Datoriile prorocilor !

Ezechiel 33

1. Cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel:
2. "Fiul omului, vorbeste copiilor poporului tau si spune-le: "Cand voi aduce sabia peste vreo tara, si poporul tarii va lua din mijlocul lui pe un om oarecare si-l va pune ca strajer,
3. daca omul acela va vedea venind sabia asupra tarii, va suna din trambita si va da de stire poporului,
4. si daca cel ce va auzi sunetul trambitei nu se va feri, si va veni sabia si-l va prinde, sangele lui sa cada asupra capului lui.
5. Fiindca a auzit sunetul trambitei, si nu s-a ferit, de aceea, sangele lui sa cada asupra lui; dar, daca se va feri, isi va scapa viata.
6. Daca insa strajerul va vedea venind sabia, si nu va suna din trambita, si daca poporul nu va fi instiintat, si va veni sabia si va rapi viata vreunui om, omul acela va pieri din pricina nelegiuirii lui, dar voi cere sangele lui din mana strajerului."
7. Acum, fiul omului, te-am pus strajer peste casa lui Israel. Tu trebuie sa asculti cuvantul care iese din gura Mea si sa-i instiintezi din partea Mea.
8. Cand zic celui rau: "Raule, vei muri negresit!", si tu nu-i spui, ca sa-l intorci de la calea lui cea rea, raul acela va muri in nelegiuirea lui, dar sangele lui il voi cere din mana ta.
9. Dar, daca vei instiinta pe cel rau, ca sa se intoarca de la calea lui, si el nu se va intoarce, va muri in nelegiuirea lui, dar tu iti vei mantui sufletul.
10. Spune, dar, fiul omului, casei lui Israel: "Voi cu drept cuvant ziceti: "Faradelegile si pacatele noastre sunt asupra noastra si din pricina lor tanjim; cum am putea sa traim?"
11. Spune-le: "Pe viata Mea, zice Domnul Dumnezeu, ca nu doresc moartea pacatosului, ci sa se intoarca de la calea lui, si sa traiasca. Intoarceti-va, intoarceti-va de la calea voastra cea rea! Pentru ce vreti sa muriti voi, casa lui Israel?"
12. Si tu, fiul omului, spune copiilor poporului tau: "Neprihanirea celui neprihanit nu-l va mantui in ziua faradelegii lui, si cel rau nu va cadea lovit de rautatea lui in ziua cand se va intoarce de la ea, dupa cum nici cel neprihanit nu va putea sa traiasca prin neprihanirea lui in ziua cand va savarsi o faradelege.
13. Cand zic celui neprihanit ca va trai negresit - daca se increde in neprihanirea lui, si savarseste nelegiuirea, atunci toata neprihanirea lui se va uita, si el va muri din pricina nelegiuirii pe care a savarsit-o.
14. Dimpotriva, cand zic celui rau: "Vei muri!" - daca se intoarce de la pacatul lui si face ce este bine si placut,
15. daca da inapoi zalogul, intoarce ce a rapit, urmeaza invataturile care dau viata si nu savarseste nicio nelegiuire, va trai negresit, si nu va muri.
16. Toate pacatele pe care le-a savarsit se vor uita; a facut ce este bine si placut, si va trai negresit!
17. Copiii poporului tau zic: "Calea Domnului nu este dreapta!" Totusi mai degraba calea lor nu este dreapta!
18. Daca cel neprihanit se abate de la neprihanirea lui si savarseste nelegiuirea, trebuie sa moara din pricina aceasta.
19. Dar daca cel rau se intoarce de la rautatea lui si face ce este bine si placut, va trai tocmai din pricina aceasta!
20. Fiindca ziceti: "Calea Domnului nu este dreapta!", va voi judeca pe fiecare dupa umbletele lui, casa lui Israel!"
21. In al doisprezecelea an, in ziua a cincea a lunii a zecea a robiei noastre, un om care scapase din Ierusalim a venit la mine si a zis: "Cetatea a fost luata!"
22. Dar mana Domnului venise peste mine seara, inainte de venirea fugarului la mine, si Domnul imi deschisese gura pana a venit el la mine dimineata. Gura imi era deschisa, si nu mai eram mut.
23. Atunci cuvantul Domnului mi-a vorbit astfel:
24. "Fiul omului, cei ce locuiesc in daramaturile acelea in tara lui Israel zic: "Avraam era singur, si tot a mostenit tara; dar noi suntem multi, si tara ne-a fost data in stapanire!"
25. De aceea spune-le: "Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: "Voi mancati carne cu sange, va ridicati ochii spre idolii vostri si varsati sange. Si voi sa stapaniti tara?
26. Voi va bizuiti pe sabia voastra, savarsiti uraciuni, fiecare din voi necinsteste pe nevasta aproapelui sau. Si voi sa stapaniti tara?"
27. De aceea spune-le: "Asa vorbeste Domnul Dumnezeu: "Pe viata Mea, ca cei ce locuiesc in aceste daramaturi vor cadea ucisi de sabie; pe cei ce sunt pe camp ii voi da de mancare fiarelor; iar cei ce sunt in intarituri si in pesteri vor muri de ciuma.
28. Voi preface tara intr-o pustietate si intr-un pustiu; mandria tariei ei se va sfarsi, muntii lui Israel vor fi pustiiti si nimeni nu va mai trece prin ei.
29. Si vor sti ca Eu sunt Domnul, cand voi preface tara intr-o pustietate si intr-un pustiu, din pricina tuturor uraciunilor pe care le-au savarsit."
30. Fiul omului! Copiii poporului tau vorbesc de tine pe langa ziduri si pe la usile caselor si zic unul altuia, fiecare fratelui sau: "Veniti, dar, si ascultati care este cuvantul iesit de la Domnul!"
31. Si vin cu gramada la tine, stau inaintea ta ca popor al Meu, asculta cuvintele tale, dar nu le implinesc, caci cu gura vorbesc dulce de tot, dar cu inima umbla tot dupa poftele lor.
32. Iata ca tu esti pentru ei ca un cantaret placut cu un glas frumos si iscusit la cantare pe corzi. Ei iti asculta cuvintele, dar nu le implinesc deloc.
33. Cand se vor intampla insa aceste lucruri - si iata ca se intampla! - vor sti ca era un proroc in mijlocul lor."

 

Bucurati - va si va veseliti !

 Eclesiastul 8/9

5. Pe cine pazeste porunca, nu-l atinge nicio nenorocire, dar inima inteleptului cunoaste si vremea si judecata.

6. Caci pentru orice lucru este o vreme si o judecata, si nenorocirea paste pe om.

7. Dar el nu stie ce si cum se va intampla, caci n-are nici cine-i spune.

8. Omul nu este stapan pe suflarea lui, ca s-o poata opri, si n-are nicio putere peste ziua mortii; in lupta aceasta nu este izbavire, si rautatea nu poate scapa pe cei rai.

9. Toate acestea le-am vazut, si mi-am indreptat inima spre tot ce se face sub soare. Este o vreme cand un om stapaneste peste alt om, ca sa-l faca nenorocit.

10. Atunci am vazut pe cei rai ingropati si ducandu-se la odihna lor, iar pe cei ce lucrasera cu neprihanire departandu-se de locul sfant si uitati in cetate. Si aceasta este o desertaciune!

11. Pentru ca nu se aduce repede la indeplinire hotararea data impotriva faptelor rele, de aceea este plina inima fiilor oamenilor de dorinta sa faca rau.

12. Totusi, macar ca pacatosul face de o suta de ori raul si staruie multa vreme in el, eu stiu ca fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu si au frica de El.

13. Dar cel rau nu este fericit si nu-si va lungi zilele, intocmai ca umbra, pentru ca n-are frica de Dumnezeu.

14. Este o desertaciune care se petrece pe pamant: si anume, sunt oameni neprihaniti carora le merge ca si celor rai, care fac fapte rele, si sunt rai carora le merge ca si celor neprihaniti, care fac fapte bune. Eu zic ca si aceasta este o desertaciune.

15. Am laudat, dar, petrecerea, pentru ca nu este alta fericire pentru om sub soare decat sa manance si sa bea, si sa se inveseleasca; iata ce trebuie sa-l insoteasca in mijlocul muncii lui, in zilele vietii pe care i le da Dumnezeu sub soare.

16. Cand mi-am pus inima sa cunosc intelepciunea si sa ma uit cu bagare de seama la truda pe care si-o da omul pe pamant - caci omul nu vede somn cu ochii, nici zi, nici noapte -

17. am vazut atunci toata lucrarea lui Dumnezeu, am vazut ca omul nu poate sa patrunda ce se face sub soare; oricat s-ar trudi el sa cerceteze, tot nu va putea afla; si chiar daca inteleptul ar zice ca a ajuns sa inteleaga, tot nu poate sa gaseasca.

 Du-te, dar, de mananca-ti painea cu bucurie si bea-ti cu inima buna vinul; caci demult a gasit Dumnezeu placere in ce faci tu acum.

8. Hainele sa-ti fie albe in orice vreme, si untdelemnul sa nu-ti lipseasca de pe cap.

9. Gusta viata cu nevasta pe care o iubesti, in tot timpul vietii tale desarte pe care ti-a dat-o Dumnezeu sub soare, in aceasta vreme trecatoare; caci aceasta iti este partea in viata in mijlocul trudei cu care te ostenesti sub soare.

10. Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta! Caci, in Locuinta mortilor in care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune!

11. Am mai vazut apoi sub soare ca nu cei iuti alearga, ca nu cei viteji castiga razboiul, ca nu cei intelepti castiga painea, nici cei priceputi, bogatia, nici cei invatati, bunavointa, ci toate atarna de vreme si de imprejurari.

12. Caci omul nu-si cunoaste nici macar ceasul, intocmai ca pestii prinsi in mreaja nimicitoare si ca pasarile prinse in lat; ca si ei sunt prinsi si fiii oamenilor in vremea nenorocirii, cand vine fara veste nenorocirea peste ei.

13. Am mai vazut urmatoarea intelepciune sub soare si mi s-a parut mare.

14. Era o mica cetate, cu putini oameni in ea; si a venit asupra ei un imparat puternic, a impresurat-o si a ridicat mari intarituri impotriva ei.

15. In ea se afla un om sarac, dar intelept, care a scapat cetatea cu intelepciunea lui. Si nimeni nu se gandise la omul acela sarac.

16. Atunci am zis: "Mai buna este intelepciunea decat taria!" Totusi intelepciunea saracului este dispretuita, si nimeni nu-l asculta.

17. Cuvintele inteleptilor, ascultate in liniste, sunt mai de pret decat strigatele unuia care stapaneste intre nebuni.

18. Intelepciunea este mai de pret decat sculele de razboi; dar un singur pacatos nimiceste mult bine.

Scapam de robie cu o conditie !

Capitolul 32

1.	Cuvântul care a fost de la Domnul către Ieremia, în anul al zecelea al lui Sedechia, regele lui Iuda. Anul acesta era anul al optsprezecelea al lui Nabucodonosor.
2.	Atunci oştirea regelui Babilonului înconjurase Ierusalimul şi proorocul Ieremia era închis în curtea temniţei, care se afla lângă casa regelui lui Iuda.
3.	Acolo îl închisese regele Sedechia. zicând: "De ce prooroceşti şi zici: Aşa grăieşte Domnul: Iată, voi da cetatea în mâinile regelui Babilonului, şi acesta o va lua;
4.	Sedechia, regele lui Iuda, nu va scăpa din mâinile Caldeilor, ci va fi dat fără îndoială în mâinile regelui Babilonului şi va grăi cu el gură către gură; ochii lui var vedea ochii aceluia,
6.	Atunci Ieremia a zis: "Aşa a fost cuvântul Domnului către mine:
7.	Iată vine Hanameel, fiut lui Şalum, unchiul tău, vine la tine ca să-îi zică: "Cumpără pentru tine ţarina mea cea din Anatot, pentru că după dreptul de înrudire se cuvine să o cumperi tu".
8.	şi a venit la mine în curtea gărzii Hanameel, fiul unchiului meu, după cuvântul Domnului, şi mi-a zis: "Cumpără ţarina mea cea din Anatot, din pământul lui Veniamin, că al tău este dreptul de moştenire şi al tău este dreptul de răscumpărare. Cumpăr-o pentru tine!"
9.	Atunci am cunoscut că acesta fusese cuvântul Domnului şi am cumpărat de la Hanameel, fiul unchiului meu, ţarina cea din Anatot şi i-am cântărit şapte sicli de argint şi zece arginţi;
10.	Apoi am scris zapisul şi l-am întărit cu pecetea, am chemat la aceasta martori şi am cântărit argintul cu cântarul.
11.	Am luat atât zapisul de cumpărare cel pecetluit după lege şi rânduială, cât şi pe cel deschis;
12.	Şi am dat acest zapis de cumpărare lui Baruh, fiul lui Neria, fiul lui Maasia, în faţa lui Hanameel, fiul unchiului meu, şi în faţa martorilor care iscăliseră acest zapis de cumpărare, şi în faţa tuturor Iudeilor, care se aflau în curtea gărzii,
13.	Şi în faţa tuturor am poruncit lui Baruh:
14.	Aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: "Ia zapisele acestea, - zapisul de cumpărare care este pecetluit şi zapisul acesta deschis - şi le pune într-un vas de lut, ca să stea acolo zile multe.
15.	Că aşa zice Domnul Savant, Dumnezeul lui Israel: Casele, ţarinile şi viile vor fi din nou cumpărate în ţara aceasta".
16.	Dând eu zapisul de cumpărare lui Baruh, fiul lui Neria, m-am rugat Domnului şi am zis:
17.	"O, Doamne Dumnezeule, Tu ai făcut cerul şi pământul cu puterea Ta cea mare şi cu braţ înalt şi pentru Tine nimic nu este cu neputinţă!
18.	Tu arăţi milă la mii şi pedepseşti fărădelegile părinţilor în sânul copiilor lor după ei; Tu eşti Dumnezeu cel mare şi puternic, al Cărui nume este Domnul Savaot;
19.	Cel mare în sfat şi puternic în faptele Tale, ai Cărui ochi sunt deschişi asupra tuturor căilor fiilor oamenilor, ca să dai fiecăruia după căile lui şi după roadele faptelor lui;
20.	Tu ai săvârşit semne şi minuni în ţara Egiptului şi săvârşeşti şi astăzi în Israel şi printre oameni,
21.	Şi ţi-ai făcut nume, ca şi astăzi, şi ai scos pe poporul Tău Israel din pământul Egiptului prin semne şi minuni, cu mână tare şi cu braţ înalt, în groază mare,
22.	Şi le-ai dat lor ţara aceasta, în care curge lapte şi miere, pe care o făgăduiseşi cu jurământ părinţilor lor, că le-o vei da;
23.	Şi ei au intrat şi au pus stăpânire pe ea, dar n-au ascultat glasul Tău ca să se poarte după legea Ta şi n-au făcut ceea ce le-ai poruncit Tu să facă. De aceea ai adus asupra lor toate aceste nenorociri.
23.	Şi Mi-au întors spatele, iar nu faţa şi, când i-am învăţat, dis-de-dimineaţă i-am învăţat şi ei n-au voit să primească învăţătură;
24.	Iată valurile de pământ se întind până la cetate ca să fie luată! Şi cetatea prin sabie, foamete şi ciumă se dă în mâinile Caldeilor, care luptă împotriva ei; ceea ce ai zis Tu, aceea se şi împlineşte. Şi Tu vezi aceasta.
25.	Dar Tu, Doamne Dumnezeule, mi-ai zis: Cumpără-ţi o ţarină cu argint şi cheamă martori, tocmai când cetatea se dă în mâinile Caldeilor".
26.	Atunci a fost cuvântul Domnului către Ieremia şi a zis:
27.	Iată, Eu sunt Domnul Dumnezeu a tot trupul! Este oare ceva cu neputinţă la Mine?
28.	De aceea aşa zice Domnul: "Iată voi da cetatea aceasta în mâinile Caldeilor şi în mâinile lui Nabucodonosor, regele Babilonului, şi acesta o va lua.
29.	Şi vor intra Caldeii, care împresoară cetatea aceasta, vor da foc cetăţii şi o vor arde cu foc pe ea şi casele pe ale căror acoperişuri s-au adus tămâieri lui Baal şi jertfe cu turnare în cinstea dumnezeilor străini, ca să Mă mânie pe Mine.
30.	Că fiii lui Israel şi fiii lui Iuda au făcut numai rău înaintea ochilor Mei din tinereţile lor; fiii lui Israel M-au mâniat necontenit cu faptele mâinilor lor, zice Domnul.
31.	Cetatea aceasta, chiar din ziua zidirii sale şi până astăzi, pare că a fost făcută pentru mânia Mea şi pentru urgia Mea, ca s-o lepăd de la fala Mea,
32.	Din pricina răului fiilor lui Israel şi al fiilor lui Iuda, pe care l-au făcut pentru mânierea Mea, ei şi regii lor, căpeteniile lor, preoţii lor şi proorocii lor, bărbaţii lui Iuda şi locuitorii Ierusalimului.
34.	În templul asupra căruia s-a chemat numele Meu au pus urâciunile lor, întinându-l.
35.	Au făcut locuri înalte lui Baal în valea fiilor lui Hinom, ca să treacă prin foc pe fiii lor şi pe fiicele lor în cinstea lui Moloh, ceea ce Eu nu le-am poruncit, şi nici prin minte nu Mi-a trecut că ei vor face această urâciune, ducând în păcat pe Iuda".
36.	Şi acum, aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul lui Israel despre cetatea aceasta, de care ziceţi: "Ea se va da în mâinile regelui Babilonului prin sabie, foamete şi boala ciumei":
37.	"Iată îi voi aduna din toate ţările, prin care i-am împrăştiat în mânia Mea şi cu iuţimea Mea şi în marea Mea întărâtare, şi îi voi întoarce la locul acesta şi le voi da viaţă fără de primejdie.
38.	Ei vor fi poporul Meu şi Eu le voi fi Dumnezeu.
39.	Şi le voi da o inimă şi o cale, ca să se teamă de Mine în toate zilele vieţii, spre binele dar şi spre binele copiilor lor după ei.
40.	Voi încheia cu ei legământ veşnic, după care Eu nu Mă voi mai întoarce de la ei, ci le voi face bine şi voi pune frica Mea în inima lor, ca ei să nu se mai abată de la Mine.
41.	Mă voi bucura să le fac bine şi-i voi sădi tare în pământul acesta din toată inima Mea şi din tot sufletul Meu".
42.	Că aşa zice Domnul: "După cum am adus asupra poporului acestuia acest mare rău, aşa voi aduce asupra lor tot binele pe care l-am rostit pentru ei.
43.	Şi vor cumpăra ţarină în ţara aceasta, de care ziceţi: "Aceasta este pustietate fără oameni şi fără vite şi este dată în mâna Caldeilor".
44.	Vor cumpăra ţarini pe argint şi le vor scrie în zapis şi-l vor pecetlui şi vor chema martori; cumpăra-vor ţarine în pământul lui Veniamin şi în împrejurimile Ierusalimului, prin cetăţile lui Iuda şi prin cetăţile din munţi, prin cetăţile din câmp, prin cetăţile de la miazăzi, că voi întoarce pe robii lor", zice Domnul.

Starea de pacat a omenirii, partea II

Cuvantul Domnului, azi 21.05.2016 !

2 Petru 1

1. Simon Petru, rob si apostol al lui Isus Hristos, catre cei ce au capatat o credinta de acelasi pret cu a noastra, prin dreptatea Dumnezeului si Mantuitorului nostru Isus Hristos:
2. Harul si pacea sa va fie inmultite prin cunoasterea lui Dumnezeu si a Domnului nostru Isus Hristos!
3. Dumnezeiasca Lui putere ne-a daruit tot ce priveste viata si evlavia, prin cunoasterea Celui ce ne-a chemat prin slava si puterea Lui,
4. prin care El ne-a dat fagaduintele Lui nespus de mari si scumpe, ca prin ele sa va faceti partasi firii dumnezeiesti, dupa ce ati fugit de stricaciunea care este in lume prin pofte.
5. De aceea, dati-va si voi toate silintele ca sa uniti cu credinta voastra fapta; cu fapta, cunostinta;
6. cu cunostinta, infranarea; cu infranarea, rabdarea; cu rabdarea, evlavia;
7. cu evlavia, dragostea de frati; cu dragostea de frati, iubirea de oameni.
8. Caci, daca aveti din belsug aceste lucruri in voi, ele nu va vor lasa sa fiti nici lenesi, nici neroditori in ce priveste deplina cunostinta a Domnului nostru Isus Hristos.
9. Dar cine nu are aceste lucruri este orb, umbla cu ochii inchisi si a uitat ca a fost curatat de vechile lui pacate.
10. De aceea, fratilor, cautati cu atat mai mult sa va intariti chemarea si alegerea voastra; caci, daca faceti lucrul acesta, nu veti aluneca niciodata.
11. In adevar, in chipul acesta vi se va da din belsug intrare in Imparatia vesnica a Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos.
12. De aceea, voi fi gata sa va aduc totdeauna aminte de lucrurile acestea, macar ca le stiti si sunteti tari in adevarul pe care-l aveti.
13. Dar socotesc ca este drept, cat voi mai fi in cortul acesta, sa va tin treji aducandu-va aminte;
14. caci stiu ca dezbracarea de cortul meu va veni deodata, dupa cum mi-a aratat Domnul nostru Isus Hristos.
15. Imi voi da osteneala, dar, ca, si dupa moartea mea, sa va puteti aduce totdeauna aminte de aceste lucruri.( confirmare ca cei plecati in alta dimensiune ne ajuta)
16. In adevar, v-am facut cunoscut puterea si venirea Domnului nostru Isus Hristos, nu intemeindu-ne pe niste basme mestesugit alcatuite, ci ca unii care am vazut noi insine cu ochii nostri marirea Lui.
17. Caci El a primit de la Dumnezeu Tatal cinste si slava, atunci cand, din slava minunata, s-a auzit deasupra Lui un glas care zicea: "Acesta este Fiul Meu preaiubit in care Imi gasesc placerea."
18. Si noi insine am auzit acest glas venind din cer, cand eram cu El pe muntele cel sfant.
19. Si avem cuvantul prorociei facut si mai tare; la care bine faceti ca luati aminte, ca la o lumina care straluceste intr-un loc intunecos, pana se va crapa de ziua si va rasari luceafarul de dimineata in inimile voastre.
20. Fiindca mai intai de toate, sa stiti ca nicio prorocie din Scriptura nu se talcuieste singura.
21. Caci nicio prorocie n-a fost adusa prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, manati de Duhul Sfant. 

2 Petru 2

1. In norod s-au ridicat si proroci mincinosi, cum si intre voi vor fi invatatori mincinosi, care vor strecura pe furis erezii nimicitoare, se vor lepada de Stapanul care i-a rascumparat si vor face sa cada asupra lor o pierzare naprasnica.

2. Multi ii vor urma in destrabalarile lor. Si, din pricina lor, calea adevarului va fi vorbita de rau.

3. In lacomia lor vor cauta ca prin cuvantari inselatoare sa aiba un castig de la voi. Dar osanda ii paste de multa vreme, si pierzarea lor nu dormiteaza.

4. Caci daca n-a crutat Dumnezeu pe ingerii care au pacatuit, ci i-a aruncat in Adanc, unde stau inconjurati de intuneric, legati cu lanturi si pastrati pentru judecata;

5. daca n-a crutat El lumea veche, ci a scapat pe Noe, acest propovaduitor al neprihanirii, impreuna cu alti sapte insi, cand a trimis potopul peste o lume de nelegiuiti;

6. daca a osandit El la pieire si a prefacut in cenusa cetatile Sodoma si Gomora, ca sa slujeasca de pilda celor ce vor trai in nelegiuire,

7. si daca a scapat pe neprihanitul Lot, care era foarte intristat de viata destrabalata a acestor stricati;

8. (caci neprihanitul acesta, care locuia in mijlocul lor, isi chinuia in toate zilele sufletul lui neprihanit, din pricina celor ce vedea si auzea din faptele lor nelegiuite)

9. inseamna ca Domnul stie sa izbaveasca din incercare pe oamenii cucernici si sa pastreze pe cei nelegiuiti, ca sa fie pedepsiti in ziua judecatii:

10. mai ales pe cei ce, in pofta lor necurata, umbla poftind trupul altuia si dispretuiesc stapanirea. Ca niste indrazneti si incapatanati ce sunt, ei nu se tem sa batjocoreasca dregatoriile,

11. pe cand ingerii, care sunt mai mari in tarie si putere, nu aduc inaintea Domnului nicio judecata batjocoritoare impotriva lor.

12. Dar acestia, ca niste dobitoace fara minte, din fire sortite sa fie prinse si nimicite, batjocorind ce nu cunosc, vor pieri in insasi stricaciunea lor

13. si isi vor lua astfel plata cuvenita pentru nelegiuirea lor. Fericirea lor este sa traiasca in placeri ziua in amiaza mare. Ca niste intinati si spurcati, se pun pe chefuit la mesele lor de dragoste, cand ospateaza impreuna cu voi.

14. Le scapara ochii de preacurvie si nu se satura de pacatuit. Momesc sufletele nestatornice, au inima deprinsa la lacomie, sunt niste blestemati!

15. Dupa ce au parasit calea cea dreapta, au ratacit si au urmat calea lui Balaam, fiul lui Bosor, care a iubit plata faradelegii.

16. Dar a fost mustrat aspru pentru calcarea lui de lege: o magarita necuvantatoare, care a inceput sa vorbeasca cu glas omenesc, a pus frau nebuniei prorocului.

17. Oamenii acestia sunt niste fantani fara apa, niste nori alungati de furtuna; lor le este pastrata negura intunericului.

18. Ei vorbesc cu trufie lucruri de nimic, momesc, cu poftele carnii si cu desfranari, pe cei ce de abia au scapat de cei ce traiesc in ratacire.

19. Le fagaduiesc slobozenia, in timp ce ei insisi sunt robi ai stricaciunii. Caci fiecare este robul lucrului de care este biruit.

20. In adevar, daca, dupa ce au scapat de intinaciunile lumii, prin cunoasterea Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos, se incurca iarasi si sunt biruiti de ele, starea lor de pe urma se face mai rea decat cea dintai.

21. Ar fi fost mai bine pentru ei sa nu fi cunoscut calea neprihanirii, decat, dupa ce au cunoscut-o, sa se intoarca de la porunca sfanta care le fusese data.

22. Cu ei s-a intamplat ce spune zicala adevarata: "Cainele s-a intors la ce varsase" si "scroafa spalata s-a intors sa se tavaleasca iarasi in mocirla." 

2 Petru 3

1. Preaiubitilor, aceasta este a doua epistola pe care v-o scriu. In amandoua caut sa va trezesc mintea sanatoasa, prin instiintari,
2. ca sa va fac sa va aduceti aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfintii proroci si de porunca Domnului si Mantuitorului nostru, data prin apostolii vostri.
3. Inainte de toate, sa stiti ca in zilele din urma vor veni batjocoritori plini de batjocuri, care vor trai dupa poftele lor
4. si vor zice: "Unde este fagaduinta venirii Lui? Caci, de cand au adormit parintii nostri, toate raman asa cum erau de la inceputul zidirii!"
5. Caci inadins se fac ca nu stiu ca odinioara erau ceruri si un pamant scos prin Cuvantul lui Dumnezeu din apa si cu ajutorul apei
6. si ca lumea de atunci a pierit tot prin ele, inecata de apa.
7. Iar cerurile si pamantul de acum sunt pazite si pastrate, prin acelasi cuvant, pentru focul din ziua de judecata si de pieire a oamenilor nelegiuiti.
8. Dar, preaiubitilor, sa nu uitati un lucru: ca, pentru Domnul, o zi este ca o mie de ani, si o mie de ani sunt ca o zi.
9. Domnul nu intarzie in implinirea fagaduintei Lui, cum cred unii; ci are o indelunga rabdare pentru voi si doreste ca niciunul sa nu piara, ci toti sa vina la pocainta.
10. Ziua Domnului insa va veni ca un hot. In ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile ceresti se vor topi de mare caldura, si pamantul, cu tot ce este pe el, va arde.
11. Deci, fiindca toate aceste lucruri au sa se strice, ce fel de oameni ar trebui sa fiti voi, printr-o purtare sfanta si evlavioasa,
12. asteptand si grabind venirea zilei lui Dumnezeu, in care cerurile aprinse vor pieri, si trupurile ceresti se vor topi de caldura focului?
13. Dar noi, dupa fagaduinta Lui, asteptam ceruri noi si un pamant nou, in care va locui neprihanirea.
14. De aceea, preaiubitilor, fiindca asteptati aceste lucruri, siliti-va sa fiti gasiti inaintea Lui fara prihana, fara vina si in pace.
15. Sa credeti ca indelunga rabdare a Domnului nostru este mantuire, cum v-a scris si preaiubitul nostru frate Pavel, dupa intelepciunea data lui,
16. ca si in toate epistolele lui, cand vorbeste despre lucrurile acestea. In ele sunt unele lucruri grele de inteles pe care cei nestiutori si nestatornici le rastalmacesc ca si pe celelalte Scripturi, spre pierzarea lor.
17. Voi deci, preaiubitilor, stiind mai dinainte aceste lucruri, paziti-va ca nu cumva sa va lasati tarati de ratacirea acestor nelegiuiti si sa va pierdeti taria;
18. ci cresteti in harul si in cunostinta Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos. A Lui sa fie slava, acum si in ziua vesniciei. Amin. 

Dragostea !

 Cuvantul Domnului , azi 21.05.2016, " coincide", cu cel din 23.04.2016, adresat de ziua Sfantului Gheorghe ( nu esti tu cel care ai sfaramat balaurul?)si acum Constantin si mama sa Elena care au biruit prin cruce. Coincidenta sau nu, cuvantul este acelasi, ca dovada ca Dumnezeu este dragoste, este acelasi, in trecut, acum si intotdeauna.

• Dragostea

• ¹ Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.

• ² Şi chiar dacă aş avea darul prorociei* şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa, chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât** să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.

• ³ Şi chiar dacă* mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

• ⁴ Dragostea* este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,

• ⁵ nu se poartă necuviincios, nu* caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,

• ⁶ nu* se bucură de nelegiuire, ci se** bucură de adevăr,

• ⁷ acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul*.

• ⁸ Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.

• ⁹ Căci* cunoaştem în parte şi prorocim în parte,

• ¹⁰ dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.

• ¹¹ Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; gândeam ca un copil, când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.

• ¹² Acum, vedem* ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă** în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

• ¹³ Acum dar rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea.  

Va fi o zi cand vom vedea fata in fata si vom primi raspuns la mii de intrebari !

Toate religiile sunt infiintate de DIVINITATE !

Nicu Wagner, va fi o zi !

Cuvantul Domnului din 23.04.2016 este acelasi cu cel de azi 21.05.2016.

Omul e un mic univers

Nestiutor, duhul a fost trimis in lumile create numai cu o farama de inteligenta si cu instinctul cautarii Adevarului. Aflat la inceputul calatoriei sale duhul este un simplu auditor. Pe masura ce avanseaza in evolutie, devine comunicator cautand auditori carora sa le poata transmite cunostintele acumulate. Analizand mereu ajunge sa cunoasca anumite taine ceresti. Duhurile traiesc intr-un ocean de informatii. Unele pot fi vizibile, altele sunt numai AUDIBILE - notele muzicale ale muzicii divine. Tatal lucreaza CANTAND, muzica sa divina umple spatiile, iar copiii sai auzind-o se simt in siguranta si sunt umpluti de o fericire ce nu se poate descrie in cuvinte. Nu ne putem face idee cat de nestiutori suntem. Si in cer exista specializare si ierarhie. Toti stim si folosim expresia " ce este sus este si jos" Pe pamant a fost recreat ce este si in cer ca duhul sa poata evolua. Totul este exprimat foarte frumos in Biblie facandu-se analogia cu Trupul si Madularele sale. Trupul este insusi Dumnezeu in cadrul caruia plutim toti si madularele suntem noi, sori, universuri, etc. La fel este si pe pamant, exista un singur trup si mai multe madulare, fiecare dupa necesarul sau in evolutie.

• Darurile duhovniceşti

• ¹ În ce priveşte* darurile duhovniceşti, fraţilor, nu voiesc să fiţi în necunoştinţă.
• ² Când eraţi păgâni, ştiţi că* vă duceaţi la idolii** cei muţi, după cum eraţi călăuziţi.

• ³ De aceea vă spun că* nimeni, dacă vorbeşte prin Duhul lui Dumnezeu, nu zice: „Isus să fie anatema!” Şi nimeni** nu poate zice: „Isus este Domnul” decât prin Duhul Sfânt.

• ⁴ Sunt* felurite daruri, dar este acelaşi** Duh;
• ⁵ sunt* felurite slujbe, dar este acelaşi Domn;

• ⁶ sunt felurite lucrări, dar este acelaşi Dumnezeu, care* lucrează totul în toţi.

• ⁷ Şi* fiecăruia i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.
• ⁸ De pildă, unuia îi este dat, prin Duhul, să vorbească* despre înţelepciune; altuia, să vorbească** despre cunoştinţă datorită aceluiaşi Duh;

• ⁹ altuia*, credinţa prin acelaşi Duh; altuia, darul** tămăduirilor prin acelaşi Duh;

• ¹⁰ altuia*, puterea să facă minuni; altuia, prorocia**; altuia†, deosebirea duhurilor; altuia, felurite†† limbi; şi altuia, tălmăcirea limbilor.

*

• ¹¹ Dar toate aceste lucruri le face unul şi acelaşi Duh, care dă* fiecăruia în parte cum** voieşte.

• Mădularele trupului
• ¹² Căci, după cum* trupul este unul şi are multe mădulare şi după cum toate mădularele trupului, măcar că sunt mai multe, sunt un singur trup, tot aşa** este şi Hristos.

• ¹³ Noi toţi, în adevăr, am fost botezaţi de un* singur Duh, ca să alcătuim un singur trup, fie** iudei, fie greci, fie robi, fie slobozi, şi toţi† am fost adăpaţi dintr-un singur Duh.

• ¹⁴ Astfel, trupul nu este un singur mădular, ci mai multe.

• ¹⁵ Dacă piciorul ar zice: „Fiindcă nu sunt mână, nu sunt din trup”, nu este pentru aceasta din trup?
• ¹⁶ Şi dacă urechea ar zice: „Fiindcă nu sunt ochi, nu sunt din trup”, nu este pentru aceasta din trup?

• ¹⁷ Dacă tot trupul ar fi ochi, unde ar fi auzul? Dacă totul ar fi auz, unde ar fi mirosul?
• ¹⁸ Acum dar, Dumnezeu a pus* mădularele în trup, pe fiecare aşa cum** a voit El.

• ¹⁹ Dacă toate ar fi un singur mădular, unde ar fi trupul?
• ²⁰ Fapt este că sunt mai multe mădulare, dar un singur trup.
• ²¹ Ochiul nu poate zice mâinii: „N-am trebuinţă de tine”; nici capul nu poate zice picioarelor: „N-am trebuinţă de voi.”
• ²² Ba mai mult, mădularele trupului care par mai slabe sunt de neapărată trebuinţă.
• ²³ Şi părţile trupului care par vrednice de mai puţină cinste le îmbrăcăm cu mai multă podoabă. Aşa că părţile mai puţin frumoase ale trupului nostru capătă mai multă frumuseţe,
• ²⁴ pe când cele frumoase n-au nevoie să fie împodobite. Dumnezeu a întocmit trupul în aşa fel ca să dea mai multă cinste mădularelor lipsite de cinste,
• ²⁵ pentru ca să nu fie nicio dezbinare în trup, ci mădularele să îngrijească deopotrivă unele de altele.
• ²⁶ Şi dacă suferă un mădular, toate mădularele suferă împreună cu el; dacă este preţuit un mădular, toate mădularele se bucură împreună cu el.
• ²⁷ Voi* sunteţi trupul lui Hristos şi fiecare, în parte, mădularele** lui.

²⁸ Şi Dumnezeu* a rânduit în Biserică întâi apostoli**; al doilea, proroci†; al treilea, învăţători; apoi pe cei ce au darul minunilor††; apoi pe cei ce au darul*† tămăduirilor, ajutorărilor†*, cârmuirilor**† şi vorbirii în felurite limbi.

• ²⁹ Oare toţi sunt apostoli? Toţi sunt proroci? Toţi sunt învăţători? Toţi sunt făcători de minuni?
• ³⁰ Toţi au darul tămăduirilor? Toţi vorbesc în alte limbi? Toţi tălmăcesc?
• ³¹ Umblaţi dar* după darurile cele mai bune. Şi vă voi arăta o cale nespus mai bună.

Toate bisericile, religiile de pe pamant au fost infiintate de Iisus. Unii se exprima si vorbesc cu Dumnezeu prin meditatie, altii prin rugaciune particulara, altii cantand, altii sunt comunicatori ( preotii), unii sunt si comunicatori si auditori in acelasi timp( pastorii si nu numai) . Fiecare s-a nascut in secta sau religia in care poate evolua cel mai bine. Scopul tuturor este evolutia spirituala.Va vni vremea cand omul va iesi din bezna in care orbecaie acum. Cu cateva sute de ani in urma omul nu se putea feri din calea fulgerului. Acum stie ca trebuie sa se fereasca din calea tunetului si a fulgerului. Inainte este instiintat ca vine furtuna, vede fulgere in departare si trebuie sa - si ia masuri de precautie, sa fuga din calea electricitatii, chiar si-a instalat paratraznete pentru a fi ferit. Multe pareri gresite vor fi inlaturate de stiinta in viitor. Omul de stiinta va fi un SFANT IOAN, antemergatorul pregatind calea noastra. Vedem si acum ca unele religii au oameni de stiinta, tamaduitori, cercetatori la serviciu, iar in particular sunt preoti.Cu voia Tatalui Ceresc s-au intemeiat mai multe religii pe pamant. In templul brahmanului, budhistului, evreului, musulmanului si crestinului se afla adevarurile ceresti mai mult sau mai putin dezvaluite. Toate s-au facut cu voia SOLARULUI nostru, IISUS si tot el a permis prin apostolii sai raspandirea unor cunostiinte.
Religia viitorului , care este o religie stiintifica, predicata in temple in care NU VOR EXISTA STATUI si ICOANE, va fi una si aceeasi peste tot, ruga va porni din inima fiecaruia si se va inalta prin mentalul sau sub forma de unde-ganduri, pana la Creator .
Vocea Cerului va predica ADEVARUL , iar cel ce se va face nedemn va fi inlaturat. Preotii acetor temple vor fi profetii, care FARA SA PRIMEASCA PLATA vor predica Adevaruri CERESTI si vor fi in grija Divinitatii pentru a avea cele necesare vietii , fara sa-si faca griji pentru ziua de maine, exact ca pasarile cerului pe care le hraneste TATAL. Acum cel ce-ti vorbesc, sunt sus, dar candva voi cobori iarasi ( ex. si pentru acest lucru, acum tu Daniele, te duci la odihna, te vei scula iarasi...sau se va scula marele voivod Mihail...lucruri care au scapat cenzurii) si sper ca ma voi putea adapa cu aceste ADEVARURI CERSTI, asa cum faci si tu acum, cel ce le-ai aflat.

Dar nimic nu se poate face daca nu exista ceva ce acum ne lipseste multora si pana nu invatam acest lucru evoluam, dar numai prin suferinta, de aceea avem anumite ispite, pentru ca ne lipseste Dragostea.

• Dragostea

• ¹ Chiar dacă aş vorbi în limbi omeneşti şi îngereşti, şi n-aş avea dragoste, sunt o aramă sunătoare sau un chimval zângănitor.

• ² Şi chiar dacă aş avea darul prorociei* şi aş cunoaşte toate tainele şi toată ştiinţa, chiar dacă aş avea toată credinţa, aşa încât** să mut şi munţii, şi n-aş avea dragoste, nu sunt nimic.

• ³ Şi chiar dacă* mi-aş împărţi toată averea pentru hrana săracilor, chiar dacă mi-aş da trupul să fie ars, şi n-aş avea dragoste, nu-mi foloseşte la nimic.

• ⁴ Dragostea* este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, dragostea nu pizmuieşte, dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie,

• ⁵ nu se poartă necuviincios, nu* caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău,

• ⁶ nu* se bucură de nelegiuire, ci se** bucură de adevăr,

• ⁷ acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul*.

• ⁸ Dragostea nu va pieri niciodată. Prorociile se vor sfârşi; limbile vor înceta; cunoştinţa va avea sfârşit.

• ⁹ Căci* cunoaştem în parte şi prorocim în parte,

• ¹⁰ dar, când va veni ce este desăvârşit, acest „în parte” se va sfârşi.

• ¹¹ Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; gândeam ca un copil, când m-am făcut om mare, am lepădat ce era copilăresc.

• ¹² Acum, vedem* ca într-o oglindă, în chip întunecos; dar atunci, vom vedea faţă** în faţă. Acum, cunosc în parte; dar atunci, voi cunoaşte deplin, aşa cum am fost şi eu cunoscut pe deplin.

• ¹³ Acum dar rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea, dar cea mai mare dintre ele este dragostea.

  1 Corinteni, capitolul 13
sursa ( selectii din Tainele Vietii si ale Universului)