Rugaciunea si la care rugaciuni raspunde Dumnezeu !

Rugaciunea a aparut odata cu omul (Geneza 4:26) si este universala, fiind practicata intr-o forma sau alta de toate religiile dar si de liberi cugetatori, care nu sunt crestini practicanti, doar simpli credinciosi. Practic, rugaciunile sunt conversatii cu Dumnezeu in care, ii multumim pentru realizari, ii povestim despre noi, cum ne merge, ce rele am mai facut intr-o zi, ce rele ne-au facut altii, cati dusmani avem, il intrebam de ce ii avem, cum putem scapa de ei, cum putem scapa de boli, cati prieteni avem, cine ne-a ajutat, cine ne-a pus piedici, il rugam sa-si aminteasca de noi, ii adresam o serie de cereri pentru a ne indruma cum sa ne rezolvam problemele, etc. 

Cei mai multi oameni incearca sa se roage, dar putini stiu cum s-o faca. 

Exista doua feluri de rugaciuni: 1. care ajung la Dumnezeu 

                                               2. care nu ajung la Dumnezeu

Daca studiem Biblia cu atentie, vedem ce este bine sa facem si mai ales ce sa nu facem cand ne rugam.

Din pilda fariseului si a vamesului reiese un adevar : cel ce se roaga cu mandrie religioasa si-si scoate in evidenta calitatile, ( eu postesc, eu dau ) sa fie sigur ca nu va fi ascultat de Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu uraste omul mandru de el, uraste slava desarta. Deci sa fim atenti cum formulam cererea, rugaciunea. Daca vii la Dumnezeu cu umilinta, constient de nevrednicia ta poti spera sa primesti raspuns. Prin aceasta recunosti ca ai nevoie de El si depinzi in totalitate de EL.

 Matei 7:7-12 ne informeaza ca trebuie sa staruim in rugaciune toata viata: cereti si vi se va da, bateti si vi se va deschide, caci oricine cere capata, cine cauta gaseste si celui ce bate i se va deschide, cu o conditie: " Tot ce voiti sa va faca voua oamenii, faceti-le si voi, caci in aceasta sta toata Legea si proroocii".

Un proverb romanesc spune:" ce tie nu-ti place altuia nu face"

I Ioan 5:14  ne spune ca " indrazneala pe care o avem la EL este ca daca cerem ceva dupa voia Lui, ne asculta si daca ne asculta orice i-am cere, stim ca suntem stapani pe lucrurile pe care i le-am cerut " ( pentru ca primim de la Dumnezeu nu de la om ), cu o a doua conditie : ca ceea ce-i cerem sa nu fie un pacat de moarte sau care duce la moarte, pentru ca exista pacate de moarte si pacate care nu duc la moarte.

Despre pacatele de moarte puteti afla din cele 10 porunci, sau Deuteronomul. Intai informati-va de la preot sau din Biblie care sunt pacatele de moarte, poate ei cunosc mai multe decat am insirat eu aici. Eu pot sa va spun in mare tot din Biblie ca putem cere sanatate, cele necesare traiului de zi cu zi, despre dragostea intre frati, despre pace si in general cele care sunt regasite in rugaciunea Tatal Nostru, sa nu ne duca in ispita, iertarea dusmanilor, iertare de pacate pe care trebuie sa i le marturisesti cu inima franta, etc. Nu avem voie sa ne rugam altcuiva decat Lui, care este prima porunca, sa nu ne rugam la chip cioplit, tablourilor, pietrelor, animalelor, zeitatilor, sa nu cerem casa altuia, boul lui, nevasta, barbatul altuia, in general tot ce reiese din cele 10 porunci care sunt pacate care duc la moarte.

Sunt ascultate rugaciunile pentru altcineva, un frate de-al nostru in nevoie, in suferinta, pentru dregatori, conducatori, ca sa avem pace, chiar este un lucru placut in ochii Domnului o astfel de cerere, rugaciuni in caz de calamitati naturale, catastrofe, in caz de razboi, pentru pace, etc.  Nu sunt ascultate rugaciunile pentru cineva care stim ca a savarsit un pacat de moarte, pentru cel care stim ca a adus hula impotriva Duhului Sfant (Matei 12:31),oricui va vorbi impotriva Fiului Omului i se va ierta, dar oricui va huli impotriva Duhului Sfant nu i se va ierta (Luca 12:10) pentru ucigasii de mama, de tata, pentru ucigasi in general, adulteri, hoti, si toti cei care au legatura cu nerespectarea poruncilor.

2. De ce sa ne rugam ?

In Luca 18:1 aflam raspunsul printr-o pilda spusa de Iisus, cu judecatorul si o vaduva insistenta, care era in judecata cu cineva si voia sa i se faca dreptate. Judecatorul, de Dumnezeu nu se temea si de oameni nu se rusina, dar enervat de insistentele ei, a zis ca se va duce si-i va face dreptate ca sa nu tot vina sa-l bata la cap.

Voi credeti ca Dumnezeu nu va face dreptate alesilor lui care ziua si noaptea striga la EL, macar ca zaboveste fata de ei, dar pana la urma va face dreptate, va spun ca le va face dreptate curand, dar cand va veni Fiul Omului va gasi credinta pe pamant ? spune Iisus.

Matei 26:41 ne indeamna sa ne rugam necontenit ca sa nu cadem in ispita, pentru ca duhul este plin de ravna, dar carnea este neputincioasa.  Acum am aflat si de ce avem ispite, pentru ca nu ne rugam, sau daca o facem, nu stim s-o facem corect, o facem in zadar, fara sa ne fi auzit cineva care ne-ar putea proteja.

Romani 12:12 - bucurati-va in nadejde, fiti rabdatori in necaz, staruiti in rugaciune

Iacov 5:16 - marturisiti-va unii altora pacatele si rugati-va unii pentru altii ca sa fiti vindecati, caci mare putere are rugaciunea celui neprihanit.  Aici intalnim un aspect deosebit de important, si anume, daca te rogi de mult timp si nu vezi nici un rezultat, esti sfatuit sa-ti marturisesti pacatele altor persoane ( mai multe) ca sa se roage pentru tine, caci nu sti care este neprihanit in fata Domnului si-l va asculta.

I Timotei 2:1 ne indeamna sa facem tot felul de cereri, rugaciuni, multumiri pentru imparati, cei din inalte dregatorii ca sa putem duce o viata pasnica si cinstita, caci lucrul acesta este bun si placut inaintea Domnului si vrea ca toti sa vina la mantuire.

Cu alte cuvinte, nu este placut inaintea Domnului, vorbim de rau si sa blestemam pe cei care ne conduc, chiar daca si El stie ca sunt rai, dar vrea sa-i aduca si pe ei la mantuire, caci si pentru ei s-a rastignit si a patimit.

Vrea ca barbatii sa se roage pentru ei in orice loc cu maini curate spre cer,  fara manie si fara indoiala, iar femeile imbracate in chip cuvincios, cu rusine si sfiala, nu cu impletituri de aur, margaritare si pietre scumpe ci cu fapte bune daca se considera evlavioase si vor sa fie ascultate de Dumnezeu.

I Timotei 4:5 Toate bucatele sa fie luate cu multumire caci orice faptura  a lui Dumnezeu este buna, orice lucru se sfinteste daca se ia cu multumire si cu rugaciune, pentru ca este sfintit prin cuvantul lui Dumnezeu si prin rugaciune.

Cum sa ne rugam ?

va urma...

Ce este religia si de ce trebuie facute toate in numele lui Iisus !

Conducatorul sistemului nostru solar este Iisus. El a plecat de la centru, din sanul Tatalui si al Mamei formand aceasta nebuloasa de care raspunde pana cand plecam de aici pe alte meleaguri, pe alte sisteme solare. Pana atunci El este cel in fata caruia ne prezentam cu faptele noastre si El este cel care le judeca.

Toate religiile lumii au fost infiintate cu aprobarea lui. Fiecare religie a fost data potrivit evolutiei omului si a pamantului. Posibil ca peste cateva sute de ani Biblia, sau cartea dupa care se ghideaza crestinismul sa nu mai sune asa cum o cunoastem acum, ci va fi adecvata cu nivelul spiritual de atunci, dupa cum nici cea de acum cateva sute de ani nu este ca cea de acum. Atunci era cuprinsa in ea si cartea lui Enoh si unele texte care azi le consideram apocrife.

O religie este valabila doar pentru o anumita epoca si colectivitate spirituala. 

Toate religiile incep prin a fi frumoase, sublime, dar incetul cu incetul sunt alterate, pana dispare din ele frumusetea si intelepciunea exprimata la inceput.

Religia este stiinta care dicteaza omului normele de conducere in viata terestra, conform regulilor Tatalui Ceresc, adaptate la regulile Fiului ( guvernatorului Solar) si ale Sfantului Duh.

Legile Tatalui sunt prea riguroase, facute pentru toate lumile angelice de toate gradele si din toate universurile. Cum omenirea este departe de intelegerea si puritatea acestor forte angelice, sufera o adaptare potrivita gradului evolutiv al Soarelui nostru si apoi al Pamantului. prin urmare legile tatalui sufera o modificare, o adaptare potrivita fiecarui sistem solar si o a doua adaptare in functie de evolutia de pe planeta Pamant. Lumea de pe pamant se primeneste mereu. Unele spirite pleaca, altele vin. Unele spirite vin de pe o planeta din sistemul nostru solar, altele vin de pe planete din alte sisteme solare. Cand acesti noi sositi se intrupeaza produc perturbari in starea sociala si mentalitatea omenirii pervertind ideile religioase existente. 

Datorita acestor prefaceri morale si spirituale, Guvernatorul nostru Solar e nevoit sa coboare in spatiul pamantului nostru, unde de sute de ani predica din nou duhurilor tinere tainele ceresti, dupa care e nevoit sa se intrupeze, dupa regulile stabilite de Tatal Ceresc, pentru tot ce e fiinta trupeasca, adica sa traiasca si sa moara, asa cum a facut-o si acum 2000 de ani, pentru a predica si trupurilor de carne venite la intrupare. Revenind pe pamant va predica din nou adevarurile eterne si pentru ca vorbele sale sa primeasca taria necesara si omenirea sa vada in Fiinta sa o forta supraomeneasca, va face cateva demonstratii ce trec dincolo de puterea de intelegere, ca cea a invierii din morti la simpla chemare, de exemplu a lui Lazar, care era mort de 4 zile si deja mirosea.  

Cu cat este mai la inceputul evolutie sale pe acest pamant omul este foarte redus mental si este un individualist feroce. Cand asemenea spirite vin in stoluri pe pamant creeaza adevarate focare de egoism. Deabia dupa veacuri indelungate inteleg folosul ajutorului reciproc si incep sa se grupeze, formand mari colectivitati in care binele primeaza prin solidaritate. La inceput grupul e mic, apoi se mareste prin afilieri.

Pamantul este planeta unde individul are inlesnirea de a intelege avantajele vietii solitare, dar nu este potrivita pentru castigarea de adepti noi la grupul deja constituit. Asemenea alipiri se fac pe alte planete din alte sisteme solare unde nu se mai practica reintruparea, unde nu se preda scoala materiilor planetare, ci doar o scoala spirituala.

Luna este un corp ceresc unde vin spiritele superioare ale pamantului pentru odihna.

Pe Luna lipsesc imboldirile solare care imping duhul uman la lucru. Aici spiritul se odihneste meditand la ce a invatat pe pamant din marea stiinta a Tatalui Ceresc. Dupa ce ne odihnim pe Luna vom porni calatoria catre un glob superior acestuia. Cand va suna ceasul mantuirii , cand terminam studiile pamantului, vom pleca de pe el. Din nefericire nu vom pleca toti. Nu putem sta pe acest glob pana cand toate duhurile grupului nostru termina scoala, adica sa ajunga toti la acelasi nivel evolutiv, deoarece ne gonesc alte valuri, grupuri care asteapta sa ne ia locul. Cand termenul se va implini vom intra la examenul obligatoriu al acestei planete, vom arata ce am invatat, cum stim sa prefacem materia, ne vom retrage si vom astepta plecarea spre alte sisteme solare.

Cat stam in preajma pamantului suntem cu totii supusi legii reintruparii, deoarece suferinta este parghia evolutiei. 

Coborarea Fiului Divin, iubitului nostru Solar in trup, patimirea si moartea sa sa fie singura icoana a tuturor oamenilor, ca viata omeneasca (trupeasca) de pe planeta Pamant este inchinata suferintei.

 Grea scoala este scoala spiritului in trup. Duhul uman trece prin mai multe intrupari. Cat de luminos si constient este spiritul in spatiu si cat de intunecat devine in pesterea de lut unde este silit sa faca scoala materiei solide. Fericrea spiritului este noaptea cand poate sa-si paraseasca trupul, sa traiasca macar cateva ceasuri in lumina materiilor eterice, dar nici aici foarte departe, pentru ca este legat de trup cu cordonul de argint ( vezi si Eclesiastul).

Omul spatial este un instrument al Divinitatii centrale ( la fel spune si Jose Silva), care il pune sub controlul Guvernatorului Solar, iar acesta il incredinteaza Guvernatorului pamantesc, care in cazul nostru este Moise. 

Omul trebuie sa faca foarte multa vreme reintrupari pentru evolutia personala. Cand prin vrednicie a terminat aceasta, pentru avansarea sa va face intrupari pentru ajutorarea fratilor mai mici ai gruparii din care face parte pentru a le grabi evolutia. Dupa o serie de astfel de intrupari , va face intrupari ca omagiu adus superiorilor sai. S-ar parea ca astfel se achita de orice fel de obligatii, dar totusi legea Tatalui cere ca el sa faca intrupari si pentru omagierea Guvernatorului sau Planetar (Moise). Cand s-a achitat si fata de aceasta Lumina spirituala, se va intrupa la anumite epoci pentru a proslavi ca om trupesc pe Divinul Solar,( Iisus), apoi va trebui sa imbrace haina trupeasca pentru a preamari pe Unicul Stapan, Creatorul lumilor de pretutindeni.

Recapituland  ca sa retinem, facem intrupari personale, pentru fratii mai mici, pentru superiori, pentru guvernatorul pamntesc, pentru guvernatorul solar si pentru Tatal. Cand a ajuns sa se achite de toate aceste 6 categorii de intrupari i se poate spune Prefericit, sau Fericitul Fericitilor, ca a terminat scoala pe planeta pamant.

 Sa nu te mandresti frate, dar tu impreuna cu mine si altii ai trait pe pamant cand Guvernatorul nostru Solar s-a intrupat  ca om si am sorbit intelepciunea vorbelor sale. Cu totii l-am servit, pentru ca a venit de multe ori printre noi, nu doar acum 2000 de ani. I-am inaltat de multe ori osanale celui ce Straluceste in Lumina unei evolutii care se pierde in noaptea vesniciei. De acum sa ne silim, sa sugeram si sa sfatuim pe fratii nostri de pe planeta sa nu-si mai intarzie mersul evolutiei personale, pentru a putea pleca cu un ceas mai devreme de pe aceasta planeta a suferintei, pe o alta superioara. Este grea viata trupeasca pe acest glob al sistemului nostru solar, dar sa slavim pe Domnul ca am ajuns pana aici, pentru ca exista planete, chiar in acest sistem mult inferioare pamntului, unde omul se poate socoti ca fiind in iad si chiar ar putea ajunge daca isi franeaza evolutia, pentru ca asteapta alte spirite sa-i ia locul pe Pamant, pentru a invata si a progresa.

sursa: Din tainele Vietii si ale Universului

 Acum un articol despre Terra.

Citeşte totul despre:

ciudate, fenomene, Univers

Terra este învăluită într-un halo de materie întunecată

Va prezentam cateva dintre fenomenele mai putin obisnuite care se produc in interiorul sistemului solar.

Ploaia de diamante de pe Neptun si Uranus

Pe baza informatiilor culese de catre oamenii de stiinta cu privire la inclinatiile ciudate si concentratiei mari de carbon, astronomii considera ca planetele Neptun si Uranus au oceane imense de carbon lichid, cu uriase aisberguri de diamante care plutesc la suprafata. Mici bucati de diamante ar putea cadea pe aceste planete, precum ploaia de pe Pamant, scrie ziare.com.

Pamantul este invaluit de un halou de materie intunecata

Materia intunecata reprezinta unul dintre cele mai profunde mistere ale cosmologiei moderne. Astronomii stiu ca ne lipseste cheia pentru descifrarea proprietatilor acesteia. Insa este cunoscut faptul ca materia intunecata reprezinta o mare parte din masa totala a Universului.

Se stie ca materia intunecata actioneaza ca o ancora care mentine galaxiile si sistemele solare, fara a exista riscul prabusirii lor. O observatie facuta in spatiu si numita anomalie de zbor s-a constatat la navele si satelitii pamantesti care isi schimba in mod inexplicabil vitezele pe orbite, atunci cand calatoresc spre sau de pe Pamant. Teoria despre aceasta discrepanta arata ca Pamantul insusi este invaluit de un halou imens de materie intunecata.

Aminteste-ti cine este Arhanghelul Mihail !

  Continuare la postarea "Numele lui Dumnezeu !"

Cine este arhanghelul Mihail? | Amazing Facts

  asculta si :

Amazing Grace - Best Version By Far! - YouTube

  Cea mai frumoasa melodie - AMAZING GRACE RO [Andre Rieu &

  poate-ti amintesti mai bine.

 

Ca sa ma asigur ca-ti amintesti am redat si articolul mai jos:

Cheia este în Nume În primul rând, haideţi să analizăm sensul unor cuvinte şi nume. În Noul Testament grecesc, cuvântul "înger" înseamnă "mesager" şi "archi" înseamnă "şef, principal, cel mai mare sau cel mai înalt." Deci, "arhanghel" înseamnă pur şi simplu "cel mai mare sau cel mai înalt mesager." Numele ebraic "Mihail", descoperit în Vechiul Testament, înseamnă "Cine este ca Dumnezeu", sau, uneori, acesta constituie o întrebare: "Cine este ca Dumnezeu?" Astfel, titlul "arhanghelul Mihail" poate fi tradus ca "Cel mai mare mesager, care este Dumnezeu." Dacă acest nume este o întrebare, o afirmaţie sau o provocare va fi clar din continuarea acestui studiu. Un înger a pretins să fie ca Dumnezeu. Acest heruvim ocrotitor căzut din curţile cereşti este Lucifer, care a devenit diavolul sau Satana, prin pretenţia sa de a fi "ca Cel Prea Înalt" (Isaia 14:14). În Apocalipsa 12:7, Satana se luptă cu "Mihail şi îngerii lui" şi este apoi aruncat afară din cer. Îngerul Domnului Sintagma "Îngerul Domnului" se găseşte de 68 de ori în Scriptură. Uneori, aceasta se aplică la Gabriel, care i s-a arătat lui Daniel, lui Zaharia, şi Mariei. Dar Gabriel este numit "un" înger al Domnului (Luca 1:11). El nu este menţionat ca "Îngerul" Domnului şi nici nu este numit vreodată arhanghel. (Şi, pentru că tot veni vorba, popularul înger Rafael nu apare nicăieri în Scriptură [Cărţile canonice - n.t.]). Gabriel este, probabil, unul dintre cei doi heruvimi ocrotitori aşezaţi pe ambele laturi ale scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Amintiţi-vă că el i-a spus Zaharia: "Eu sunt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu" (Luca 1:19). Lucifer a avut odată cealaltă poziţie, înainte de cădere (Ezechiel 28:14). Dacă cel mai mare grad deţinut de un înger este accela de heruvim ocrotitor în apropierea scaunului de domnie al lui Dumnezeu, atunci cine şi ce este un arhanghel? Şi cine este acest ins puternic, identificat ca "Îngerul Domnului", care îndeplineşte roluri atât de importante în răscumpărarea omului? Dumnezeu Tatăl a creat toate lucrurile prin Domnul Isus (Evrei 1:2; Efeseni 3:9). Nu este neverosimil să presupunem că, dacă Domnul Hristos a venit pe pământ şi a devenit om, în lupta Sa împotriva lui Satana de salvare a fiinţelor omeneşti, atunci El ar putea fi de asemenea identificat, într-un fel, cu îngerii, pentru a le proteja de influenţa malefică a lui Satana. De fapt, există mai multe referinţe în Scriptură la o fiinţă misterioasă identificată ca "Îngerul Domnului", înainte de întruparea Domnului Hristos. Pe deasupra, de fiecare dată când este menţionat El, există indicii privind identitatea Sa. Să le trecem în revistă pe scurt, în ordinea în care apar. Agar După ce Agar, roaba lui Avraam, a rămas însărcinată cu Ismael, ea şi Sara, care nu putea avea copii, nu au mai putut trăi în pace. Sara o trata acum cu severitate pe aroganta slujnică, până ce Agar a fugit în deşert. "Îngerul Domnului a găsit-o lângă un izvor de apă în pustie..." (Geneza 16:7). Îngerul i-a spus lui Agar să se întoarcă şi să se supună Sarei şi i-a promis că fiul ei, Ismael, va fi tatăl unui neam mare. Când "Îngerul" a dispărut, Agar "a numit Numele Domnului care-i vorbise: 'Tu eşti Dumnezeu care mă vede!'" (versetul 13). Se pare că Agar a recunoscut că "Îngerul Domnului" care îi vorbise era cu adevărat Dumnezeu. Dar, continuaţi lectura şi lucrul acesta va deveni mai clar! Avraam Dumnezeu i-a spus lui Avraam să-l jertfească pe fiul său Isaac pe muntele Moria. Tocmai când era aproape să înfigă pumnalul în fiul său făgăduit, Îngerul Domnului l-a oprit. "Atunci Îngerul Domnului l-a strigat din ceruri, şi a zis: 'Avraame! Avraame!' 'Iată-mă!' a răspuns el. Îngerul a zis: 'Să nu pui mâna pe băiat, şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum că te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pentru Mine.'" (Geneza 22:11,12). Este clar că Avraam îşi jertfea fiul lui Dumnezeu şi nu unui simplu înger. "Îngerul Domnului a chemat a doua oară din ceruri pe Avraam şi a zis: "Pe Mine însumi jur, zice Domnul: pentru că ai făcut lucrul acesta, şi n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuvânta foarte mult... pentru că ai ascultat de porunca Mea!" (Geneza 22:15-18). Povestind în Faptele Apostolilor 3:25 această experienţă a lui Avraam, Petru identifică şi el acest "Înger al Domnului", care a făcut un legământ cu patriarhul, ca fiind Dumnezeu. Iacov În timp ce fugea de fratele său furios, Esau, Iacov a avut un vis în care Dumnezeu i-a confirmat legământul lui Avraam. După ce a primit garanţia că Dumnezeu va fi cu el şi-l va aduce în siguranţă înapoi la el acasă, în Canaan, Iacov a promis să-I înapoieze lui Dumnezeu a zecea parte din tot ce-i va da. El a ridicat piatra pe care o folosise ca pernă şi a uns-o cu ulei pentru a da solemnitate jurământului. Apoi, el a numit locul Betel, sau casa lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu i se arătase acolo. Douăzeci de ani mai târziu, Iacov era în drum spre casă, nu un fugar nevoiaş, ci un om bogat. Dumnezeu a hotărât să-i reamintească lui Iacov cine îi adusese de fapt succesul. Iată cum a relatat Iacov istorisirea: "Şi Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis: 'Iacove!' 'Iată-mă', am răspuns eu." (Geneza 31:11). În versetul 13, acest "Înger al lui Dumnezeu" se identifică pe Sine: "Eu sunt Dumnezeul din Betel, unde ai uns un stâlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o juruinţă." Apoi, când Iacov s-a luptat cu o fiinţă cerească (Geneza 32:22-32), aceasta i-a dat un nume nou şi l-a binecuvântat. Iacov a numit acel loc Peniel (Faţa lui Dumnezeu - n.t.), " 'căci', a zis el, 'am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă, şi totuşi am scăpat cu viaţă.'" (versetul 30). În Noul Testament, Domnul Isus este Cel care binecuvântează poporul Său şi le dă un nume nou (Matei 5,3-12; Apocalipsa 2:17). După cum puteţi vedea, devine din ce în ce mai clar că Îngerul Domnului este Domnul Isus Însuşi. Când Iacov era pe patul de moarte binecuvântând pe cei doi fii ai lui Iosif, Efraim şi Manase, el a folosit alternativ termenii "înger" şi "Dumnezeu": "Dumnezeul, înaintea căruia au umblat părinţii mei, Avraam şi Isaac, Dumnezeul, care m-a călăuzit de când m-am născut, până în ziua aceasta, Îngerul, care m-a izbăvit de orice rău, să binecuvinteze pe copiii aceştia!" (Geneza 48:15,16). Scripturile sunt foarte clare nu există niciun mântuitor sau salvator în afară de Dumnezeu: " Eu, Eu sunt Domnul, şi afară de Mine nu este nici un Mântuitor!... Aşa vorbeşte Domnul, Răscumpărătorul vostru..." (Isaia 43:11,14). Încă o dată vedem că Îngerul care a răscumpărat pe Iacov este un alt nume pentru Răscumpărătorul nostru, Domnul Isus! Moise Moise a văzut un tufiş în flăcări, care nu se mistuia. "Îngerul Domnului i S-a arătat într-o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug." (Exodul 3:2). Versetul 4 identifică acest înger: "Dumnezeu l-a chemat din mijlocul rugului." Şi, în versetul 6, El Se identifică din nou: "Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov." Îngerul Domnului se identifică pe Sine ca fiind Dumnezeu! În ultima sa predică, înainte de a fi omorât cu pietre, Ştefan este de acord cu această relatare din Exodul. "Peste patruzeci de ani, i s-a arătat un înger în pustia muntelui Sinai, în para focului unui rug. Moise, când l-a văzut, s-a mirat de arătarea aceasta; şi pe când se apropia să vadă ce este, a auzit glasul Domnului, care i-a zis: "Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov." (Fapte 7:30-32). Israel Într-un alt exemplu, copiii lui Israel erau conduşi prin pustie de către Dumnezeu. "Domnul mergea înaintea lor ziua într-un stâlp de nor, ca să-i călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i lumineze, pentru ca să meargă şi ziua şi noaptea." (Exodul 13:21). Moise descrie mai târziu această fiinţă care i-a condus, în acest fel: "Îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, şi-a schimbat locul, şi a mers înapoia lor, şi stâlpul de nor care mergea înaintea lor, şi-a schimbat locul, şi a stat înapoia lor." (Exodul 14:19). Din nou, "Îngerul lui Dumnezeu" este identificat ca Dumnezeu. Balaam Îngerul Domnului apare din nou în mod remarcabil în povestea lui Balaam şi a măgăriţei sale vorbitoare. Este acel înger care salvează măgăriţa de nemilosul ei stăpân şi e cât pe-aci să-l omoare pe profetul lacom de avere care era pe cale să blesteme poporul lui Dumnezeu (Numeri 22:21-35). După ce Balaam a frizat moartea, "Îngerul Domnului a zis lui Balaam: 'Du-te cu oamenii aceştia; dar să spui numai cuvintele pe care ţi le voi spune Eu.' " (versetul 35). Capitolul următor dezvăluie cine a pus cuvintele în gura profetului: "Dumnezeu a venit înaintea lui Balaam... Domnul a pus cuvinte în gura lui Balaam, şi a zis: 'Întoarce-te la Balac, şi aşa să-i vorbeşti.' " (Numeri 23:4,5). Aici, din nou, "Îngerul Domnului" se dovedeşte a fi Dumnezeu Însuşi. Judecătorii Haideţi acum să trecem la cartea Judecători, unde citim: "Îngerul Domnului S-a suit din Ghilgal la Bochim, şi a zis: 'Eu v-am scos din Egipt, şi v-am adus în ţara pe care am jurat părinţilor voştri că v-o voi da'. Am zis: 'Niciodată nu voi rupe legământul Meu cu voi...' " (2:1). Până acum ar trebui să recunoatem un tipar. Mai exact, cine i-a scos afară din Egipt pe israeliţi şi a făcut un legământ cu Israel, pe care El nu-l va rupe niciodată - Îngerul Domnului sau Însuşi Fiul lui Dumnezeu dinainte de întrupare? Da! Răspunsul este "amândoi", adică unul şi acelaşi. Ghedeon În cartea Judecători, Ghedeon întâlneşte pe Îngerul Domnului. Îngerul îi spune lui Ghedeon că Domnul este cu el, dar Ghedeon arată spre asuprirea lui Israel de către madianiţi ca o dovadă a contrariului. "Domnul S-a uitat la el, şi a zis: 'Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, şi izbăveşte pe Israel din mâna lui Madian; oare nu te trimit Eu? '" (Judecători 6:14). Peste tot în restul naraţiunii, persoana ce vorbeşte lui Ghedeon este identificată alternativ ca fiind Domnul, Îngerul Domnului, şi Îngerul lui Dumnezeu. Manoah Mama lui Samson, soţia lui Manoah, nu putea naşte copii. "Îngerul Domnului S-a arătat femeii..." (Judecători 13:3). Acest Înger i-a spus că va naşte un fiu, care îi va elibera pe israeliţii apostaziaţi de asupritorii lor păgâni. Ea l-a chemat repede pe Manoah, care s-a rugat pentru o altă vizită din partea "omului lui Dumnezeu." Când Îngerul a venit a doua oară, Manoah I-a cerut Numele. Versiunea King James a Bibliei spune că Îngerul i-a spus lui Manoah că Numele Lui era "Secret", cu o notă pe margine care îl traduce cu "Minunat." Acest lucru ne face imediat să ne gândim la cunoscuta profeţie a lui Isaia, că Domnul Isus va fi numit "Minunat Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii." (Isaia 9:6). Numele "Minunat" pentru Îngerul Domnului care s-a arătat lui Manoah, leagă acest "înger" de venirea lui Mesia, care urma să fie numit "Minunat". Încă o dată, după ce a văzut acest "mesager Minunat", Manoah a declarat că a văzut pe Dumnezeu. Şi i-a zis nevestei sale: "Vom muri, căci am văzut pe Dumnezeu." (Judecători 13:22). Nimeni nu a văzut pe Tatăl Dintr-o dată avem mai multe piste decât putem urma! Putem vedea clar că "Îngerul Domnului" este frecvent identificat cu Dumnezeu Însuşi. Dar Biblia afirmă: "Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu, care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut." (Ioan 1:18). Ioan 6:46, de asemenea, ne spune: "Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl." Evident, din moment ce nimeni nu a văzut pe Dumnezeu Tatăl, toate aceste apariţii ale lui Dumnezeu din Vechiul Testament ca "Înger al Domnului" trebuie să fi fost Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, învăluindu-Şi slava astfel încât aceştia să-I poată suporta prezenţa, fără să fie mistuiţi. Îngerul legământului Una dintre cele mai celebre profeţii mesianice se găseşte în Maleahi 3:1: "Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutaţi: Solul legământului, pe care-L doriţi; iată că vine, zice Domnul oştirilor". Solul legământului de care se vorbeşte aici în Maleahi, este în mod clar o referinţă la venirea Domnului Isus Hristos. Cuvântul tradus ca Sol (mal'ak) este exact acelaşi cuvânt folosit în pasajele anterioare din Vechiul Testament, tradus ca "Îngerul Domnului". Deci, şi aceasta ar fi o traducere corectă: "Iată, voi trimite pe Îngerul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutaţi: Îngerul legământului, pe care-L doriţi; iată că vine, zice Domnul oştirilor". Ce ar putea fi mai clar? Mustrând pe pârâş Există o referinţă mai importantă în care apare Îngerul Domnului, în Vechiul Testament. Profetului Zaharia i-a fost dată o vedenie cu "marele preot Iosua stând în picioare înaintea Îngerului Domnului" şi cu "Satana stând la dreapta lui, ca să-l pârască". Aici vedem doi adversari discutând în contradictoriu despre o fiinţă umană păcătoasă. Haină mânjită a lui Iosua simbolizează păcatul său. (Zaharia 3:3). În această naraţiune, numele se schimbă iute de la "Îngerul Domnului" (versetul 1) la "Domnul" (versetul 2), indicând din nou aceeaşi Persoană. Apoi Domnul face o declaraţie interesantă: "Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre..." (Zaharia 3:2). Mai există doar un singur loc în Scriptură, Iuda 9, în care se găseşte această sentinţă - şi aici vorbeşte arhanghelul Mihail! În scurta epistolă a lui Iuda, asistăm la o dispută similară cu "Iosua şi Îngerul" din Zaharia: "Arhanghelul Mihail, când se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci doar a zis: 'Domnul să te mustre! '" (Iuda 1:9). Situaţiile sunt uimitor de asemănătoare: Hristos şi Satana discută în contradictoriu despre soarta a doi dintre marii conducători ai lui Dumnezeu (unul aflat în viaţă, în cazul lui Iosua, şi unul mort, în cazul lui Moise). Dezbaterea se încheie brusc atunci când Domnul Isus spune: "Domnul să te mustre." Acest pasaj ridică o altă întrebare valabilă. Unii oameni sunt încurcaţi de o parte a acestui verset din Iuda 1:9, în care Mihail îl mustră pe diavol. Ei se întreabă: Dacă Mihail este într-adevăr un alt Nume pentru Domnul Isus, atunci de ce invocă Numele Domnului atunci când mustră pe Satana? De ce nu o face El Însuşi, aşa cum a făcut-o când era ispitit în pustie: " 'Pleacă, Satano', i-a răspuns Isus." (Matei 4:10). În studiul Scripturilor şi al limbajului Domnului Isus, vedem repede că era o practică foarte obişnuită pentru Domnul Isus să vorbească despre Sine la persoana a treia, la fel ca în Luca 18:8: "Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?" Şi dacă mai persistă încă vreo întrebare, avem un alt text clar din Scriptură, în Zaharia 3:2, în care Domnul face acelaşi lucru pe care îl face Mihail în Iuda. El invocă propriul Său Nume atunci când îl mustră pe diavol: "Domnul a zis Satanei: "Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre... ". Dar poate că aceste texte din Scriptură sunt exemple în care Dumnezeu Fiul, apelând la Numele Tatălui Său, îl mustră pe Satana. Prinţul Mihail Mihail este menţionat în cartea Daniel mai mult decât în orice altă carte din Scriptură. (A se vedea Daniel 10:13; 10:21; 12:1) În toate cele trei referinţe, El este numit prinţ - "prinţul vostru" şi "marele prinţ". Profeţia lui Isaia despre Mesia (Isaia 9:6) dezvăluie unul dintre numele cheie despre care el spune că s-ar aplica la Mesia - "Prinţ al păcii." (aici şi în continuare, referinţele sunt din Versiunea King James a Bibliei - n.t.) Există un alt verset, Daniel 8:25, unde este menţionat "Prinţul prinţilor". Din nou, conflictul cosmic este între Hristos, pe de o parte, şi diavolul pe de altă parte, omenirea servind drept câmp de luptă. "Prinţul prinţilor" este de fapt acelaşi termen care este tradus cu "prinţul oştirilor", în versetul 11. Acesta este similar cu "Domnul domnilor" (Psalm 136:3), "Dumnezeul dumnezeilor" (Deuteronom 10:17) şi "Împăratul împăraţilor" (Apocalipsa 19:16). Toate acestea sunt titluri ale divinităţii. El este menţionat chiar ca "Mesia, Prinţul" (Daniel 9:25). Cine este această fiinţă pe care îngerii o numesc "marele prinţ"? Să lăsăm Biblia să ne-o spună. Isaia 9:6: "Şi numele lui va fi numit ... Prinţ al păcii." Fapte 3:14, 15: "Voi v-aţi lepădat de Cel Sfânt şi Neprihănit... Aţi omorât pe Prinţul vieţii." Fapte 5:30, 31: "Dumnezeul părinţilor noştri a înviat pe Isus, pe care voi L-aţi omorât, atârnându-L pe lemn. Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui şi L-a făcut Prinţ şi Mântuitor." Apocalipsa 1:5: "Şi din partea lui Isus Hristos, martorul credincios, cel întâi născut din morţi, Prinţul împăraţilor pământului!." Aceste versete se armonizează în mod clar cu cele trei versete din Daniel, în care Mihail este numit "Prinţ". Oare Mihail este doar unul dintre numeroasele nume? Daniel 10:13 este probabil cel mai dificil verset cu privire la Mihail: "Dar căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotriva douăzeci şi una de zile; însă iată că Mihail, unul din prinţii cei mai de seamă, mi-a venit în ajutor." Se pare, la prima vedere, că Mihail este doar "unul din" prinţii cei mai de seamă. Aceasta este o traducere nefericită în King James. Cuvântul "unul" vine de la cuvântul ebraic "echad", care este, de asemenea, adesea tradus cu "primul", ca şi atunci când soţia preşedintelui este numită "prima doamnă" (vezi Geneza 1:5; 8:13). Aceasta schimbă în întregime sensul versetului, Mihail fiind primul, cel mai mare sau cel mai înalt "din prinţii cei mai de seamă" - din nou o trimitere la Domnul Isus. Prinţul împărăţiei Persiei care "a stat împotriva" îngerului, a fost, fără îndoială, diavolul, care apare frecvent lucrând în umbra monarhilor pământeşti, cum ar fi regele Babilonului, regele Tirului şi puterea romană (Isaia 14:4; Ezechiel 28:2; Apocalipsa 12:4). Şi, amintiţi-vă că Domnul Isus îl numeşte pe Satana "prinţul acestei lumi" (Ioan 12:31). Daniel 10:21 spune: "Dar vreau să-ţi fac cunoscut ce este scris în cartea adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, afară de prinţul vostru Mihail." Observaţi aici că îngerul se referă la Mihai ca "prinţul vostru". Cine a fost Prinţul lui Daniel? Vedem răspunsul în capitolul precedent. În Daniel 9:25, Mesia lui Daniel este numit Prinţ, care este un alt indiciu clar al identităţii lui Mihail! Astfel, Gabriel spune că arhanghelul Mihail este Domnul Isus, care ştie tot adevărul Scripturii. Referinţa finală la Mihail în cartea lui Daniel, este în capitolul 12: "În vremea aceea se va scula marele prinţ Mihail, ocrotitorul copiilor poporului tău." Observaţi aici că Mihail nu este numit un mare prinţ, ci "marele prinţ." Există vreun prinţ mai mare decât Domnul Isus? El este, de asemenea, identificat ca "ocrotitorul copiilor poporului tău." Aceasta înseamnă că El mijloceşte, apără şi chiar suferă ca înlocuitor. Cine altul ar putea fi, decât Domnul Isus? Comentând acest verset, Matthew Henry afirmă: "Mihail înseamnă 'Cine este ca Dumnezeu', şi numele lui, cu titlul de "marele prinţ", arată spre Divinul Mântuitor. Hristos a suferit pentru copiii poporul nostru, în locul lor, ca jertfă, a purtat blestemul pentru ei, ca să-l îndepărteze de la ei. El stă ca apărător al lor, la tronul harului." Domnul Isus este în mod clar Cel care stă mereu în locul nostru şi pentru apărarea noastră. Ridicarea lui Mihail este, de asemenea, o trimitere la Domnul care se pregăteşte să vină. Observaţi că Mihail este atât de înălţat şi puternic, încât ridicarea Sa declanşează marea strâmtorare. Aceasta, la rândul ei, este urmată de a doua venire a Domnului Isus şi de înviere (Daniel 12:2). Glasul lui Mihail Dacă izolăm şi examinăm cuvântul "arhanghel", vom vedea o altă potrivire interesantă. Singurul pasaj din Biblie care foloseşte cuvântul "arhanghel" este 1 Tesaloniceni 4:16. Şi reţineţi contextul: "Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos". Glasul arhanghelului este acela care îi învie pe cei morţi în Hristos, şi Domnul Însuşi este Acela care strigă. Acest lucru indică faptul că sunt una şi aceeaşi Persoană. Domnul Isus este Acela care strigă cu glas de arhanghel, sau "cel mai mare mesager", pentru a-i învia pe cei morţi! Evident, îngerii nu au puterea de a-i învia pe cei morţi. Numai Dumnezeu, care dă viaţă, are puterea de a-i reconstitui. "Căci, după cum Tatăl are viaţa în sine, tot aşa a dat şi Fiului să aibă viaţa în sine.... Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi afară din ele." (Ioan 5:26, 28, 29). În Iuda, Îl vedem pe arhanghel certându-Se cu diavolul pentru trupul lui Moise, care, de altfel, a şi fost înviat şi luat la cer, de unde a apărut pe Muntele schimbării la Faţă pentru a-L încuraja pe Domnul Hristos (Marcu 9). În 1 Tesaloniceni, apostolul Pavel descrie cum învierea are loc ca răspuns la glasul arhanghelului. Din nou, vedem paralela dintre aceste două versete: ambele Îl descriu pe arhanghel în cadrul actului învierii. Închinându-se Comandantului În Apocalipsa, Mihail este prezentat ca fiind Comandantul oştirilor, sau armatelor cereşti, în războiul care a avut loc împotriva răzvrătitului Lucifer. "Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei..." (Apocalipsa 12:7). Aici termenul de "balaur" este un nume simbolic pentru Satana, liderul răului (versetul 9), aşa că este foarte sigur să se presupună că Mihail este un alt nume emblematic pentru Domnul Isus, întruchiparea şi liderul binelui. Dar există şi mai multe dovezi. Tocmai în timp ce Israel se pregătea pentru prima lui luptă după trecerea în Ţara Făgăduită, Iosua a avut o întâlnire cu un războinic neobişnuit. "Pe când Iosua era lângă Ierihon, a ridicat ochii, şi s-a uitat. Şi iată că un om stătea în picioare înaintea lui cu sabia scoasă din teacă în mână. Iosua s-a dus spre el, şi i-a zis: "Eşti dintre ai noştri sau dintre vrăjmaşii noştri?" El a răspuns: "Nu, ci Eu sunt Căpetenia oştirii Domnului, şi acum am venit." Iosua s-a aruncat cu faţa la pământ, s-a închinat, şi i-a zis: "Ce spune Domnul meu robului Său?" Şi Căpetenia oştirii Domnului a zis lui Iosua: "Scoate-ţi încălţămintele din picioare, căci locul pe care stai este sfânt." Şi Iosua a făcut aşa." (Iosua 5:13-15). Nu numai că Iosua s-a închinat acestei fiinţe, dar căpitanul ceresc a şi primit închinarea lui. Dacă ar fi fost un simplu înger, el l-ar fi mustrat pe Iosua, la fel cum l-a mustrat îngerul pe Ioan pentru că a încercat să i se închine (vezi Apocalipsa 19:10; 22:8, 9). În fiecare caz în care Îngerul Domnului acceptă închinare, El este în mod clar Fiul lui Dumnezeu. Dar atunci când îngerii obişnuiţi, creaţi, sunt veneraţi, ei refuză! Chiar Domnul Isus i-a amintit lui Satana în pustie: "Este scris: 'Să te închini Domnului, Dumnezeului tău, şi numai Lui să-I slujeşti.'" (Luca 4:8). De fapt, tuturor îngerilor creaţi li s-a poruncit să se închine Domnului Isus, aşa cum au şi făcut în timpul primei Lui veniri. "Şi, când duce iarăşi în lume pe Cel întâi născut, zice: 'Toţi îngerii lui Dumnezeu să I se închine!'" (Evrei 1:6). Diavolul este înfuriat pentru că ştie că, într-o zi, chiar el va fi silit să-L recunoască pe Domnul Isus ca Împărat şi să I se închine, "pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus Hristos este Domnul" (Filipeni 2:10, 11). Observaţi legătura frapantă pe care chiar şi Pavel o face între Îngerul lui Dumnezeu şi Domnul Isus: "...m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe însuşi Hristos Isus" (Galateni 4:14). Sintagma "Domnul oştirilor" apare de 245 de ori în Biblie şi se referă la "Comandantul armatei îngereşti a lui Dumnezeu." Deci, "Căpetenia oştirii Domnului" pe care a văzut-o Iosua nu a fost un înger, ci Domnul Isus Însuşi. Aceasta explică de ce El a cerut ca Iosua să-şi scoată încălţămintea. Locul era sfânt pentru că acolo era Domnul Isus, întocmai cum prezenţa Domnului Isus în rugul arzând a făcut ca acel loc să fie sfânt pentru Moise. Deci, Mihail, Căpetenia oştirii, sau armatei Domnului, este un alt titlu pentru Domnul Isus. Cine este ca Dumnezeu! Atunci când Filip I-a cerut Domnului Isus să-L arate ucenicilor pe Tatăl, Domnul Hristos a răspuns: "De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu dar: "Arată-ne pe Tatăl?" (Ioan 14:9). Unii cred că Fiul lui Dumnezeu a aşteptat 4.000 de ani să intervină personal în treburile omului. Nu este aşa! Deşi este adevărat că întruparea a avut loc la 4.000 de ani după căderea omului, Dumnezeu Fiul a fost implicat personal în istoria şi treburile poporului Său. Acesta este şi motivul pentru care Domnul Isus a spus: "Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea: a văzut-o şi s-a bucurat." (Ioan 8:56). Domnul Isus i s-a arătat personal lui Avraam atunci când patriarhul a mijlocit pentru Lot (Geneza 18:26). Ce adevăr minunat că Domnul Isus, Fiul Cel veşnic al lui Dumnezeu, S-a ocupat întotdeauna în mod activ de îngrijirea, vegherea şi protecţia copiilor Săi! El a vorbit faţă în faţă cu Avraam şi Moise şi S-a luptat cu Iacov. El i-a condus pe copiii lui Israel prin pustie, le-a dat hrană şi apă, şi biruinţă împotriva duşmanilor. Amintiţi-vă că titlul "arhanghelul Mihail" înseamnă "cel mai mare mesager, care este ca Dumnezeu." A fost Domnul Isus, "chipul Dumnezeului cel nevăzut" (Coloseni 1:15), care a adus cel mai important mesaj de speranţă, Evanghelia, în lumea noastră ce piere! Concluzie În concluzie, vedem această fiinţă maiestuoasă şi misterioasă, uneori numită Mihail, uneori, Îngerul Domnului, uneori, comandantul armatei Domnului, învăluindu-Şi divinitatea şi apărând sub forma unui înger umil. Totuşi, aceeaşi fiinţă enigmatică are puterea, autoritatea şi atributele care aparţin numai lui Dumnezeu. El îl alungă pe diavol din cer, El învie morţii, El mijloceşte pentru sfinţi, El judecă şi apoi Se ridică, declanşând marea strâmtorare. El îi răscumpără pe sfinţi şi primeşte închinarea din partea lor. El ne oferă un nume nou. Acum, poate că ştiţi cine este Mihail, dar diavolul ştie şi el, şi acesta nu-l va salva. Marea întrebare este: Îl cunoaşteţi dvs. ca fiind Isus, Domnul şi Mântuitorul dumneavoastră personal? Puteţi acum, dacă Îl rugaţi. DOUG BATCHELOR 18. Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui Dumnezeu. 19. Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele. 20. Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească. 21. Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite. 22. După acestea a venit Iisus şi ucenicii Lui în pământul Iudeii şi stătea acolo şi boteza.

Other Languages Who Is Michael The Archangel? (English)

  traducerea in romaneste a versurilor cantecului crestin  de aducere aminte:

——–TRADUCERE——-

Maretul Har, ce m-a-ndreptat

Pe-al mîntuirii drum!

Pierdut am fost – şi-s azi aflat,

Fui orb – si vad acum.

Cu Harul teama am deprins

si grijile sa-mi las,

De Har dumnezeiesc cuprins

De la întîiul pas.

Mult chinuit si plans am fost

si-mpins de cel viclean.

Dar Haru-mi dete adapost

si el mi-a dat liman.

Facut-a Domnul legamînt

Sa-mi fie-n veci chezas.

E scutul meu al Sau cuvant,

Cu El voi fi partas.

Si cand de trup m-oi lepada

La pamantean sfarsit,

La dreapta Domnului voi sta

În trai preafericit.

Pamant si soare vor pieri,

Pustii vor fi si reci,

Dar Domnul ma va izbavi,

Cu el voi fi în veci.

DACA CITESTI POSTAREA DIN 09 MAI 2013 :"Cine voi fi " poate iti dai seama de ce este nevoie de interventia lui Iisus, care este marele nostru guvernator Solar, pentru a distruge raul. Iadul de care ne vorbeste Biblia, l-am creat noi, prin propriile emanatii ale mintii, prin gandire repetata la razbunare, ura, fapte necuvincioase si prin acte contrare celor invatate in Biblie. Acestea au devenit forte, entitati nevazute care acum instiga pe creatorul lor la faptele pentru care au fost cheme la viata, crime, sinucideri, instigare la violenta in limbaj si in comportament, etc. Cu aceste forte ne luptam noi si arhanghelul Mihail in persoana lui Iisus, care isi ocroteste copii, poporul sau.