Taramul fercitilor !

Continutul acestei povestiri este extrasa dintr-un manuscris din Sfantul Munte Athos, intitulat "Povestire a sfantului Zosima pentru Pamantul Fericitilor"

In partile Tebaidei, locuia in pustiu un pustnic numit Zosima, care traia de 40 de ani acolo si de tot atatia ani nu vazuse chip omenesc.

Acestuia i s-a descoperit de la Dumnezeu ca se afla in lumea aceasta un loc numit pamantul fercitilor, deci i s-a trimis lui ingerul Domnului zicandu-i:

- Zosima, omul lui Dumnezeu, s-a auzit rugaciunea ta si iata-ma trimis de Dumnezeu ca sa-ti poruncesc sa te duci in pamantul fericitilor, insa nu o sa poti ramane cu dansii. haide acum, scoala-te si te du !

Multumind Zosima lui Dumnezeu, a iesit din pestera sa si a pornit spre acea insula, fara sa stie drumul.  A mers timp de 40 de zile, insa slabit fiind si obosit a lesinat. Trei zile a ramas acolo rugandu-se lui Dumnezeu sa-l ajute in neputinta sa. Si iata ca a venit din pustie o camila si plecand genunchii l-a primit pe spinarea sa, ducandu-l printr-un loc unde erau fiare otravitoare si purtatoare de moarte. Iar el temandu-se foarte tare s-a rugat iar lui Dumnezeu sa-l ajute si s-a facut cutremur mare de pamant si vijelie de vant a suflat si l-a luat pe Zosima de pe pamant si l-a inaltat la cer. Asa mergand in vazduh se ruga si acea vijelie l-a pus pe marginea unui rau, pe care vrand sa-l treaca nu a putut. Din apa a auzit un glas care i-a spus: Zosima, omul lui Dumnezeu, apele mele nu poate sa le treaca nici pasarea lumii acesteia, nici suflarea vantului, nici acest soare, nici ispititorul diavol. Cauta insa peste apa si vezi cat este pana la cer. Iar Zosima se ruga cu lacrimi si i s-au aratat doi copaci, unul de o parte a raului, celalalt de cealalta parte, foarte inalti, frumosi, plini de roade bine mirositoare. Si plecandu-se, un copac l-a luat pe Zosima in varful lui si l-a inaltat mult, iar celalalt copac s-a plecat si el si l-a primit pe Zosima intre crengile lui punandu-l pe el dincolo de rau, unde s-a odihnit timp de 3 zile.

Tot acel loc era numai un camp neted. Zosima stand si asteptand, a vazut un om gol, dar i s-a parut o nalucire si s-a pecetluit cu semnul Sfintei Cruci. Apoi apropiindu-se Zosima de el zise:

- Bucura-te frate !

- darul lui Dumnezeu fie cu tine, raspunse omul gol.

-omule al lui Dumnezeu, cine esti, zise Zosima?

-tu cine esti si cum ai venit aici!

Atunci Zosima i-a povestit viata sa si cine la ajutat sa ajunga la ei, ca s-a rugat mult lui Dumnezeu si El la trimis aici.

- si eu cunosc ca esti omul lui Dumnezeu, ca nu esr cu putinta sa treci norul si raul cel mare si involburat, fiindca adancimea lui este un abis, iar norul ajunge pana la cer, iar tu ai venit aici din desertaciunea lumii.

Apoi Zosima il intreaba de ce este gol. 

Omul acela ii raspunde:

- tu te bucuri ca porti piele de oaie, insa aceasta se strica pe trupul tau, dar priveste sus la cer si vezi haina mea cum este.

Si privind Zosima cerul, a vazut fata aceluia ca soarele si haina ca fulgerul si s-a temut cazand la pamant. 

Acela l-a oprit de la inchinaciune in fata sa spunandu-i ca este unul din fericiti.

-vino sa te duc la batrani.

Luand pe Zosima de mana l-a dus intr-un loc unde erau oameni multi, iar printre ei erau si batranii care aveau asemanare cu a lui Dumnezeu. Multimea sedea inaintea batranilor cu multa luare aminte.  

Vazandu-l pe Zosima ziceau: acest om a venit din desarta lume, veniti sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne descopere ce inseamna aceasta, a venit cumva sfarsitul lumii?

Rugandu-se, iata ca s-au ivit din cer doi ingeri care le-au zis:

-nu va temeti de barbatul acesta, ca Dumnezeu l-a trimis aici sa sada cu voi sapte zile sa vada asezamantul si vietuirea voastra si apoi sa mearga inapoi la locul sau.

Batranii l-au dat pe Zosima in grija unuia dintre dansii zicandu-i sa-l pazeasca sapte zile.

Si luandu-l pe el pazitorul l-a dus la locuinta sa care era sub un pom, fiindca la ceasul sase din zi ( ora 15) manca din roadele pomilor, bea apa mai dulce decat mierea si nectarul si iarasi se ridicau pomii si apa la locul lor pana la ceasul sase (ora 15) al zilei de maine.

Oamenii veneau si-l intrebau cum este in desarta lume, dar din prea mare oboseala a lesinat iar. Atunci l-a rugat pe pazitorul sau sa le spuna celor care il mai cauta ca nu este aici, ca sa se odihneasca putin.

Pazitorul auzind a inceput sa strige:

-vai mie ! ca istoria lui Adam voieste sa se implineasca la mine. Satana l-a amagit pe Adam prin Eva, si pe mine omul acesta prin magulirile lui voieste sa ma faca mincinos, fiindca ma indeamna sa spun ca nu este aici. Ridicati-l de aici ca voieste sa semene intre noi samanta lumii desarte.

Si asa s-a ridicat impotriva lui tot poporul spunandu-i:

- du-te frate de la noi, ca nu stim de unde ai venit.

Zosima a plans foate mult si caindu-se a spus catre batrani:

- iertati-ma domnii mei ca am gresit! 

Atunci batranii au impacat poporul si l-au intrebat iarasi cum a ajuns la ei, intrebandu-l

- acum ce voiesti sa-ti facem?

- voiesc sa iau in scris toate invataturile voastre. 

Acestia bucurosi, luand placi de piatra au inceput sa scrie " ascultati fii oamenilor, viata noastra a fericitilor. Fiindca si noi suntem dintre voi. Caci atunci cand a propovaduit prorocul Ieremia ca cetatea Ierusalimului va fi data in mainile inchinatorilor la idoli, am ascultat ce ne-a spus si nu am mancat paine coapta in foc, untdelemn, vin, ci numai ne-am rugat si Dumnezeu a intors urgia de la cetatea Ierusalimului si norodul ei si l-a izbavit din mana celor de alt neam. 

Dupa ce a murit imparatul, venind altul am fost parati si s-au sculat impotriva noastra. Imparatul cel nou ne-a spus: " invoiti-va cu norodul meu sa mancati paine, sa beti vin, slaviti pe Dumnezeu si o sa va faceti placuti si imparatului. 

_ nu noi ne facem placuti doar lui Dumnezeu.

 Atunci maniindu-se imparatul ne-a bagat in temnita, dar noaptea a venit ingerul Domnului si tinandu-ne pe noi de crestet ne-a ridicat in vazduhsi ne-a adus in locul acesta, iar cand ne-a trecut pe noi aici a venit zidul de nor, care ne-a despartit de voi. 

Dumnezeu ne-a dat noua acest loc bun, care este tot pe pamant, dar nu suntem fara de moarte. Pamantul acesta rodeste poame bine mirositoare mai dulci decat mierea si aceasta este hrana si bautura noastra. Neincetat ne rugam Domnului, ziua si noaptea. La noi nu este vie, nici aratura, nici lucruri facute de mana omeneasca, de lemn, fier, nu este casa, zidire, foc, cutit, nici vant greu. 

Unii din noi isi iau femeie ca sa nasca pana la doi fii, apoi se deosebesc unul de altul si cealalta parte a lor o traiesc in curatie si in feciorie si nu este intre noi numar de ani, de luna si de saptamana ( calendar) . Dedesuptul pomilor ne este asternutul, fiindca frunzele pomilor cad si nu se strica si acesta este acoperamantul nostru pentru ca vezi ca suntem goi. Dar nu suntem goi cu trupul cum ne vedeti ci avem imbracamintea dreptatii si nu ne rusinam unul de altul. In ceasul al saselea vine de la sine roada pomilor, mancam si bem pe saturate, apoi ele se trag iar la locul lor. Cunoastem pe toti dreptii din lume si pe cei pacatosi si lucrurile toate vi le stim ca in fiecare zi vin ingerii Domnului si ne vestesc noua faptele voastre. Pentru faptele dreptilor ne bucuram, iar pentru pacatosi ne mahnim si ne rugam ca ei sa se pocaiasca de faptele lor rele si sa-si planga pacatul.

Cand vine vremea postului mare, toti pomii inceteaza a-si mai da rodul si ne ploua Dumnezeu mana din cer, precum a dat si stramosilor nostri. Atunci cunoastem ca s-a schimbat vremea anului, iar cand vin pastile pomii incep iar sa-si dea rodul. Atunci si noi priveghem trei zile pentru moartea Domnului nostru. La noi nu este nedreptate, ispita, boala trupeasca, ci pace si liniste, unire si multa dragoste. Cand ne primesc pe noi ingerii (murim), nu se tulbura nicidecum sufletul nostru, ci mai vartos se bucura sufletele noastre cu ingerii. Sintii ingeri ne aduc in acele clipe buna-vestire: " te cheama Domnul"

Atunci iese sufletul din trup cu toata bucuria si se duc la ingeri care ne spun:" fericit esti tu suflete ca ai implinit voia Domnului"

 Iesim din trup la 360 de ani tanar, iar batran se socoteste 880 de ani, iar ziua sfarsitului nostru ne-o arata ingerul. Vazand ingerul venind ne ducem cu tot poporul la locul locuintei noastre. Pentru ca nu avem unelete, ingerul vine cu cosciugul. Cel chemat la Domnul merge impreuna cu noi pe la fiecare si ii da sarutare, petrecandu-l si fericindu-l. 

Atunci iese sufketul din trup si il saruta si ingerii, iar noi vedem fiinta celui chemat ca o inchipuirea a trupului fara a deosebi daca este barbat sau femeie. Ingerii il saruta toti si-l duc la Cel fara de inceput, Parintele nostru al tuturor. Noi auzim cantand ingerii in cer si asa intre noi si ingeri se suie imnul de slava adus Domnului. cand sufletul fericitului chemat va cadea cu fata in jos la inchinare in fata Domnului si noi ne inchinam, iar cand se va scula sa mearga la locul oranduit pentru el, atunci mergem si noi la biserica noastra, ca sa implinim multumirea catre Dumnezeu.

 Spunandu-i acestea l-au condus iar la cei doi copaci si s-au rugat lui Dumnezeu sa-l duca inapoi in desarta lume. 

Luandu-l pe el copacii l-au dus de partea cealalta a raului, atunci a venit vijelia de vant care l-a dus pe aripile ei si l-a pus la locul unde l-a gasit. Apoi a venit camila care l-a primit pe spatele ei si l-a dus pana la locul unde l-a gasit spunandu-i " fericit esti Zosima ca te-a invrednicit Dumnezeu sa-i vezi pe fericiti" 

Si iata ingerul Domnului care i-a zis: " Bine ai venit robul lui Dumnezeu, haide sa te duc la pestera, la locasul trupului tau, fiindca o sa se faca pestera ta marturie a pustiei si tamaduire celor ce vor veni acolo. Ardere si chinuire a dracilor va fi ea. "

Au mers 40 de zile, iar ingerul Domnului l-a ajutat sa puna placile de piatra in altarul bisericii din pestrea lui. 

Dupa ce aplecat ingerul Domnului, a venit doavolul cu mare furie zicand: stiu ca o sa te faca Dumnezeu ca pe fericitii fara pacate. Insa eu vreau sa-ti arat puterea mea si sa te prapadesc si pe tine si pe toti cei ce vor veni aici sa primeasca cele scrise pe piatra.

Insa ingerul Domnului i-a venit in ajutor zicandu-i lui Zosima sa nu se teama. Dupa 8 zile, diavolul luand cu sine inca o multime de draci , l-au rapit pe el cand se ruga si l-au batut 40 de zile suierand de manie. Plangand diavolul a plecat : vai amar mie ca pentru un om am pierdut toata lumea, fiindca acesta m-a biruit cu rugaciunea.

Zosima nu l-a lasat sa plece pana nu a promis ca nu va face rau vreunui om. Diavolul cu plangere mare s-a jurat la cer: cata vreme va fi locuinta ta si a celor ce locuiesc dupa tine si dupa invatatura ta, nu voi veni in locul acesta.

Zosima a mai trait dupa aceasta intamplare inca 36 de ani si a dat asezamantul lui la toti parintii de prin pustie. Diavolii se tanguiau ca daca ajunge invatatura lui Zosima la toti oamenii vor fi fara pacate si se for face fericiti, iar ei ce se vor face?

Dupa 36 de ani, au venit ingerii Domnului la fericitul Zosima, ca si la fericiti, i-au citit lui toate faptele si toata viata si asa si-a dat sufletul. Ingerii primind sufletul care stralucea ca soarele il sarutau si asa il duceau in fata Domnului.  Trupul a fost ingropat ca un odor de mult pret in biserica pesterii, cu cantari si multumiri lui Dumnezeu. 

Si au crescut 7 finici ( palmieri)in locul acela si au umbrit pesterea, iar din pestera a iesit izvor de apa care tamaduieste sufletele si trupurile celor ce alearga acolo cu credinta.