Cifrul spiritual al cifrelor

Este îndeobște cunoscut că unele din limbile vechi, ca de exemplu ebraica și latina, folosesc aceleași semne atât pentru litere cât și pentru cifre. În felul acesta, fiecare cuvânt are, pe lângă semnificația literară și o valoare numerică dată de suma tuturor semnelor care îl compun. Știința care se ocupă cu interpretarea spirituală a valorilor numerice a cuvintelor se numește „Gematrie” .

Cititorul atent al Bibliei a observat deja că anumite numere și cuvinte se repetă în pasaje cu semnificații asemănătoare. În afara mult discutatului „666” ca semn al lui Antichrist, celelalte numere și semnificațiile lor spirituale nu sunt prea bine cunoscute creștinilor de astăzi. Iată mai jos o scurtă enumerare a semnificațiilor spirituale înscrise în numerele Bibliei:

UNU. Poartă în el semnificația unității și a originii. Ca regulă generală, prima apariție în textul Scripturii definește semnificația unui anumit termen și-i reglementează interpretările ulterioare. Cifra UNU apare în contextul creației primordiale. În cea dintâi zi, Dumnezeu a făcut lumina. Primele cuvinte ale Bibliei sunt: „La început, Dumnezeu… “ Cifra unu este asociată cu divinitatea, ca sursă, suport și scop unic al întregii creații.

DOI. Este sinonim cu noțiunea de „diferență”. Teritoriul lui „doi” începe acolo unde se sfârșește limita unității. Cifra doi înseamnă conflict, opoziție, dezbinare. În cea de a doua zi a creației, Dumnezeu a „despărțit apele”. În domeniul lui „doi”, similaritățile sunt excepționale și trebuiesc tratate cu tot respectul. De exemplu, la tribunal sau la judecată, când două entități diferite au o poziție comună, mărturia lor este suficientă pentru un verdict, pentru o decizie. Tot așa, avem două urechi, doi ochi, etc.

TREI. Definește echilibrul și suficiența. Trei puncte sunt minimul suficient pentru definirea unui plan geometric sau pentru a face un scaun stabil. Cifra 3 a îmbrăcat foarte repede semnificația „perfecțiunii divine” și a desăvârșirii. În cea de a treia zi a creației, Dumnezeu a făcut să apară lucruri, care împreună cu celelalte lucrări din primele două zile, au completat elementele strict necesare vieții. De fapt, zilele creației merg în serii paralele de câte trei. Ziua a patra, a cincea și a șasea, complectează simetric lucrarea lui Dumnezeu din cea dintâi, cea de a doua și cea de a treia zi (În domeniul Luminii apar „luminătorii”; în spațiul Cerului apar păsările și animalele terestre). Cifra trei este asociată și cu Învierea, căci în cea de a treia zi a ieșit la iveală pământul de sub acoperișul de ape și a dat naștere la belșugul de vegetație, ca un prim salt de la materia moartă la cea vie.

PATRU. Poartă semnificația înfăptuirilor creatoare (3+1) și este întotdeauna asociată cu contextul realizărilor din lumea materială, a realității „de sub soare”. Există 4 Evanghelii care redau viața terestră a Domnului Isus. Sunt patru puncte cardinale (Nord, Sud, Est, Vest). Întreaga aventură a vieții umane a fost așezată de Dumnezeu într-un univers cu patru dimensiuni: lungime, lățime, înălțime și timp.

CINCI. Este cifra Harului (4+1). Este realitatea pământescului în care apare contribuția factorului divin. Dumnezeu adaugă de la Sine ceea ce lipsește performanțelor și strădaniilor noastre omenești. În limba ebraică, „Ha^areț” (pământul) este un multiplu de patru, în timp ce „Hașamaim” (cerul) este un multiplu de cinci. Cifra 5 este unul din factorii care apar pretutindeni în structura și măsurătorile Cortului Legământului.

ȘASE. Este cifra Omului. Omul a fost creat în cea de a șasea zi. Numărul șase este cifra căderii, a nedesăvârșirii, a uzurpării (7-1). Dumnezeu i-a poruncit omului să lucreze șase zile din săptămână. Numărul orelor din zi și numărul lunilor din an sunt și ele multiplii ai lui șase. Atalia a uzurpat tronul lui Iuda timp de șase ani. Tiranii care s-au semețit și I s-au împotrivit lui Dumnezeu în istorie au nume cu valoare numerică din familia lui șase: Goliat, Nebucadnețar, Antichrist.

ȘAPTE. Definește superlativul divin în toată splendoarea și desăvârșirea. El este un sigiliu al lucrării Duhului Sfânt. Ca Autor divin al Scripturilor, Duhul Sfânt și-a lăsat imprimat filigramul cifrei șapte în paginile Bibliei, tot așa cum fabricantul de hârtie își pune emblema în structura foii de celuloză. Dumnezeu este Izvorul și Dătătorul vieții și tot ce ține de gestație, incubație, în insecte, păsări, animale și om este reglementat de cifre cu factorul șapte. În creație, cea de a șaptea zi i-a aparținut în întregime lui Dumnezeu. El S-a odihnit în ea, preocupându-se în întregime de Sine. Lumina albă, care ne înlesnește percepția realității înconjurătoare, și care este simbol al dumnezeirii, este compusă, așa cum ne arată și curcubeul, din șapte culori,  (roșu, oranj, galben, verde, albastru, indigo și violet). Este semnificativ că, în aproape toate limbile națiunilor, cifrele care ne vin cel mai rapid în minte sunt cifrele divinității: unu, trei și șapte.

OPT. Urmând după desăvârșitul șapte, cifra opt arată un nou început (7+1). Ea poate fi asociată deci cu Învierea și Regenerarea. De fapt, socotind în baza 7, cifra 8 este un nou 1. Această structură se vede din realitățile creației divine: ziua a VIII-a este de fapt cea dintâi zi a unei noi săptămâni; a opta notă muzicală este repetiția celei dintâi (octava). Domnul Isus a înviat în ziua a VIII-a, dăruindu-ne un nou început. De fapt, în Gematrie, valoarea numelui ISUS este 888 (777+111).

NOUĂ. Este cifra asociată cu Judecata și cu Deznodământul. Descompusă fragmentar, cifra 9 este 3×3 sau produsul perfecțiunii divine. Valorile lui nouă și ale multiplilor lui apar în Biblie acolo unde este vorba despre judecată.

ZECE. Această cifră este asociată cu ordinea perfectă. Ea apare după ce a avut loc judecata (9+1). După judecare și deznodământ, ea dă ocazia reașezării unei noi ordini. Toate sunt bune, atâta timp cât stăm în teritoriul lui zece; avem zece degete la mâini și tot zece degete la picioare; ni s-a dat pe Sinai o ordine divină a lumii guvernată de zece porunci.

Sigur că  dincolo de semnificația primelor zece cifre există semnificații și pentru altele: 11 este sinonim cu dezordinea(12-1); 12 este asociat cu guvernarea perfectă (12 luni în anul administrativ, 12 seminții ale lui Israel, 12 ucenici, etc.); 13 este cifra răscoalei, a apostaziei, a dezintegrării (prima ei apariție în textul sacru ilustrează acest lucru (Gen. 14:4) și cea de a doua o confirmă (Gen. 17:25). 13 este al 6-lea număr prim); 40 este cifra ordinii în încercările sau întreprinderile umane (40 de ani în pustie, 40 de zile de post și rugăciune, etc).

Din enumerarea de mai sus se vede clar că există cinci numere perfecte: 1,3,7,10,12. Produsul lor (1x3x7x10x12) ne duce la numărul 2.520 care este cel mai mic multiplu comun al cifrelor de la unu la zece și ilustrează perfecțiunea cronologică (7×360).

Unul din marile merite ale Gematriei este acela că certifică inspirația divină a textului scris. Nu haosul hazardului, nici mintea muritorilor, ci doar desăvârșirea divină putea produce o asemenea armonie a numerelor.

continuarea aici

Cifrul spiritual al cifrelor | Semnele vremurilor

(Articol din seria „Biblia profetică“)

111 inmultit cu 8=888, numarul lui IIsus !

  “Numărul numelui” Iisus

Numărul 888, privit în notația septimală, nu este în fond altceva decât 111 
 

    Una dintre cele mai atente și mai profunde analize gematrice făcute în stilul antic a fost realizată la noi de filosoful V.V. Moisescu. Victimă a opresiunii comuniste, acest filosof a murit în închisoare fără a mai avea posibilitatea de a-și consacra opera spre a fi pusă în adevărata ei valoare -, dintre multele tomuri parvenindu-ne azi doar o succintă cărțulie de piramidologie în care a fost inclusă și analiza “numărului numelui” Domnului nostru Iisus Hristos. Dar să încercăm să-l urmărim pe consacratul specialist român în științele antice.

    Limba Vechiului Testament este sobra ebraică, înrudită cu egipteana, dar a Noului Testament este măiestrita limbă elină. Adunând ca numere literele din numele grecesc IECOYC (citește Iesus) vom obține un total de 888. Numărul se deduce din însumarea lui “I” ca semn aritmetic al numărului 10, “ETA” corespunzând cifrei 8, “SIGMA” majuscul având valoarea de 200, “OMICRON” a lui 70, iar “Y” reprezentând 400, cu repetarea lui SIGMA; de unde rezultă: 10+8+200+70+400+200 = 888.

    Totalul numeric al întregului verset 5 din Isaia 9 este de 8 ori 888; deoarece profetul voia să demonstreze că pentru fiecare nume mesianic din respectivul pasaj e rezervat câte un 888. Se sugerează astfel că Mesia nu putea fi altul decât “Acela care poartă un nume a cărui valoare numerică ar fi întreita repetare a numărului 8, consacratul nume al transcendenței”. Reamintim că în ebraica timpului, cuvântul opt avea semnificația: Ceea ce trece peste...

    Adăugarea unității la un număr consacrat (7 + 1 = 8) însemna atingerea perfecțiunii supreme. Opt corespunde - după cei vechi - unui ce superior, cauzal și sublim, față de perfecțiunea normală a lui șapte. Nu întâmplător Domnul și-a început predica de pe munte cu cele opt fericiri, care privesc fericirea ca pe o specie eternă.

    Elevii lui Pitagora se entuziasmau de armonia celor opt sfere, gnosticul Valentin vorbea de cei opt eoni superiori, iar discipolii lui Mithra de cele opt ceruri; magii așteptau “perioada a opta”, ea fiind ultimul prag al armoniei divine.

    Numerele perfect omogene, ca 666 și 888, au atras atenția din vechime ca fiind o corespundere stabilită providențial pentru a însemna un caracter oarecare, cu un anume rol - malefic pentru 666, sau profetic pentru 888 - al persoanei ce purta un nume cu semnificația acestor numere. Egalitatea numerică a două nume, sau a unui nume propriu cu un epitet de o aceeași valoare numerică, era socotită în antichitate (dar uneori chiar și astăzi) ca un semn al identității.

    Profețiile preoteselor sibiline susțineau că: “...Atunci va veni la oameni Fiul marelui Dumnezeu, îmbrăcat cu trup la fel ca muritorii; iar numele lui va avea patru vocale, a cărui consoană S se repetă (v. IESOYS). Dar vreau să-ți spun numărul numelui său întreg: opt unități, în plus tot atâtea zeci și opt sute, adică 888, iată ce va revela Numele Lui oamenilor; dar tu, în duhul tău, cugetă bine la nemuritorul și prea înaltul Fiu al lui Dumnezeu - la Unsul”.

    Vă reamintim că în grecește Unsul = Hristos.

    Numărul 888, privit în notația septimală, nu este în fond altceva decât 111, căci 8 ca cifră și unitate nu poate exista în sistemul septimal, ce are maximum cifra 7. Tocmai aceasta este definiția numărătorii din 7 în 7: să se oprească la grupe de câte 7, iar nicidecum de 10 ca în numărătoarea noastră zecimală, profană. Tot ceea ce trece peste 7 este ca și cum ar trece peste 10, astfel că 8 septimal este întocmai ca 11 din sistemul nostru zecimal, unde asul poate fi atât 1 cât și 11.

    Că filosoful V.V. Moisescu nu făcea jonglerie cu numerele o dovedește realitatea că duminicii i se spunea în cărțile sacre fie “ziua cea dintâi”, fie “ziua a opta”, atunci când se urmărea sensul ei de depășire a sabatului evreesc.

    Numărul 888 este, atunci, tocmai transpunerea lui 111 în sfera divină, pentru a fi la unison cu sensul de transcendent, ce aparține cifrei 8. Numele mesianic concentrează în el sensurile celorlalte șapte cifre, precum în spectrul solar sunt sintetizate toate cele șapte culori pentru a obține culoarea a opta: albul, culoarea solară, nerefractată. Numărul numelui multiform 888 produce mereu încurcătură celor care nu-i caută dezlegarea în Iisus. Simplă, dar totuși adâncă este ecuația divină:

    Cele opt nume = 8 x 888 = Iisus;

    Iisus este “Misterul transcendent, Cel Minunat”;

    Iisus este Sfetnicul lui Dumnezeu (Prov. 8.22.31);

    Iisus este Eroul de la Golgota (Ioan 16.33);

    Iisus este Dumnezeu însuși (Ioan 1.1.14);

    Iisus este Părintele omenirii (Ep. către romani 5.14.20);

    Iisus este Veșnicia: 1 în 5.20; Iisus este Domnul (Ep. către Corintieni 12.3);

    Iisus este Pacea noastră (Efes 2.14).

    Misterul (111) lui Dumnezeu ne arată în Apocalips planul Său împlinit. Ceea ce se vede prin plinătatea sublimă:    

    8 x 111 = 888; care se traduce prin triumful lui Iisus Hristos, a Omului ideal.

    Deci, sistematizând:

    111 sibolizează misterul,

    777 divina perfecțiune, iar

    888 supranaturalul.

   

     “Numărul numelui” Fiarei

    În Apocalips, cuvânt care înseamnă revelație, este arătat că numărul 666 ar fi semnul distictiv care îl definește pe anticrist: Fiara.

    “Fiara” ...a făcut ca toți să primească semnul, numele fiarei, sau numărul numelui ei. Aici e înțelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei, căci este număr de om.

    Numărul fiarei este 666”.

    Numărul numelui fiarei, al bestiei anticriste, mocnește în fiecare om depărtat de Dumnezeu.

    În perioada celei de a doua conflagrații mondiale circulau o serie de chei numerice care făceau destul de corecte legături între numărul fiarei, 666, și numele unor conducători totalitariști precum Hitler sau Stalin.

    Întocmai însușirilor benefice ale cifrei șapte, la rândul ei, cifra șase, deține capul de afiș al sensurilor malefice, ale răului suprem în diferite domenii. Cifra șase repetată de trei ori (în cele trei sfere: trup, suflet și duh) reprezintă numărul simbol al omenescului, al nedesăvârșirii, al eșuării, al trudei. Acestui număr, 666, îi lipsește în trei rânduri acea unitate: 111, tocmai capul, pentru a ajunge la 777, numărul armoniei divine. Satana, care în traducere înseamnă adversarul, se lăuda că l-ar fi ucis pe Iisus pe cruce; ceea ce, măcar aparent, ar fi și exact: fiindcă cei vechi considerau că El, Mântuitorul, în timp ce pătimea în locul nostru, ar fi purtat - normal - numărul numelui 666, în loc de 888, întrucât în acel moment purta păcatele omenești ale fiecăruia dintre noi, ca Unul Care a devenit Locțiitorul nostru. Asemenea considerente îi pot face pe acei care măcar încearcă să aprofundeze gematria, să fie mai pregătiți pentru a înțelege miezul lucrurilor - miez al ezotericului pe care discipolii inițiați îl țineau cu jurământ, ca cel de pe urmă secret.

   

    Nota Bene: Filosoful V.V. Moisescu, omul care încercase să ridice cel de al treilea văl ce acoperea misterul devenirii, mister încifrat și în Marea Piramidă ca într-o carte, era doctor în teologie, filosofie, arheologie, filologie comparată - discipline pentru care obținuse Magna cum laudae; după care studiase și matematicile, numai și numai pentru a pătrunde mai bine și mai corect în cercetările sale favorite.

    Războiul și închisorile comuniste au pus capăt unei cariere ce ar fi trebuit să-i aducă celebritatea.

    Ceea ce ni se pare mai important ar fi tocmai realitatea că întreaga știință - deci și simbolistica numerelor - poate fi strâns legată de activitățile paranormale ale țăranului român, atât în utilizarea cifrelor, cât și în imagistică.

Figura geometrică a lui Alfegas ce permite ;nscrierea tuturor numerelor, precum și vechile semne planetare corespunzatoare.

Silviu. N. Dragomir

 sursa  Enigme | Zodiac 2013 II - Editura Enmar

numarul 888, numarul lui Iisus !

42. Sfântul Nicodim Aghioritul (1749-1809) include în cunoscuta sa operă ”Războiul nevăzut” fragmente din oracolele Sibilei Eritreea şi ale Sibilei Cumana care profeţesc despre pogorârea Fiului lui Dumnezeu pe pământ (aceste pagini lipsesc din ediţiile româneşti)

iunie 7, 2011

Graiul Ortodox Categorii 10 comentarii

1 Vote

              Sfântul Nicodim Aghioritul (1749-1809) include în cunoscuta sa operă ”Războiul nevăzut” fragmente din oracolele Sibilei Eritreea şi ale Sibilei Cumana care profeţesc despre pogorârea Fiului lui Dumnezeu pe pământ (aceste pagini lipsesc din ediţiile româneşti)                                   

 Sfântul Nicodim Aghioritul (1749-1809) include în cunoscuta sa operă Războiul nevăzut fragmente din oracolele Sibilei Eritreea şi ale Sibilei Cumana care profeţesc despre pogorârea Fiului lui Dumnezeu pe pământ, despre numărul numelui lui Iisus (ΙΗΣΟΥΣ = 888), precum şi despre a Doua Venire a lui Hristos. Sfântul Nicodim admite că profeţiile Sibilelor sunt inspirate de Dumnezeu.

 Βιβλίον Ψυχωφελέστατον Καλούμενον Ἀόρατος Πόλεμος. Συντεθέν παρά τοῦ ὁσιωτάτου ἐν Μοναχοῖς Ἀγίου Νικοδήμου, Ἁγιορείτου, Βιβλιοπωλείον Νεκτάριος Παναγόπουλος, Ἀθήναι 1996³, pp. 299-300. [Războiul nevăzut, Sfântul Nicodim Aghioritul, aceste pagini lipsesc din ediţiile româneşti]

                          

 Numele lui Iisus se exprimă pritr-un octogon de această formă

 „Bolesc, Tu care eşti vindecarea, Iisus, mântuieşte”.

 Ce arată anagrama numelui Iisus?

 Sibila Eritreea include numele Iisus în ascrostihul versurilor despre Judecată

 Ἱδρώσει δέ χθών κρίσεως σημεῖον ὅτ’ἔσται,

Ἥξει δ’οὐρανόθεν βασιλεύς αἰῶσιν ὁ μέλλων,

Σάρκα παρών πάσαι κρῖναι, καὶ κόσμον ἅπαντα.

Ὄψονται δέ Θεόν μέροπες πιστοί καί ἄπιστοι,

Ὕψιστον μετά τῶν ἁγίων, ἐπί τέρμα χρόνοιο,

Σαρκοφόρος, ψυχάς δ’ἀνδρῶν ἐπί βήματος κρινεῖ.

 Va asuda pământul la judecată, când va fi semn

[Că] va veni împăratul ceresc din veacuri, Cel ce va să vină

ca să judece toate trupurile, Cel ce este prezent, şi lumea [cu] toate [ale ei].

Îl vor vedea pe Dumnezeu credincioşi şi necredincioşi glăsuitori,

Pe cel mai presus decât Sfinţii, la capătul a mult timp,

Purtător de trup, va judeca sufletele oamenilor de pe loc înalt.[1]

Sibila Cumea integrează aici numărul numelui lui Iisus

Cu adevărat atunci şi în chip măreţ Fiul lui Dumnezeu,

Pentru oameni va veni pe pământ purtător de trup, muritorilor fiind asemenea,

Patru vocale poartă, iară consoane, două,

(…), întregul numărului eu voi vesti.

Numele lui va arăta opt unităţi, tot pe atâtea decade

Şi sute, opt, celor mai buni oameni.

Tu înţelege înlăuntrul inimii tale.

 Ι       Η        Σ       Ο        Υ        Σ

 10    8      200  70    400  200 = 888

Ce exprimă aceste numere ale numelui lui Iisus

 Aşadar acest număr, conţinând cifra opt, care potrivit matematicienilor este primul număr cub, deopotrivă cel mai accesibil şi imobil, exprimă (…) acel veac al optulea neschimbător şi imobil şi astfel indică faptul că Iisus este Părintele veacului viitor, după cum scrie profetul Isaia.

Faptul că numărul conţine o unitate, ο decadă şi ο sută, adică început, mijloc şi sfârşit, arată că Iisus, ca Dumnezeu, este Început al fiinţelor şi Mijloc şi Sfârşit, ca Creator, Proniator şi Desăvârşitor şi prin urmare [numărul] are drept conotaţie Fapta, Învăţătura şi Moartea, adică Începutul, Mijlocul şi Sfârşitul vieţii lui Iisus, ca Unul ce este Omul orientat exclusiv spre veacul al optulea.

Au fost reprezentate deci aceste numere ale numelui lui Iisus şi prin alfabetul grecesc, care de la Α la Θ are 8 unităţi, de la Ι la Π are 8 decade, de la Ρ la Ω are 8 sute[2]. Aşadar, potrivit evreilor numele Iisus înseamnă „mântuitor”, derivat din rădăcina lui „iahá”, care înseamnă „a mântuit”. Acesta este deci numele principal al lui Mesia, potrivit erminiilor lui Augustin la Epistolele I şi II ale lui Ioan, iar potrivit lui Koressios, aceasta este varianta prescurtată a tuturor numelor lui Dumnezeu accesibile făpturilor. (…), numele acesta depăşeşte numele tetragramat de „Iehova”, deoarece conţine şi numele Creatorului şi numele Mântuitorului creaţiei, în timp ce „Iehova” conţine doar numele Creatorului.

 Traducere Anna Theodorou

mai multe aici 

07 | iunie | 2011 | Graiul Ortodox