Viitorul va aduce multe transformari!

			Stiinta va lumina lumea ! Viitorul va aduce multe transformari, Preotii se vor alatura cuceririlor stiintifice. La lumina acestor adevaruri, preotul si biserica vor avea prestigiul odata avut in veacurile demult apuse, cunostiinte pe care acum nu le mai poseda. Constiinta starii de veghe a omului e de o miopie de necrezut. El nu vrea sa stie decat ce cunoaste sau a citit in lucrarile religioase. Luminarea acestui intuneric al omului a inceput. Din diferite motive si interese vechile sinoade au inlaturat unele invataturi. E drept ca inlaturatea partilor secrete a atras preotimii o mai mare libertate de actiune omeneasca, dar acest fapt s-a intors si impotriva lor, azi nemaicunoscand nimic. De la Constantin cel Mare, preotia a devenit o cariera, pe cand in veacurile indepartate era un invatator, un luminator, care traia din munca sa - meserie oarecare, nu din capitalul de taine dobandite din cer. Lipsa legaturii bisericii de azi cu lumea celesta, cunoasterea numai a cultului si literelor celor cateva carti religioase au contribuit ca religia sa ramana in urma datelor stiintifice, asupra carora se indreapta atentia intregii omeniri. Omul are nevoie de templu, de biserica, ce s-ar face saracul de el, fara aceasta mangaiere si speranta? A venit vremea ca dupa 2000 de ani de intuneric , biserica sa cunoasca adevarurile pe care le-a pierdut. De acum inainte, fata de progresul stiintific, de prefacerile nationale si sociale, in acest colt al pamantului, tara aceasta va deveni un loc prielnic pentru intalnirea spiritelor superioare, putand sa se hraneasca cu mana cerului si cu tainele din lumea invizibila! Totul evolueaza! Fel de fel de probleme ne vin in minte si nu avem odihna pana nu primim o explicatie. Filozofia este prin urmare o necesitate, pentru ca daca nu ne poate lumina pe deplin, cel putin ne da o satisfactie producatoare de liniste-durabila sau trecatoare-a preocuparilor noaste sufletesti. Stim ca traim de nenumarate milioane de ani si totusi ne punem intrebarea oare candva vom muri, se va termina cu transformarea, deoarece "stim ca in natura nimic nu se pierde ci totul se transforma". Mai gandim "oare vreodata Tatal ceresc-Unicul, nu va sfarsi niciodata?" Raspunsul este -materia nu va sfarsi niciodata, este in vesnica transformare, in evolutie spre mai bine, deci prin deductie si Tatal - Creatorul este in continua evolutie. Sa nu va imaginati ca el a creat tot si cu asta a terminat treaba iar acum sta si se uita la noi cum incercam sa ajungem la el. Ca sa cunosti legea circulatiei materiei , iti trebuie miliarde de ani, pentru ca nu o poti intelege deplin decat vazand un ciclu de la centru spre periferie si de la periferie la centru. Totul circula, cosmosul se misca intr-una, dupa doua miscari, una de rotatie, dublata de a doua, in spirala. Sfera universului se invarte in jurul axei sale si in acelasi timp are o traiectorie spiralata. Totul pleaca de undeva si revine de unde a plecat. Totul pleaca de la Centrul creatiilor, se roteste in forma de spirala, ajunge la marginea extrema a creatiilor si apoi revine pe alt drum la Centru, tot intr-o miscare de rotatie si pe o traiectorie spiralata. Din acest punct de vedere universul este interminabil, indesfiintabil. Materiile universului, globurile lui, apar, traiesc, si dispar, dar in definitiv ele exista vesnic, pentru ca pe cand unele dispar, altele apar, sau sunt in cursul existentei lor. Daca universurile nu pier niciodata, nici creatorul nu va pierii. Totul se transforma, totul circula si cel mic ca si cel mare. Acesata lege a circulatiei este valabila nu numai materiei fizice ci si celei psihice. La plecarea ei de la centru, materia are o forta centrifuga. Ea scade pe masura ce se departeaza. Dupa un timp aceasta forta se anuleaza si ia nastere in materie o forta noua care de aceasta data o aduce catre centru de unde a plecat. Rotindu-se a facut acest drum, dar nu dupa o traiectorie circulara, ci in spirala. Trebuie sa va spun ca exista patru universuri. Trebuie sa pleci odata cu nebuloasa de la centru, sa ajungi la periferia creatiilor, la centrul uneia din cele patru sfere univers si dupa un drum egal cu o vesnicie sa te intorci la centrul creator cu materiile ei refacute, sub forma de nebuloasa, pentru a avea idee de legea circulatiei materiei, transformarilor ei si a drumului parcurs. Ca exemplu sa luam omul de cand se naste pana moare. Cand erai mic aveai niste idei inchistate in fiinta ta. Rand pe rand ai dobandit altele, iar pe cele simple le-ai parasit, le-ai eliminat. Treptat memoria ti s-a incarcat cu o serie de idei si cunostiinte mai inalte, acum posezi o vasta comoara informationala, aruncand toate ideile inutile din starile trecute. Ce face elevul de liceu, daruieste abecedarul, pentru a nu mai ocupa loc in biblioteca sa. Concluzia, nimic nu moare in univeres, totul se transforma in mai bine, apropiindu-se de perfect. Particulele vii, alfa, beta si gama Infinitul e plin de pulbere haotica. Pe tot cuprinsul lui domneste o tacere infioratoare si un intuneric desavarsit. Fiecare particula sta pironita locului , dand impresia ca e o materie moarta. Aceasta e numai in aparenta. In realitate toate particulele sunt vii, pentru ca palpita. Au o usoara marire si micsorare a volumului sferic. Luam o particula vie, o privim si orice am gandi sau face cu ea, ramane nesimtitoare. Doar o vedem ca palpita, se dilata si se contracta. Aceasta este in stare neutra fata de mine care sunt in miscare, in stare cinegetica. Mai avem de-a face si cu alte particule vii, care fata de gandirea mea , par sa aiba o oarecare reactie, par sa inteleaga ideile. Aceste sunt pasive. Exista si a treia categorie de particule care simt, aud si inteleg tot ce exista inafara lor si produc si anumite manifestari. Acestea sunt active. Indiferent de stadiul lor, toate se misca, se dilata, se contracta, deci sunt in vesnica vibratie. Vibratia este data de faptul ca gandesc. La fel ca si la om, daca nu gandesc deloc, nivelul meu spiritual ramane pe loc.Cand gandesc constat ca incep sa ma dilat. Cat timp concep ideea corpul spiritual se mareste.Cand am terminat ideea de conceput, ma destind, de fapt am emis ideea. In miscarea mea de destindere brusca pot penetra o alta entitate sincronizata cu mine, care va sti ce am gandit, va repeta ideea si o va duce mai departe.Eu voi misca pe a, a pe b, b pe c si asa mai departe, vibratiile se vor transmite pana la periferia universului, pana la materia haotica. Substanta ce compune materia este aceeasi. Ce am invatat pana acum? Exista doua sfere incomensurabile 1-sfera cosmos-finitul, si cele patru sfere univers, care este cuprinsa in sfera infinit, plutind in mijlocul lor; 2-sfera infinit. Sfera cosmos in comparatie cu infinitul este cat un atom, fata de universul nostru. Toate particulele din haos palpita. Ele fiind foarte dese, apropiate intre ele, toate dorind sa se dilate, rezulta ca atunci cand unele se dilata, obliga pe vecinele lor sa se contracte. Cat e infinitul de infinit,totusi particulele haosului nu au suficient loc pentru miscarea lor, deci nu au libertate deplina. Din aceasta cauza se produce aglutinarea lor, apoi apare si a treia. Din trei particule alfa haotice s-a facut o beta treimica. Aceasta merge catre spatiul dintre cele patru universuri . Aici este la fel de plin ca in haos. Aici se aglutineaza iar si formeaza un corp mai mare numit gama. Aceasta este absorbita de sfere universuri. Aici au loc transformari care le pregatesc pentru plecarea inapoi la Sfera Divina. Concluzia- Tatal-Unicul, este omega tuturor celor care vor lucra in vesnicie, pentru a cuceri infnitul si a-l umple de creatii. Pe Tatal-Unicul, nu l-a vazut nimeni si multi se gandesc ca poate nici nu exista, sau poate nu e facut din materie, substanta, chintesenta. El este facut din ceva, pentru ca nimicul nu poate functiona, activa. La inceput finitul a avut volum mic. Eternitatea se scurgea, iar finitul absorbind mereu materie din infinit a crescut , luand proportii din ce in ce mai mari si va creste in vesnicie. Comunicari din cer! Pe vremea Imperiului Roman, preotii romani tineau conferinte, spunand ca religia lor e superioara celorlalte popoare care erau atunci. Dar unde sunt templele lor?, ce s-a intamplat cu religia lor? A disparut. Pentru ce? Pentru ca se sprijinea pe decor si minciuna. La fel se intampla si azi. Budhistul afirma ca religia lui reveleaza lumii taine mai profunde decat orice religie. Musulmanul crede ca religia sa e superioara. Protestantul sustine ca religia lui este mai eliberata de dogme decat a catolicului, ortodoxul afirma ca religia lui este mai aproape de Dumnezeu. Adevarul: "Toate religiile au cate un nucleu de adevar, dar toate sunt legate de materie si de viata materiala. Religia este pur spirituala si este cu adevarat stiintifica. Stiinta infinita a cosmosului ne duce la cunoasterea legilor si astfel la cunoasterea Tatalui-Unicului, cu o putere de cunoastere si intelepciune necuprinsa de noi". Fiecare om care se va putea descatusa de desertaciunea cartilor, a barierelor si prejudecatilor impuse de om, va putea spune ca se apropie de adevar. I ntrand in biserica crestina mahomedanul se minuneaza si nu-si poate explica pentru ce atatea icoane si statui de sfinti la care se inchina crestinul. Vizitand templul evreiesc si vazand peretii goi si doar un semn sau verset scris cu litere ebraice, crestinul va zice: ce fel de biserica e aceasta?, la pereti se inchina omul? Noi, oamenii avem nevoie de reprezentari , de materializari. Isus, Moise, Ioan Botezatorul, Ioan Evanghelistul au fost mari initiati care au venit pentru a da un nou suflu evolutiei omului. Adevarul nu poate fi dezvaluit decat dezbracandu-ne de prejudecatile materialiste si adoptand religia cerurilor. Noi uitam ca totul este in curs de evolutie, de perfectiune si ca atare biserica trebuie sa evolueze. Credinta se bazeaza pe cunostiinte, dar planeta- cu tot ce e in jurul ei se perfectioneaza, astfel incat si campul cunostiintelor se largeste. Cat o sa ramana biserica impietrita in afirmatii care nu mai sunt in concordanta cu stiinta terestra, dar nici cu cea cereasca? O singura scuza au preotii tuturor religiilor: neputandu-se ridica pana la inaltimea ideilor stiintifice: multimea are nevoie de o religie simpla si materialista. Din acest punct de vedere preotii au dreptate, dar totusi nu le mai este permis sa faca afirmatii contrare cunostiintelor generale, determinand pe omul cult sa rada si sa se indeparteze de casa Domnului , transformandu-l in ateu. Corul miliardelor de creatori suna din trambita lor mentala in tot cosmosul "Unul e Tatal, Unul e inceputul tuturor creatiilor si a noastra. Numai unuia i se cuvine slava si ruga noastra"! Toate religiile trebuie sa aduca slavire si cantari Unicului Creator al tuturor Creatorilor de lumi. Nu este permisa inchinarea si slavirea decat lui. O religie superioara recomanda inchinare numai la Unul si nicidecum la cei ce slujesc pe Unicul. Ruga noastra este auzita si data din treapta in treapta pana la Unicul. El la inceputul creatiei a gandit un plan pe care il respecta . In zadar ne rugam sa facem altceva decat ce este in acel plan. Opera si evolutia ei nu poate fi oprita din mersul ei, dar poate fi intarziata sau grabita. "Tu , praf mic pierdut in adancul universului, ce vrei sa mai ceri? Pentru ce lucru sa te mai rogi, cand totul a fost prevazut in evolutia ta? Poti totusi sa te rogi pentru grabirea evolutiei tale spirituale." Dupa 2000 de ani de la plecarea lui Isus, religia crestina a suferit o alterare care a redus-o la imagini si statui, dar ceva mai grav: la uitarea inchinarii la Unicul . Asa s-a nascut pluralitatea rugaciunii la toate statuile si pe rand la toate icoanele. Din spirituala cum a fost pe vremea apostolilor, religia crestina a devenit materialista. Din dorinta primilor crestini de a atrage paganii, romanii si grecii, obisnuiti cu templele luxoase, s-a ajuns la starea actuala. Din aceasta cauza lumea culta nu mai acorda atentie templului, sau o face din ipocrizie, mobilizata de curentul multimii, nu din convingere. De aici s-a nascut materialismul si ateismul. Cu aceasta ocazie se va ridica obiectia: "dar omul nu mai este liber". Ba da, este liber, dar cu o libertate relativa. E liber sa faca ce vrea, dar sa nu spuna ca nu a fost sfatuit, ca nu i s-a aratat calea cea dreapta. Omul primeste o simpla sugestie, atat si nimic mai mult, apoi e liber sa faca ce vrea el. Tot ce am scris nu e de la mine, dar TREBUIE sa scriu si cum am spus mai inainte - omul primeste o simpla sugestie, apoi e liber sa faca ce vrea el. Nu sunt profet, impostor, vrajitor, sau ghicitor, pur si simplu sunt un om care cauta Adevarul ! In facultate am studiat genetica si chiar am sperat ca dupa terminarea facultatii sa lucrez in domeniu, la un institut de genetica sau ameliorarea plantelor, dar nu a fost sa fie! Descopera alaturi de mine! Materialul urmator sunt sigura ca va va convinge! Genomul meu sunt eu ! preluare de la: Alexandru Safta Intre marile avantaje ale meseriei de psiholog este accesul la “instrumente” care permit o cunoastere detaliata a sinelui. Ce s-ar putea spune insa despre posibilitatile unui genetician in aceasta directie? Testarea genetica ii poate divulga unui om detalii precise despre tendintele sale vocationale, ii poate scruta in amanunt dimensiunile personalitatii si orientarile politice, dezvaluindu-i in acelasi timp tiparele cognitive si emotionale. Totul fara echivoc, exact asa cum este scris in plamada lui interioara, in ADN, cel care ne defineste ca fiinte, intaia noastra natura. In acest articol * Personal Genome Project * ADN si esentialism * Cine sunt eu? * De ce nu sunt ca tine? * Natura, “nutritie” si hazard Personal Genome Project Canadianul Steven Arthur Pinker, in varsta de 55 de ani, din Quebec, psiholog, om de stiinta si autor al conceptului de popularizare a stiintei, si-a supus genomul unei analize secventiale si si-a postat harta genetica detaliata pe Internet, impreuna cu trecutul sau medical. Oportunitatea s-a ivit atunci cand biologul George Church a cautat zece voluntari care sa faca parte din indraznetul sau Proiect al Genomului Personal. P.G.P. a creat o baza de date publica, ce va contine genoamele si trasaturile medicale a 100.000 de indivizi. Proiectul cauta sa ii incurajeze pe geneticienii din toata lumea la un efort comun de descifrare a factorilor genetici si ambientali ce influenteaza caracteristicile medicale, fizice si comportamentale ale oamenilor. Personal Genome Project este o initiativa a studiului stiintific de baza si nu o descoperire personala. Avansul tehnologic care il face posibil le va oferi in curand oamenilor oportunitatea fara precedent de a-si contempla propriile aranjamente biologice si chiar psihologice. Am intrat in era geneticii de larg consum. La limita superioara a pretului perceput pentru acest lucru, adica pentru 99.500 dolari, oricine isi poate comanda o secventializare si o analiza complete ale genomului, de la firma Knome ( nume pronuntat adesea "Know me", un fel de "A ma sti"). La cealalta extrema a pretului, adica pentru 399 dolari, 23andMe (23siEu) poate oferi oricui o mostra de trasaturi, riscuri patologice si date ancestrale deduse din tiparul genetic. Asa cum s-a intamplat la inceputurile Internetului, zorii geneticii personale promit beneficii si progrese pe care nimeni nu le poate inca anticipa. Noua realizare ne-ar putea introduce intr-o era a medicinei personalizate, in care tratamentele medicale devin individualizate pentru biochimia pacientului, evitandu-se incercari si erori iar monitorizarile si masurile de prevenire putandu-se concentra mai ales asupra acelora care prezinta cele mai mari riscuri de imbolnavire. Pe de alta parte insa, noua tehnologia va fi de natura sa transforme probabilitati de imbolnavire in Gene ale Pierzaniei pentru cei care sunt ipohondri. De asemenea, in functie de cei care vor avea acces la informatiile de aceasta natura, genetica personala va putea sa nasca un nou si controversat val de tentinde in asigurari pentru diverse criterii biologice, genetice si medicale. ADN si esentialism Amploarea conceptului de genetica personala a transformat deja subiectul intr-unul de interes guvernamental in SUA. Anul trecut, fostul presedinte Bush a semnat Actul de Nediscriminare pe Criterii Genetice, declarand ilegala discriminarea la angajare si asigurare de sanatate pe baza datelor genetice. Informatiile legate de genon, chiar daca la inceputul lor acum, vor sa fie libere si de larga raspandire si probabil ca masurile de a tine in frau acest lucru nu vor impiedica prea mult noua industrie. Ca va fi de bine sau de rau, oamenii vor dori sa stie detalii despre genele lor. Mintea umana este una subsumata esentialismului - acea forma a intuitiei conform careia lucrurile vii gazduiesc anumite substante ascunse care le dau forma si le determina natura. Pe parcursul ultimului secol, aceasta esenta a devenit tot mai concreta. Dezvoltandu-se din vechea si vaga idee ca trasaturile sunt "in sange", esenta a inceput sa fie identificata in conceptele abstracte descoperite de Gregor Mendel si denumite gene, iar mai apoi in spirala ADN. Dar ADN-ul a fost multa vreme o molecula invizibila, accesibila numai breslei in halate albe a medicilor. Astazi, pentru pretul unui televizor cu ecran plat, oamenii isi pot "gusta" esenta proprie si se pot intelege mai bine pe ei insisi. O prima familiarizare cu codul vietii este legata de linistirea noastra cu privire la bagajul emotional si moral asociat cu ideea naturii noastre esentiale. Oamenii sunt de ceva vreme familiarizati cu teste pentru boli ereditare si folosirea genelor pentru urmarirea firului ancestral, insa abia incepem sa recunoastem faptul ca genoamele noastre contin de asemenea informatii despre temperamentele si abilitatile noastre. Genotiparea accesibila tuturor ar putea oferi noi raspunsuri la intrebarea "Cine sunt eu?" si noi motive de contemplare vis-à-vis de mostenirea noastra genetica, de vulnerabilitatile noastre, de caracterul nostru si de alegerile pe care le facem in viata. Nimeni nu stie exact ceea ce ne face sa fim asa cum suntem. Existam, in aparenta, ca suma a tuturor intamplarilor prin care trecem si care ne formeaza. Un candidat evident la raspunul pentru intrebarea "Ce ne face sa fim cum suntem?" este acela ca suntem conturati de genele noastre in feluri pe care nimeni nu le intelege in mod direct. Desigur, genele nu pot fi exclusiv trase la raspundere pentru comportamentul nostru. Dar ele influenteaza conexiunile cerebrale si modul de functionare al creierului, care este centrul de comanda al pornirilor, temperamentelor si tiparelor noastre de gandire. Fiecare dintre noi detine un set unic de tendinte si aptitudini, precum curiozitatea, ambitia, empatia, pofta pentru nou sau pentru siguranta, aplecare spre social, spre mecanic sau spre abstract. Unele dintre oportunitatile care ni se arata rezoneaza cu constituirea noastra interioara si ne regleaza un drum prin viata. Cine sunt eu? Orice parinte care are mai mult de un singur copil stie foarte bine ca bebelusii vin pe lume cu personalitati diferite. Dar ce poate spune oricine despre felul in care bebelusul a ajuns sa fie asa? Pana recent, singurele indicii erau trasaturile de familie si chiar si acestea combinau tendintele genetice cu traditiile familiei. Acum, cel putin in teorie, genotiparea personala poate oferi o explicatie mai precisa. Am putea fi capabili sa identificam cu precizie genele care inclina o persoana spre a fi antipatica sau placuta, inteligenta sau stupida, apatica sau entuziasta. Cercetarea genomului pentru intelegerea naturii unei persoane este insa departe de a fi una in perfecta armonie cu istoria si cu omenirea. In secolul al XX-lea, multi intelectuali au imbratisat ideea ca nou-nascutii sunt ca niste foi imaculate scrise de parinti si societate. Acest lucru le-a permis sa se distanteze de doctrine toxice precum ideea unei rase superioare, cea a a imperecherii controlate pentru o specie mai buna sau posibilitatea de eschivare a tragerii la raspundere pe motiv ca "totul sta in gene". Atunci cand era vorba despre comportamentul uman, atitudinea fata de genetica era una totalmente ostila. Aceia care o abordau totusi erau discreditati, considerati nazisti si deterministi genetici sau chiar bruscati fizic. Termenul "determinism" nu ar trebui sa stea in calea intelegerii radacinilor noastre genetice. Pentru unele afectiuni, asa cum este boala Huntington spre exemplu, determinismul genetic este pur si simplu corect: oricine are aceasta gena in ADN-ul sau si traieste suficient de mult va avea afectiunea. Dar pentru cele mai multe din restul trasaturilor, orice influenta a genelor este numai probabila. Posedarea unei anumite versiuni a unei singure gene poate schimba posibilitatile, facand individul mai mult sau mai putin predispus la o anumita caracteristica, insa rezultatul propriu-zis depinde, de asemenea, de numeroase alte circumstante. De ce nu sunt ca tine? Cu genetica peosonala aflata inca in zorii sai, nu putem sti inca daca va furniza informatii cu adevarat utile despre trasaturile noastre psihologice. Dar evidente ale geneticii comportamentale mai vechi - studii pe gemeni, pe copii adoptati si pe indivizi cu alte tipuri de rudenie - sugereaza ca genele ne releva lucruri importante. Candva amendata ca cercetare frauduloasa, genetica comportamentala a acumulat metodologii sofisticate si ramificatii, care ne pot spune cat de multe avem de invatat din genetica personala. Cele mai importante descoperiri din genetica comportamentelor au fost rezumate de psihologul Eric Turkheime. El este de parere ca o parte importanta din diversitatea indivizilor din cadrul unei culturi poate fi corelata cu diversitatea genelor acestora. Fie ca masori inteligenta sau personalitatea, religiozitatea sau orientarea politica, afinitatea pentru televizor sau pentru tigari, rezultatele vor indica o corelare genetica. Geneticienii comportamentali asemenea lui Turkheime adauga insa si ca multe dintre diferentele intre oameni nu pot fi atribuite genelor acestora. Primele cauze in aceste cazuri sunt de natura culturala. Importanta culturii este evidenta din perspectiva istoriei si a antropologiei. Motivul pentru care cei mai multi dintre noi nu ne provocam la dueluri sau nu veneram vreo piatra nu are nimic de a face cu genele noastre, dar are in schimb totul de a face cu mediul si perioada in care am crescut. Dar acest lucru tot lasa nesatisfacuta intrebarea de ce oamenii aceleasi culturi pot diferi atat de mult unii de ceilalti. Geneticienii comportamentali arata ca pana si in cadrul unei singure culturi, indivizii sunt modelati de ambiante. Acesta este un alt fel de a spune ca o mare parte din diferentele care exista intre oameni in orice privinta nu au de a face cu diferentele la nivel genetic. Dar o privire asupra acestor cauze nongenetice ale diferentelor noastre psihologice arata ca este destul de difuz ce anume reprezinta aceasta "ambianta". Geneticienii comportamentali au descoperit in mod repetat ca "ambianta comuna" - adica tot ce ii inconjoara pe copii in mod comun, casa, parintii, cartierul, grupul de prieteni si scoala - are o mai mica importanta asupra felului in care ei ajung sa fie decat genele. In multe studii, mediul comun nu are aproape deloc o influenta masurabila asupra adultului. Copiii care cresc impreuna nu sunt la maturitate mai asemanatori decat cei crescuti separat, iar cei adoptivi crescuti in sanul aceleiasi familii nu se dezvolta deloc similar. O mare parte din variatia inteligentei si a personalitatii oamenilor nu este previzibila cu ajutorul niciunui factor evident cuprins in lumea copilariei lor. Sa ne gandim, spre exemplu, la o pereche de gemeni identici. Probabil ca seamana mult, dar cu siguranta nu sunt de nedeosebit. Fiecare are in mod cert propria lui personalitate iar in unele cazuri unul dintre gemeni poate fi homosexual pe cand celalalt este heterosexual, unul schizofrenic iar altul normal. Dar de unde s-ar putea trage aceste diferente? Nu din genele lor, care sunt identice. Si nici de la parinti, din cartier, anturaj sau scoala, care sunt de asemenea, in cele mai multe cazuri, identice. Geneticienii comportamentali atribuie aceasta variatie misterioasa mediului "neimpartasit" sau "unic", dar care exista totusi intr-un procent infim in viata unui individ. Natura, “nutritie” si hazard Nimeni nu cunoaste cu exactitate cauzele nongenetice ale individualitatii. Poate ca oamenii sunt modelati de modificari ale genelor care au loc dupa concepere sau de fluctuatiile intamplatoare ale "supei" chimice din pantecele mamei ori de conexiunile lor cerebrale. Nici chiar in cazul celor mai simple organisme, genele nu sunt activate si dezactivate mecanic, dar sunt supuse unui numar mare de factori aleatori, motiv pentru care musculitele de otet identice genetic imperecheate in conditii de laborator pot iesi cu diferente nepredictibile in anatomia lor. Ruleta genetica probabil ca este chiar mai pregnanta intr-un organism complex ca cel uman, iar acest lucru ne spune ca cele doua mijloace de modelare ale unei persone, natura si "nutritia", sunt probabil intarite de o a treia, hazadrul brut. Genele noastre reprezinta o parte importanta a ceea ce suntem. Dar chiar si cunoscand in intregime prezicerile genetice, vor mai ramane multe lucruri legate de noi pe care nicio scanare a genomului si nici o incadrare geo-demografica nu le vor putea dezvalui. Personal Genome Project incepe cu exomul: acel 1% din genomul nostru care este tradus prin inele de aminoacizi ce se asambleaza in proteine. Proteinele ne formeaza structura fizica, catalizeaza reactiile chimice care ne tin in viata si regleaza actiunea altor gene. Marea majoritate a bolilor ereditare pe care le intelegem in prezent implica mici diferente la nivelul unuia dintre exonii care, impreuna, formeaza exomul. Descoperirile geneticii comportamentale necesita noi ajustari ale conceptiei traditionale referitoare la "cocktailul" formarii noastre native. O descoperire elementara este acea ca efectele cresterii intr-o anumita familie sunt uneori detectabilea in copilarie, dar tind sa se diminueze pe masura ce copilul se maturizeaza. Acest lucru se intampla deoarece influenta genelor tinde sa devina mai puternica pe masura ce imbatranim si nu mai slaba. Poate ca genele noastre tind sa ne afecteze mediile de viata care, ca raspuns, ne afecteaza pe noi insine. Copiii mici sunt intru totul la mila parintilor si trebuie sa se adapteze unei lumi pe care nu o aleg ei. Pe masura ce cresc, totusi, ei pot gravita in micromediile care li se potrivesc cel mai bine naturii lor. Unii copii se simt in mod natural foarte bine in biblioteci sau in paduri ori in fata calculatoarelor; altii se inconjoara de grupuri de talhari, de vandali sau poate de tineri religiosi. Indiferent ce trasaturi genetice il determina pe un tanar sa incline spre o nisa sau spre alta, ele se vor amplifica peste timp pe masura ce indivizii isi dezvolta partile de sine care le permit sa prospere in lumile alese de ei. Amplificate in acelasi fel sunt si accidentele vietii, care ar putea explica componenta aparent aleatorie a personalitatii variate. Mediul, in acest caz, nu este o masina marcatoare care ne modoleaza ci, mai degraba, un aprozar de optiuni din care genele si istoriile noastre ne indeamna sa alegem diverse "produse". * Al doilea om din lume care si-a cumparat decodificarea genomului, este roman * Numarul persoanelor al caror genom a fost descifrat a ajuns la cinci. Exista si alte planete locuibile?, da! sustin cercetatorii. Noi cercetari efectuate de astronomii Centrului de Astrofizica de la Harvard-Smithsonian indica faptul ca, daca Pamantul ar fi fost mai mic si mai putin masiv, nu ar mai fi fost alcatuit din placi tectonice si, implicit, nu ar mai fi intretinut viata Placile tectonice, este de parere Diana Valencia de la Universitatea Harvard, sunt vitale in ce priveste posibilitatea de populare a unei planete. Acestea permit reactii chimice complexe si recicleaza substante precum dioxidul de carbon, care actioneaza ca un termostat ce mentine planeta aerisita. Dioxidul de carbon inchis in roci este eliberat atunci cand acestea se topesc, intorcandu-se in atmosfera prin emanatii vulcanice si emisii oceanice. Valencia si colegii sai au examinat chestiunea placilor tectonice pentru a determina daca acestea sunt posibile sau nu in constituirea planetelor solide de diferite dimensiuni. In special, au studiat asa-numitele “super – Pamanturi”, de doua ori mai voluminoase decat Terra si de pana la de 10 ori mai masive. “S-ar putea sa nu fie o coincidenta faptul ca Pamantul este cea mai mare planeta solida din sistemul nostru solar si in acelasi timp singura cu viata”, este de parere cercetatoarea. Cautarile extraplanetare au identificat deja cinci super-Pamanturi, desi niciunul nu are temperatura propice vietii. Daca aceste planete sunt atat de comune pe cat sugereaza observarile astronomice, atunci este inevitabil ca unele dintre ele sa dispuna de orbite asemanatoare cu cea a Pamantului, acest lucru facandu-le excelente gazde ale vietii. “Nu sunt doar multe planete potential locuibile in Univers, ci foarte multe”, declara Dimitar Sasselov, director al “Harvard Origins of Life Initiative”. Mai mult, cercetatorii cred ca o atmosfera ca cea a Terrei ar putea fi posibila pe unele dintre aceste super-Pamanturi, in timp ce, pe cele mai mari dintre ele, forta gravitationala ar fi de pana la trei ori mai puternica decat cea de pe planeta noastra. Geografia ar fi asemanatoare celei a Pamantului si chiar clima ar putea deveni comparabila cu cea de…acasa. Sursa: Daily Galaxy
			Eu afirm ca exista viata pretutindeni in univers, doar ca nu o putem detecta. Asa cum noi suntem tarana - fapt demonstrat stiintific, praf terestru, la fel si viata pe alte planete este constituita din materialul acelei planete, pe care nu o putem vedea cu ochii nostri de" tina", la fel cum nici ei nu ne pot vedea pe noi. Personal nu cred in contacte extraterestre decat pe cai spirituale, canale vibratorii, cel mult pana la nivelul sistemului nostru solar condus de Iisus, care isi are sediul in Soare, dar nu cel pe care il vedem cu ochiul liber, ci dublul sau astral. Moise-conducatorul nostru planetar ne va conduce la examenul final de parasire al planetei in fata lui iisus care va hotari daca suntem pregatiti sa plecam impreuna cu tot stolul. Se presupune ca acest ciclu se sfarseste in 26.000. Sa speram ca evoluam suficient pentru a promova, caci altfel ar insemna sa o luam de la capat prin toate starile de inferioritate prin care am trecut, alaturi de noii veniti pentru a insusi lectia suferintei pe frumoasa planeta albastra, care nu sunt "ai nostrii" si ne vor accepta mai greu. Contactele presupuse extraterestre sigur vin de la "ingerii cazuti", care nu sunt altceva decat ramasitele vechiului stol care a plecat inainte de venirea noastra si care nu si-au insusit Legea celui Unic, dar au evoluat suficient incat sa para in ochii nostri ca fac minuni , sa detina controlul elementelor. " voi  aveti de luptat impotriva domniilor, stapanirilo stihiilor celor din vazduhuri". Noi avem de luptat impotriva lor si impotriva elementelor pe care trebuie sa le stapanim la perfectie inainte de plecare. Trebuie sa fim in stare sa comandam muntelui sa se arunce in mare, sa despicam marea la fel cum a facut-o Moise, sa inviem mortii si toate cate le-a facut Iisus. Pana nu stapanim acestea, nu putem pleca de pe Terra pentru ca pe alte planete , in alt sistem solar sigur vom avea nevoie de aceasta stiinta inca de la primul contact. Acolo vom invata alte lucruri  si vom vedea alte lumi care abia asteapta a fi explorate in lungul drum spre casa, inapoi in sanul tatalui care ne-a emis.