Tarotul Domului din Siena
Domul din Siena, o catedrală ezoterică
Cînd intri în Domul din Siena, cîteva momente nu vezi nimic. Apoi,
ochii ţi se obişnuiesc cu obscuritatea şi descoperi cu uimire ce ţi se aşterne
la picioare – un paviment cu mozaicuri din marmură colorată aşa cum n-ai mai
văzut în nici o biserică. Catedrala a
fost începută în secolul al XIII-lea dar n-a fost terminată niciodată, din
cauza epidemiei de ciumă care a lovit oraşul, decimîndu-i locuitorii.
Schema pavimentului
La
mozaicuri s-a lucrat circa 200 de ani. Patruzeci de meşteri pietrari au îmbinat
cu răbdare segmentele roşii, verzi, albe, negre, galbene, albastre în scene
care l-au făcut pe Vasari să scrie că „pavimentul Domului este cel mai frumos, întins
şi magnific dintre toate”...
Domul din Siena - interior
Majoritatea mozaicurilor înfăţişează, aşa cum e normal, scene biblice.
Totuşi, ochiul iniţiatului sesizează numaidecît că, printre pildele creştine,
se află şi altele, mult mai bătrîne. Nici nu e greu – primul mozaic ni-l
prezintă pe Hermes Trismegistos, legendarul maestru egiptean, predînd cărţile
înţelepciunii către discipoli din Orient şi Occident, aluzie clară la
circulaţia doctrinei tradiţionale.
Hermes Trismegistul, transmiţînd doctrina tradiţională în Orient şi în Occident
Constructorii de la Siena, conduşi de
Cavalerul Ospitalier Alberto Aringhieri (Rettore dell’Opera – Maestrul Lucrării), cunoşteau, probabil,
doctrina neo-platonică a lui Marsilio Ficino, cel ce vorbea despre ascensiunea
către Dumnezeu a bărbatului, prin iubirea părţii feminine. Altfel, de ce-ar fi
plasat în Dom, de-o parte şi de alta a pronaosului, zece figuri ale Sibilelor
Antichităţii? Profetese, preotese, păstrătoare ale tainelor popoarelor,
Sibilele sînt, de fapt, urmaşele femeilor şamani din Neolitic, cele care
vegheau asupra micilor comunităţi umane ascunse prin peşteri...
Sibila Eritrea
După ce le-a privit şi a meditat, iniţiatul este condus către alte
figuri, puternic semnificative. Unele dintre ele par lame de Tarot. Iată aici Roata
Fortunei, care îi ridică pe unii, pentru a-i coborî pe alţii. Regii şi
cerşetorii stau, deopotrivă, sub puterea ei.
Roata Norocului
Dincoace îl vedem pe Spînzurat,
agăţat de păr în copacul patimilor sale, aşteptînd Învierea. Acolo, Îngerul
Temperanţei cere răbdare în opera Schimbării Fluidelor. Dincolo, Împăratul
domneşte peste lumea materială, aşezat pe tron, alături de sfetnicii săi.
Spînzuratul
Înţelepciunea, prezidînd Insula Fericiţilor care au renunţat la bunuri materiale
Şi
aşa mai departe – n-ar fi greu să identificăm aici toate cele 22 de Arcane
Majore, aşa cum au făcut-o, deja, mari hermetişti ai secolului al XIX-lea.
Creştinism esoteric? Masonerie? Ciclul cavaleresc al Graalului? Desigur. Din
toate cîte ceva. Pentru că doctrina tradiţională nu cunoaşte graniţe. Ea
impregnează imaginarul religios, adaptîndu-se circumstanţelor istorice şi
culturale, fără a renunţa niciodată la esenţa ei. Iar Adeptul se bucură atunci
cînd o regăseşte şi o recunoaşte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu