Intelesul
indemnului :
Roaga-te pentru
dusmanii tai !
Cel care osandeste preia pacatele celui
osandit. Totusi nu toti care sunt ponegriti se curata de pacate
astfel. Ei trebuie sa traga folos din osandire prin smerenie, impacarea cu
dusmanul care-l osandeste, barfeste si nu se inraieste asupra lor. Daca se
caieste sincer si adanc fara sa se manie pe cei ce l-au ponegrit si isi
recunoaste pacatele va fi izbavit de dumnezeiasca judecata. Este ca o
marturisire in fata intregii lumi.
Dar vai si amar de clevetitor ! la
toate pacatele lui mai adauga si pe ale fratelui sau. Sfantul Ioan Scararul
spune: Ascultati-ma voi, toti controlorii cei rai ai altora : Cu
ce judecati, cu aceea veti fi judecati ( Mt.7.2), negresit
in cele ce vom cleveti pe aproapele nostru in aceea vom cadea si noi.
Fara alte pacate din partea noastra
osandirea este suficienta sa ne piarda vesnic.
Cea mai scurta cale
catre rai !
de Arhimandrit Serafim Alexiev
"Odata satana a
facut intrecere intre duhurile rautatii care il slujesc. Pe capul incoronat al
celui mai bun slujitor al sau dorea sa aseze cununa de invingator. Si au pornit atunci intr-o
procesiune ingrozitoare ura cea intunecata,
cruda dusmanie, nechibzuinta cea cutezatoare, nesaturata pofta a ochilor,
zgarcenia cea uscativa, iubirea de argint cea palida, minciuna cea nesatula si
multe alte perfide duhuri ucigatoare ale fericirii omenesti si ale mantuirii
sufletesti.
Toate se laudau, scotand in evidenta
inselaciunile lor, dar cununa nu a fost asezata pe capul niciuneia dintre
ele.
Atunci, din intuneric, a iesit in fata un duh infiorator. In
mersul sau se citea siguranta invingatorului. El s-a asezat linistit in
fata preaintunecatului chip al rautatii, invatator al sau spunand: mie mi se
cuvine cununa! Casa mea este in fiecare om - si in cei tineri si in cei mai in
varsta. Chiar si copii imi slujesc. Iar cand cresc, mai mult imi slujesc.
Slujitori ai pacatului fara de voie sunt prietenii mei. Dar si aceia care se
retin de la pacat mi se inchina mie. Chiar la aceia care se cred intru totul
evlaviosi si pentru aceasta cu dispret se adreseaza catre cei necuviosi, eu ma
simt ca la mine acasa. Foarte rar cineva m-a biruit. Unde ma ivesc eu, acolo
toti ingerii sunt siliti sa fuga. Eu sunt
dusmanul smereniei! Eu izgonesc dragostea!
O
bucurie tot mai mare se revarsa pe chipul intunecat al satanei. "Si cum
te cheama pe tine osirdnicul meu slujitor?Eu sunt duhul osandirii. Pot sa fiu
aflat peste tot unde se vorbeste de rau de aproapele. Eu sunt acolo unde, in
taina si cu multumire sufleteasca , se asculta ceva de rau despre cineva.
Eu ma aflu si acolo unde se huleste bunul nume al celui
nevinovat. Eu inspir pe aceia care fauresc intrigile! Eu sunt impreuna cu
clevetitorii. De la mine primesc incurajare slujitorii barfelor. pe
mine ma numesc clevetire, sau osindire, ori vorbire de rau despre cineva si
mai cu usurinta mi se spune barfa.
Tu ma vei afla in toate aceste denumiri.
Si in triumf deplin, el a incheiat: "cauta
pe intreg pamantul macar un singur om care sa nu-mi slujeasca si daca vei afla
pe unul ca acesta, sa-i dai altuia cununa.
Satana l-a batut pe umar pe cel mai
credincios servitor al sau si l-a incoronat. Ceilalti cuprinsi de fiori,
invidie, ciuda s-au vazut nevoiti sa recunoasca intr-un cuget, "lui i se cuvine cununa"
Aceasta
pilduitoare istorioara ne deschide ochii ca sa vedem ca osandirea aproapelui si
legatura ei cu celelalte patimi -barfa, ponegrirea, vorbirea de rau,
clevetirea -pagubesc cel mai mult sufletul omului.
Multi dintre credinciosi nu stiu ce perete
al vrajbei ridica intre ei si Dumnezeu dusmanoasele osandiri ale aproapelui. Aceasta
ignoranta intru cele ale duhului pagubeste pe multi crestini evlaviosi, care ar
fi putut sa se inalte la o inalta viata duhovniceasca. Si s-ar fi
mantuit si ei si ceilalti. Cu parere de rau la noi s-a vorbit si scris
foarte putin impotriva acestei patimi pierzatoare.
Mantuitorul Iisus Hristos ne invata: "Nu judecati , ca sa nu fiti
judecati. Caci cu judecata cu care judecati si cu masura cu care masurati vi se
va masura. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tau si barna din ochiul tau nu
o iei in seama? Sau cum vei zice fratelui tau: lasa sa scot eu paiul din ochiul
tau, dar iata ca barna este in ochiul tau si atunci cum vei vedea sa scoti
barna din ochiul fratelui tau?".
Aceste Dumnezeiesti cuvinte ne
indeamna sa nu judecam, pentru ca pierzatoare sunt urmarile osandirii . Caci
judecata este fara mila la cel care nu a avut mila.
Credinciosii trebuie
sa se opreasca de la osandirea aproapelui.
Prin judecarea
aproapelui rapim drepturile lui Dumnezeu !
"Odata preacuviosul Isaac Tebaidul a vazut un
frate cazand in pacat si maniindu-se pe el, a poruncit sa fie alungat. Cand s-a
intors la chilia sa, a fost oprit in fata usii de un inger al Domnului care i-a
spus: Nu te lasam sa intri in chilie! Preacuviosul l-a intrebat pe inger
care este motivul. Ingerul i-a raspuns: Dumnezeu m-a trimis sa te intreb
unde poruncesti sa fie dus acest frate, pe care tu l-ai osandit si l-ai
alungat? Dandu-si seama
de greseala si-a cerut iertare "Doamne am gresit impotriva Ta.
Dumnezeu este judecatorul nostru, al tuturor si noi
toti stam pe banca acuzarii asteptand randul sa fim judecati dupa fapta si
gand.
Nu judecati si nu veti fi judecati,
nu osanditi si nu veti fi osanditi, iertati si veti fi iertati.
Pilda barnei si a paiului ne arata clar ca
cei ce osandesc pe aproapele sunt ei insisi mai pacatosi in fata Domnului
decat fratele lor osandit. Daca el incearca in ciuda avertizarii sa-i scoata
paiul din ochi, poate sa-l lase orb, deoarece el insusi este orb din cauza
barnei din ochiul sau. Nu prin rautatea osandirii aproapelui putem sa-l ajutam.
Daca pornim prin osandire la dezradacinarea neputintelor aproapelui, noi insine
fiind plini de pacate vom pricinui numai rau. Noi nu cunoastem planurile
divinitatii cu acel suflet, de ce este asa si nu cum am vrea noi sa fie! Este
ca si cum ai lega ranile cu pansament murdar, maini nespalate si prin aceasta
in loc sa tamaduiesti, mai rau imbolnavesti, provoci o mai mare infectie. Lasa-l
pe el singur sa -si descopere barna, sau "fatarnice, scoate mai
intai barna din ochiul tau si atunci vei vedea sa scoti paiul din ochiul
fratelui sau. Orb pe orb cum sa se
calauzeasca? Iisus asemuieste pacatul aproapelui cu paiul iar pe cel al
osandirii cu barna.
Apostolul Pavel in epistolele catre
Corinteni si Romani spune: Pentru aceea
oricine ai fi, o omule care judeci, esti fara cuvant de raspuns, caci in ceea
ce judeci pe altul, pe tine insuti te osandesti, caci acelesi lucruri faci si
tu care osandesti. (Rom. 2.1. ). Cine esti tu ca sa judeci pe sluga altuia?. Pentru stapanul sau sta sau cade. Dar va sta,
caci Domnul are putere sa-l faca sa stea...Dar tu, de ce judeci pe fratele
tau?, sau si tu de ce dispretuiesti pe fratele tau?, caci toti ne vom infatisa
inintea judecatii Domnului (Rom.14) De aceea nu judecati ceva inainte de vreme,
pana nu va veni Domnul care va lumina cele ascunse ale intunericului si va vadi
sfatul inimilor. Si atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda.
(Cor.4,5).
Noi nu cunoastem motivul pentru care unul
este bubos langa noi, de ce altul este sarac, altul bogat, etc. Este acolo cu
un scop clar, dar nu-l vedem (pe el, scopul) din cauza barnei din ochi.
Nu este judecata bogatia sau saracia in sine ci felul in care te raportezi la
bani. Si bogatul si saracul pot fi mantuiti, daca au inteles ce trebuie facut cu
banii atunci cand ii ai sau nu-i ai. Este judecat raportul fata de bani,
cum procedezi cand esti avut si ignori saracul din poarta casei tale si invers
cine nu munceste sa nu manance spune Cartea Sfanta. Dumnezeu nu iubeste
nemunca. Nu trebuie condamnati nici cersetorii nici bogatii, nici bolnavii,
nici sanatosii, etc. Domnul a dat, Domnul a
luat, numele Domnului fie laudat!
Sfiintii Parinti
ne invata sa nu osandim pe aproapele nostru pentru pacatele lui firesti ci sa
ne socotim pe noi insisi ca cei mai pacatosi oameni. Sfantul Efrem Sirul
ne-a lasat o minunata rugaciune care la final spune:
"Asa Doamne Imparate da-mi voie sa-mi vad pacatele mele si sa nu osandesc
pe aproapele meu."
Toti sfintii s-au
ridicat din ogorul pacatelor omenesti numai prin asprime fata de sine si
ingaduinta fata de ceilalti, lucru prin care au invatat dragostea pentru
aproape si i-a ferit de osandire.
Noi osandim de obicei pe altii din
auzite, fara sa fi vazut sau probat pacatul lor. Cuvantul diavol
provine din limba greaca, si inseamna cleveteala. Ca
sa poti osandi trebuie sa-ti lipseasca dragostea.
Sa le luam pe rand: zavistia,
barfa, cleveteala, flancaneala, vorbitul numai de a te afla in vorba - cine
nu poate prin alt mijloc sa injoseasca vrednicia altuia incepe sa-i caute
neputintele, viciile ascunse ca sa-l batjocoreasca in fata oamenilor. Aceasta
se hraneste cu noroiul faptelor straine. Judecata prin prisma psihologica
aceasta boala a sufletului incearca sa ascunda neputintele proprii si individul
se prezenta pe sine intr-o lumina favorabila, adica mai bun decat este in
realitate. Incearca sa distraga atentia de la el asupra altora, cu alte
cuvinte vrea sa castige admiratia generala asupra lui. Acesti indivizi
faptuiesc cele mai grele pacate, ca sa-si remarce cinstea lor dau in vileag
fapte ale aproapelui, lucruri de obicei marunte si le fac cunoscute tuturor,
chiar daca cu o fina rautate . Nu se tem de acela care a zis "Vai
celui caruia ii da sa bea vecinului sau vicleana bautura"( Avacum 2,15)
Remedii impotriva clevetelii:
Chiar daca spui lucruri adevarate
impotriva cuiva si incerci sa-l aduci pe calea cea buna, totusi nu vei scapa de
pedeapsa, deoarece pentru vorbele tale raspunzi, nu pentru faptele lui.
Singuri, fara rugaciune nu putem scapa din gheara clevetelii deoarece cuvantul cleveteala
personifica chiar raul. Parintele Arsenie Boca isi incepea rugaciunea de
dimineata prin
"a-l ajuta Dumnezeu sa nu
osandeasca pe cineva ".
Putem si noi incepe prin a spune : Pune
Doamne straja gurii mele (Ps. 140,3).
- Daca
suntem intr-un mediu in care se cleveteste sa incercam sa intoarcem vorba
spre alt subiect, cu diplomatie.
- Daca auzi barfind pe cineva este
interzis sa transmiti raul mai departe, nici macar la cel osandit sa-i spui ca
il barfeste cineva : "la inteleptul Socrate a
venit odata un om gafaind de atata graba -Socrate, trebuie sa-ti povestesc cum
prietenul tau... - Opreste-te: l-a intrerupt inteleptul . Ai cernut ceea
ce vrei sa-mi spui prin cele trei site? - Trei site? - Da bunul meu prieten.
Prima sita este adevarul. Ai probat tu ca totul este adevarat? - Nu, dar
am auzit vorbindu-se! - Le-ai cernut prin a doua sita? Aceasta este a
binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui nu se dovedeste a fi adevarat, dar e macar
bun? - Nuuu..., dimptriva! - sa luam a treia sita, spune Socrate: e
de trebuinta sa-mi spui? ca esti asa de tulburat ! - ei, nu chiar asa de
trebuinta acum! - Prin urmare a suras inteleptul, ceea ce doresti
tu sa-mi spui nu e nici adevarat, nici bun, nici de trebuinta; ramane sa stea
ingropat si sa nu te mai impovarezi nici pe tine nici pe mine cu el!
- Daca in noi
incepe sa se arate invidia fata de aproapele nostru, sa incercam
macar sa nu osandim cu limba, sa ramanem la a otravi numai inima noastra nu si
vazduhul precum si sufletele celor ce respira acest aer. Actiunile tale
devastatoare raman in inima ta, dar prin cuvant pleaca din om in om si-i pierde
pe multi care se prind in vorba cu tine, iar acest lant se intinde la
nesfarsit. Cand ajunge lantul la osandit, se organizeaza un nou lant impotriva
ta , al celui osandit, care se intoarce la tine cu toate faptele si
clevetelile tale plua ale tot lantului format.
- Smeriti-va si nu luati pacate
straine! socotiti-va mai pacatosi decat altii. Cand un om este la
intuneric, nu vede cat praf zboara prin casa lui. Daca intra o raza de soare,
deodata vede miile de fire de praf ce zboara prin aerul casei lui. Numai
daca te luminezi poti sa-ti vezi pacatele. Cercetati-va propriul suflet
obiectiv. Prin darul osandirii de sine inveti sa nu mai vezi pacate straine si
te ocupi constant de indreptarea ta. Cine este aspru cu sine este ingaduitor
fata de altii, spune sfantul Serafim de Sarov. Fiecare sa-si anlizeze propriile
defecte. Daca noi asa de tare uram pacatul ca-l vedem la altul sa-l uram si pe
cel din noi.
- Cand vedem pe cineva ca greseste
decat sa-l barfim, sa radem de neputintele lui, mai bine sa ne rugam pentru el
ca pentru un bolnav si sa invinuim raul din spatele bolnavului, pe demonul care
pricinuieste asta. Acest fel de a proceda este placut lui Dumnezeu. Ca o mama
care are un fiu urat, nu numai ca nu se scarbeste de el, dar face tot ce poate
pentru mangaierea lui, asa si sfintii mereu au tamaduit ca pe un madular bolnav
pe cel in pacat.
- In orice lucru rau sa vedem si partea
buna. ( "Intr-o noapte pe langa un om au trecut altii trei. Primul
care trece pe langa el gandeste ca asteapta pe cineva ca sa mearga sa
curveasca, al doilea crede ca este hot, iar al treilea crede ca asteapta pe
cineva sa mearga la rugaciune. Toti trei au vazut acelasi om stand, dau au avut
ganduri diferite si l-au judecat in functie de starile lor interioare. Sunt
unele trupuri producatoare de sucuri amare si orice mancare ar primi o prefac
in amara si nefolositoare. Asa si sufletul care are o deprindere
rea. Cel care are un obicei bun se aseamana cu un trup sanatos, care chiar daca
primeste ceva rau il transforma in ceva bun." Un exemplu de gandire
frumoasa poate fi acesta : Un frate care merge in chilia altui frate si o vede
neingrijita gandeste: fericit este acest frate al meu, ca nu se ingrijeste de
cele pamantesti ci tinde cu toata mintea lui numai spre cele ceresti. Daca
merge in chilia unui frate care este foarte ingrijita spune - fericit este
acesta ca asa curata ii este chilia precum ii este si sufletul. " )
- Faceti ce zice popa, nu ce face popa!
o zicala romaneasca. Iudeii au inceput sa dispretuiasca pe
Dumnezeu pentru ca au trecut cu vederea pe Moise. (Deci toate cate va vor
zice faceti-le, paziti-le, dar dupa faptele lor nu faceti ( Mt:23,2-3). Dumnezeu
lucreaza pentru mantuire prin preotii sai, asa cum sunt ei. Daca el a vorbit
prin magarita lui Valaam, cu atat mai mult va vorbi prin preot. Cand incepem sa
examinam viata celor care ne conduc, vrem noi sa fim invatatori si atunci toate
se deformeaza. Daca cineva propovaduieste dreapta invatatura, luati aminte la
cuvintele lui, nu la viata lui..., pentru ca nu el insusi vorbeste ci Hristos
prin el. Plida cu vamesul ne spune multe - acesta era pacatos, vinovat de multe
fapte rele, si totusi pentru fariseu a fost suficient sa spuna : "nu
sunt ca vamesul acesta, "ca sa piarda totul"Daca cel sfintit este
pacatos si necurat si indrazneste sa slujeasca in Sfantul Altar singur va
raspunde in fata lui Dumnezeu pentru faptele lui.
- Legiuitorii
pamantesti sunt obligati sa vegheze asupra raufacatorilor si sa apere
nevinovatia dreptilor! si spre a pastra randuiala in
societate." Dregatorii sunt trimisi spre pedepsirea facatorilor de rele
si spre lauda facatorilor de bine "( Petru 2,14). Judecatorul care
osandeste aspru nu raspunde in fata lui Dumnezeu pentru aceasta, daca a
actionat conform legii. Este un reprezentat al justitiei divine pe pamant.
Dar vai lui, daca incalca legea in favoarea raufacatorului. Toate se intorc
impotriva lui, faptele vinovatului, plus ca raspunde in fata Domnulu ipentru
faptele sale.
- Dumnezeu a lasat o ierarhie in
legaturile dintre oameni. In familie parintii au putere asupra copiilor sa-i
creasca si sa-i educe, sa-i dojeneasca, sa-i intelepteasca. In stat conducatorii au putere asupra
cetatenilor spre binele societatii. In scoala profesorii au putere
asupra elevilor, la tribunal judecatorii au putere asupra acuzatilor. Dupa
cuvantul lui Dumnezeu "osandirea" si " mustrarea legiuita"
pazeste armonia, buna randuiala si dragostea intre oameni. (Mt.18,15-17). Iisus
a lasat dreptul de osandire anumitor persoane. Cel care osandeste fara sa aiba
acest drept, in zadar se teme ca va rezulta haos general in relatiile dintre
oameni daca inceteaza el sa vegheze aprig asupra pacatelor straine. Sa lasam judecata
altora in seama persoanelor abilitate.
- Nu va grabiti cu osanditul pentru ca
voi vedeti pacatul, dar pocainta lui cea de taina nu o stiti!
Comentariul meu :
Daca te rogi din inima si cu tot sufletul,
Dumnezeu spune ca iti va arata cu cine te asemeni. Eu cred ca ne arata oricum
cu cine ne asemanam, indiferent de vrem sau nu. Fii atent cine bate la
poarta ta! in sens figurativ bineinteles - imprejurari, fapte, maini
intinse ale destinului, intamplari, intalniri, nimic nu este intamplator, nici
o ciocnire cu destinul nu este hazard ", caci cu acela te asemeni, fapta
aceea poate ai osandit-o candva! Doar asa reusim sa ne vedem barna din ochi si
sa nu uitam ca daca vorba e de argint, tacerea e de aur! Pentru ce sa ne ocupam
cu lucruri care nu ne privesc? Si de ce dorim neaparat ca ele sa ne priveasca?
Unii oameni, sa spunem ca savarsesc pacate grele. Cand noi ii osandim, chiar ne
grabim sa le luam o parte din vina si din responsabilitatile ce le revin.
Dorim negresit sa ne folosim si noi de ele pentru pierzania noastra?
Intr-adevar aceasta este una din cele mai fine viclenii a raului. Unul pierdut
poate atrage mai multi dupa el prin "simpla si nevinovata barfa,
clevetire, raspandire a zvonurilor". Atunci nu este nebunie sa pierzi tot
ce-ai realizat pentru pacatele altuia?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu