Nu judeca si nu vei fi judecat

Intelesul indemnului : 

Roaga-te pentru dusmanii tai !

Cel care osandeste preia pacatele celui osandit. Totusi nu toti care sunt ponegriti se curata de pacate astfel. Ei trebuie sa traga folos din osandire prin smerenie, impacarea cu dusmanul care-l osandeste, barfeste si nu se inraieste asupra lor. Daca se caieste sincer si adanc fara sa se manie pe cei ce l-au ponegrit si isi recunoaste pacatele va fi izbavit de dumnezeiasca judecata. Este ca o marturisire in fata intregii lumi. 

 Dar vai si amar de clevetitor ! la toate pacatele lui mai adauga si pe ale fratelui sau. Sfantul Ioan Scararul spune: Ascultati-ma voi, toti controlorii cei rai ai altora : Cu ce judecati, cu aceea veti fi judecati ( Mt.7.2), negresit in cele ce vom cleveti pe aproapele nostru in aceea vom cadea si noi.

Fara alte pacate din partea noastra osandirea este suficienta sa ne piarda vesnic.

Cea mai scurta cale catre rai !

de Arhimandrit Serafim Alexiev 

 "Odata satana a facut intrecere intre duhurile rautatii care il slujesc. Pe capul incoronat al celui mai bun slujitor al sau dorea sa aseze cununa de invingator. Si au pornit atunci intr-o procesiune ingrozitoare ura cea intunecata, cruda dusmanie, nechibzuinta cea cutezatoare, nesaturata pofta a ochilor, zgarcenia cea uscativa, iubirea de argint cea palida, minciuna cea nesatula si multe alte perfide duhuri ucigatoare ale fericirii omenesti si ale mantuirii sufletesti. 

Toate se laudau, scotand in evidenta inselaciunile lor, dar cununa nu a fost asezata pe capul niciuneia dintre ele. 

 Atunci, din intuneric, a iesit in fata un duh infiorator. In mersul sau se citea siguranta invingatorului.  El s-a asezat linistit in fata preaintunecatului chip al rautatii, invatator al sau spunand: mie mi se cuvine cununa! Casa mea este in fiecare om - si in cei tineri si in cei mai in varsta. Chiar si copii imi slujesc. Iar cand cresc, mai mult imi slujesc. Slujitori ai pacatului fara de voie sunt prietenii mei. Dar si aceia care se retin de la pacat mi se inchina mie. Chiar la aceia care se cred intru totul evlaviosi si pentru aceasta cu dispret se adreseaza catre cei necuviosi, eu ma simt ca la mine acasa. Foarte rar cineva m-a biruit. Unde ma ivesc eu, acolo toti ingerii sunt siliti sa fuga. Eu sunt dusmanul smereniei! Eu izgonesc dragostea!

 O bucurie tot mai mare se revarsa pe chipul intunecat al satanei. "Si cum te cheama pe tine osirdnicul meu slujitor?Eu sunt duhul osandirii. Pot sa fiu aflat peste tot unde se vorbeste de rau de aproapele. Eu sunt acolo unde, in taina si cu multumire sufleteasca , se asculta ceva de rau despre cineva. Eu ma aflu si acolo unde se huleste bunul nume al celui nevinovat. Eu inspir pe aceia care fauresc intrigile! Eu sunt impreuna cu clevetitorii. De la mine primesc incurajare slujitorii barfelor. pe mine ma numesc clevetire, sau osindire, ori vorbire de rau despre cineva si mai cu usurinta  mi se spune barfa. 

Tu ma vei afla in toate aceste denumiri. Si in triumf deplin, el a incheiat: "cauta pe intreg pamantul macar un singur om care sa nu-mi slujeasca si daca vei afla pe unul ca acesta, sa-i dai altuia cununa.  

Satana l-a batut pe umar pe cel mai credincios servitor al sau si l-a incoronat.  Ceilalti cuprinsi de fiori, invidie, ciuda s-au vazut nevoiti sa recunoasca intr-un cuget, "lui i se cuvine cununa"

Aceasta  pilduitoare istorioara ne deschide ochii ca sa vedem ca osandirea aproapelui si legatura ei cu celelalte patimi -barfa, ponegrirea, vorbirea de rau, clevetirea -pagubesc cel mai mult sufletul omului. 

Multi dintre credinciosi nu stiu ce perete al vrajbei ridica intre ei si Dumnezeu dusmanoasele osandiri ale aproapelui. Aceasta ignoranta intru cele ale duhului pagubeste pe multi crestini evlaviosi, care ar fi putut sa se inalte la o inalta viata duhovniceasca.  Si s-ar fi mantuit si ei si ceilalti.  Cu parere de rau la noi s-a vorbit si scris foarte putin impotriva acestei patimi pierzatoare. 

 Mantuitorul Iisus Hristos ne invata: "Nu judecati , ca sa nu fiti judecati. Caci cu judecata cu care judecati si cu masura cu care masurati vi se va masura. De ce vezi paiul din ochiul fratelui tau si barna din ochiul tau nu o iei in seama? Sau cum vei zice fratelui tau: lasa sa scot eu paiul din ochiul tau, dar iata ca barna este in ochiul tau si atunci cum vei vedea sa scoti barna din ochiul fratelui tau?". 

Aceste  Dumnezeiesti cuvinte ne indeamna sa nu judecam, pentru ca pierzatoare sunt urmarile osandirii . Caci judecata este fara mila la cel care nu a avut mila. 

Credinciosii trebuie sa se opreasca de la osandirea aproapelui. 

Prin judecarea aproapelui rapim drepturile lui Dumnezeu !

"Odata preacuviosul Isaac Tebaidul a vazut un frate cazand in pacat si maniindu-se pe el, a poruncit sa fie alungat. Cand s-a intors la chilia sa, a fost oprit in fata usii de un inger al Domnului care i-a spus: Nu te  lasam sa intri in chilie! Preacuviosul l-a intrebat pe inger care este motivul. Ingerul i-a raspuns: Dumnezeu m-a trimis sa te intreb unde poruncesti sa fie dus acest frate, pe care tu l-ai osandit si l-ai alungat? Dandu-si seama de greseala si-a cerut iertare "Doamne am gresit impotriva Ta.

Dumnezeu este judecatorul nostru, al tuturor si noi toti stam pe banca acuzarii asteptand randul sa fim judecati dupa fapta si gand.

Nu judecati si nu veti fi judecati, nu osanditi si nu veti fi osanditi, iertati si veti fi iertati.  

Pilda barnei si a paiului ne arata clar ca cei ce osandesc pe aproapele sunt ei insisi  mai pacatosi in fata Domnului decat fratele lor osandit. Daca el incearca in ciuda avertizarii sa-i scoata paiul din ochi, poate sa-l lase orb, deoarece el insusi este orb din cauza barnei din ochiul sau. Nu prin rautatea osandirii aproapelui putem sa-l ajutam. Daca pornim prin osandire la dezradacinarea neputintelor aproapelui, noi insine fiind plini de pacate vom pricinui numai rau. Noi nu cunoastem planurile divinitatii cu acel suflet, de ce este asa si nu cum am vrea noi sa fie! Este ca si cum ai lega ranile cu pansament murdar, maini nespalate si prin aceasta in loc sa tamaduiesti, mai rau imbolnavesti, provoci o mai mare infectie. Lasa-l pe el singur sa -si descopere barna, sau  "fatarnice, scoate mai intai barna din ochiul tau si atunci vei vedea sa scoti paiul din ochiul fratelui sau. Orb pe orb cum sa se calauzeasca? Iisus asemuieste pacatul aproapelui cu paiul iar pe cel al osandirii cu barna.

Apostolul Pavel in epistolele catre Corinteni  si Romani spune: Pentru aceea oricine ai fi, o omule care judeci, esti fara cuvant de raspuns, caci in ceea ce judeci pe altul, pe tine insuti te osandesti, caci acelesi lucruri faci si tu care osandesti. (Rom. 2.1. ). Cine esti tu ca sa judeci pe sluga altuia?. Pentru stapanul sau sta sau cade. Dar va sta, caci Domnul are putere sa-l faca sa stea...Dar tu, de ce judeci pe fratele tau?, sau si tu de ce dispretuiesti pe fratele tau?, caci toti ne vom infatisa inintea judecatii Domnului (Rom.14) De aceea nu judecati ceva inainte de vreme, pana nu va veni Domnul care va lumina cele ascunse ale intunericului si va vadi sfatul inimilor. Si atunci fiecare va avea de la Dumnezeu lauda. (Cor.4,5). 

Noi nu cunoastem motivul pentru care unul este bubos langa noi, de ce altul este sarac, altul bogat, etc. Este acolo cu un scop clar, dar nu-l vedem (pe el, scopul) din cauza barnei din ochi.   Nu este judecata bogatia sau saracia in sine ci felul in care te raportezi la bani. Si bogatul si saracul pot fi mantuiti, daca au inteles ce trebuie facut cu banii atunci cand ii ai sau nu-i ai.  Este judecat raportul fata de bani, cum procedezi cand esti avut si ignori saracul din poarta casei tale si invers cine nu munceste sa nu manance spune Cartea Sfanta. Dumnezeu nu iubeste nemunca. Nu trebuie condamnati nici cersetorii nici bogatii, nici bolnavii, nici sanatosii, etc. Domnul a dat, Domnul a luat, numele Domnului fie laudat!

Sfiintii Parinti ne invata sa nu osandim pe aproapele nostru pentru pacatele lui firesti ci sa ne socotim pe noi insisi ca cei mai pacatosi oameni.  Sfantul Efrem Sirul ne-a lasat o minunata rugaciune care la final spune: "Asa Doamne Imparate da-mi voie sa-mi vad pacatele mele si sa nu osandesc pe aproapele meu."

Toti sfintii s-au ridicat din ogorul pacatelor omenesti numai prin asprime fata de sine si ingaduinta fata de ceilalti, lucru prin care au invatat dragostea pentru aproape si i-a ferit de osandire. 

Noi  osandim de obicei pe altii din auzite, fara sa fi vazut sau probat pacatul lor. Cuvantul diavol provine din limba greaca, si inseamna cleveteala. Ca sa poti osandi trebuie sa-ti lipseasca dragostea. 

 Sa le luam pe rand: zavistia, barfa, cleveteala, flancaneala, vorbitul numai de a te afla in vorba - cine nu poate prin alt mijloc sa injoseasca vrednicia altuia incepe sa-i caute neputintele, viciile ascunse ca sa-l batjocoreasca in fata oamenilor. Aceasta se hraneste cu noroiul faptelor straine. Judecata prin prisma psihologica aceasta boala a sufletului incearca sa ascunda neputintele proprii si individul se prezenta pe sine  intr-o lumina favorabila, adica mai bun decat este in realitate. Incearca sa distraga atentia de la el asupra altora, cu alte cuvinte vrea sa castige admiratia generala asupra lui. Acesti indivizi faptuiesc cele mai grele pacate, ca sa-si remarce cinstea lor dau in vileag fapte ale aproapelui, lucruri de obicei marunte si le fac cunoscute tuturor, chiar daca cu o fina rautate . Nu se tem de acela care a zis "Vai celui caruia ii da sa bea vecinului sau vicleana bautura"( Avacum 2,15)

Remedii impotriva clevetelii:

Chiar daca spui lucruri adevarate impotriva cuiva si incerci sa-l aduci pe calea cea buna, totusi nu vei scapa de pedeapsa, deoarece pentru vorbele tale raspunzi, nu pentru faptele lui. Singuri, fara rugaciune nu putem scapa din gheara clevetelii deoarece cuvantul cleveteala personifica chiar raul. Parintele Arsenie Boca isi incepea rugaciunea de dimineata prin

 

"a-l ajuta Dumnezeu sa nu osandeasca pe cineva ".

   

Putem si noi incepe prin a spune : Pune Doamne straja gurii mele (Ps. 140,3).  

  - Daca suntem intr-un mediu in care se cleveteste sa incercam sa intoarcem vorba spre alt subiect, cu diplomatie. 

- Daca auzi barfind pe cineva este interzis sa transmiti raul mai departe, nici macar la cel osandit sa-i spui ca il barfeste cineva :  "la inteleptul Socrate a venit odata un om gafaind de atata graba -Socrate, trebuie sa-ti povestesc cum prietenul tau...  - Opreste-te: l-a intrerupt inteleptul . Ai cernut ceea ce vrei sa-mi spui prin cele trei site? -  Trei site? - Da bunul meu prieten. Prima sita este adevarul. Ai probat tu ca totul este adevarat? -  Nu, dar am auzit vorbindu-se!  - Le-ai cernut prin a doua sita? Aceasta este a binelui. Ceea ce vrei sa-mi spui nu se dovedeste a fi adevarat, dar e macar bun?  - Nuuu..., dimptriva! -  sa luam a treia sita, spune Socrate: e de trebuinta sa-mi spui? ca esti asa de tulburat ! - ei, nu chiar asa de trebuinta acum!   - Prin urmare a suras inteleptul, ceea ce doresti tu sa-mi spui nu e nici adevarat, nici bun, nici de trebuinta; ramane sa stea ingropat si sa nu te mai impovarezi nici pe tine nici pe mine cu el!

- Daca in noi incepe sa se arate invidia fata de aproapele nostru, sa incercam macar sa nu osandim cu limba, sa ramanem la a otravi numai inima noastra nu si vazduhul precum si sufletele celor ce respira  acest aer. Actiunile tale devastatoare raman in inima ta, dar prin cuvant pleaca din om in om si-i pierde pe multi care se prind in vorba cu tine, iar acest lant se intinde la nesfarsit. Cand ajunge lantul la osandit, se organizeaza un nou lant impotriva ta , al celui osandit, care se intoarce la tine cu toate faptele si clevetelile tale plua ale tot lantului format.

- Smeriti-va si nu luati pacate straine! socotiti-va mai pacatosi decat altii. Cand un om este la intuneric, nu vede cat praf zboara prin casa lui. Daca intra o raza de soare, deodata vede miile de fire de praf  ce zboara prin aerul casei lui. Numai daca te luminezi poti sa-ti vezi pacatele. Cercetati-va propriul suflet obiectiv. Prin darul osandirii de sine inveti sa nu mai vezi pacate straine si te ocupi constant de indreptarea ta. Cine este aspru cu sine este ingaduitor fata de altii, spune sfantul Serafim de Sarov. Fiecare sa-si anlizeze propriile defecte. Daca noi asa de tare uram pacatul ca-l vedem la altul sa-l uram si pe cel din noi.

- Cand vedem pe cineva ca greseste decat sa-l barfim, sa radem de neputintele lui, mai bine sa ne rugam pentru el ca pentru un bolnav si sa invinuim raul din spatele bolnavului, pe demonul care pricinuieste asta. Acest fel de a proceda este placut lui Dumnezeu. Ca o mama care are un fiu urat, nu numai ca nu se scarbeste de el, dar face tot ce poate pentru mangaierea lui, asa si sfintii mereu au tamaduit ca pe un madular bolnav pe cel in pacat.   

- In orice lucru rau sa vedem si partea buna. ( "Intr-o noapte pe langa un om au trecut altii trei. Primul care trece pe langa el gandeste ca asteapta pe cineva ca sa mearga sa curveasca, al doilea crede ca este hot, iar al treilea crede ca asteapta pe cineva sa mearga la rugaciune. Toti trei au vazut acelasi om stand, dau au avut ganduri diferite si l-au judecat in functie de starile lor interioare. Sunt unele trupuri producatoare de sucuri amare si orice mancare ar primi o prefac in amara  si nefolositoare. Asa si sufletul   care are o deprindere rea. Cel care are un obicei bun se aseamana cu un trup sanatos, care chiar daca primeste ceva rau il transforma in ceva bun." Un exemplu de gandire frumoasa poate fi acesta : Un frate care merge in chilia altui frate si o vede neingrijita gandeste: fericit este acest frate al meu, ca nu se ingrijeste de cele pamantesti ci tinde cu toata mintea lui numai spre cele ceresti. Daca merge in chilia unui frate care este foarte ingrijita spune - fericit este acesta ca asa curata ii este chilia precum ii este si sufletul. " )

- Faceti ce zice popa, nu ce face popa! o zicala romaneasca. Iudeii au inceput sa dispretuiasca pe Dumnezeu pentru ca au trecut cu vederea pe Moise. (Deci toate cate va vor zice faceti-le, paziti-le, dar dupa faptele lor nu faceti ( Mt:23,2-3). Dumnezeu lucreaza pentru mantuire prin preotii sai, asa cum sunt ei. Daca el a vorbit prin magarita lui Valaam, cu atat mai mult va vorbi prin preot. Cand incepem sa examinam viata celor care ne conduc, vrem noi sa fim invatatori si atunci toate se deformeaza. Daca cineva propovaduieste dreapta invatatura, luati aminte la cuvintele lui, nu la viata lui..., pentru ca nu el insusi vorbeste ci Hristos prin el. Plida cu vamesul ne spune multe - acesta era pacatos, vinovat de multe fapte rele, si totusi pentru fariseu a fost suficient sa spuna : "nu sunt ca vamesul acesta, "ca sa piarda totul"Daca cel sfintit este pacatos si necurat si indrazneste sa slujeasca in Sfantul Altar singur va raspunde in fata lui Dumnezeu pentru faptele lui.

- Legiuitorii pamantesti sunt obligati sa vegheze asupra raufacatorilor si sa apere nevinovatia dreptilor!  si spre a pastra randuiala in societate." Dregatorii sunt trimisi spre pedepsirea facatorilor de rele si spre lauda facatorilor de bine "( Petru 2,14). Judecatorul care osandeste aspru nu raspunde in fata lui Dumnezeu pentru aceasta, daca a actionat conform legii. Este un reprezentat al justitiei divine pe pamant. Dar vai lui, daca incalca legea in favoarea raufacatorului. Toate se intorc impotriva lui, faptele vinovatului, plus ca raspunde in fata Domnulu ipentru faptele sale.

- Dumnezeu a lasat o ierarhie in legaturile dintre oameni. In familie parintii au putere asupra copiilor sa-i creasca si sa-i educe, sa-i dojeneasca, sa-i intelepteasca. In stat conducatorii au putere asupra cetatenilor spre binele societatii. In scoala profesorii au putere asupra elevilor, la tribunal judecatorii au putere asupra acuzatilor. Dupa cuvantul lui Dumnezeu "osandirea" si " mustrarea legiuita" pazeste armonia, buna randuiala si dragostea intre oameni. (Mt.18,15-17). Iisus a lasat dreptul de osandire anumitor persoane. Cel care osandeste fara sa aiba acest drept, in zadar se teme ca va rezulta haos general in relatiile dintre oameni daca inceteaza el sa vegheze aprig asupra pacatelor straine. Sa lasam judecata altora in seama persoanelor abilitate. 

- Nu va grabiti cu osanditul pentru ca voi vedeti pacatul, dar pocainta lui cea de taina nu o stiti!

 

Comentariul meu :

Daca te rogi din inima si cu tot sufletul, Dumnezeu spune ca iti va arata cu cine te asemeni. Eu cred ca ne arata oricum cu cine ne asemanam, indiferent de vrem sau nu. Fii atent cine bate la poarta ta! in sens figurativ bineinteles - imprejurari, fapte, maini intinse ale destinului, intamplari, intalniri, nimic nu este intamplator, nici o ciocnire cu destinul nu este hazard ", caci cu acela te asemeni, fapta aceea poate ai osandit-o candva! Doar asa reusim sa ne vedem barna din ochi si sa nu uitam ca daca vorba e de argint, tacerea e de aur! Pentru ce sa ne ocupam cu lucruri care nu ne privesc? Si de ce dorim neaparat ca ele sa ne priveasca? Unii oameni, sa spunem ca savarsesc pacate grele. Cand noi ii osandim, chiar ne grabim sa le luam o parte din vina si din responsabilitatile ce le revin.  Dorim negresit sa ne folosim si noi de ele pentru pierzania noastra? Intr-adevar aceasta este una din cele mai fine viclenii a raului. Unul pierdut poate atrage mai multi dupa el prin "simpla si nevinovata barfa, clevetire, raspandire a zvonurilor". Atunci nu este nebunie sa pierzi tot ce-ai realizat pentru pacatele altuia?