In Tibet exista si asemenea "minuni" care au la baza
antrenamente si tehnici psiho-fizice deosebite. Exemplu tumo sau
încalzirea fara foc ce consta în dirijarea caldurii propriului corp spre
o anumita zona sau spre exterior. Pentru a fi înnobilat în aceasta arta
si a primi titlul de respa si dreptul de a purta roba de bumbac alb,
efigia perfectiunii în tumo, un novice trebuie sa usuce minimum trei
camasi ude, pe corpul gol, într-o noapte geroasa cu luna plina si vânt
puternic la mari înaltimi.
Tehnici de vizualizare a lucrurilor, fenomenelor si actiunilor, tehnici telepatice si înca multe altele trebuie sa ne faca sa întelegem cât de putin stim înca despre organismul uman si caile de perfectionare al acestuia.
Printre fenomenele numite paranormale sau minuni conform religiei se
gaseste si hipertermia. Aceasta se defineste ca fiind o crestere
anormala a temperaturii organismului, care devine atat de intensa, incat
corpul simte ca arde, trupul emanand o caldura extraordinara.
In mod normal, temperatura corpului uman este aproape de 37ºC. Daca aceasta creste peste 43ºC, persoana nu se mai poate mentine in viata. In cazul cand cineva ajunge la o temperatura a organismului de 44ºC si supravietuieste, inseamna ca se afla in fata fenomenului de hipertermie.
Misticii crestini numesc aceasta tehnica "incendium amoris", adica focul iubirii, un foc interior produs de o puternica iubire divina. In Tibet se practica, in mod voluntar, o forma de hipertermie aplicandu-se o tehnica numita "tumo".
In Muntii Himalaya, la trei-patru mii de metri altitudine, iarna este foarte frig. Chiar in aceste conditii exista pustnici si asceti tibetani care pot rezista, ei avand puterea sa-si creasca temperatura interna a corpului.
"Tumo", cuvant tibetan care inseamna caldura, este un procedeu practicat doar de cativa dintre lama. Este vorba despre o tehnica secreta ce nu poate fi invatata decat de la un maestru.
Doctorul Raphaël Bastiani, care a petrecut ani buni pe aceste meleaguri, desfasurand actiuni de binefacere, a reusit sa afle din secretele acestei tehnici tumo de la un lama tibetan. Iata ce a afirmat doctorul dupa intalnirea cu acel lama, expert in tumo: "In masivul Himalaya, la aproximativ trei mii de metri, m-am intalnit cu un calugar budist care practica tumo... L-am gasit foarte greu pe acest calugar. Locuia intr-un fel de cabana din piatra, construita sub o dala de granit, in interiorul unei grote. Traia acolo intr-o izolare totala, fiind aproape permanent in meditatie. Fusese initiat in tehnica tumo de un maestru care murise intre timp. Cel care vrea sa practice tumo trebuie sa fie puternic din punct de vedere fiziologic, neurologic si psihologic. Inainte de a folosi aceasta tehnica, este neaparat necesara o lunga pregatire psiho-fiziologica. Trebuie sa practici un ascetism autentic, sa te detasezi de toate. Iar acest calugar traia intr-o austeritate totala. I-am cerut si, in prezenta noastra, a acceptat sa faca o experienta tumo. A luat batista mea (un calugar tanar o udase si o storsese mai inainte) si a pus-o pe ceafa. Dupa cinsprezece minute batista era uscata. Temperatura de afara era de 5ºC. In timpul acestei experiente am controlat presiunea arteriala si pulsul inimii, constatand ca s-au mentinut normale... In cursul experientei organismul a pastrat o temperatura care oscila in jurul a 37ºC. Aceasta temperatura, pe care am controlat-o constant, nu s-a modificat niciodata... Apoi lama mi-a explicat cum proceda. Intra in meditatie si isi concentra intreaga energie intr-un punct aflat deasupra stomacului, in regiunea abdominala, in jurul buricului. Acolo reusea sa aprinda o lumina care devenea tot mai intensa, marindu-se pe masura ce crestea concentrarea. Din aceasta lumina interioara izvora puterea de a usca tot ce e ud, de a topi zapada, gheata... Practica tumo ii permitea sa nu-i fie frig, desi, in Himalaya, la trei mii de metri altitudine, temperatura poate sa ajunga, in noptile de iarna pana la – 20ºC. Calugarul mi-a marturisit ca tumo ii provoca uneori un extaz, un fel de orgasm spiritual (dupa propriile-i cuvinte)... Pentru el tumo are un scop precis: sa descopere in adancurile fiintei natura lui Buddha si, daca e posibil, sa devina un bodhisattva (un iluminat, un sfant)..."
Yeshi Tobdhen, ghidul spiritual al lui Dalai-Lama, da si el lamuriri legate de tumo: "Omul care practica tumo trebuie sa aiba compasiune, iubire pentru cei din jurul lui, ca sa-i ajute sa-si depaseasca problemele si sa le insufle bucuria de a trai. Dar in primul rand trebuie sa devii capabil sa traiesti in vacuitate, adica sa recunosti ca totul este iluzie, ca fenomenele exista, dar nu dureaza... Tumo, in contextul budismului tibetan, este, mai ales, o meditatie care trebuie sa permita iesirea din ciclul renasterilor".
Danma Lochoe (Rimpoché, mai-marele manastirii Nangyal) apreciaza: "Am citi invataturile lui Buddha referitoare la tumo. Tumo, care face parte integranta din aceasta invatatura, nu trebuie sa produca o caldura exterioara, n-ar fi conform cu acesta invatatura. Numarul mic al discipolilor care ii urmeaza pe maestrii tehnicii tumo este motivat de faptul ca aceasta realizare cere multe renuntari. Tumo este o realizare sprituala. E nevoie de o pregatire specifica, nu numai in prezent, ci si prin vietile anterioare. In realitate, multi calugari tibetani practica tumo, dar in secret..."
Practica tumo impune obligatoriu o pregatire indelungata, intelectuala si psihologica. Ea este o tehnica de eliberare spirituala. Uniunea cu divinul sta la baza trezirii forului interior.
Sonan Rinchen, maestru in invatatura superioara spunea: "Trebuie sa cunosti un maestru care sa accepte sa te initieze. In primul rand, fluxurile nervoase care circula in canalele periferice trebuie aduse pana la canalul central. Atunci, se obtine o constiinta subtila care se manifesta indeosebi printr-o forma de extaz. Tumo ajuta la oprirea reincarnarilor, permitand, mai ales, infruntarea mortii la nivel subtil si recunoasterea realitatii".
Focul interior este declansat de integrarea a doua silabe-germeni, cuvinte-samanta, "A" si "Ham". In timpul meditatiei invocarea silabei-germen "A", declanseaza in corp un foc arzator intretinut de miscarile respiratorii. Focul creste de la marimea unei perle, pana cuprinde tot corpul. Ajungand in centrul crestetului capului, prin invocarea silabei-germen "Ham", de culoare alba, se declanseaza in corp o coborare a unui adevarat nectar de viata. Caldura imensa a lui "A" face sa fuzioneze "Ham", producand elixirul constiintei de iluminare. Atunci, mintea este concentrata numai asupra viziunii focului, a senzatiei de caldura.
Lama Govinda afirma: "Imaginea flacarii nu este numai o metafora psihologica in care sunt prezente toate proprietatile focului (caldura, incalzire, combustie, purificare, fuziune, exaltare, radiere, penetrare, iluminare, transfigurare), ci si o realitate, un fenomen care are loc in mod obiectiv".
Cresterea caldurii corpului se manifesta doar atat timp cat este practicata meditatia. Dar ea exista din moment ce poarta un nume.
In mod normal, temperatura corpului uman este aproape de 37ºC. Daca aceasta creste peste 43ºC, persoana nu se mai poate mentine in viata. In cazul cand cineva ajunge la o temperatura a organismului de 44ºC si supravietuieste, inseamna ca se afla in fata fenomenului de hipertermie.
Misticii crestini numesc aceasta tehnica "incendium amoris", adica focul iubirii, un foc interior produs de o puternica iubire divina. In Tibet se practica, in mod voluntar, o forma de hipertermie aplicandu-se o tehnica numita "tumo".
In Muntii Himalaya, la trei-patru mii de metri altitudine, iarna este foarte frig. Chiar in aceste conditii exista pustnici si asceti tibetani care pot rezista, ei avand puterea sa-si creasca temperatura interna a corpului.
"Tumo", cuvant tibetan care inseamna caldura, este un procedeu practicat doar de cativa dintre lama. Este vorba despre o tehnica secreta ce nu poate fi invatata decat de la un maestru.
Doctorul Raphaël Bastiani, care a petrecut ani buni pe aceste meleaguri, desfasurand actiuni de binefacere, a reusit sa afle din secretele acestei tehnici tumo de la un lama tibetan. Iata ce a afirmat doctorul dupa intalnirea cu acel lama, expert in tumo: "In masivul Himalaya, la aproximativ trei mii de metri, m-am intalnit cu un calugar budist care practica tumo... L-am gasit foarte greu pe acest calugar. Locuia intr-un fel de cabana din piatra, construita sub o dala de granit, in interiorul unei grote. Traia acolo intr-o izolare totala, fiind aproape permanent in meditatie. Fusese initiat in tehnica tumo de un maestru care murise intre timp. Cel care vrea sa practice tumo trebuie sa fie puternic din punct de vedere fiziologic, neurologic si psihologic. Inainte de a folosi aceasta tehnica, este neaparat necesara o lunga pregatire psiho-fiziologica. Trebuie sa practici un ascetism autentic, sa te detasezi de toate. Iar acest calugar traia intr-o austeritate totala. I-am cerut si, in prezenta noastra, a acceptat sa faca o experienta tumo. A luat batista mea (un calugar tanar o udase si o storsese mai inainte) si a pus-o pe ceafa. Dupa cinsprezece minute batista era uscata. Temperatura de afara era de 5ºC. In timpul acestei experiente am controlat presiunea arteriala si pulsul inimii, constatand ca s-au mentinut normale... In cursul experientei organismul a pastrat o temperatura care oscila in jurul a 37ºC. Aceasta temperatura, pe care am controlat-o constant, nu s-a modificat niciodata... Apoi lama mi-a explicat cum proceda. Intra in meditatie si isi concentra intreaga energie intr-un punct aflat deasupra stomacului, in regiunea abdominala, in jurul buricului. Acolo reusea sa aprinda o lumina care devenea tot mai intensa, marindu-se pe masura ce crestea concentrarea. Din aceasta lumina interioara izvora puterea de a usca tot ce e ud, de a topi zapada, gheata... Practica tumo ii permitea sa nu-i fie frig, desi, in Himalaya, la trei mii de metri altitudine, temperatura poate sa ajunga, in noptile de iarna pana la – 20ºC. Calugarul mi-a marturisit ca tumo ii provoca uneori un extaz, un fel de orgasm spiritual (dupa propriile-i cuvinte)... Pentru el tumo are un scop precis: sa descopere in adancurile fiintei natura lui Buddha si, daca e posibil, sa devina un bodhisattva (un iluminat, un sfant)..."
Yeshi Tobdhen, ghidul spiritual al lui Dalai-Lama, da si el lamuriri legate de tumo: "Omul care practica tumo trebuie sa aiba compasiune, iubire pentru cei din jurul lui, ca sa-i ajute sa-si depaseasca problemele si sa le insufle bucuria de a trai. Dar in primul rand trebuie sa devii capabil sa traiesti in vacuitate, adica sa recunosti ca totul este iluzie, ca fenomenele exista, dar nu dureaza... Tumo, in contextul budismului tibetan, este, mai ales, o meditatie care trebuie sa permita iesirea din ciclul renasterilor".
Danma Lochoe (Rimpoché, mai-marele manastirii Nangyal) apreciaza: "Am citi invataturile lui Buddha referitoare la tumo. Tumo, care face parte integranta din aceasta invatatura, nu trebuie sa produca o caldura exterioara, n-ar fi conform cu acesta invatatura. Numarul mic al discipolilor care ii urmeaza pe maestrii tehnicii tumo este motivat de faptul ca aceasta realizare cere multe renuntari. Tumo este o realizare sprituala. E nevoie de o pregatire specifica, nu numai in prezent, ci si prin vietile anterioare. In realitate, multi calugari tibetani practica tumo, dar in secret..."
Practica tumo impune obligatoriu o pregatire indelungata, intelectuala si psihologica. Ea este o tehnica de eliberare spirituala. Uniunea cu divinul sta la baza trezirii forului interior.
Sonan Rinchen, maestru in invatatura superioara spunea: "Trebuie sa cunosti un maestru care sa accepte sa te initieze. In primul rand, fluxurile nervoase care circula in canalele periferice trebuie aduse pana la canalul central. Atunci, se obtine o constiinta subtila care se manifesta indeosebi printr-o forma de extaz. Tumo ajuta la oprirea reincarnarilor, permitand, mai ales, infruntarea mortii la nivel subtil si recunoasterea realitatii".
Focul interior este declansat de integrarea a doua silabe-germeni, cuvinte-samanta, "A" si "Ham". In timpul meditatiei invocarea silabei-germen "A", declanseaza in corp un foc arzator intretinut de miscarile respiratorii. Focul creste de la marimea unei perle, pana cuprinde tot corpul. Ajungand in centrul crestetului capului, prin invocarea silabei-germen "Ham", de culoare alba, se declanseaza in corp o coborare a unui adevarat nectar de viata. Caldura imensa a lui "A" face sa fuzioneze "Ham", producand elixirul constiintei de iluminare. Atunci, mintea este concentrata numai asupra viziunii focului, a senzatiei de caldura.
Lama Govinda afirma: "Imaginea flacarii nu este numai o metafora psihologica in care sunt prezente toate proprietatile focului (caldura, incalzire, combustie, purificare, fuziune, exaltare, radiere, penetrare, iluminare, transfigurare), ci si o realitate, un fenomen care are loc in mod obiectiv".
Cresterea caldurii corpului se manifesta doar atat timp cat este practicata meditatia. Dar ea exista din moment ce poarta un nume.
sursa: Jurnalul national
