Ce sa NU FACI pentru o persoana decedata !

Actul mortii este o trecere dintr-o stare in alta, trecerea dintr-o forma de trai in alta. Iisus prin invierea sa ne demonstreaza acest lucru, si o conforma Evangheliile.

Aceste lucruri se cunosc de 2000 de ani si totusi omenirea face inca multe greseli in privinta defunctului. Iisus ofera un tablou sublim al spiritului inviat, oferindu-ne totodata sfaturi prin care ne indeamna sa ducem o viata cuminte, frateasca, pentru a ne bucura dupa actul mortii de fericirea vietii spatiale.

Va veni timpul cand omenirea va vedea in actul mortii o simpla trecere, dintr-o dimensiune in alta, asemanatoare oarecum iesirii dintr-o casa in curte, dintr-o inchisoare la libertate. fenomenul se petrece ca si cum acelasi om se dezbraca de pardesiu si il agata in cuier. Asa si omul trupesc se dezbraca de haina de lut si ramane cu hainele spatiale. Oare prin acest act isi pierde el personalitatea? NU! Tot Iisus ne demonstreaza asta. Nu vreau sa apelez la alte marturii decat cele descrise in Evanghelii. Desigur, el ramane absolut acelasi, cu aceeasi judecata, cu aceleasi simtaminte, defecte si calitati, cu afectele si pasiunile pe care le-a avut pana atunci. Moartea fizica nu schimba cu nimic ce a vazut, ce a citit, auzit, experimentat. Dupa moartea fizica, care este o renastere in viata spirituala, este atras exact la gradul lui evolutiv. Se poate ca un profesor universitar, ministru sau "Cineva" in aceasta viata sa fi fost animat de un duh inferior, pe cand un biet nevoias, un taran nestiutor, dar admirabil ca moralitate, dupa destrupare sa fie o mare lumina spirituala. Valoarea unei entitati spirituale nu se masoara dupa rangul social avut pe pamant. 

Desi omenirea este departe inca de cunoasterea inaltelor taine ale naturii, totusi citirea si auzirea lor o pune pe ganduri si intr-o oarecare masura isi va schimba conduita, pentru ca ideile lucreaza asupra ei asemenea unor forte, indemnand-o sa nu mai genereze cauze ale caror efecte se intorc impotriva ei.
Incepand sa cunoasca cate putin din aceste taine, linia vietii umane va fi mai ferma, mai demna si moartea nu va mai starni groaza incercata de toti cei ce nu cunosc ADEVARUL.
O, Doamne, cat as dori ca fratii mei sa ajunga toti la cunoasterea acestor adevaruri, oranduite de TINE in lume !Pentru cine se osteneste sa studieze aceasta stiinta, nu va mai gresi ! 

 Cunostiintele cu privire la univers si viata constituie o stiinta, pentru ca fenomenele se produc vesnic dupa aceleasi legi, norme fixe, dupa care se desfasoara viata. Aceasta stiinta ne poarta catre Autorul tuturor fortelor si legilor stabilite, la Fiinta suprema, Tatal Creator. Raportul dintre om si Creatorul lumilor vazute si nevazute se numeste religie. Cunoasterea acestei stiinte nu te va mai lasa sa cazi in greseala atator banuieli si superstitii, ce bantuie omenirea. 

Cand va ajunge sa se convinga ca moartea este un act absolut normal ca orice necesitate fiziologica - fiind o trecere necesara dintr-o forma de trai in alta - omul nu va mai cadea in greseala de a boci zile si ani plecarea in lumea invizibila a celor dragi. 
El va sti ca durerea sa produce vibratii care merg direct la cel bocit, lasand asupra lui o impresie penibila. sarmanul spirit nici nu si-a revenit bine din zapaceala trecerii pe poarta mortii si este coplesit de tristete, deoarece simte vibratiile de durere a celor ramasi in lumea fizica care il plang. Aceasta durere il zguduie atat de mult, il tulbura atat de puternic, incat multa vreme nu se poate lamuri in ce priveste noua lui stare si foarte tarziu ia cunostiinta pe deplin de mediul unde se afla. Aceste vibratii produse de cei de jos il ard precum arde jaratecul carnea si in loc sa-l ajute la deslusirea noii lui situatii, la avansarea lui, il trag in jos, aproape de pamant si nu-i dau posibilitatea sufleteasca sa se desparta de ei, pentru a se inalta la gradul sau evolutiv. Astfel ei ii fac un rau prin plansetul si suferinta lor.din cauza necunoasterii legilor vietii si a egoismului lor ca nu-l mai au printre ei. 

Orice efort este insuficient pentru a convinge si a indemna pe toata lumea sa se lase de DOLIU, de HAINA NEAGRA, de crepul de JALE. Nu mai este nevoie de aceste demonstratii arhaice, de pe vremea cand omenirea abia se orienta in viata. A trecut vremea cand la marmant se puneau banuti pentru a trece vamile, se punea piaptan, oglinda sau se ingropa impreuna cu calul sau. 
 Au fost timpuri de grozava ignoranta, cand se ingropa sau se ardea sotia, scavul si calul celui plecat in lumea sferelor ceresti. Acum ne intrebam uimiti, oare cum au putut face asa ceva. La fel se vor intreba generatiile viitoare, cum am putut boci, cum ne-am putut sinucide sau distruge viata din cauza celui plecat in sferele ceresti. 

Daca ii iubiti cu adevarat pe cei plecati de langa voi, nu-i mai plangeti, caci aceste lacrimi ii ard fluidic. Este mai bine, mai demn, mai spiritual, sa va inaltati gandul cu iubire, cu respect, rugandu-va zilnic pentru luminarea si avansarea lui spirituala. Alaturi de aceste rugaciuni, este de mare folos ca cel ce se roaga sa traduca gandul in fapta. Tatal Ceresc ne-a creat legati unul de altul si doreste ca omul desi liber, prin vorbele, dar mai ales prin faptele sale sa lucreze la marea opera de solidaritate prin ajutorarea celui slab, la mangaierea celui intristat, la adapostirea, imbracarea si hranirea celui in mizerie. In aceasta idee, avand in vedere legea solidaritatii, ajutati in numele celui plecat, dupa posibilitatea vostra orice nenorocit ce va iese in cale, indiferent de religie, rasa, nationalitate. Prin aceasta ajutati un gresit al vietii din alte intrupari si totodata ajutati pe iubitul vostru din spatiu, care in virtutea legii corespondentei va primi fluide superioare si situatia lui se va imbunatati. 
  
 CONCLUZII: Fenomenele fundamentale  prin care trece entitatea spirituala dupa parasirea vietii terestre sunt;

1. la inceput nu crede ca trupul sau a murit;
2. se vede om, ca mai inainte;
3. i se deruleaza panorama intregii vieti;
4. este intampinata de rude sau prieteni;
5. cade intr-un somn;
6. sesizeaza ca lumea unde a venit este splendida sau intunecoasa, conform faptelor sale;
7. observa ca lumea spatiala este substantiala, reala, asemanatoare ca aspect cu cea fizica;
8. constata ca entitatile spirituale comunica intre eleprin gandire- limbajul spiriual;
9. remarca faptul ca gandirea este forta creatoare a lucrurilor si fenomenelor;
10. vede ca enttatile spirituale strabat spatiile ca gandul in sus si imprejurul pamantului;
11. constata ca potrivit conditiei lor morale si evolutiei lor intelectuale, entitatile graviteaza automat catre nivelul evolutiv corespunzator;

Fenomenele de ordin secundar prin care trece ntitatea spirituala dupa parasirea vietii terestre sunt:

1. dupa ce-si vede trupul intins rece si palid pe pat, observa ca are un corp eteriform;
2. constata ca la fel ca in lumea trupeasca unde nu pot fi doi indivizi identici, la fel este si in spatiu, avand grade evolutive diferite;
3. doua duhuri care au trait pe pamant ca soti, se vor duce fiecare la nivelul lor spiritual, dar pot sa se intalneasca si sa-si comunice sentimentele de cate ori doresc;
4. cu toate ca orice entitate spirituala poate crea prin puterea gandului, marile creatii sunt rezervate doar anumitor duhuri care apartin unor ierarhii specializate;
5.  entitatile spirituale dominate de pasiuni umane raman totdeauna legate de mediul unde au trait, un timp mai scurt sau mai lung, dupa intensitatea pasiunii lor. In general moartea fizica nu le produce nici o schimbare in intelegere, de aceea se cred tot pamanteni, cred ca traiesc printre oameni trupesti si bantuie anumite case unde-si pot satisface pasiunile. Un fumator inrait va sta in preajma unui fumator, chiar daca nu mai poate fuma.
6. durerea sfasietoare a celor ramasi pe pamant ii produc torturi groaznice si din aceasta cauza nu poate intra in legatura cu ei, pentru a-i mangaia, calauzi cu idei spirituale care i-ar ajuta sa progreseze in viata terestra.  In acelasi timp, este retinutla suprafata pamantului, nepermitandu-i sa se ridice la nivelul lui spiritual;
7. vazandu-se singura, se inspaimanta, dar imediat aude o voce sosita de departe. Este vocea unui spirit amic, care simtind din departare nelinistea sa vine sa-i vorbeasca si sa-l sfatuiasca. 

Din toate aceste afirmatii, se releva cat de numeroase taine exista in operele Creatorului, pe care omul nu le cunoaste si nici nu cauta sa le afle. El se alipeste cu toate puterea de lucrurile pamantesti, trecatoare precum fumul, uitand ca e musafir al pamantului, al acestei forme de viata trupeasca. 

Biblia spune ca pomenirea mortului "sa se faca 7 zile". 
Acum am aflat si de ce ! Iarasi si in aceasta privinta protestantii ne dau clasa, noua ortodocsilor, care pomenim mortul la 6 saptamani, un an, anual, si tot asa toata viata, sau canonizandu-i decarandu-i sfinti, prin aceasta ( fiind denaturat cuvantul Domnului din dorinta preotilor de castig care iau taxe peste taxe, de intretinere a mormantului, ca-ti face o slujba, nemaivorbind de castigul exorbitant din plimbarea moastelor dintr-un oras in altul, sau cum a devenit Prislopul, o fabrica de bani. ) incat vom ajunge sa nu mai avem locuri pentru morminte, daca fiecare generatie pomeneste bunici si strabunici si tin locurile ocupate. 7 zile pomeneste-l,  fa-i slujbe, apoi lasa-l liber, sa se inalte, iar tu roaga-te toata viata daca vrei in tacere pentru sufletul lui si fa pomeni fara numar si fara a te lauda. Asa il ajuti cu adevarat si demonstrezi ca-l iubesti.


Avem si aceasta sarbatoare, Inaltarea Domnului. Oare de ce nu invatam nimic din ce ne-a demonstrat IIsus? daca voia ne lasa moastele sale, ne lasa scris sa-l declaram sfant si sa mergem sa sarutam osemintele sale, insa Iisus ne-a lasat in urma sa un mormant gol, cu mesajul : de ce cautati pe cel viu printre cei morti?


Ca incheiere: oare de ce parintele Arsenie a lasat cu limba de moarte sa nu se umble la oasele lui ? Cu siguranta ca stia in ce "se va transforma mormantul lui"  " De ce cautati pe cel viu intre cei morti ?



sursa: Din Tainele Vietii si ale Universului de prof. Scarlat Demetrescu  ( pag.53)

Beneficiile uleiului de palmier

ulei de palmier

Uleiul rosu de palmier a fost utilizat de peste 5000 de ani atat in scop nutritional cat si medicamentos. In special in Egipt, uleiul rosu de palmier a fost venerat si considerat un aliment sacru.

Uleiul de palmier este extras din fructele de palmier, arbore care isi are originea in Africa tropicala. Acum, acesta este cultivat si in alte parti ale lumii. Desi a fost in uz de atat de multi ani, abia acum medicii si oamenii de stiinta au inceput cercetarile privind beneficiile uleiului rosu de palmier asupra sanatatii si bunastarii noastre.

Uleiul rosu de palmier este bogat in vitamine, antioxidanti si fitonutrienti, care sunt esentiali pentru sanatatea noastra. Este rosu inchis la culoare datorita prezentei unui compus numit caroten, care da si culoarea morcovilor si rosilor.

Beneficiile uleiului rosu de palmier

Uleiul de palmier este considerat singurul ulei de gatit ambalat cu nutrienti care lipsesc din orice alt tip de ulei de gatit. Studiile au aratat ca aplicarea topica de ulei de palmier pentru probleme ale pielii si parului este benefica.

Iata cum consumul regulat de ulei de palmier, in cantitati limitate, va poate ajuta oferindu-va beneficii maxime de sanatate.

* Carotenii continuti in uleiul de palmier reprezinta o sursa puternica de antioxidanti. Acestia sunt transformati de catre organism in vitamina A, lipsa acesteia putand cauza orbirea, slabirea oaselor, scaderea imunitatii si chiar afectarea functiilor mentale normale. Deoarece carotenii au nevoie de grasime pentru a fi convertiti in vitamina A, uleiul de palmier reprezinta solutia perfecta, ajutandu-i pe cei care consuma acest ulei prin prevenirea tuturor problemele mentionate.
* Mamele care alapteaza pot sa-si imbogateasca laptele cu vitamina A, care este necesara pentru cresterea sanatoasa si dezvoltarea copiilor, incluzand ulei de palmier in dieta lor.
* In afara de vitamina A, uleiul rosu de palmier rosu este, de asemenea, o sursa bogata de vitamina E. Vitamina E contine tocotrienol, de patru tipuri, toate gasindu-se in acest ulei. Acestea dau uleiului de palmier proprietati antioxidante, ajutand la eliminarea radicalilor liberi din organism, care sunt cauza dezvoltarii mai multor boli, inclusiv cancerul.
* Spre deosebire de alte uleiuri de gatit, cum ar fi uleiul de masline, care isi pierde din proprietatile nutritive prin incalzire, uleiul de palmier isi pastreaza toate substantele nutritive si, prin urmare, este cel mai indicat de folosit. De fapt, in multe programe guvernamentale intreprinse pentru a elimina deficientele nutritionale, mancarea este gatita in ulei rosu de palmier, care ofera suferinzilor toti nutrentii necesari corpului lor.
* Desi uleiul de palmier contine o cantitate mare de grasimi saturate, studiile au aratat ca consumul acestuia previne bolile de inima. Acest lucru este posibil deoarece uleiul de palmier are capacitatea de a elimina acumularea placilor ateromatoase din artere si chiar de a reduce nivelul de colesterol. Cu toate acestea, este recomandat a fi consultat un medic inainte de a incepe consumul de ulei rosu de palmier rosu daca sunteti expusi riscului declansarii bolilor de inima.
* Un alt mod in care acest ulei protejeaza inima este prin stabilizarea nivelului tensiunii arteriale. Datorita antioxidantilor continuti, acesta reduce posibilitatea inflamarii arterelor. Acest lucru ajuta la mentinerea nivelului tensiunii arteriale sub control.
* Consumul regulat de ulei de palmier s-a dovedit a reduce riscul de a dezvolta cancer. Acest beneficiu se datoreaza tocotrienolilor, care au proprietati anticancer, ajutand la prevenirea cancerului de piele, pancreas, ficat, colon, stomac si prostata. Cu toate acestea, cele mai bune rezultate au fost experimentate impotriva cancerului la san.
* Antioxidantii din uleiul de palmier ajuta organismul uman si prin protectia de degenerarea neurologica. Astfel, degenerarea creierului, cauzata de stres, este impiedicata prin consumul acestui ulei. Iar probleme cerebrale cum ar fi boala Alzheimer, boala Parkinson si chiar schizofrenia sunt tinute la distanta.
* Alte probleme care pot fi prevenite prin consumul de ulei rosu de palmier includ degenerescenta maculara, artrita, cataracta, osteoporoza, boli de ficat si astm.

Ulei de palmier pentru piele

In afara de beneficiile pentru sanatate, consumul si aplicarea uleiului de palmier este benefica pentru o varietate de afectiuni ale pielii.

* Pentru piele, uleiul de palmier functioneaza ca o solutie pentru vindecarea cicatricilor vechi, inclusiv cicatrici de la acnee, si chiar semne extinse. Acest lucru se datoreaza continutului de vitamina A si vitamina E. Daca uleiul este nerafinat, valoarea nutrientilor este mai mare si combate mai eficient afectiunile pielii.
* Aplicarea uleiului pe fata indeparteaza semnele de imbatranire, lasand pielea proaspata si tanara. Inainte de a va pune la culcare, aplicati ulei de palmier si lasati-l sa actioneze peste noapte. Acesta va repara toate daunele provocate pielii si, de asemenea, le va impiedica sa avanseze.
* Uleiul de palmier are proprietati hidratante. Cei care sufera de boli de piele, cum ar fi psoriazis si eczeme se pot trata aplicand acest ulei pe zona afectata.

Deoarece acest ulei este de culoare rosie, va va lasa pielea usor portocalie daca nu o veti curata in profunzime.

Ulei de palmier pentru par

Datorita vitaminelor A si E, uleiul de palmier este remediul perfect pentru cei care sufera de probleme ale parului.

* Atunci cand este utilizat pe par, uleiul de palmier are un intens efect umidificator, fiind remediul perfect pentru parul uscat. Masati parul cu o cantitate mica de ulei si lasati sa actioneze aproximativ o jumatate de ora. Folositi samponul si rutina de spalare obisnuite. Veti observa ca parul tau va fi mult mai moale si mai stralucitor. Utilizati regulat acest tratament dar numai in cantitate mica, deoarece este dificil a se clati cand e folosit din abundenta.
* Datorita continutului bogat de vitamina E, nu numai ca va combate caderea prematura a parului ci si contribuie la regenerarea parului pentru persoanele care au inceput sa experimenteze semne de chelie.

In functie de importanta pe care o dati acestor probleme si de increderea in tratamente naturale, includeti uleiul de palmier in alimentatia voastra. Amintiti-va sa-l consumati cu moderatie, deoarece niciun exces nu este benefic. O lingura de ulei de palmier pe zi ar trebui sa tina la distanta toate problemele amintite.

De ce trăiesc atât de mult adventiştii?

  Pana ajungem in America, avem si in Romania un centru de recuperare langa Targu_Mures pastorit de comunitatea adventista, CENTRUL HERGHELIA, de care am auzit de multe ori, si pe care culmea, il frecventeaza majoritatea ortodocsilor care au probleme de sanatate.Mai jos am redat experienta unei persoane venita la recuperare in centrul Herghelia intitulata "Centrul Herghelia – 48 de ore la sanatoriul lui Dumnezeu"

De ce trăiesc atât de mult adventiştii? Secretul longevităţii lor a fost dezvăluit!

De ce trăiesc atât de mult Adventiştii? Secretul longevităţii lor a fost dezvăluit!    

Galerie foto (1)

Într-o comunitate idilică din sudul Californiei, adventiştii trăiesc cu 4-7 ani mai mult decât restul oamenilor, fiind mai sănătoşi şi mai fericiţi. Oare care este secretul lor?

Oraşul Loma Linda, acolo unde carnea şi băuturile alcoolice se găsesc foarte rar în magazine iar fumatul este interzis, găzduieşte una dintre cele mai mari comunităţi de Adventişti de Ziua a 7-a, din lume. Comunitatea a fost înfiinţată în anii 1800, iar religia lor pledează pentru promovarea unui stil de viaţă sănătos ca principiu al credinţei. 

„Adventiştii cred în distincţia dintre trup şi suflet. În Întâia epistolă a lui Pavel către corinteni, când Paul vorbeşte despre corpul uman spune clar: «tu eşti templul Sfântului Duh». Prin urmare, orice îi faci corpului tău, o faci pentru a-l onora şi a-l preţui pe Dumnezeu”, a explicat dr. Daniel Giang of Loma Linda University's Medical Center. 

Aşa se explică de ce Adventiştii de Ziua a 7-a, la fel ca evreii şi musulmanii, stau departe de alimente pe care biblia le consideră impure, de pildă porcul. Mulţi dintre aceşti oameni sunt vegetarieni, activi şi implicaţi în activităţile comunităţii, în timp ce persoanele mai conservatoare aleg să se desprindă definitiv de cultura populară. Spre deosebire de alte secte creştine, care au sabatul biblic duminica, la Adventiştii de Ziua a 7-a, sabatul este stabilit sâmbăta. 

Datorită acestui stil unic de viaţă al lor, oamenii de ştiinţă au început să îi studieze încă din 1958, observându-le stilul alimentar, obiceiurile şi rata mortalităţii. După ce au adunat aceste date, specialiştii au ajuns la concluzii surprinzătoare.

Oamenii din Loma Linda trăiesc mai mult decât americanii de rând. Mai exact, în timp ce, în medie, femeia americană trăieşte până la 81 de ani, femeile vegetariene din Loma Linda trăiesc până la 86 de ani. În acelaşi timp, americanul obişnuit trăieşte, în medie, până la 76 de ani, pe când adventistul vegetarian va supravieţui până la 83 de ani. 

„Unii dintre ei se simt ofensaţi dacă fac cancer la colon sau boli asemănătoare,” a explicat doctorul oraşului.

În acest context nu trebuie să ne mire că statisticile arată că rata de îmbolnăvire cu cancer în rândul bărbaţilor adventişti este cu 60 de procente mai mică decât media din California, în timp ce în cazul femeilor din Loma Linda, rata este cu 75 de procente mai scăzută. 

Potrivit Universităţii din Loma Linda, „cazurile de deces provocat de boli coronariene este cu 66% mai scăzut în rândul bărbaţilor şi cu 98% mic în cazul femeilor din comunitate, comparativ cu restul oamenilor. Mai mult, decesele apărute în urma atacurilor cerebrale în rândul bărbaţilor din Loma Linda este cu 72% mai scăzut decât în cazul bărbatului non-adventist. Pentru femeile adventiste, rata deceselor provocate de atacurile cerebrale a fost 82 de procente mai mică”. 

Pe de altă parte, se pare că adventiştii din Loma Linda nu stau bine doar la capitolul sănătate fizică, ci şi la cel al sănătăţii mentale. 

Ce fac aceşti oameni diferit de noi? 

Pe lângă mersul la biserică, despre care cercetările indică faptul că ar fi asociate cu un nivel mai mare de fericire şi longevitate, aceştia au şi un alt regim alimentar, comparativ cu majoritatea oamenilor. Mai exact, ei au o dietă mediteraneană. 

Studiile psihologice subliniază că fericirea depinde de trei variabile. Materialul genetic este responsabil de asta în proporţie de 50%, în timp ce circumstanţele contează cam 10%. Restul de 40 de procente sunt determinate de alegerile pe care le facem în mod voluntar (modul în care gândim şi acţionăm şi obiceiurile noastre de zi cu zi). Potrivit psihologului Sonja Lyubomirsky, aceste 40 de procente contează destul de mult în alcătuirea fericirii. 

Conform unui nou studiu, ce urmează a fi publicat într-un număr viitor din Journal of Psychosomatic Research, consumul dietei mediteraneene îi poate face pe oameni mai fericiţi. Rezultatele studiului sugerează că persoanele care mănâncă fructe şi legume proaspete, ulei de măsline şi nuci experimentează mai des emoţiile asociate cu fericirea, comparativ cu restul oamenilor care consumă carne şi alimente procesate. 

Studii anterioare au observat o legătură între această dietă şi un risc scăzut de apariţie a bolilor de inimă, a cancerului, diabetului şi bolii Alzheimer. Mai mult, oamenii care adoptă dieta mediteraneană îşi controlează mai bine greutatea şi nivelul de colesterol, având tendinţa de a fi mai alerţi şi mai puţini depresivi comparativ cu alţi indivizi. De asemenea, cercetările au constatat şi că persoanele care se hrănesc cu dieta mediteraneană trăiesc mai mult. 

„Cercetări importante din domeniul neuroştiinţei şi nutriţie demonstrează că oamenii care consumă o dietă modernă alcătuită din alimente procesate, au un nivel crescut de depresie, anxietate şi stări de sprit schimbătoare, hiperactivitate şi multe alte probleme emoţionale. Un studiu a susţinut că adolescenţii care au o dietă bazată pe alimente de tip junk food au cu 79% mai multe şanse de a suferi de depresie”,a declarat Drew Ramsay, de la Universitatea din Columbia. 

Totuşi, în timp ce oamenii de ştiinţă deţin informaţii privitoare la beneficiile sănătoase ale dietei mediteraneene, există destul e puţine date legate de obiceiurile alimentare şi modul în care acestea afectează dezvoltarea. Acum, rezultatele unui nou studiu vin să umple acest gol. 

„Multe dinte cercetările existente s-au axat pe efectele negative privind asocierea dintre mâncare şi depresie sau boli. Acest studiu se focusează asupra efectelor pozitive”, a explicat Patricia Ford, autoarea studiului. 

În studiu, au fost analizate patternurile alimentare şi emoţiile experimentate de 9.000 de Adventişti de Ziua a 7-a. 

Rezultatele au arătat că cei care ţineau dieta grecească se simţeau mai activi, inspiraţi, determinaţi, atenţi, mândri şi entuziasmaţi, comparativ cu cei care aveau un regim alimentar apropiat de cel al americanilor de rând. Cu cât oamenii consumau o dietă mai apropiată cu cea a americanului tipic (adică mai bogată în carne roşie, dulciuri şi alimente de la fast food), cu atât ei experimentau mai multe emoţii negative. Mai mult, acest fenomen este mai accentuat la femei, chiar dacă ele tind să mănânce mai puţină mâncare nesănătoasă decât bărbaţii. 

Sursa: The Atlantic

Centrul Herghelia – 48 de ore la sanatoriul lui Dumnezeu

Alina Baisan a hotarit sa iasa din hibernare urmind timp de doua zile radicalul program de detoxifiere al centrului de sanatate si lifestyle Herghelia, pastorit de o comunitate de adventisti.

" Am invatat ca pot invinge fatalitatea si mi-am propus sa imi schimb radical stilul de viata.” „Cei aproape doua sute de kilometri pe care i-am facut cit am stat aici, consider ca i-am facut in sus si nu pe orizontala.” „Am venit cu foarte multe probleme de sanatate aici, insa le-am rezolvat in totalitate. Analizele mele sint aproape perfecte.” „Sotul meu e la rascruce de drumuri: pe unul ii fac cu ochiul cirnatii si fripturile, pe celalalt il asteapta salatele si laptele de soia. Nici el nu stie pe care sa o ia!”

Probabil declaratiile de mai sus suna mai mult a sloganuri de reclame neinspirate. Sint, de fapt, de­claratiile unor oameni care au venit bolnavi, stresati si deprimati la Herghelia si care pleaca dupa uns­pre­zece zile cu analize normale, kilograme in minus si o stare de spirit pozitiva.

Lucrurile ciudate care se petrec la acest sanatoriu aflat in apropiere de Tirgu Mures mi-au stirnit curiozitatea in momentul in care niste prieteni de familie s-au intors nefumatori si cu hotararea de a minca tarite si germeni de griu toata viata.

Asa ca imi iau inima in dinti si sun la centru. O voce blinda ma paseaza la alta voce blinda a carei po­sesoare este Valentina Dan, coordonatoarea programului lifestyle si care imi spune fara ezitari ca ma asteapta pentru doua zile, la Herghelia. Dupa zece ore de nesomn intr-un accelerat infect, iata-ma in gara la Tirgu Mures, intrebind in drepta si-n stinga daca nu a venit nimeni dupa o domnisoara reporter. Nu am la mine decit un numar de telefon, la care nu as indrazni sa sun la o ora atit de matinala: 6,30 dimineata. Numaidecit zaresc un tinar si ma indrept hotarita spre el. O stringere de mina puternica si un zimbet plin de bunatate imi alunga orice grija.

Aburii diminetii se risipesc de peste cele citeva sate ce despart Tirgu Mures de Herghelia, iar soferul imi povesteste despre bunele obiceiuri de la sanatoriu, ca de exemplu faptul ca oamenii nu isi incuie niciodata casele si de obicei isi lasa cheile in contact la masina. Lucru care, va spun drept, suna ireal pentru cineva care toata noaptea si-a imaginat fel de fel de scenarii despre cum nasul e, de fapt, mina in mina cu tilharii care sigur s-au prins ca in rucsac am un aparat foto.

Din meniul zilei
La intrarea in sanatoriu ma intimpina hotarita Vali, care ma si captuseste cu niste talpici din plastic, pentru a opri microbii de pe incaltamintea mea. In cladirea principala, toata lumea umbla in papuci de casa. Am ajuns la fix pentru micul dejun, iar sala de mese e deja plina. Trec de placuta cu diabet si dieta hiposodata de pe bufetul suedez si ajung in dreptul a ceea ce pare a fi meniul obisnuit. Trebuie sa va spun ca micul dejun la Herghelia nu aduce cu nimic din ceea ce insemna pentru mine mic dejun sanatos: respectiv citeva felii de piine prajita si cafea cu lapte. Ma blochez complet in fata unei tavi cu fulgi de cereale integrale amestecate cu fructe coapte, a unui bol cu crema de vanilie si a semintelor de susan si de in. „Ajuta la digestie”, ma lamureste doamna Vali, care imi umple cu incredere farfuria cu amestecul de mai sus. O ceasca cu lapte de migdale si un mar cu coaja zbircita completeaza oferta de dimineata. Cani cu ceaiuri din plante, pre­pa­rate individual in functie de afectiunile fiecarui pacient, isi asteapta musteriii la iesirea din sala de mese.

Dupa micul dejun, Vali ma pune la curent cu programul zilei: „La ora opt are loc devotionalul. Cred ca ai aflat deja ca noi sintem adventisti de ziua a saptea si ne ince­pem ziua cu Dumnezeu”. OK, mor de curiozitate sa aflu cum sta treaba cu devotionalul, asa ca amin somnul care imi da tircoale pentru mai incolo. Sala de conferinte se umple de pacienti, majoritatea tre­cuti de virsta pensionarii. Aflu ca am nimerit in mijlocul unei serii mai in virsta, pentru ca pensionarii si clientii fideli au beneficiat de o reducere a costului sederii. Un sejur la Herghelia dureaza unsprezece zile si pachetul de servicii, care include cazarea, masa, analizele si tratamentele zilnice, costa 1.700 de lei.

Dr. Valeriu Gheorghita incepe predica de dimineata printr-o cintare colectiva. Nu pot sa nu remarc vocea superba a batrinei de linga mine si mai ca nu-mi vine a crede cum dintr-un trup girbovit, imbracat in trening, pot iesi sunete atit de suave. Urmeaza predica propriu-zisa, in care capelanul tine pacientilor un discurs mestesugit, presarat cu pilde din viata personala, cu gesturi largi ale bratelor si pauze in vorbire. Ramin si la conferinta medicala despre depresie, sustinuta de dr. Sorin Morosan. Va intrebati probabil, ca si mine, cit e spalare pe creier si cit argument stiintific in expunerile unui centru in care personalul este in intregime ales din rindurile comunitatii adventiste. O sa va dezamagesc, dar prezenta spiritualitatii e atit de subtil ascunsa in spatele argumentelor medicale stiintifice, incit aproape ca nu intra in conflict cu ideile mele incerte vizavi de Dumnezeu & co. Sa va mai spun ca din 51 de pacienti, cit are seria aceasta, 36 sint ortodocsi si numai opt adventisti.
 
Povestea locului
Ideea unui astfel de sanatoriu a aparut odata cu orele de practica pe care tinarul student la medicina Nicolae Dan le-a petrecut in sistemul de sanatate romanesc. Prima intrebare care i-a venit in minte a fost: „Oare doar atit putem sa le oferim bolnavilor din România?”. Imediat dupa revo­lutie, acesta ia legatura cu sora sa, stabilita in Statele Unite, si aranjeaza o vizita la centrele de sanatate de peste Ocean. La scurt timp, in jurul proiectului se string trei cupluri tinere, care merg timp de un an in Statele Unite pentru a acumula experienta in domeniu. Valentina isi aminteste de inceputurile nebuloase ale proiectului. „In anii ’90-‘91 nu prea exista initiativa privata, nu se vorbea despre institutii medicale priva­te. Nu stiau unde sa ne incadreze: sa ne considere regim hotelier, regim spitalicesc? Insa, clar, pentru acreditare aveai nevoie de specialisti.”
Asa ca sotii Dan si-au continuat studiile cu un program de masterat in sanatate publica. „Partea buna e ca la ei exista deschidere pentru Romania. Comunismul din sud-estul Europei era in centrul atentiei atunci. |n cele din urma, Bill Dull, presedintele unui centru similar cu al nostru, de linga New York, a prins curaj si a venit la noi. Cumnata mea a facut prima donatie consistenta, care ne-a asigurat deplasarea si training-ul din State.”
Centrul de sanatate Herghelia abordeaza o vi­ziune holistica vizavi de problemele medicale, care trateaza omul ca intreg, atit fizic, cit si psihic. „Vin­de­carea nu e doar un proces biologic”, imi explica Valentina Dan. „Ca sa fii eficient, trebuie sa abordezi omul ca intreg, pentru ca multe dintre afectiuni isi au originea in starea mintii. Omul inseamna si fizic, si emotii, si intelect. Conceptul de new start, care sta la baza programului nostru, e de fapt un acronim care incapsuleaza in el cele opt legi ale sanatatii: nutritie, exercitiu fizic, consum de apa intern si aplicatii exter­ne, lumina soarelui, echilibru, aer proaspat, odihna de ca­litate si, nu in ultimul rind, increderea in Dumnezeu. Fie­care din aceste legi a mai fost abordata, chiar si la noi, iar românii isi vad, in general, de sanatate, insa ni­meni nu a pus pina acum pachetul acesta impreuna.”
Diete minune
Nu apuc sa inghit cele patru pahare de apa obligatorii pentru prima jumatate de zi, ca se si anunta masa de prinz. Am uitat sa va spun ca toate activitatile colective de la Herghelia se anunta prin clopotel. Asa ca ma infiintez cu stomacul ghem la masa de prinz: doua fe­luri de salate, cartofi copti la cuptor, sos de usturoi. Su­na delicios si sanatos, nu? Daca sinteti curiosi ce mai exista in meniu la Herghelia, pot lauda fara re­zerve dovleceii pane, piinea cu usturoi si brinza tofu,  si chiar laptele de soia cu cacao de roscove. Daca pe timpul iernii legumele si fructele provin de pe piata, in anotimpul cald o mare parte din hrana este asigurata de productia proprie a serelor centrului de sanatate. Meniul din sanatoriu este unul complet vegetarian. Remediile tuturor bolilor care se trateaza aici se afla, considera specialistii centrului, intr-o alimentatie bazata exclusiv pe fructe si legume, din care lipsesc cu desavirsire grasimile animale, alcoolul, cafeaua si, bineinteles, tutunul. La Herghelia, pacientii nu au voie sa fumeze in interiorul si in apropierea centrului, iar cei care vor sa se lase de fumat primesc consilierea necesara. In momentul in care am fost eu acolo, nimeni, pe o raza de citeva hectare, nu fuma. Un lucru aproape infricosator, daca stam sa ne gindim!
Masa de prinz este urmata nu de binecuvintata siesta, ci de o plimbare vioaie in imprejurimi, fie pina la pajistea cu flori rare, fie prin padure pina la lac. Pacientii sint impartiti in mai multe grupe, in functie de conditia lor fizica, si pornesc impreuna pe traseu, insotiti de o parte din personalul sanatoriului. |n cele doua zile am vazut zeci de caprioare in imprejurimi, pentru ca sanatoriul se afla in marginea padurii. Spre rusinea mea, desi m-am infipt la grupa cea mai vioaie, am ramas mult in urma pacientilor. Cu aceeasi ocazie a plimbarii, aflu ca exista pacienti care nu numai ca tin in continuare cu dintii de regimul sanatoriului, dar unii chiar se supun la cazne culinare si mai si. Cum este domnul David, din Ludus, fost agent silvic, acum pensionar in virsta de 65 de ani, care de cind a aflat ca e cardiac a inceput o dieta pe baza de sucuri, salate si ceaiuri, care l-a ajutat practic sa sara peste o operatie bypass si sa ramina cu 84 de kilograme, din cele 112 pe care le avea. Asta pentru ca din cind in cind mai urmeaza si dieta Oshawa, care suna cam asa: hrisca, griu, mei, orez, toate fierte cu sare; se consuma dimineata, la prinz si seara. |­n momentul acesta simt acut nevoia sa ascult si povesti mai frumoase, care sa implice consum de KFC si Cola. Asa ca dau peste un cuplu de oameni mai tineri care sint pentru prima data la Herghelia si care sint dispusi sa renunte, in principiu, la… cafea.
Inchei, astfel, devreme prima zi la Herghelia si nici nu prind ora noua seara, ora oficiala de stingere in sanatoriu, ca pe la opt si jumatate sint deja cufundata intr-un somn adinc. Un alt principiu sanatos de care oamenii au uitat complet.
Ziua a doua incepe devreme, pe la sase si jumatate, cu inviorarea de dimineata, care are loc pe platoul cu verdeata din fata sanatoriului. Ma infig si eu in cercul de pacienti, insa entuziasmul imi scade repede pe la al doilea set de exercitii, cind vecina din stinga, o doamna trecuta de saizeci de ani, se uita compatimitor la mine si imi spune: „O domnisoara tinara ca tine ar trebui sa atinga cu degetele de la miini bombeul pantofului”. Am bifat in gind un abonament la aerobic! Pina la ora noua, cind ii sun pe cei de acasa, mi se pare deja ca am facut o mie de lucruri. Sorin Capra, asistentul-sef al centrului, imi face rondul salilor de terapie. Fiecare pacient are propriul program de tratamente, in functie de afectiunile sale, precum si un fizioterapeut care se ocupa de el pe durata intregii sederi. Datorita programului intens de masaje, impachetari cu parafina si argila, hidroterapie, jacuzzi, bai cu plante naturale si aerobic, pacientii nu apuca sa se plictiseasca. Pe mine ma doare deja capul de la lipsa cafelei, cit despre stomac ce sa mai vorbim. |mi mai revin putin in simtiri pe la prinz, cind inghit ca pe doftorii buchetelele de broccoli si conopida fiarta.
Pentru cei care decid sa renunte si la masa de seara, exista programul alternativ, „ceaiul de la ora sase”, in cadrul caruia pacientii discuta liber despre diverse probleme, sorbind ceai de anason si ghimbir, ambele bune la digestie
 
Veterana
De doamna Diaconu am aflat inca din primele clipe ale sosirii mele la Herghelia. „Este o doamna in aceasta serie care, atunci cind a venit la noi, nu putea nici sa mearga. Nu vorbea cu nimeni si voia sa isi ia viata. Au trecut zece ani de atunci si acum se afla aici pentru a douazeci si saptea oara”, imi povestea soferul. Am vizitat-o in camera burdusita cu pachete de paste integrale, pungi cu seminte de tot felul si produse naturiste. De fiecare data cind pleaca de aici, se incarca cu comisioane pentru cei de acasa.
Se grabeste sa manince cerealele cu lapte de soia, inainte de vizita la medic. Tocmai si-a facut o operatie periculoasa la ochi, care a scapat-o de orbire, dar si de ochelari, de care nu mai are nevoie pina la sfirsitul vietii. Ma avertizeaza de la inceput ca e foarte plingacioasa si incepe sa imi spuna, printre accese scurte de plins si duh moldovenesc, viata ei.
„Acum zece ani, Herghelia nu era cunoscuta ca azi, iar eu am nimerit aici dintr-o intimplare. Aveam foarte multe probleme de sanatate si facusem o depresie foarte urita. Plingeam pe strada, plingeam acasa, plingeam tot timpul. Nu vedeam rostul pentru care as fi trait mai departe. Am muncit 45 de ani ca avocat in Piatra Neamt, 45 de ani de uzura, de lucru cu oamenii. Am lasat in urma lucruri pe care le foloseste o tara intreaga, nestiind ca am platit pentru asta cu sanatatea. |n clipa aceea nu mai voiam nimic de la viata. si tot plingindu-ma in dreapta si in stinga, m-am intilnit intr-o zi cu o cunostinta, nu foarte apropiata, care mi-a zis: «stii, ti-ar prinde bine o saptamina la Herghelia». Ea platise avansul, nu mai voia sa mearga si, ca sa nu-l piarda, trebuia sa trimita pe cineva in locul ei. Asa am ajuns aici, fara sa stiu nimic nici de conditii, nici de program, de nimic.
Mi s-a explicat de la inceput ca nu pot sta singura in camera. Eu fiind singura de treizeci de ani, nu suportam pe altcineva linga mine. Pina la urma, am acceptat o camera care nu era destinata pacientilor, in care statuse un angajat, si in care aveam un pat, un birou imens si un cuier cu oglinda. Pe atunci fumam foarte mult, plingeam si nu voiam sa vorbesc cu nimeni. Ma duceam de trei ori pe zi sa maninc, iar in rest stateam pe o banca si fumam. Nu tu lectura medicala, nu tu tratamente, nimic! Au incercat cei de aici cu consiliere spirituala. «Nu ma intereseaza», le-am spus. Am facut analizele, toate erau catastrofale, aveam treizeci de kilograme in plus, aveam diabet, aveam de toate. Ei imi spuneau ca trebuie sa ma las de fumat, ca de asta gifii, ca de asta nu pot merge, ca trebuie sa slabesc, ca trebuie, ca trebuie! Ca sa aduc tigarile, sa le ingropam, ca imi arata unde le ingroapa ca sa imi aduc aminte mai tirziu. Practic, au incercat imposibilul! Eu asteptam sa termine cu batutul la cap, ca sa ma duc sa fumez. Mi s-au deschis ochii mai pe la sfirsitul perioadei de stat aici, mai exact la o lectie, unde mi-a fost rusine sa intru, ce avea ca subiect «Respectul pentru viata ta». Ei, asta mi-a ramas in minte. Au mai trecut vreo trei zile si am plecat.
Pina acasa m-am gindit numai la asta. La o saptamina dupa ce am ajuns acasa, m-am hotarit sa schimb totul! |n clipa aceea, n-am mai pus mina pe tigari, am golit frigiderul si m-am dus in piata sa ma aprovizionez cu fructe si legume. Peste cinci luni, a trebuit sa revin sa vad ce trebuie sa maninc, cum trebuie sa maninc, ce trebuie sa fac cu diabetul. si asa am invatat sa inving legile firii si sa combat o teorie veche de doua mii de ani in medicina alopata: si anume, ca un organism imbatrinit nu mai poate fi reechilibrat, chiar daca iti schimbi complet stilul de viata. Am avut piciorul drept para­lizat, iar aici l-am recistigat, cu multa durere si munca. Acum pot merge fara ajutorul nimanui.
Cind am ajuns aici, nepoata mea s-a dus la maica-sa si i-a zis: «Mama, nana se prapadeste intr-o luna. Trebuie sa ne pregatim». Anul viitor se implinesc zece ani de-atunci. Mi-am lungit viata cu zece ani aici. Secretul e sa stii ce trebuie sa faci cu viata ta: ce sa maninci, cum sa maninci, la ce ore sa maninci, cind sa dormi. Eu am inceput toate transformarile dupa 65 de ani.”
Surorile care zimbesc
Un lucru care te iz­bes­te din prima la Herghelia si pe care il lauda in ge­neral mai toti pacientii este zimbetul fetelor in ha­lat alb. Intregul personal ca­re luc­rea­za la cen­tru este selectat din rindurile co­mu­nitatii ad­­ventiste. Va­len­tina ­Dan imi po­­ves­tes­te imp­resia pla­­cuta pe care i-au la­sa­t-o ei angajatii ameri­cani. „In perioada de pre­­gatire din State, am re­simtit imediat res­pectul fata de om si faptul ca ei pornesc in relatii de la prezumtia de nevinovatie: celalalt e de valoare, celalalt trebuie respectat, in comparatie cu noi, care gindim exact invers. Vin ministri la Her­ghelia, vin oameni foarte saraci, vin tigani – toti sint tratati la fel. Asta e si esenta crestinismului: sa oferi fara a astepta ceva in schimb. Pacientii sint obis­nuiti cu atentiile, pentru ca asa se face la noi: cind te duci sa iti vezi de sanatate, esti obisnuit sa fii dragut. Noi le spunem de la inceput ca nu e nevoie de nimic, ei au platit o taxa si asta este tot ce se asteapta de la ei.” In brosura pe care pacientii o primesc la inceputul sejurului, una dintre regulile scrise este chiar aceasta: „Nu asteptam si nu acceptam bacsis din partea dumneavoastra”.
Angajatii locuiesc in vilele pe care centrul le pune la dispozitie sau in casele ridicate de ei in imprejurimi. Comunitatea a cumparat cam 20 de hectare de pamint, in jurul sanatoriului, pentru a pastra distanta fata de „lumea civilizata”. Copiii angajatilor merg la scoala speciala adventista din satul vecin, iar contactul cu restul lumii se restringe la citeva vizite pe saptamina la Tirgu Mures, pentru aprovizionare si transportul pacientilor.
Un sejur la Herghelia se incheie cu traditionala cina festiva. Nu va asteptati la sampanie si tort, pentru ca tot ce o sa primiti este o apetisanta salata de fructe. Anga­jatii sanatoriului isi arata, de aceasta data, latura artistica, pregatindu-le pacientilor diverse cintari. Pacientii, la rindul lor, le povestesc celorlalti despre rezultatele pe care le-au obtinut in cele unsprezece zile.

Sa recapitulam: timp de doua zile am mincat super sanatos, am baut apa, am facut miscare mai mult decit toata iarna trecuta, am dormit bine, desi m-am trezit la sase dimineata si m-am bucurat de natura din imprejurimi. In timp ce ma pregatesc de plecare, un angajat de la sere, cazat in aceeasi cladire cu mine, imi ureaza drum bun si imi daruieste o carte: Viata lui Iisus. Nu promit ca o sa o citesc, insa plec de la Herghelia cu speranta ca amabilitatea neconditionata a oamenilor de aici a topit macar o parte din prejudecatile pe care le aveam despre ei.

Foto:Alina Baisan

Tehnologia se poate întoarce împotriva noastră

WiFi-ul îţi poate deteriora ADN-ul

Tehnologia se poate întoarce împotriva noastră. (Shutterstock.com)

• 
• 
• 
• 
• 
• 
  

Suntem înconjuraţi de câmpuri electromagnetice pe tot parcursul zilei, zi de zi, iar odată cu progresul şi răspândirea tehnologiei, câmpurile devin din ce în ce mai puternice.
Efectele pe care acestea le au asupra sănătăţii au creat îngrijorări din ce în ce mai mari, deoarece s-a arătat că ele nu afectează numai indivizii, ci sunt dăunătoare şi ADN-ului pe care îl transmitem apoi copiilor.
Routerele Wi-Fi, telefoanele mobile, telefoanele fixe, monitoarele, păturile electrice, ceasurile cu alarmă, toate aceste echipamente sunt dăunătoare, ne spune Larry Gust, un inginer electrician şi consultant în probleme privind protecţia mediului. El a discutat pericolele la care se expun oamenii şi cum se pot proteja singuri în cadrului unei prezentări recente a Electromagnetic Health.
În continuare urmează o descriere a efectelor asupra stării de sănătate, nivelele maxime de expunere recomandate, nivelele la care sunt de obicei oamenii expuşi, precum şi o serie sfaturi care ne vor ajuta să ne protejăm singuri.
O privire de ansamblu a efectelor asupra stării de sănătate:
Doctorul Martin Blank, cercetător al radiaţiilor electromagnetice la Universitatea Columbia, a arătat într-o înregistrare postată pe youtube în 2012 că deteriorările produse ADN-ului derglează producţia de proteine şi creşterea normală a celulelor.
Acesta a citat studii care au arătat că pagubele produse ADN-ului produc cancer. Explicând impactul acestui câmp emanat zilnic de un singur aparat, acesta a menţionat şi faptul că păturile electrice pot creşte exponenţial şansele unei femei de a pierde sarcina.
Efectele câmpurilor electromagnetice asupra sănătăţii:
- Agravarea alergiilor
- Somn tulburat
- Transpiraţie nocturnă
- Palpitaţii ale inimii
- Dureri ale muşchilor şi terminaţiilor nervoase
- Te trezeşti obosit
- Iritabilitate pe timpul zilei
- Copiii pot uda patul
Efectele frecvenţelor radio asupra sănătăţii:
- Dureri de cap
- Iritabilitate
- Probleme de memorie
- Scăderea capacităţii de concentrare
Expunerea la câmpurile electrice şi magnetice
Recomandările privind expunerea maximă la câmpurile electrice variază între 3 volţi pe 30 de cm la nivelul maxim, şi 1,5 volţi sau mai puţin pe aceeaşi suprafaţă, nivelul minim. Un dormitor obişnuit include între 3 şi 9 volţi pe 30 de cm.
Organizaţia Mondială a Sănătăţii a raportat că nivelul maxim al unui câmp magnetic într-o casă trebuie să fie între 3 şi 4 milliGauss.
În oraşul Marin, California, o fetiţă de 4 ani avea un câmp de 80 milliGauss în jurul patului său şi la locul de joacă pe care îl frecventa, aminteşte Gust. Era letargică, nu avea apetit şi avea sângerări ale rectului. Imediat ce câmpul ei a fost curăţat simptomele au dispărut.
Recomandările maxime privind nivelul de expunere la frecvenţele radio, de la diferite centre de cercetare, raportate în MicroWatts pe 900 de cm2 :
Comisia Federală pentru Comunicaţii a Statelor Unite în anul 1997 - 3.100.000
Organizaţia Mondială a Sănătăţii în anul 1998 - 2.800.000
Toronto, Italia în anul 2000 - 3100
Raportul BioInitiativa în anul 2012 - 31
Building Biology în anul 2008 - mai puţin de 3
The BioInitiative Report a fost produs de un grup activ de doctori cu contribuţia Dr. David Carpenter, directorul Institutului pentru Sănătate şi Mediu al Universităţii din Albany, NY.
The Building Biology Report a fost eliberat de Institutul Internaţional Building-Biology & Ecology, o instituţie non-profit pentru cercetare şi consultanţă.
Nivelele obişnuite de expunere la frecvenţele radio în MicroWatts pe 900 de cm2:
La casele din suburbii, frecvenţele radio provenite de la sursele exterioare - între 3 şi 1.500
La casele din zonele urbane, frecvenţele radio provenite de la sursele exterioare - de la 150 la peste 6.000
La o distanţă de 60 de cm de laptop - aproximativ 1.000
La 120 de cm distanţă de un router wireless - între 600 şi 4.600
La 90 de cm distanţă de sursa unui telefon fără fir - între 3.000 şi 22.500
La 120 de cm distanţă de telecomanda unui sistem - 1.800

Articolul în engleză: Wi-Fi Could Harm Your DNA

Sabatul sau ziua intai a sapatamanii ? Adevarul va va face liberi !

 ADEVARUL VA VA FACE LIBERI !
„Le‑-am dat şi Sabatele Mele, să fie un semn între Mine şi ei, pentru ca să ştie că Eu sunt Domnul, care-i sfinţesc.” (Ezechiel 20:12) = 888

Mai umbla Dumnezeu in mijlocul nostru? daca nu, atunci avem raspunsul ce sa facem ca sa umble iar printre noi si sa ne vorbeasca .

  Ziua a şaptea a fost instituită şi sfinţită de Dumnezeu în amintirea creaţiunii, pentru onoarea Sa, şi ca sărbătoare pentru toţi copiii Lui din toate timpurile şi din toate locurile, indiferent de neam. (Genesa 2:1–3). Acesta va fi între Mine şi copiii lui Israel un semn veşnic; căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul, iar în ziua a şaptea S-a odihnit…” (Exodul 31:12–17).

Domnul i-a învăţat pe ucenicii Săi: „Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat”.


Nu stiu daca este bine sa vorbesc despre asta, dar m-am rugat la Dumnezeu sa-mi dea un semn care sa fie un semn conventional intre mine si EL si sa recunosc ca vine de la El, nu din alta parte. In rugaciune am spus: asa cum au penticostalii bentita ca semn intre tine si ei, da-mi si mie un semn pe care sa-l port cu sfintenie. Sincera sa fiu, in mintea mea ingusta si lumeasca, ma gandeam la un obiect de podoaba, la o curea, bratara, un inel, ceva de genul culorilor curcubeului, etc, la lucruri lumesti,la fel ca al penticostalilor, in nici un caz la raspunsul care a venit si care m-a luat prin surprindere si mi-a dat mari framantari, pentru ca sunt ortodoxa. Se pare ca semnul cu bentita este lumesc, pentru ca nici ei nu respecta Sabatul, nu este intre ei si Dumnezeu cum am crezut eu.  
Am obiceiul dimineata si seara sa deschid intamplator Biblia ca sa citesc Cuvantul Domnului pentru mine si am deschis la Sfintirea SABATULUI si la Ezechiel 20:12 „Le‑-am dat şi Sabatele Mele, să fie un semn între Mine şi ei, pentru ca să ştie că Eu sunt Domnul, care-i sfinţesc.” (Ezechiel 20:12). Repet, nu stiu daca este bine ca fac public acest lucru, dar totusi tot Cuvantul Domnului spune ca daca sti ceva ce este spre bine tuturor, trebuie sa-l transmiti mai departe, nu este bine sa pastrezi doar pentru tine ( asa ca, vai de cel ce va strica pe unii din acestia mici ai mei , dar oricine le va pazi ( poruncile) si va invata pe altii sa le pazeasca, va fi chemat mare in Imparatia cerurilor." Pentru ca nimic nu este intamplator  si trebuie sa fim atenti la coincidente, imi amintesc ca primul meu serviu, pe vremea lui Ceausescu cand erai repartizat dupa terminarea facultatii sa faci trei ani de stagiatura, am fost repartizata intr-o comuna din jud. Arad unde toti erau "sambatari" cum le spuneam noi, dar am colaborat excelent cu ei, era o comuna prospera, cu adevarat binecuvantata, dar pe atunci nu stiam ce stiu acum si nici nu am fost acostata pe strada de vreunul ca sa ma convinga in legatura cu religia lor, doar spuneau smerit: "noi nu lucram sambata", lucru respectat si pe acea vreme a odioasei dictaturi. Cu adevarat, Dumnezeu se dezvaluie in natura si prin proorocii sai. Astazi, dupa primul meu SABAT mi-ai inflorit o floare pe care nu am mai vazut-o inflorita de ani de zile, fara sa-i pun stimulente, ingrasaminte si fara sa-i schimb pamantul. Cea mai neglijata floricica a inflorit, ca semn ca Dumnezeu a binecuvantat primul meu SABAT. Multumesc, multumesc, multumesc. ! Aici salasluieste Dumnezeu,in natura si in fiintele vii, nu in icoane. La icoane am renuntat cred ca de o luna. Aceasta floare este un semn ca Dumnezeu cunoaste gandul omului si ca prin Sabatele sale a binecuvantat creatia. Poate asa se explica numarul mare de urmasi schiopi, sontorogi, plini de cancer si diabet de la varste fragede, lipsind binecuvantarea creatiei, binecuvantarea lui Dumnezeu de pe fii oamenilor, pentru ca nu-i respecta poruncile. Expresia: le-am dat si SABATELE MELE este ceva ce inca nu intelegem, este ceva mai presus de ce poate cuprinde mintea noastra, este un DAR pe care nu-l stim aprecia, pentru ca nu-l intelegem deplin.

Oamenii au dreptul la adevar. Pentru ca nu sunt educati in acest sens, nu citesc Biblia, merg doar la biserica si se rezuma la ce spune preotul.Biblia este pentru sectanti, pana acolo s-a ajuns cu ura propovaduita de reprezentantii bisericii. Pana nu o citesti singur, fara a fi impins de la spate de cineva, pana nu simti atractie pentru ea, o ai ca obiect de decor in casa, fara a fi un cuvant viu si lucrator. Poate de aceea merge lumii in general rau, indiferent de origine, continent si crezuri. Nici eu habar nu am avut de ce continea Biblia pana in 2010 cand m-am hotarat sa o citesc. O consideram un obiect de cult care trebuie prin traditie sa existe in casa. Am primit-o cadou de ziua mea de la mama in 1997, pentru ca asa este traditia sa existe, dar marturisesc ca nici mama nu a citit-o in intregime, sau chiar deloc. Stiu ca citeste tot felul de carti de rugaciune, Psaltirea, Ceaslovul. O mai deschideam din cand in cand si eu la Noul Testament, dar o abandonam repede zicand ca este istoria poporului evreu. Totusi crestinii se ghideaza dupa ea, este cartea de capatai a noastra, Evangheliile, Psalmii si totusi atunci de ce s-a falsificat cuvantul Domnului? Pana nu o intelegi, consider ca nu cunosti pe deplin Cuvantul lui Dumnezeu, care este lucrator si schimba vieti.Cu adevarat este o Carte Sfanta. Sunt ortodoxa si asa raman, dar m-am hotarat sa tin sambata zi de repaus, ca semn pus de Dumnezeu intre mine si El, nu duminica ca majoritatea lumii. Putin imi pasa ce spun ceilalti, pentru ca imi pasa mai mult de sufletul meu pentru care raspund. Cand ma va lua la intrebari dupa ce mor, ce sa raspund, m-am luat dupa turma si biserica ?, mai ales ca l-am intrebat ce sa fac, care este semnul intre mine si EL ca m-a mantuit ! si mi-a si raspuns.

Sufletele doritoare de mântuire prin trăirea şi cunoaşterea adevărului dumnezeiesc, întreabă: Care este ziua a şaptea pe care bunul Dumnezeu a binecuvântat-o ca zi de sărbătoare şi repaus săptămânal?

Răspunsul la această importantă întrebare îl găsim scris limpede, precis şi clar în Biblie, Cuvântul lui Dumnezeu, care spune că ziua a şaptea a săptămânii aleasă, binecuvântată şi sfinţită de Dumnezeu ca zi de sărbătoare şi odihnă săptămânală pentru întreaga omenire este sâmbăta. Intr-adevăr, în textul original ebraic (limba în care Dumnezeu a scris cu degetul Său Legea morală a celor zece porunci), ziua a şaptea a săptămânii este numită „Sabat” care înseamnă „odihnă”. Aceste trei cuvinte: Sabat, sâmbătă şi odihnă, au una şi aceeaşi semnificaţie atunci când este vorba despre ziua a şaptea a săptămânii, ca zi de sărbătoare. Aşa se face că unii traducători ai Bibliei au tradus textul original al poruncii a patra din Decalog cu: Sabat, ziua de odihnă, sâmbătă.

In Biblia română, traducerea de Iaşi (1874), precum şi în traducerea de Dr. Nitzulescu (ediţia din 1911), textul poruncii a patra sună aşa: „Adu-ţi aminte de ziua sSabatului, ca să o sfinţeşti pe ea! Şase zile vei lucra, şi-ţi vei face toate lucrurile tale. Dar ziua a şaptea e Sabatul Domnului Dumnezeului tău.” (II Moise 20:8–11).

In Biblia română, traducerea Sinodală (1914), textul poruncii a patra a fost tradus aşa: „Adu-ţi aminte de ziua Sâmbetei ca să o sfinţeşti pe ea. Şase zile lucrează şi fă toate lucrurile tale. Iar ziua a şaptea este Sâmbăta Domnului Dumnezeului tău.” (Eşirea 20:8–11).

In traducerea Bibliei de către preoţii profesori Vasile Radu şi Gala Galaction, ediţia română (1938), traducere după textele originale ebraice şi greceşti, ziua a şaptea din porunca a patra a fost tradusă de asemenea cu sâmbătă. în această Biblie, toate textele, atât din Vechiul cât şi din Noul Testament care vorbesc despre ziua a şaptea, au fost traduse cu sâmbătă. Acesta este adevărul dumnezeiesc de care nimeni nu are vreun motiv să se îndoiască. Ziua a şaptea a săptămânii, binecuvântată şi sfinţită de Dumnezeu ca zi de sărbătoare şi repaus săptămânal, aşa cum Dumnezeu a ordonat în porunca Sa cea sfântă, este sâmbăta. A gândi, a crede şi a spune altfel, înseamnă a denatura adevărul dumnezeiesc. Adevărul lui Dumnezeu trebuie primit, crezut şi pus în practică aşa cum este el, dacă dorim să fim cu adevărat copii ascultători ai lui Dumnezeu şi să fim plăcuţi Lui.

Nu ştim de ce Dumnezeu n-a pus nume la celelalte şase zile de lucru ale săptămânii! în Sfânta Scriptură sunt amintite doar cu: „ziua întâi, a doua, a treia, a patra, a cincea”, iar „ziua a şasea a săptămânii” se mai numeşte şi „ziua de pregătire” (în vederea serbării zilei de odihnă). Sărbătoarea săptămânală, ziua a şaptea, se numeşte sâmbăta, sau ziua Sabatului!” (Genesa 1:5, 8, 13, 19, 23, 31; Exodul 16:23; Luca 23:54–56).

Zilele calendarului săptămânal ar trebui aranjate în această ordine biblică:

Zilele lucratoare de la creatiune						Ziua de odihna
1	2	3	4	5	6	7
Duminica	Luni	Marti	Miercuri	Joi	Vineri	Sambata

Denumirea zilelor săptămânii (în afară de ziua a şaptea — sâmbăta), s-a făcut de către neamurile păgâne. Denumirea lor corespunde cu numele planetelor şi zeilor la care s-au închinat şi au slujit popoarele care n-au cunoscut pe viul şi adevăratul Dumnezeu (vezi explicaţia la pag. 47). De aceea, este bine să cercetăm perseverent adevărul lui Dumnezeu din Sfintele Scripturi şi să-l trăim, devenind în felul acesta copii supuşi şi ascultători ai lui Dumnezeu.

Dumnezeu spune în porunca Sa: “Adu-ţi aminte de ziua de odihnă, ca s-o sfinţeşti.” Aceste cuvinte de la începutul poruncii ne duc cu gândul la ziua a şaptea pe care Dumnezeu a binecuvântat-o şi a sfinţit‑-o la început, o dată cu facerea lumii. (Genesa 2:2–3). In tot cursul săptămânii de lucru trebuie să avem în vedere apropierea zilei a şaptea (sâmbăta), pentru ca atunci când ea soseşte, să fim pregătiţi pentru a o sfinţi cu adevărat.

Dumnezeu a prevăzut munca cinstită pentru câştigarea hranei zilnice. Munca este o binecuvântare pentru noi. Leneşii sunt un blestem pentru familia şi societatea din care fac parte. Orice om trebuie să aibă o ocupaţie potrivită şi demnă pentru el. „Să lucrezi şase zile, şi să-ţi faci lucrul tău. Dar ziua a şaptea este ziua de odihnă închinată Domnului, Dumnezeului tău; să nu faci nici o lucrare în ea, nici tu, nici fiul tău, nici fiica ta, nici robul tău, nici roaba ta, nici vita ta, nici străinul care este în casa ta.”

Dumnezeu Şi-a rezervat ziua a şaptea pentru Sine şi a lăsat‑o pentru noi ca zi sfântă de sărbătoare, ca repaus săptămânal, pentru binele şi fericirea noastră. Toţi membrii familiei ar trebui să se odihnească în ziua a şaptea — sâmbăta — potrivit poruncii dumnezeieşti: tatăl, mama, fiul, fiica, servitorul sau servitoarea, vitele şi orice străin care lucrează în vreun fel oarecare în casa noastră sau înăuntrul porţilor noastre. „Timp de şase zile să-ţi faci lucrarea. Dar în ziua a şaptea să te odihneşti, pentru ca boul şi măgarul tău să aibă o zi de odihnă, pentru ca fiul roabei tale şi străinul să aibă răgaz şi să răsufle.” (Exodul 23:12).

Ziua a şaptea trebuie respectată ca zi de sărbătoare şi repaus săptămânal în orice timp al anului şi în orice conjunctură: „Şase zile să lucrezi, iar ziua a şaptea să te odihneşti; să te odihneşti chiar şi în vremea aratului şi seceratului.” (Exodul 34:21).

La sfârşitul poruncii Sale, Dumnezeu ne arată şi motivul binecuvântării şi sfinţirii acestei zile, când ne spune: „Căci în şase zile a făcut Domnul cerurile, pământul, marea şi tot ce este în ele, iar în ziua a şaptea S-a odihnit: de aceea a binecuvântat Domnul ziua de odihnă şi a sfinţit‑-o.” (Exodul 20:8–11).

Toţi cei ce cred în Dumnezeu, Creatorul cerurilor şi al pământului, ţin ca zi de sărbătoare şi de repaus săptămânal, în onoarea Creatorului, ziua a şaptea pe care El a binecuvântat-o şi a sfinţit-o la crearea lumii. Copiii lui Dumnezeu ascultă cu plăcere şi împlinesc cu bucurie, din iubire, porunca Tatălui iubitor. Ei lucrează în timpul celor şase zile ale săptămânii făcându-şi toate lucrările lor, iar în ziua a şaptea se odihnesc, binecuvântând şi sfinţind ziua binecuvântată şi sfinţită de Dumnezeu.

Si nu uita ca cele 10 porunci scrise de Dumnezeu cu degetul Sau pe table de piatra si puse in Chivotul Legamantului, acest Chivot al Legamanului a fost vazut si in Apocalipsa cand s-au deschis cerurile. Iisus a spus ca nu a venit sa faca voia Sa, ci voia Tatalui. Deci care era voia Tatalui, pentru zilele de pe urma? Ne spune chiar Dumnezeu in Ieremia 31:34 si Evrei cap. 8 " vers. 10. Dar iata legamantul pe care-l voi face cu casa lui Israel, dupa acele zile, zice Domnul: voi pune legile Mele in mintea lor si le voi scrie in inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor, si ei vor fi poporul Meu". Deci Dumnezeu spune clar ca doar VA PUNE Legile Sale in inimile noastre si nu ca va aduce alte legi. Nici Iisus nu a adus alte legi decat privitoare tot la dragostea de Dumnezeu. Tot Iisus a mai spus in Matei cap 5:" 17. Sa nu credeti ca am venit sa stric Legea sau Prorocii; am venit nu sa stric, ci sa implinesc.

18. Caci adevarat va spun, cata vreme nu va trece cerul si pamantul, nu va trece o iota sau o frantura de slova din Lege, inainte ca sa se fi intamplat toate lucrurile.
19. Asa ca, oricine va strica una din cele mai mici din aceste porunci si va invata pe oameni asa, va fi chemat cel mai mic in Imparatia cerurilor; dar oricine le va pazi si va invata pe altii sa le pazeasca, va fi chemat mare in Imparatia cerurilor." Deci Iisus a implinit tot ce s-a proorocit despre El. Cat despre legi, ele se respecta si nu se implinesc ca si proorocirile.
Iisus mai spunea in Ioan 10:35 "... si Scriptura nu poate fi desfiintata".
Deci sa nu spuna nici un preot ca are puterea sa schimbe sau sa adauge legi, caci nu are aceasta autoritate. Iacov stia ca Duhul Sfant nu este transmisibil de la un preot la altul, asa cum spun preotii de azi. Altfel preotii de atunci ar fi vindecat si ei pe cei bolnavi precum apostolii si nu ar mai fi spus Iacov in 5:14 "Este vreunul printre voi bolnav? Sa cheme pe prezbiterii bisericii; si sa se roage pentru el, dupa ce-l vor unge cu untdelemn in Numele Domnului." Deci daca presbiterii aveau Duhul Sfant, era deajuns unul singur sa ii multumeasca Tatalui si apoi sa atinga bolnavul si se vindeca. Dar iata ca puterea si Duhul Shant ce a dat Iisus lui Petru si celorlalti apostoli, nu era transmisibil de la un preot la altul, asa cum vrea sa para biserica catolica si ortodoxa. Duhul sfant se manifesta in multe moduri, dar dupa cum spune Pavel, daca unul tine o zi, pentru Domnul o tine, daca altul n-o tine, pentru Domnul n-o tine. Sa nu judecam, dar populatia are dreptul sa fie informata si sa afle adevarul si sa aleaga ce crede de cuvinta.  

 Poate cineva se teme că va ajunge în lipsă şi în sărăcie nelucrând în ziua a şaptea. Dar nu trebuie să ne temem, ci să avem încredere în purtarea de grijă a lui Dumnezeu faţă de păstrătorii Sabatului Său. Dumnezeu, care a ordonat ţinerea Sabatului ca repaus săptămânal, se îngrijeşte de copiii Săi ca să le dea şi cele necesare vieţii.
 
Incă înainte ca Legea să fie dată pe muntele Sinai, Dumnezeu a cerut poporului Său să ţină ziua a şaptea ca zi de repaus. La două luni şi jumătate după ieşirea din Egipt, poporul Israel a ajuns în pustia Sin (între Elim şi Sinai). Aici, Dumnezeu a pus poporul la încercare, trimiţându-le mană din cer ca hrană. Mana era albă şi avea un gust de turtă cu miere. (Exodul 16:31). Mana cădea din cer în fiecare dimineaţă şi trebuia strânsă înainte de a veni căldura soarelui, căci la soare se topea (v.21).

Timp de patruzeci de ani, Dumnezeu a hrănit pe Israel în drumul călătoriei lui din Egipt spre Canaan. Dar, minune! Timp de cinci zile pe săptămână, Dumnezeu dădea mana necesară poporului numai pentru o singură zi. Intrucât până a doua zi se altera şi făcea viermi, mana aceasta trebuia consumată în aceeaşi zi. Insă în ziua a şasea a săptămânii, Dumnezeu le trimitea din cer o cantitate dublă de mană, ca să le ajungă pentru două zile, adică şi pentru sâmbătă; iar în ziua a şaptea nu cădea mană. Iar mana care cădea vinerea nu se strica până a doua zi! Dumnezeu a repetat minunea cu mana în pustie timp de patruzeci de ani, zi de zi, săptămână de săptămână si nimeni dintre ei nu esra bolnav. Ce bun e Dumnezeu! Biblia ne invata ca Dumnezeu nu se schimba, este acelasi ieri, azi si intotdeauna. ( ca invatatura din aceasta experienta mai putem desprinde  ideea ca ar trebui sa gatim zilnic, putin si cat consumam int-o zi, iar in ziua a sasea, adica vineri sa gatim si pentru sambata, pentru a fi sanatosi. Ca sa ai timp in ziua de azi sa gatesti zilnic inseamna sa gatesti ceva usor, care nu iti ia mult timp.Cand s-au razvratit in pustiu impotriva lor, ca doreau carne, le-a dat ce-si dorea inima, adica a plouat cu prepelite peste ei, au mancat cat au poftit, dar imediat ce au terminat de mancat a plouat si cu moarte printre ei, atunci a nimicit cativa dintre fii poporului sfant).
El, care a ordonat serbarea zilei Sale sfinte, Se îngrijeşte să dea şi hrana necesară copiilor Săi care ascultă de Legea şi poruncile Sale. (Exodul 16:1–35).

Dumnezeu a promis că va da mari binecuvântări celor ascultători de Legea şi poruncile Sale sfinte. Dumnezeu a zis: „Să păziţi Sabatele Mele şi să cinstiţi locaşul Meu cel sfânt. Eu sunt Domnul. Dacă veţi urma legile Mele şi le veţi împlini, vă voi trimite ploi la vreme, pământul îşi va da roadele, şi pomii de pe câmp îşi vor da rodurile. Abia veţi treiera grâul şi veţi începe culesul viei, şi culesul viei va ţinea până la semănătură; veţi avea pâine din belşug, veţi mânca şi vă veţi sătura, şi veţi locui fără frică în ţara voastră. Voi da pace în ţară şi nimeni nu vă va tulbura somnul; voi face să piară din ţară fiarele sălbatice, şi sabia nu va trece prin ţara voastră… Veţi mânca din roadele cele vechi, şi veţi scoate afară pe cele vechi, ca să faceţi loc celor noi. îmi voi aşeza locaşul Meu în mijlocul vostru, şi sufletul Meu nu vă va urî. Voi umbla în mijlocul vostru; Eu voi fi Dumnezeul vostru, şi voi veţi fi poporul Meu.” (Leviticul 26:2–13).

„Dar dacă nu veţi asculta, voi lăsa cetăţile voastre pustii, vă voi pustii locaşurile sfinte… Voi pustii ţara, aşa că vrăjmaşii voştri care vor locui vor rămâne încremeniţi văzând-o. Vă voi împrăştia printre neamuri şi voi scoate sabia după voi… Atunci ţara se va bucura de Sabatele ei, tot timpul cât va fi pustiită şi cât veţi fi în ţara vrăjmaşilor voştri; atunci ţara se va odihni şi se va bucura de Sabatele ei. Tot timpul cât va fi pustiită va avea odihna pe care n-o avusese în anii voştri de Sabat, când o locuiaţi…” (Leviticul 26:14–35).( de aceea are Romania atatia exilati, cateva milioane si majoritatea se intorc in sicrie sau au viata scurta membrii familie lor! pentru ca Dumnezeu a scos sabia dupa ei?
Dumnezeu are grijă să ducă la îndeplinire hotărârile Sale vestite mai dinainte prin slujitorii Săi profeţi.
Ziua a şaptea n-a fost dată poporului Israel de către Moise şi n-a fost serbată de acest popor ca sărbătoare naţională evreiască în amintirea ieşirii lor din Egipt, cum susţin unii, ci ziua a şaptea a fost instituită şi sfinţită de Dumnezeu în amintirea creaţiunii, pentru onoarea Sa, şi ca sărbătoare pentru toţi copiii Lui din toate timpurile şi din toate locurile, indiferent de neam. (Genesa 2:1–3).

Descoperirile şi promisiunile pe care Dumnezeu le-a făcut odată acestui popor ales al Lui, aparţin tuturor oamenilor. Adevărul acesta l-au recunoscut toţi profeţii şi conducătorii poporului Israel de altădată, care, în binecuvântările lor, mulţumind bunului Dumnezeu, ziceau între altele: „Te-ai pogorât pe muntele Sinai, le-ai vorbit din înălţimea cerurilor, şi le-ai dat porunci drepte, legi adevărate, învăţături şi orânduiri minunate… care fac viu pe cel ce împlineşte (v. 9). (Neemia 13:9). Le-ai făcut cunoscut Sabatul Tău cel sfânt, şi le-ai dat prin robul Tău Moise porunci, învăţături şi o Lege. Le-ai dat din înălţimea cerurilor pâine, când le era foame, şi ai scos apă din stâncă, atunci când le era sete. Şi le-ai spus să intre în stăpânirea ţării pe care jurasei că le-o vei da…” (Neemia 9:13–15; Ioan 6:27–40).

Sfânta Scriptură ne arată că ziua a şaptea constituie Semnul sfinţirii dumnezeieşti pentru toţi cei credincioşi. Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis: „Vorbeşte copiilor lui Israel şi spune-le: ‘Să nu cumva să nu ţineţi Sabatele Mele, căci acesta va fi între Mine şi voi, şi urmaşii voştri, un semn după care se va cunoaşte că Eu sunt Domnul, care vă sfinţesc. Să ţineţi Sabatul, căci el va fi pentru voi ceva sfânt… Să lucraţi şase zile; dar ziua a şaptea este Sabatul, ziua de odihnă, închinată Domnului… Acesta va fi între Mine şi copiii lui Israel un semn veşnic; căci în şase zile a făcut Domnul cerurile şi pământul, iar în ziua a şaptea S-a odihnit…” (Exodul 31:12–17).

Tot în acelaşi fel a vorbit Dumnezeu şi profetului Ezechiel: „Le‑-am dat şi Sabatele Mele, să fie un semn între Mine şi ei, pentru ca să ştie că Eu sunt Domnul, care-i sfinţesc.” (Ezechiel 20:12). Apoi, Domnul a însărcinat pe profet să spună din partea Sa copiilor poporului Său: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru; umblaţi întocmai după rânduielile Mele, păziţi poruncile Mele, şi împliniţi-le. Sfinţiţi Sabatele Mele căci ele sunt un semn între Mine şi voi, ca să ştiţi că Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru!” (Ezechiel 20:19–20).

Serbarea Sabatului zilei a şaptea a săptămânii a despărţit în toate timpurile pe cei care au crezut şi au slujit adevăratului Dumnezeu Creator de ceilalţi oameni care n-au crezut şi n-au slujit lui Dumnezeu, ci s-au închinat şi au slujit naturii şi altor dumnezei străini, în cinstea cărora au ţinut alte zile de sărbătoare.

Dumnezeu a vorbit prin profetul mesianic Isaia, spunând că toţi cei credincioşi dintre neamuri care vor primi pe Isus Hristos ca Mântuitor (Isaia 53:1–11), care doresc şi caută să păzească ce este drept şi să facă ce este bine şi care vor păzi Sabatul zilei a şaptea în aşa fel încât să nu-l pângărească, vor fi alipiţi de poporul Domnului şi li se va da un loc în casa de rugăciune a Domnului, căci aceasta avea să devină o casă de rugăciune pentru toate popoarele. (Isaia 56:1–8).

Toţi sfinţii profeţi din timpurile Vechiului Testament au ţinut cu credincioşie şi sfinţenie ca zi de sărbătoare şi repaus săptămânal ziua a şaptea, Sabatul.
Domnul Dumnezeu vorbeşte de asemenea despre aceasta şi în Ezechiel 20:11: „Le-am dat legile Mele şi le-am făcut cunoscut poruncile Mele, pe care trebuie să le împlinească omul, ca să trăiască prin ele”. înţelegem că poruncile lui Dumnezeu (între care şi Sâmbăta) au fost onorate sau instituite pentru orice om, nu numai pentru evrei.

Cu aceste câteva scurte precizări despre adevărata zi de sărbătoare, trecem în timpul Noului Testament pentru a vedea în continuare care a fost adevărata zi de sărbătoare săptămânală a Domnului Hristos.

Care a fost adevărata zi de sărbătoare săptămânală a Domnului Hristos? A ţinut El tot ziua a şaptea, sâmbăta, conform poruncii a patra din Lege?

A desfiinţat Isus Legea celor zece porunci sau serbarea zilei a şaptea ca zi de sărbătoare săptămânală?
Adevărul despre acestea îl găsim lămurit în cuprinsul celor patru Evanghelii ale Noului Testament, scrise de cei patru evanghelişti după învierea şi înălţarea Domnului Isus la ceruri. Ele cuprind pe scurt viaţa, învăţătura şi faptele Domnului nostru.


Isus n-a desfiinţat Legea

Unora care credeau că Domnul ar fi venit să desfiinţeze ori să strice Legea sau cele învăţate de profeţi, Domnul le-a spus: „Să nu credeţi că am venit să stric Legea sau Prorocii, am venit nu să stric, ci să împlinesc. Căci adevărat vă spun, câtă vreme nu va trece cerul şi pământul, nu va trece o iotă sau vreo frântură de slovă din Lege, înainte ca să se fi împlinit toate lucrurile.” (Matei 5:17–18).

Domnul a spus că Legea va rămâne în vigoare atât timp cât va exista cerul şi pământul. El n-a desfiinţat nici o poruncă din ea, nici un cuvânt, nici o literă, nici o iotă sau o frântură de slovă, punct sau virgulă. Cu alte cuvinte, n-a desfiinţat şi n-a stricat nimic din cuprinsul şi însemnătatea ei reală, ci prin învăţătura, pilda şi fapta Sa, a desăvârşit astfel exemplul de vieţuire sfântă, ce trebuie urmat de oricine se numeşte creştin.


Legea celor zece porunci, condiţie pusă de Isus pentru cei ce doresc să moştenească viaţa veşnică

„Atunci s-a apropiat de Isus un om şi i-a zis: ‘învăţătorule, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică?’ El i-a răspuns: ‘De ce mă întrebi: Ce bine? Binele este Unul singur. Dar dacă vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile.’” La întrebarea tânărului: „Care porunci?” Domnul i-a dat răspuns amintindu-i câteva din cele zece. (Matei 19:16–19). Tânărul bogat pretindea că le-a ţinut pe toate, dar când Domnul l-a pus la probă, tânărul a plecat întristat.

Cu altă ocazie, un învăţător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus şi I-a zis: „învăţătorule, ce să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” Isus i-a zis: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti în ea?” El a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu tot cugetul tău; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” „Bine ai răspuns”, i-a zis Isus; „fă aşa şi vei avea viaţă veşnică”. (Luca 10:25–37).

Condiţiile puse de Domnul oamenilor care se interesau de moştenirea vieţii veşnice pe vremea aceea, sunt aceleaşi condiţii pe care Domnul le pune şi astăzi tuturor oamenilor.

Unii învăţători ai Legii de pe vremea Domnului au împărţit poruncile din Legea sfântă, în porunci mai mari cu o însemnătate şi valoare mai mare, şi, în porunci mai mici ca având o însemnătate şi valoare mai mică. Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-l ispitească, I-a pus următoarea întrebare: „învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?” Isus i-a răspuns: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău. Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei este: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi. în aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Prorocii.” (Matei 22:35–40).

Domnul Isus n-a făcut deosebire între sfintele porunci, considerând pe unele mai mari, iar pe altele mai mici. Porunci, considerând pe unele mai mari, iar pe altele mai mici. El ştia că toate poruncile lui Dumnezeu sunt la fel de mari, drepte şi sfinte. (Psalmi 119:51)
Isus a împărţit Legea celor zece porunci în două mari părţi: iubirea faţă de Dumnezeu şi iubirea faţă de aproapele. Prima parte cuprinde primele patru porunci din Lege, adică începe cu prima poruncă din Decalog şi sfârşeşte cu porunca a patra inclusiv — în care este vorba despre serbarea zilei a şaptea ca zi de sărbătoare şi repaus săptămânal. Partea a doua cuprinde cele şase porunci referitoare la aproapele nostru, începând cu porunca a cincea şi terminând cu porunca a zecea.

Domnul ne-a învăţat că păzirea Legii celor zece porunci trebuie să aibă la bază iubirea, nu frica sau constrângerea; iubirea faţă de Dumnezeu, cu toată inima, cu tot sufletul, cu tot cugetul; iubirea faţă de aproapele nostru, aşa cum ne iubim pe noi înşine. Numai aşa putem împlini Legea.

Dumnezeu Tatăl ne-a iubit prin Fiul Său pe care L-a dat ca jertfă pentru noi, oamenii păcătoşi, pentru ca oricine care crede în El să nu piară ci să aibă viaţa veşnică. (Ioan 3:16).

Domnul Isus ne-a iubit şi S-a jertfit pentru noi. Atât Dumnezeu Tatăl cât şi Dumnezeu Fiul (Isus Hristos) aşteaptă iubire din partea noastră. De aceea Domnul Isus ne-a dat porunca iubirii. (Ioan 13:34–35). Iubirea se poate dovedi doar păzind poruncile Lui. (Ioan 14:15–21).

Domnul a spus: „Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, şi rămân în dragostea Lui.” (Ioan 15:10).

Domnul Isus ne-a învăţat cum să-L iubim pe Dumnezeu prin ţinerea poruncilor Lui, în modul în care le-a ţinut El.
Iată câteva citate din Sfânta Evanghelie din care vom vedea că Isus a respectat sâmbăta, ca zi de sărbătoare săptămânală.[continuare]
Isus a ţinut ziua a şaptea, sâmbăta

In Sfânta Evanghelie după Luca citim: „A venit în Nazaret, unde fusese crescut; şi după obiceiul Său, în ziua Sabatului a intrat în sinagogă. S-a sculat să citească, şi I s-a dat cartea profetului Isaia. Când a deschis-o, a dat peste locul unde era scris: ‘Duhul Domnului este peste Mine, pentrucă M-a uns să vestesc săracilor Evanghelia, M-a trimis să tămăduiesc pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc robilor de război slobozirea şi orbilor căpătarea vederii: să dau drumul celor apăsaţi, şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.’ în urmă a închis cartea, a dat-o înapoi îngrijitorului, şi a şezut jos. Toţi cei ce se aflau în sinagogă, aveau privirile pironite spre El. Atunci a început să le spună: ‘Astăzi s-au împlinit cuvintele acestea din Scriptură, pe care le-aţi auzit.’ Şi toţi îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har, care ieşeau din gura Lui, şi ziceau: ‘Oare nu este acesta feciorul lui Iosif?’” (Luca 4:16–22).

Cetatea Nazaret a fost cetatea în care au locuit Iosif şi Maria, părinţii fireşti ai Domnului Hristos. Aici, în oraşul Nazaret, Domnul Hristos Şi-a trăit copilăria şi anii adolescenţei până aproape la vârsta de treizeci de ani, când a fost botezat. Iosif era de meserie teslar. Timp de şase zile lucra, iar în ziua a şaptea se odihnea împreună cu Maria, mama Domnului şi cu Isus, fiul lor. în Nazaret exista o sinagogă (casă de rugăciune). Sâmbăta, credincioşii se adunau la sinagogă la aşa numita „Şcoală de Sabat”, pentru cercetarea Sfintelor Scripturi şi pentru rugăciuni comune. Isus mergea la sinagogă în fiecare Sabat. Acesta era un obicei al Lui. De aceea, evanghelistul Luca a scris: „A venit în Nazaret unde fusese crescut: şi după obiceiul Său, în ziua Sabatului, a intrat în sinagogă.” în concluzie, obiceiul sau principiul Domnului Isus era să meargă sâmbăta la sinagogă, serbând în felul acesta Sabatul zilei a şaptea, conform poruncii dumnezeieşti.
Plecând din Nazaret, „Isus S-a pogorât în Capernaum, cetate din Galilea, şi acolo învăţa pe oameni în ziua Sabatului. Ei erau uimiţi de învăţătura Lui, pentru că vorbea cu putere.”(Luca 4:31–37). Aici, Domnul a făcut şi o minune, eliberând pe un om de un duh rău necurat.

Domnul Isus Hristos petrecea ziua Sabatului învăţând şi vindecând. în tot timpul activităţii Sale mesianice, timp de trei ani şi jumătate, la Ierusalim şi pretutindeni pe unde mergea, în ziua a şaptea mergea la Templu sau la Sinagogă şi era participant activ la serviciul divin din Sabat. Folosind ocazia, vorbea celor adunaţi despre împărăţia lui Dumnezeu şi vindeca pe cei bolnavi. A vindecat un slăbănog de 38 de ani. (Ioan 5:1–6). A însănătoşit şi întărit mâna uscată a unui om. (Matei 12:9–15). A vindecat un om bolnav de dropică şi a îndreptat spatele unei femei gârbove. (Luca 4:1–6; 13:10–17). A deschis ochii unui orb din naştere. (Ioan 9:1–41). In acest mod a serbat şi a sfinţit Domnul Isus ziua Sabatului.

Isus, cel mai bun exemplu în ţinerea Sabatului

Domnul Isus ne-a dat cel mai bun exemplu de respectare a zilei a şaptea ca zi sfântă de Sabat. In tot timpul vieţii Sale, cât a stat împreună cu oamenii pe pământ, a ţinut ca zi de sărbătoare sâmbăta. Mergând în mijlocul lumii suferinde din cauza păcatului, în adunările de la Templu sau Sinagogă, Domnul aducea mari binecuvântări acelora care vorbeau împreună cu El în ziua Sa cea sfântă. Invăţăturile Lui divine, precum şi vindecările făcute aduceau pace, bucurie şi fericire celor adunaţi. Vestea despre El s-a răspândit repede în toate părţile. Mulţimi de suflete, bărbaţi, femei şi chiar copii veneau de la mari distanţe să-L vadă, să-L audă şi să fie vindecaţi.

Zilele sfinte de Sabat petrecute împreună cu Domnul pe vremea aceea au fost cele mai mari zile de sărbătoare petrecute vreodată de oameni în decursul veacurilor. Cei care veneau în contact cu El prin credinţă, se înapoiau acasă plini de bucurie, fiind vindecaţi şi întăriţi la spirit, suflet şi corp.

Numai cărturarii, fariseii, bătrânii Iudeilor şi preoţii de pe timpul acela nu erau mulţumiţi de El! Şi aceasta pentru că mulţimea venea la Domnul, şi ascultându-L cum vorbeşte, îi sorbea cuvintele de pe buze, pentru că El vorbea cu putere, nu cum învăţau cărturarii şi fariseii. (Matei 7:28–29; 13:53–58; Marcu 1:22–28; 6:1–6). Sinagogile lor rămâneau goale. Lumea întreba, se interesa şi mergea acolo unde afla că este Isus.

Cărturarii, fariseii şi preoţii, văzând că norodul îi părăseşte ducându-se după El, au căutat să-L învinuiască şi să-L discrediteze în faţa oamenilor. Printre multe alte învinuiri pe care I le aduceau, era şi minciuna conform căreia Isus ar călca ziua Sabatului prin aceea că face vindecări în această zi. După părerile strâmte ale acestor făţarnici, Isus călca Sabatul, pentru că nu Se ţinea strict de învăţăturile şi prescripţiile lor înguste.
Cărturarii şi fariseii făcuseră o mulţime de reguli inutile ce urmau să fie respectate în Sabat. Astfel: nimeni nu trebuia să meargă în Sabat o distanţă mai mare decât cea prescrisă de ei. Nimeni nu avea voie să poarte veştminte prinse cu vreun ac, căci aşa ceva ar fi constituit purtarea unor poveri. Dacă s-ar fi întâmplat să le scape jos din mână vreun obiect cât de mic, nu trebuia să se plece ca să-l ridice, căci aceasta era considerată o lucrare care nu se face în Sabat, şi multe alte reguli de felul acesta! Domnul Isus nu ţinea cont de asemenea reguli, care nu erau decât nişte datini şi obiceiuri omeneşti. El spunea norodului: „Degeaba Mă cinstesc ei dând învăţături care nu sunt decât nişte porunci omeneşti.” (Marcu 7:1–7). De aceea spunea Domnul norodului să se ferească de aluatul fariseilor, adică de învăţătura lor, (Matei 16:6–12; Marcu 2:15; Luca 12:1); căci erau prefăcuţi şi făţarnici. Nu erau sinceri.

Isus S-a dat pe Sine ca exemplu oamenilor zicând: „Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă. Luaţi jugul Meu asupra voastră, şi învăţaţi de la Mine, căci Eu sunt blând şi smerit cu inima; şi veţi găsi odihnă petru sufletele voastre. Căci jugul Meu este bun şi sarcina Mea este uşoară.” (Matei 11:28–30). Toţi cei care au venit în sinceritate la El, au primit pace sufletească, pentru că doar venind la Domnul se poate găsi adevărata odihnă.
Domnul a eliberat oamenii bolnavi în ziua Sabatului de neputinţele, slăbiciunile, bolile, suferinţele şi păcatele lor, oferindu-le însănătoşirea fizică şi spirituală, prin cuvinte simple în care se găsea viaţă şi putere de vindecare: „întinde-ţi mâna”, „ridică-ţi patul şi umblă”, „vezi să nu mai păcătuieşti ca să nu ţi se întâmple ceva mai rău”, „iertate îţi sunt păcatele”, „du-te şi să nu mai păcătuieşti”, „ţie îţi poruncesc, duhule rău, ieşi afară din omul acesta şi să nu mai intri în el niciodată”.

Oamenii vindecaţi de Domnul se înapoiau acasă sănătoşi, plini de bucurie şi lăudând pe Dumnezeu pentru mila şi îndurarea Lui cea mare dovedită faţă de ei în ziua Sa cea sfântă de Sabat.

Domnul însă n-a scutit niciodată pe nimeni de respectarea zilei a şaptea ca zi de sărbătoare. El n-a spus nimănui că e liber să poată călca ziua a şaptea, sau că poate face orice doreşte în ea. Dar unii dintre fariseii, cărturarii, preoţii şi bătrânii poporului iudeu de pe vremea aceea căutau să-L învinuiască în faţa norodului, prin aceea că Isus ar fi călcat Sabatul, fiindcă făcea vindecări chiar şi sâmbăta. Astfel, ei sperau să-l discrediteze în faţa norodului şi în cele din urmă să‑-L poată condamna la moarte. Domnul însă le spunea că „se cade a face bine sâmbăta” (Matei 12:12). Se cuvine ca în această zi sfântă să dăm sprijinul şi ajutorul nostru celor bolnavi. Facerea de fapte bune sâmbăta nu constituie călcarea poruncii.

Isus - Domnul Sabatului

Cu o anumită ocazie, Isus a spus: „Sabatul a fost făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat; aşa că Fiul omului este Domn chiar şi al Sabatului.” Marcu 2:27–28. Prin aceste cuvinte, Domnul adevereşte că ziua a şaptea a fost făcută pentru om, deci pentru întreaga omenire. Ceva mai mult, Domnul S-a autointitulat asfel: „Drept aceea, Domnul este Fiul omului şi al Sâmbetei”. (Traducerea Sinodală 1914). „Astfel că Fiul omului este Domn şi al Sâmbetei.” (Traducerea de preoţii profesori V. Radu şi Gala Galaction, 1938).

Domnul Isus a spus că ziua a şaptea avea să rămână sărbătoare săptămânală pentru ucenicii Săi credincioşi chiar şi după moartea, învierea şi înălţarea Sa la ceruri. Vorbindu-le despre distrugerea Ierusalimului care urma să vină ca pedeapsă a neascultării poporului Iudeu, Domnul i-a învăţat pe ucenicii Săi: „Rugaţi-vă ca fuga voastră să nu fie iarna, nici într-o zi de Sabat”. (Matei 24:20). Profeţia făcută de Domnul cu privire la distrugerea Ierusalimului s-a împlinit la anul 70 după Hristos, iar credincioşii care s-au rugat aşa, au fost salvaţi în chip minunat.

In legătură cu cele de mai sus, cităm următoarele: „El, (Hristos) a fost numit domn al sâmbetei pentru că El a susţinut Sâmbăta ca pe ceva al Său. Hristos n-a desfiinţat Sâmbăta pe care El o ţinea.” („Contra lui Marcion”, cartea a IV-a, cap. 12 — de scriitorul creştin Tertulian, care a trăit între anii 160–240 după Hristos şi care a fost preot în oraşul Cartagina).


Ziua de sărbătoare şi odihnă săptămânală a femeilor credincioase pe timpul Domnului Hristos
In Sfânta Evanghelie după Luca citim: „Curând după aceea, Isus umbla din cetate în cetate şi din sat în sat şi propovăduia şi vestea Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu. Cei doisprezece erau cu El; şi mai erau şi nişte femei, care fuseseră tămăduite de duhuri rele şi de boale: Maria, zisă Magdalina, din care ieşiseră şapte draci, Ioana, nevasta lui Cuza, ispravnicul lui Irod, Susana şi multe altele, care-L ajutau cu ce aveau.” (Luca 8:1–3). Domnul Isus a fost însoţit în propovăduirea Evangheliei de cei doisprezece ucenici şi de mai multe femei credincioase vindecate de Domnul de boli şi de duhuri rele. Domnul le iertase şi păcatele, iar ele îi erau recunoscătoare, doreau să-L urmeze, să-L asculte şi să facă voia Lui ca nişte fiice ascultătoare. Ele au auzit şi au văzut minunile Sale, iar în cele din urmă au fost martore oculare la toate suferinţele Domnului.

Au văzut cum I s-a adus crucea cea grea pe care Domnul a purtat-o pe umerii Săi, fiind bătut, huiduit şi batjocorit până sus pe Golgota. Au văzut cum Domnul Şi-a întins braţele de bunăvoie pe cruce şi ostaşii I-au bătut cuiele cele groase şi lungi, străpungându‑-I mâinile şi picioarele.

Au văzut sângele curgând şiroaie din palmele, picioarele şi coasta Sa. Au auzit ultimele cuvinte rostite de Domnul Isus pe cruce şi cum El S-a rugat chiar şi pentru cei care-L batjocoreau.
Au văzut cum Domnul a murit în chinuri mari pe cruce, ca un miel nevinovat. Femeile acestea, împreună cu ucenicul iubit Ioan şi Iosif din Arimateea au coborât jos de pe cruce trupul neînsufleţit al Domnului, „L-au înfăşurat în fâşii de pânză de in cu miresme, după cum au obiceiul Iudeii să îngroape.” (Ioan 18:28–40; 19:1–42).

„Era ziua Pregătirii (vineri) şi începea ziua Sabatului (sâmbetei). Femeile, care veniseră cu Isus din Galilea, au însoţit pe Iosif, au văzut mormântul şi felul cum a fost pus trupul lui Isus în el, s-au întors şi au pregătit miresme şi miruri. Apoi, în ziua Sabatului (sâmbăta) s-au odihnit, după Lege.” (Luca 23:54–56).

Textul acesta din Evanghelie ne arată clar că ziua de sărbătoare şi repaus săptămânal pe timpul Domnului Hristos a fost ziua a şaptea. Femeile acestea credincioase lui Dumnezeu şi Domnului Isus, (între care se afla şi Maria — mama Domnului Isus), nu cunoşteau şi nu serbau o altă zi de sărbătoare şi repaus săptămânal în afară de ziua a şaptea, Sâmbăta. Ziua anterioară Sabatului se numea „Ziua de pregătire”. Putem observa cum femeile acestea credincioase Domnului au făcut toate pregătirile de vineri, iar sâmbătă s-au odihnit după Lege, conform poruncii a patra din Decalog (aşa cum a scris Evanghelistul Luca). In timp ce iubitul Domn Mântuitor Isus Se odihnea sâmbăta cu trupul mort în mormânt, femeile credincioase împreună cu Maria — mama Lui, se odihneau acasă, înălţând către Dumnezeu rugăciuni fierbinţi.

„în ziua întâi a săptămânii, femeile acestea şi altele împreună cu ele au venit la mormânt dis de dimineaţă, şi au adus miresmele pe care le pregătiseră. Au găsit piatra răsturnată de pe mormânt, au intrat înăuntru, şi n-au găsit trupul Domnului Isus.” (Luca 24:1–3; Matei 23:1–15; Marcu 16:1–4; Ioan 20:1–18).

Femeile acestea credincioase Domnului s-au dus dimineaţa în prima zi a săptămânii la mormântul Domnului, însă ele au găsit mormântul gol, pentru că Isus înviase din morţi. Iisus a inviat dupa trecerea Sabatului, dupa lasarea umbrei.

[continuare]
  Sfatul din Biblie, nu al meu, pe care deabia acum il inteleg:
"unul socoteste o zi mai presus de alta, pentru altul toate zilele sunt la fel. Cine face deosebire intre zile pentru Domnul o face, cine nu face deosebire intre zile, pentru Domnul n-o face...( Romani 14:5-6 a)