Sa-ti fie frica !: Pe urmele sfintilor de altadata !

Daca veti avea rabdarea si linistea sufleteasca sa va aplecati asupra intelesului secret al tuturor exemplelor folosite despre initiere indiferent din care colt al lumii le-am lua si in ce perioada s-au petrecut, un lucru se desprinde : adevarul este unic, initierile seamana intre ele ca doua picaturi de apa, indiferent ca personajele se schimba si se numesc Pitagora, Zoroastru, Ramma, Krasna, Apollonius, Iisus Hristos, ele sunt mereu aceleasi, initiatul trebuie sa treaca prin aceleasi probe: prevestirea nasterii, un noviciat autoimpus de tacere in jur de 5-7 ani, asceza, alimentatia vegetariana,celibatul - castitate, iubirea tuturor formelor de viata, de la om la animal sau plante, fara a le lua viata sub nici o forma, trecerea cu succes a probei focului, apei, aerului, pamantului si a mortii prin care dobandesti controlul asupra elementelor, devenind una cu ele. Doar stapanindu-le poti razbate flacarile fara sa te arzi, poti aparea si disparea dupa voie, invia mortii, controla duhurile necurate ale bolilor, etc. Cu alte cuvinte are loc a doua nastere care vorbea si Iisus, fara de care nimeni nu va putea intra in imparatia cerurilor.
Odata atingand inaltimile existentei spirituale, renasterea poate avea loc doar prin sacrificiul suprem (jertfa lui Iisus) sau moartea initiatica (prin descensus ad inferno- coborarea in Pestera, Tarâmul Celalalt, de unde initiatul se intoarce in lume fiind nascut a doua oara de Geea, de Mama Universala Primordiala- Terra Mater).

Pentru a se intelege mai bine esentialul avem cateva exemple ale fiintelor supreme, caci ele mereu au revenit si revin in mijlocul nostru prin reintrupare pentru a verifica stadiul indeplinirii Planului Creatiei, sa se iubeasca in trupuri fizice, sa faca experimente supreme pentru a-i invata pe oameni ca ei sa afle despre Dumnezeu si sa creada in Dumnezeu, Creatorul Tuturor.

Zoroastru: semne miraculoase au insotit in mod natural nasterea unui astfel de copil. Inafara visului mamei, toate creaturile au fost anuntate de venirea profetului. Chiar inainte de nasterea sa cohortele raului au incercat sa-l distruga, in panica si manie, demonii si slujitorii lor au incercat sa scape de aceasta amenintare la adresa lor. Lumea era prea plina la vremea aceea de preoti rai si magicieni negrii, cu alte cuvinte acesta venise sa reformeze sau sa inlocuiasca ceea ce nu mai functiona conform cu Planurile Divine.
Mereu intalnim spiritul rau care face tot posibilul sa ucida trimisul lui Dumnezeu in lume pentru a o reforma. In zadar ! Mana care s-a ridicat sa injunghie s-a ofilit, fiarele nu-i faceau rau si focul nu-l ardea. ( vezi si Irod cu pruncii ) Era destinat sa creasca si sa atinga o maretie stralucitoare care a ajuns cunoscuta pana in zilele noastre, fie ca vorbim de Zoroastru sau Iisus. " de la o varsta frageda Zoroastru a inceput sa se inarmeze din punct de vedere spiritual pentru a rezista raului si de a se pregati pentru misiunea sacra. A urmat o tacere stricta timp de 7 ani, o perioada lunga si solitara de initiere petrecuta in salbaticie, ulterior a trait intr-o pestera pe un varf acoperit cu zapada, hranindu-se doar cu un fel de branza si lapte de capra. La 30 de ani a avut prima revelatie, apoi a fost urmat de alte 6 viziuni, conferinte cu arhanghelii si un colocviu cu insusi Dumnezeu. Conferintele angelice erau practice tinzand sa promoveze prosperitatea oameilor care a reprezentat de veacuri evanghelia vraciului. A avut parte si de un teribil moment de ispita, cand un demon infricosator s-a deghizat intr-o frumoasa curtezana, dar este pus pe fuga de profet. Acestei victorii i-a urmat un lung sir de ispite, probe ce trebuiau trecute cu bine, incat acest conflict s-a terminat doar odata cu moartea sa. ( vorbim de Zoroastru nu de Iisus )
Misterul care inconjoara moartea sa, favorizeaza convingerea unei invieri ulterioare. " samanta sa a fost depozitata pe fundul unui lac. In acest lac trei tinere fecioare vor concepe cand fac baie si vor aduce pe lume la intervale de 1000 de ani cate un erou care sa reinoiasca lumea"

Femeile initiate !
Mereu au existat femei initiate in care acesti Maestrii au crezut si care i-au insotit, indiferent ca a fost vorba de mame, sotii, preotese ale templului. Inca de pe vremea lui Krasna aflam de cultul Mamei Fecioare, carora i se rugau cu ardoare. Pitagora credea in virtutile femeilor initiate, insa nu avea incredere in femeia de rand. El a folosit in arta sa magica femeile ca preotese si ca vestale. Prin ele erau revelate adevarurile cele mai extraordinare ale cerurilor. Exemple in acest sens sunt Maica Domnului, Maria Magdalena, Teocleea, care l-a inspirat pe Pitagora, preoteasa Corina, misterioasa Diotima, care apare la banchetul lui Platon ca sa faca revelatia suprema asupra iubirii. Pitagora dupa ce o ridica pe Teocleea la o sublima inaltime de inspiratie, aceasta devine pentru el insusi o faclie prin intermediul careia isi poate sonda destinul, sa patrunda in viitorul posibil, ca in final spre apusul vietii sa se casatoreasca cu foarte tanara Theano, care l-a curtat multa vreme si in secret. Drept rasplata pentru iubirea ei Pitagora a luat-o de sotie.

Theano a fost intrebata de o discipola a sa "cat timp ii trebuie unei femei sa redevina pura dupa ce a avut o legatura cu un barbat - la care aceasta a raspuns: - imediat daca a fost cu sotul ei ea redevine pura, dar daca este cu un altul, atunci nu mai este niciodata".

Theano patrunsese atat de adanc si complet in gandirea sotului ei incat dupa moartea acestuia a slujit drept nucleu al ordinului pitagoreic.

Este important de subliniat aspectul initiatic ca femeia daruita din cer cu har, instruita temeinic in stiinta secreta este mediumul de care are nevoie un Mare Maestru ca sa progreseze.

Barbatui initiat are anumite calitati si puterea.

Femeia initiata este inzestrata cu sensibilitate, inteligenta si clarviziune, care dezvoltate conduc la o inalta conduita initiatica.

Apollonius din Tyana !

Discipol al lui Pitagora, se remarca inca de tanar prin capacitatile de vindecare si clarviziune.

Scopul lui era acela de a demonstra lumii intregi ca in spatele imaginilor icoanelor, a ceremoniilor religioase, a miracolelor, se afla Dumnezeu. A calatorit in Shambala, centru spiritual al planetei.

Era contemporan cu Hristos, dar totusi nu i-a stirbit acestuia autoritatea. Este vorba de radiatia Hristica, care spune ca in ziua in care au devenit doi au fost unul. Hristos este iubire, nu concurenta, gelozie, invidie, dusmanie.

Asemanarile dintre cei doi:

Apollonius - IIsus
1. Prevestirea nasterii
2. Lebedele cantatoare - ingerii vestitori
3. Trasnetul - Steaua de la Bethleem
4. Scrisorile regale de omagiu catre Apollonius - adorarea magilor
5. Discursul din tinerete al lui Apollonius in Templul lui Esculap - si al lui Iisus din templu.
6. Intrebarile adresate lui Apollonius de Damis si alti discipoli - si cele adresate de discipoli lui Iisus
6. Interventia lui Apollonius din partea unui eunuc nefericit - femeia acuzata de adulter
8.O fantoma vazuta de Apollonius pe muntele Caucaz - Ispita
9. Incredulitatea efesenilor - si cea a evreilor
10. Alungarea demonilor
11. Fata inviata de Apollonius -invierea ficei lui Iair

12. Aparitia neasteptata a lui Apollonius la Damis si Demetrius dupa proces - si a lui Hristos la Emmaus ( Apollonius spune : puneti mana pe mine si daca va scap atunci sunt cu adevarat o fantoma, dar daca ma puteti atinge atunci va veti convinge ca sunt viu si nu mi-am abandonat trupul. Atunci nu i s-au mai impotrivit si s-au aruncat de gatul lui, sarutandu-l si intrebandu-l de proces"
13. Inaltarea lui Apollonius in trup - si cea a lui Ilie, Enoh si Iisus in trup

Paralelele neindoielnice intre cei doi isi au originea intr-o traditie comuna despre toti facatorii de miracole religiosi.
Exista o astfel de paralela si intre Iisus si Zamolxe in ce priveste doctrina religioasa.

Hristul este un spirit universal, al tuturor si a propovaduit in toate colturile lumii, indiferent prin ce nume.

Fragment : "Nimeni nu a ştiut unde a dispărut atunci Apollonius din Tyana. În orice caz, tot ceea ce ştim cu siguranţă este faptul că Damis nu l-a regăsit la întoarcerea sa. Au circulat la scurt timp după aceea o seamă de legende; dar este un fapt binecunoscut că nimeni nu i-a găsit vreodată nici trupul şi nici mormântul. A fost oare Apollonius din Tyana capabil să-şi prelungească chiar foarte mult viaţa dincolo de cei 100 de ani pe care se ştie cu siguranţă că-i atinsese? S-a întors, el oare, în tărâmul transhimalayan misterios al înţelepţilor SHAMBALA-ei? Ulterior au existat mai multe mărturii în conformitate cu care Apollonius din Tyana a dispărut pentru totdeauna din lumea materială şi apoi s-a reîntors în tărâmul misterios al SHAMBALEI, unde se pare că trăieşte chiar şi acum, alături de alţi mari înţelepţi care sălăşluiesc în acel Tărâm Divin. Printre ei îi amintim pe contele de Saint Germain, Mahatmakut Humi, Mahatma Morya, Nicolas Flamel şi soţia sa Perenelle.

Este de asemeni sigur faptul că după dispariţia misterioasă a lui Apollonius din Tyana, părerea cea mai răspândită printre cei care au trăit în timpul lui era aceea că înţeleptul era nemuritor. Dintre toţi adepţii înţeleptului, doar un novice venit recent la Tyana credea că nici măcar sufletul nu este nemuritor. El se plângea la o întrunire a învăţăceilor că se ruga deja de zece luni de zile ca Apollonius să-i apară şi să-i dezvăluie adevărul despre natura sufletului, dar cu toate acestea, Apollonius nu-i dădea niciun semn. Cinci zile mai târziu, incredulul elev a adormit brusc în toiul unei alte reuniuni a învăţăceilor după care, deodată, a tresărit emoţionat din somn, strigând: „Să ştii că acum te cred pe deplin!“ Cei de faţă l-au întrebat ce se petrece, iar el le-a spus: „Cum, nu vedeţi că înţeleptul Apollonius se află chiar acum printre noi? El mă mustră că încă mă îndoiesc de nemurirea sufletului, ascultă totodată atent discuţia pe care tocmai o purtăm şi ne rosteşte versuri atât de frumoase! Iată ce recită:

"Nemuritor e sufletul, dar el nu este-al tău, ci al Divinului.
Atunci când trupul piere, sufletul, întocmai ca un cal scăpat din frâu,
Se-nalţă, sare înainte şi se-amestecă în aerul uşor,
Se leapădă de vraja chinului şi a robiei grele îndurate.
Dar ce folos ai tu ştiind aceasta?
Vei crede, când nu vei mai fi în trup.
Iar câtă vreme eşti printre cei vii, de ce să te frămânţi cu-această taină?“