| 1. |
Cu adevărat toate acestea le-am pus la inimă şi inima mea le-a
văzut: că cei drepţi şi cei înţelepţi împreună cu toate faptele lor sunt
în mina lui Dumnezeu. Nici măcar iubirea, nici ura nu o cunoaşte omul;
ci totul este deşertăciune înaintea oamenilor, |
| 2. |
Căci toţi au aceeaşi soartă: cel drept ca şi cel păcătos, cel bun
ca şi cel rău, cel curat ea şi cel necurat, cel ce aduce jertfă ca şi
cel ce nu aduce, cel bun ca şi cel rău, cel ce jură ca şi cel ce
cinsteşte jurământul. |
| 3. |
Este un mare rău în tot ceea ce se face sub soare, căci toţi au
aceeaşi soartă şi pe lângă aceasta inima oamenilor este plină de răutate
şi nebunia în inima lor dăinuieşte toată viaţa lor şi se duc în acelaşi
loc cu cei morţi; |
| 4. |
Oare cine va rămâne în viaţă? Pentru toţi cei vii este o nădejde, căci un câine viu este mai de preţ decât un câine mort. |
| 5. |
Cei vii ştiu că vor muri, dar cei morţi nu ştiu nimic şi parte de răsplată nu mai au, căci numele lor a fost uitat. |
| 6. |
Şi dragostea lor, ura lor şi pizma lor a pierit de mult şi nu se vor mai bucura niciodată de ceea ce se face sub soare. |
| 7. |
Du-te şi mănâncă cu bucurie pâinea ta şi bea cu inimă bună vinul tău, pentru că Dumnezeu este îndurător pentru faptele tale. |
| 8. |
Toată vremea veşmintele tale să fie albe şi untdelemnul să nu lipsească de pe capul tău! |
| 9. |
Bucură-te de viaţă cu femeia pe care o iubeşti în toate zilele
vieţii tale celei deşarte, pe care ţi-a hărăzit-o Dumnezeu sub soare;
căci aceasta este partea ta în viaţă şi în mijlocul trudei cu care te
osteneşti sub soare. |
| 10. |
Tot ceea ce mâna ta prinde să săvârşească, fă cu hotărâre, căci în
locuinţa morţilor în care te vei duce nu se află nici faptă, nici punere
la cale, nici ştiinţă, nici înţelepciune. |
| 11. |
Şi iarăşi am văzut sub soare că izbânda în alergare nu este a celor
iuţi şi biruinţa a celor viteji, şi pâinea a celor înţelepţi, nici
bogăţia a celor pricepuţi, nici faima pentru cei învăţaţi, căci timpul
şi întâmplarea întâmpină pe toţi. |
| 12. |
Că omul nu ştie nici măcar vremea lui: întocmai ca şi peştii care
sunt prinşi în vicleanul năvod, întocmai ca şi păsările în laţ, aşa sunt
prinşi fără de veste oamenii în vremea de restrişte, când vine
dintr-odată peste ei. |
| 13. |
Şi am mai văzut sub soare acest fapt de înţelepciune care mi s-a părut într-adevăr mare: |
| 14. |
A fost odată o cetate mică, locuită de oameni puţini şi împotriva
ei a pornit un rege vestit, care a împresurat-o şi a ridicat de jur
împrejur întărituri puternice. |
| 15. |
Într-însa se afla un sărac înţelept care a scăpat cetatea prin
înţelepciunea lui şi nimeni nu-şi mai aduce aminte de acest om sărman. |
| 16. |
Şi am zis: "Mai bună este înţelepciunea decât puterea; dar
înţelepciunea celui sărac este urgisită, şi cuvintele lui nu sunt luate
în seamă". |
| 17. |
Vorbele celui înţelept spuse domol sunt mai ascultate decât strigătul unui stăpân între nebuni. |
| 18. |
Înţelepciunea este mai de preţ decât armele de luptă; dar o singură greşeală nimiceşte mult bine.
|
| 6. |
Dis-de-dimineaţă seamănă sămânţa şi până seara nu odihni mâna ta,
căci nu ştii care va izbuti, aceasta sau aceea, sau dacă amândouă sunt
deopotrivă de bune. |
| 7. |
Şi lumina este dulce şi plăcut este ochilor să privească soarele. |
| 8. |
Chiar dacă ar trăi mulţi ani, omul să se bucure de toate şi să-şi
aducă aminte de zilele cele din întuneric, căci multe vor fi. Tot ce se
întâmplă este deşertăciune. |
| 9. |
Bucură-te, omule, cât eşti tânăr şi inima ta să fie veselă în
zilele tinereţii tale şi mergi în căile inimii tale şi după ce-ţi arată
ochii tăi, dar să ştii că, pentru toate acestea, Dumnezeu te va aduce la
judecata Sa. Alungă necazul din inima ta şi depărtează suferinţele de
trupul tău, căci copilăria şi tinereţea sunt deşertăciune.Adu-ţi aminte de
Ziditorul tău în zilele tinereţii tale, înainte ca să vină zilele de
restrişte şi să se apropie anii despre care vei zice: "N-am nici o
plăcere de ei ..
|
| 2. |
Înainte ca să se întunece soarele şi lumina şi luna şi stelele şi ca norii să mai vină după ploaie; |
| 3. |
Atunci este vremea când străjerii casei tremură şi oamenii cei tari
se încovoaie la pământ şi cele ce macină nu mai lucrează, căci sunt
puţine la număr şi privitoarele de la ferestre se întunecă; |
| 4. |
Şi se închid porţile care dau spre uliţă şi se domoleşte huruitul
morii şi te scoli la ciripitul de dimineaţă al păsării şi se potolesc
toate cântăreţele; |
| 5. |
Şi te temi să mai urci colina şi spaimele pândesc în cale şi capul
se face alb ca floarea de migdal şi lăcusta sprintenă se face grea şi
toţi mugurii s-au deschis, fiindcă omul merge la locaşul său de veci şi
bocitoarele dau târcoale pe uliţă; |
| 6. |
Mai înainte ca să se rupă funia de argint şi să se spargă vasul de
aur şi să se strice ulciorul la izvor şi să se sfărâme roata fântânii, |
| 7. |
Şi ca pulberea să se întoarcă în pământ cum a fost, iar sufletul să se întoarcă la Dumnezeu, Care l-a dat. |
| 8. |
Deşertăciunea deşertăciunilor, a zis Ecclesiastul, toate sunt deşertăciuni! |
| 9. |
Şi pe lângă că Ecclesiastul a fost un înţelept, el a mai învăţat pe
popor cunoştinţa şi a cercetat şi a privit cu luare aminte şi a cules
multe pilde. |
| 10. |
Ecclesiastul s-a străduit să găsească sfaturi folositoare şi îndrumări adevărate şi să le scrie întocmai. |
| 11. |
Cuvintele celor înţelepţi sunt ca boldurile de îmboldit dobitoacele
şi ca nişte cuie înfipte şi ascuţite şi sunt date de un Păstor. |
| 12. |
Şi peste toate acestea, fiul meu, să fii cu luare aminte: scrisul
de cărţi este fără sfârşit, iar învăţătura multă este oboseală pentru
trup. |
| 13. |
Iată pe scurt; tot ceea ce ai auzit aceasta este: Teme-te de
Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui! Acesta este lucru cuvenit fiecărui
om. |
| 14. |
Căci Dumnezeu va judeca toate faptele ascunse, fie bune, fie rele. |
|
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu