Pagini

miercuri, 9 iulie 2014

Legende despre randunele


In tara Iudeei, in campiile Nazaretului luminate de stralucitorul soare, copilul dumnezeiesc se juca cu micii lui tovarasi. Cu mainile lui de bunatate si iubire, el facea pasarele, cu apa din raulet si cu pamantul din maluri, pe care le aseza pe pamant cu aripile intinse. Un fariseu trecu si zise:
- Copil al pacatului, ce faci acolo in ziua asta?
Si cu piciorul lui voi sa sfarame pasarelele. Dar cand Iisus lovi cu micile lui palme, pasarelele din pamant prinsera viata si zburara.
Asa s-au nascut randunelele.
Cu aripile lor cenusii, ca niste sageti, ele zburara pe acoperis si din acel pamant, in care erau facute ele, isi zidira cuiburile.
Randunica, de atunci, isi alege locuinta omului, prietenul ei, spre a-si adaposti familia. Ele traiesc libere, respectate si iubite si prezenta lor aduce noroc la cele mai multe gospodarii. Poate si de aceea se spune ca acolo unde sunt cuiburi de randunica, acolo sunt oameni gospodari, buni la suflet.
Multa vreme dupa asta, cand copilul dumnezeiesc devenise barbat si mergea catre Golgota, sarmanele pasarele disperate il urmara, scotand, pe tot drumul, strigatele lor de durere.
Si aproape cand Mesia era sa moara, au aparut iar randunelele. Pe fata lui palida, un siroi de sange curgea, amestecandu-se cu lacrimile lui. Atunci, una cate una, randunelele smulsera cu ciocurile lor mici spinii din coroana, care se tintuiau pe frunte.
Apoi, se spune, randunelele au asteptat ceasuri intregi ca rastignitul sa-si dea sufletul. Cerul se tulbura si pasarelele plansera si aripile lor luara mantaua de doliu, pe care, de atunci, n-au mai parasit-o.


 

 

De peste 10 ani la geamul uneia dintre camere avem doua cuiburi de randunele.  An de an, vin la cuib, iar ieri am gasit un puisor cazut pe pervaz. Intrand pe net sa ma informez despre randunele am aflat ca se hranesc cu insecte, asa ca il pun inapoi in cuibusorul lui, este pacat sa fie tinut in captivitate, desi este foarte bland, iubitor, fara pic de agresivitate in el, ca de exemplu papagalul si s-a atasat de mine tare. Fata de ieri cand nici nu se putea tine pe picioare, azi s-a inzdravenit uimitor si este tot cu ochisorii dupa mine.

Se spune ca nu este bine sa le strici cuibul, pentru ca vestesc binecuvantarea lui Dumnezeu peste familiile care le gazduiesc.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu