraj al călătoriilor… Într-adevăr, deschiderea este
uimitoare… Brusc, defileul ia sfârșit și face loc unui templu roman
săpat în stâncă…
Și din bucuria de a mărturisi, vizităm „Oraşul Roz”,
săpat în piatră, un loc magnific făurit de mâna omului şi de natură,
fosta capitală a regatului Nabateean, cel mai vizitat obiectiv din
Orientul Mijlociu. Cercetările arheologice au demonstrat că nabateenii
stăpâneau principii avansate de hidraulică şi hidrotehnică; izvoarele
naturale aflate în apropierea Petrei asigurau necesarul de apă numai
pentru o parte a populaţiei; dezvoltarea intensă a oraşului, care a
însemnat şi o creştere semnificativă a populaţiei, a făcut necesară
refacerea, de către nabateeni, a sistemului de apeducte şi cisterne
săpate în stâncă, pentru a depozita valoroasa apă (în pereţii abrupţi ai
defileului Sik se pot vedea şi acum apeducte şi canale săpate în
stâncă, prin care apa era transportată de la un baraj unde se strângeau
precipitaţiile).
Locuitorii Petrei au dispărut, misterios,
la începutul mileniului I. Până în anii ’80 ai secolului trecut,
beduinii locuiau în oraşul de piatră. Încă puţin cunoscut, neinvadat de
turişti (aproape 500.000/an), Petra era locul în care călătorii, când
ajungeau, întâmplător, erau primiţi cu generozitate şi invitaţi imediat
să-şi petreacă noaptea alături de familiile de beduini într-una dintre
cavernele frumos sculptate de acum 2.000 ani. Beduinii locuiesc în Petra
de peste 500 de ani. În 1980, beduinii au fost strămutaţi împotriva
voinţei lor în Umm Sayhoum, un sat construit special pentru ei de către
guvernul iordanian; locuinţele sunt goale; deşi mari, nu au nici un fel
de mobilă. Majoritatea familiilor, deşi are apartamente în sat, continuă
să locuiască în Petra, ceea ce pare sinonim cu libertatea. Uimitor este
faptul că, deși modul lor de viaţă tradiţional a fost distrus, beduinii
au rămas prietenoşi cu vizitatorii; sunt oameni ospitalieri şi
generoşi, ascultă cu plăcere poveştile călătorilor, povestesc, la rândul
lor, despre modelul cultural beduin; turismul a luat locul
agriculturii, caii şi cămilele sunt animale folosite mai mult ca
atracţie turistică decât în scopuri tradiţionale; chioşcurile cu
sandwichuri şi coca-cola, corturile cu suveniruri, tejghelele cu cărţi
poştale sunt pe toate potecile; aprovizionarea se face cu măgăruşi
(numai ei pot să urce pe stâncile înalte cu greutăţile în spinare),
copiii aleargă liber de la un monument la altul, se urcă pe stânci şi
rămân suspendaţi deasupra unor prăpăstii nebănuite; alteori, femeile
beduine îşi alăptează copiii lângă tejghea şi, ceva mai încolo, în
umbră, fie într-o peşteră sau sub un cort; nu te miri când, la o
oarecare distanță vezi printre pereţii impunători, printre temple şi
coloane ionice, capre păscând sau copii care îndeamnă câteva cămile.
*
Ziua 5: 31 decembrie 2007, Revelion
Mic dejun. Plecăm spre Aqaba,
renumita stațiune iordaniană de la malul Mării Roşii. Cazare, apoi timp
liber în Aqaba. Cumpăraturi (Aqaba este zonă liberă), sporturi nautice,
plajă, soare și scufundări – iată oferta staţiunii.
{ai-Urdunnm, în arabă), aşa cum se mai numeşte Regatul Haşemit al Iordaniei,
este o ţară aflată în sud-vestul Asiei; are graniţă comună cu Siria,
Irak, Arabia Saudită şi Israel. De asemenea, Iordania are o mică ieşire
la mare (de 26 de kilometri), un fragment de plajă spre Marea Roşie
(golful Aqaba). Localitatea israeliană Eilat, situată pe ţărmul Mării
Roşii, se află la numai 2 (doi) kilometri distanţă de staţiunea
Al-Aqaba. Timp de 45 de ani, cele două oraşe au trăit în izolare. De
abia în 1994, deschiderea unui punct de frontieră a făcut posibilă
reluarea contactelor.
Seara începe Revelionul… Muzică, dans,
bună dispoziţie… La Mulţi Ani 2008! Dintr-un altruism pe care până și
jurnaliștii l-ar înțelege, nu m-am integrat distracției, ci am adus
ofrandă ascultătorilor Radio Iași. Prin relatări, am vrut să-mi unesc
singurătatea cu generozitatea; se adaugă datoria de a vorbi despre
miracolul unei țări născute parcă din piatră; peste tot dai de gresie,
calcar pietrificat, stânci, munți golași de o sălbăticie aparte dar și
de o constelație pentru care Biblia pare o carte a
prezentului. Mentalitatea unui român se acomodează greu cu asemenea
contraste; este dificil să accepți deschiderea și știința în organizarea
turismului, faptul că drumurile iordaniene nu au termen de comparație
cu străzile românești – bombardate de indolență și afaceri presărate pe
rănile adânci ale sărăciei altora…
*
Ziua a șasea: Deșertul Wadi Rum
Mic dejun. Timp liber până în jurul orei
13:00. Pornim spre Wadi Rum, magnificul deşert al Iordaniei, mergând pe
urmele lui Lawrence al Arabiei. Din loc în loc, apar nişte formaţiuni
bizare din gresie roşie. Sub efectul eroziunii, stâncile au luat forma
unor arcade, podeţe, turnuri, canioane pitoreşti; se văd dune
roşietice şi micuţe oaze. Acesta este Wadi Rum, considerat cel mai frumos deşert din lume.
Stâncile cu forme ciudate lucesc pe parcursul zilei în toate culorile
curcubeului, dar cel mai frumos arată în timpul răsăritului şi al
apusului. Wadi Rum este un loc perfect pentru iubitorii naturii
sălbatice. Peisajul este dur, apropiat deșerturilor americane Colorado
sau Utah. Wadi Rum ocupă un întins şes uscat [wadi] de câţiva
kilometri. În apropierea lui, aparţinând lanţului muntos Jabal
Asz-Szara, se află cel mai înalt vârf muntos al Iordaniei, Jabal Rum, cu
o înălţime de 1.738 de metri.
Aici au venit nabateenii, arabii, tamuzii
şi kufii (urmele prezenţei lor au fost săpate în piatră); în defileul
Khazal se află multe inscripţii tamaide. Fiecare perete de stâncă,
defileu sau peşteră stau ca mărturie a trecutului. În peşterile şi
grotele aflate în apropiere de Jebel Kazali, spre care ne conduce un
îngust sig, se văd sculpturi beduine. Tot acest areal este plin de
inscripţii şi desene. La umbra stâncilor, se află o mică aşezare, care
poartă denumirea de Rum; locuiesc aproape 30 de familii de beduini,
grupul cel mai mare reprezentându-l membrii tribului Howeitat (susţin că
sunt urmaşii lui Mahomed); ei se ocupă de creşterea caprelor şi a
oilor, rătăcind, dintr-un loc în altul, în căutare de păşuni bogate.
Deși majoritatea populaţiei s-a opus acțiunii modernizatoare, sunt şi
oameni care au schimbat turmele de capre şi cirezile de cămile pe
autoturisme cu tracţiune integrală şi telefoane mobile; ei oferă
serviciile de ghid şi de găzduire a turiştilor.
Vizitarea deşertului este o experienţă
incitantă. La Izvoarele lui Lawrence (doi kilometri sud-vest de Rum) pot
fi admirate inscripţiile nabateene săpate în stâncile din apropierea
izvorului, unicul copac din regiune, precum şi ruinele templului
nabateean din secolul I d.Cr, compuse dintr-o curte interioară
înconjurată pe cele trei laturi de locuinţe. Explorarea cheilor
înguste, Jabal Khazal, Siq Al-Barrah, lungi de câţiva kilometri şi
înalte de câteva sute de metri, poate însemna un exces de ambiție (la
fel precum străbaterea canionului Al-Barrah, lung de cinci kilometri).
Piscurile stâncoase şi podurile de piatră suspendate – Jabal Wadak,
Jabal Umm Frus, Jabal Burdah – atrag alpiniştii. În plus, aici se află
dunele roşii şi un izvor care picură (denumit Kattar).
*
Uitându-ne (astăzi) la peisajul pustiu, cu greu ne putem închipui că aici a fost ţara unde curgea lapte şi miere,
ţara promisă israeliţilor de către Yahve. Modificarea climei, păşunatul
excesiv, defrişarea masivă a pădurilor au transformat aceste locuri,
odinioară bogate, în pustiul de acum. Dar creştinii, musulmanii şi
evreii au aceeaşi convingere: Iordania este o ţară binecuvântată, cu o cultură care deschide porți succesive, cu o istorie milenară…
Nicolae Tomescu
comentariul meu: Iordania este o tara binecuvantata. Ceea ce Dumnezeu a binecuvantat odata asa ramane. Sa nu uitam ca in timpul apocalipsei Biblia ne spune ca a lor va fi ultimul cuvant ( ma refer la acea zona), sau ultimul rol pe scena vietii ei il vor juca, atunci cand va trebui sa fie. Se spune ca acolo se va arata Iisus pe norii cerului invesmantat in lumina, chemandu-ne la judecata.