Tarotul Domului din Siena

Tarotul Domului din Siena

Domul din Siena, o catedrală ezoterică

Cînd intri în Domul din Siena, cîteva momente nu vezi nimic. Apoi, ochii ţi se obişnuiesc cu obscuritatea şi descoperi cu uimire ce ţi se aşterne la picioare – un paviment cu mozaicuri din marmură colorată aşa cum n-ai mai văzut în nici o biserică.  Catedrala a fost începută în secolul al XIII-lea dar n-a fost terminată niciodată, din cauza epidemiei de ciumă care a lovit oraşul, decimîndu-i locuitorii. 

Schema pavimentului

La mozaicuri s-a lucrat circa 200 de ani. Patruzeci de meşteri pietrari au îmbinat cu răbdare segmentele roşii, verzi, albe, negre, galbene, albastre în scene care l-au făcut pe Vasari să scrie că „pavimentul Domului este cel mai frumos, întins şi magnific dintre toate”...

Domul din Siena - interior

Majoritatea mozaicurilor înfăţişează, aşa cum e normal, scene biblice. Totuşi, ochiul iniţiatului sesizează numaidecît că, printre pildele creştine, se află şi altele, mult mai bătrîne. Nici nu e greu – primul mozaic ni-l prezintă pe Hermes Trismegistos, legendarul maestru egiptean, predînd cărţile înţelepciunii către discipoli din Orient şi Occident, aluzie clară la circulaţia doctrinei tradiţionale. 

Hermes Trismegistul, transmiţînd doctrina tradiţională în Orient şi în Occident

Constructorii de la Siena, conduşi de Cavalerul Ospitalier Alberto Aringhieri (Rettore dell’Opera – Maestrul Lucrării), cunoşteau, probabil, doctrina neo-platonică a lui Marsilio Ficino, cel ce vorbea despre ascensiunea către Dumnezeu a bărbatului, prin iubirea părţii feminine. Altfel, de ce-ar fi plasat în Dom, de-o parte şi de alta a pronaosului, zece figuri ale Sibilelor Antichităţii? Profetese, preotese, păstrătoare ale tainelor popoarelor, Sibilele sînt, de fapt, urmaşele femeilor şamani din Neolitic, cele care vegheau asupra micilor comunităţi umane ascunse prin peşteri...

Sibila Eritrea

După ce le-a privit şi a meditat, iniţiatul este condus către alte figuri, puternic semnificative. Unele dintre ele par lame de Tarot. Iată aici Roata Fortunei, care îi ridică pe unii, pentru a-i coborî pe alţii. Regii şi cerşetorii stau, deopotrivă, sub puterea ei. 

Roata Norocului

Dincoace îl vedem pe Spînzurat, agăţat de păr în copacul patimilor sale, aşteptînd Învierea. Acolo, Îngerul Temperanţei cere răbdare în opera Schimbării Fluidelor. Dincolo, Împăratul domneşte peste lumea materială, aşezat pe tron, alături de sfetnicii săi. 

Spînzuratul

Înţelepciunea, prezidînd Insula Fericiţilor care au renunţat la bunuri materiale

Şi aşa mai departe – n-ar fi greu să identificăm aici toate cele 22 de Arcane Majore, aşa cum au făcut-o, deja, mari hermetişti ai secolului al XIX-lea. Creştinism esoteric? Masonerie? Ciclul cavaleresc al Graalului? Desigur. Din toate cîte ceva. Pentru că doctrina tradiţională nu cunoaşte graniţe. Ea impregnează imaginarul religios, adaptîndu-se circumstanţelor istorice şi culturale, fără a renunţa niciodată la esenţa ei. Iar Adeptul se bucură atunci cînd o regăseşte şi o recunoaşte.

Publicat de Cristian Cocea la miercuri, aprilie 16, 2014