Pagini

duminică, 27 aprilie 2014

Ce sa NU FACI pentru o persoana decedata !



Actul mortii este o trecere dintr-o stare in alta, trecerea dintr-o forma de trai in alta. Iisus prin invierea sa ne demonstreaza acest lucru, si o conforma Evangheliile.

Aceste lucruri se cunosc de 2000 de ani si totusi omenirea face inca multe greseli in privinta defunctului. Iisus ofera un tablou sublim al spiritului inviat, oferindu-ne totodata sfaturi prin care ne indeamna sa ducem o viata cuminte, frateasca, pentru a ne bucura dupa actul mortii de fericirea vietii spatiale.

Va veni timpul cand omenirea va vedea in actul mortii o simpla trecere, dintr-o dimensiune in alta, asemanatoare oarecum iesirii dintr-o casa in curte, dintr-o inchisoare la libertate. fenomenul se petrece ca si cum acelasi om se dezbraca de pardesiu si il agata in cuier. Asa si omul trupesc se dezbraca de haina de lut si ramane cu hainele spatiale. Oare prin acest act isi pierde el personalitatea? NU! Tot Iisus ne demonstreaza asta. Nu vreau sa apelez la alte marturii decat cele descrise in Evanghelii. Desigur, el ramane absolut acelasi, cu aceeasi judecata, cu aceleasi simtaminte, defecte si calitati, cu afectele si pasiunile pe care le-a avut pana atunci. Moartea fizica nu schimba cu nimic ce a vazut, ce a citit, auzit, experimentat. Dupa moartea fizica, care este o renastere in viata spirituala, este atras exact la gradul lui evolutiv. Se poate ca un profesor universitar, ministru sau "Cineva" in aceasta viata sa fi fost animat de un duh inferior, pe cand un biet nevoias, un taran nestiutor, dar admirabil ca moralitate, dupa destrupare sa fie o mare lumina spirituala. Valoarea unei entitati spirituale nu se masoara dupa rangul social avut pe pamant. 

Desi omenirea este departe inca de cunoasterea inaltelor taine ale naturii, totusi citirea si auzirea lor o pune pe ganduri si intr-o oarecare masura isi va schimba conduita, pentru ca ideile lucreaza asupra ei asemenea unor forte, indemnand-o sa nu mai genereze cauze ale caror efecte se intorc impotriva ei.
Incepand sa cunoasca cate putin din aceste taine, linia vietii umane va fi mai ferma, mai demna si moartea nu va mai starni groaza incercata de toti cei ce nu cunosc ADEVARUL.
O, Doamne, cat as dori ca fratii mei sa ajunga toti la cunoasterea acestor adevaruri, oranduite de TINE in lume !Pentru cine se osteneste sa studieze aceasta stiinta, nu va mai gresi ! 

 Cunostiintele cu privire la univers si viata constituie o stiinta, pentru ca fenomenele se produc vesnic dupa aceleasi legi, norme fixe, dupa care se desfasoara viata. Aceasta stiinta ne poarta catre Autorul tuturor fortelor si legilor stabilite, la Fiinta suprema, Tatal Creator. Raportul dintre om si Creatorul lumilor vazute si nevazute se numeste religie. Cunoasterea acestei stiinte nu te va mai lasa sa cazi in greseala atator banuieli si superstitii, ce bantuie omenirea. 

Cand va ajunge sa se convinga ca moartea este un act absolut normal ca orice necesitate fiziologica - fiind o trecere necesara dintr-o forma de trai in alta - omul nu va mai cadea in greseala de a boci zile si ani plecarea in lumea invizibila a celor dragi. 
El va sti ca durerea sa produce vibratii care merg direct la cel bocit, lasand asupra lui o impresie penibila. sarmanul spirit nici nu si-a revenit bine din zapaceala trecerii pe poarta mortii si este coplesit de tristete, deoarece simte vibratiile de durere a celor ramasi in lumea fizica care il plang. Aceasta durere il zguduie atat de mult, il tulbura atat de puternic, incat multa vreme nu se poate lamuri in ce priveste noua lui stare si foarte tarziu ia cunostiinta pe deplin de mediul unde se afla. Aceste vibratii produse de cei de jos il ard precum arde jaratecul carnea si in loc sa-l ajute la deslusirea noii lui situatii, la avansarea lui, il trag in jos, aproape de pamant si nu-i dau posibilitatea sufleteasca sa se desparta de ei, pentru a se inalta la gradul sau evolutiv. Astfel ei ii fac un rau prin plansetul si suferinta lor.din cauza necunoasterii legilor vietii si a egoismului lor ca nu-l mai au printre ei. 

Orice efort este insuficient pentru a convinge si a indemna pe toata lumea sa se lase de DOLIU, de HAINA NEAGRA, de crepul de JALE. Nu mai este nevoie de aceste demonstratii arhaice, de pe vremea cand omenirea abia se orienta in viata. A trecut vremea cand la marmant se puneau banuti pentru a trece vamile, se punea piaptan, oglinda sau se ingropa impreuna cu calul sau. 
 Au fost timpuri de grozava ignoranta, cand se ingropa sau se ardea sotia, scavul si calul celui plecat in lumea sferelor ceresti. Acum ne intrebam uimiti, oare cum au putut face asa ceva. La fel se vor intreba generatiile viitoare, cum am putut boci, cum ne-am putut sinucide sau distruge viata din cauza celui plecat in sferele ceresti. 

Daca ii iubiti cu adevarat pe cei plecati de langa voi, nu-i mai plangeti, caci aceste lacrimi ii ard fluidic. Este mai bine, mai demn, mai spiritual, sa va inaltati gandul cu iubire, cu respect, rugandu-va zilnic pentru luminarea si avansarea lui spirituala. Alaturi de aceste rugaciuni, este de mare folos ca cel ce se roaga sa traduca gandul in fapta. Tatal Ceresc ne-a creat legati unul de altul si doreste ca omul desi liber, prin vorbele, dar mai ales prin faptele sale sa lucreze la marea opera de solidaritate prin ajutorarea celui slab, la mangaierea celui intristat, la adapostirea, imbracarea si hranirea celui in mizerie. In aceasta idee, avand in vedere legea solidaritatii, ajutati in numele celui plecat, dupa posibilitatea vostra orice nenorocit ce va iese in cale, indiferent de religie, rasa, nationalitate. Prin aceasta ajutati un gresit al vietii din alte intrupari si totodata ajutati pe iubitul vostru din spatiu, care in virtutea legii corespondentei va primi fluide superioare si situatia lui se va imbunatati. 
  
 CONCLUZII: Fenomenele fundamentale  prin care trece entitatea spirituala dupa parasirea vietii terestre sunt;
  1. la inceput nu crede ca trupul sau a murit;
  2. se vede om, ca mai inainte;
  3. i se deruleaza panorama intregii vieti;
  4. este intampinata de rude sau prieteni;
  5. cade intr-un somn;
  6. sesizeaza ca lumea unde a venit este splendida sau intunecoasa, conform faptelor sale;
  7. observa ca lumea spatiala este substantiala, reala, asemanatoare ca aspect cu cea fizica;
  8. constata ca entitatile spirituale comunica intre eleprin gandire- limbajul spiriual;
  9. remarca faptul ca gandirea este forta creatoare a lucrurilor si fenomenelor;
  10. vede ca enttatile spirituale strabat spatiile ca gandul in sus si imprejurul pamantului;
  11. constata ca potrivit conditiei lor morale si evolutiei lor intelectuale, entitatile graviteaza automat catre nivelul evolutiv corespunzator;
Fenomenele de ordin secundar prin care trece ntitatea spirituala dupa parasirea vietii terestre sunt:
  1. dupa ce-si vede trupul intins rece si palid pe pat, observa ca are un corp eteriform;
  2. constata ca la fel ca in lumea trupeasca unde nu pot fi doi indivizi identici, la fel este si in spatiu, avand grade evolutive diferite;
  3. doua duhuri care au trait pe pamant ca soti, se vor duce fiecare la nivelul lor spiritual, dar pot sa se intalneasca si sa-si comunice sentimentele de cate ori doresc;
  4. cu toate ca orice entitate spirituala poate crea prin puterea gandului, marile creatii sunt rezervate doar anumitor duhuri care apartin unor ierarhii specializate;
  5.  entitatile spirituale dominate de pasiuni umane raman totdeauna legate de mediul unde au trait, un timp mai scurt sau mai lung, dupa intensitatea pasiunii lor. In general moartea fizica nu le produce nici o schimbare in intelegere, de aceea se cred tot pamanteni, cred ca traiesc printre oameni trupesti si bantuie anumite case unde-si pot satisface pasiunile. Un fumator inrait va sta in preajma unui fumator, chiar daca nu mai poate fuma.
  6. durerea sfasietoare a celor ramasi pe pamant ii produc torturi groaznice si din aceasta cauza nu poate intra in legatura cu ei, pentru a-i mangaia, calauzi cu idei spirituale care i-ar ajuta sa progreseze in viata terestra.  In acelasi timp, este retinutla suprafata pamantului, nepermitandu-i sa se ridice la nivelul lui spiritual;
  7. vazandu-se singura, se inspaimanta, dar imediat aude o voce sosita de departe. Este vocea unui spirit amic, care simtind din departare nelinistea sa vine sa-i vorbeasca si sa-l sfatuiasca. 
Din toate aceste afirmatii, se releva cat de numeroase taine exista in operele Creatorului, pe care omul nu le cunoaste si nici nu cauta sa le afle. El se alipeste cu toate puterea de lucrurile pamantesti, trecatoare precum fumul, uitand ca e musafir al pamantului, al acestei forme de viata trupeasca. 

Biblia spune ca pomenirea mortului "sa se faca 7 zile". 
Acum am aflat si de ce ! Iarasi si in aceasta privinta protestantii ne dau clasa, noua ortodocsilor, care pomenim mortul la 6 saptamani, un an, anual, si tot asa toata viata, sau canonizandu-i decarandu-i sfinti, prin aceasta ( fiind denaturat cuvantul Domnului din dorinta preotilor de castig care iau taxe peste taxe, de intretinere a mormantului, ca-ti face o slujba, nemaivorbind de castigul exorbitant din plimbarea moastelor dintr-un oras in altul, sau cum a devenit Prislopul, o fabrica de bani. ) incat vom ajunge sa nu mai avem locuri pentru morminte, daca fiecare generatie pomeneste bunici si strabunici si tin locurile ocupate. 7 zile pomeneste-l,  fa-i slujbe, apoi lasa-l liber, sa se inalte, iar tu roaga-te toata viata daca vrei in tacere pentru sufletul lui si fa pomeni fara numar si fara a te lauda. Asa il ajuti cu adevarat si demonstrezi ca-l iubesti.


Avem si aceasta sarbatoare, Inaltarea Domnului. Oare de ce nu invatam nimic din ce ne-a demonstrat IIsus? daca voia ne lasa moastele sale, ne lasa scris sa-l declaram sfant si sa mergem sa sarutam osemintele sale, insa Iisus ne-a lasat in urma sa un mormant gol, cu mesajul : de ce cautati pe cel viu printre cei morti?


Ca incheiere: oare de ce parintele Arsenie a lasat cu limba de moarte sa nu se umble la oasele lui ? Cu siguranta ca stia in ce "se va transforma mormantul lui"  " De ce cautati pe cel viu intre cei morti ?



sursa: Din Tainele Vietii si ale Universului de prof. Scarlat Demetrescu  ( pag.53)

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu