Despre IADUL DESCRIS IN BIBLIE !

NU EXISTA INTAMPLARE !  ATENTIE LA COINCIDENTE !  CINE SCOATE SABIA, DE SABIE VA MURI !

Toata viata este o testare continua pentru a se vedea cum ti-ai insusit lectiile spatiale, cum sti sa le pui in practica, dupa ce s-a asternut uitarea.

Despre renastere, reintrupare !

Acum, in aceasta viata, iata-ne reveniti pe pamant, pentru a adora din nou pe Tatal etern, fiind mereu in pelerinaj pe drumul lung al nasterii si mortii.

Cand a sosit clipa coborarii la intrupare, spiritul porneste la drum, cunoscand perfect toate fazele prin care va trece si toate peripetiile vietii sale. Linia ii este clar trasata si o va urma cu sfintenie. O ceata mare de entitati spirituale le insotesc la " moartea cereasca" si pe masura ce inainteaza cad intr-o somnolenta, sunt treze, aud, vad, stiu ce fac dar nu mai sunt stapane pe vointa lor, sunt magnetizate, hipnotizate de marile entitatile spirituale ceresti care le asista. Sosind in apropierea pamantului, fiecare entitate este luata de ghidul sau si dusa spre o anume regiune a pamantului, tara, oras, sat, familie, catre o anumita mama.

Exista trei modele de trupuri imbracate de spirit in functie de destinul sau :

1. o forma pentru entitatile spirituale destinate unei vieti obisnuite, comune
2. o forma pentru cele ce vor cultiva stiintele si artele ( vor aduce progrese in aceste domenii )
3. o forma pentru entitatile spirituale cu o misiune moral -spirituala.

Trupul fiecarui om este imbracat in fluide , organele sale sunt astfel constituite incat sa corespunda scopului pentru care a venit si sa se incadreze in cele trei mari grupe specificate. Nici o abatere nu este ingaduita. La reintrupare au contribuit, mama, tatal, duhul insusi, mesagerul intrupator si planetele din sistemul nostru solar.

Exista si vorbe populare cunoscute din batrani : "sub ce stea buna s-a nascut", sau invers, pentru cel nenorocit: "vai de steaua lui "

Fiecare din acestia enumerati mai sus contribuie si imprima copilului sosit la viata ceva, o anumita caliate, sau un anumit defect.

Dintre pacatele omului, capitale sunt: egoismul, orgoliul, avaritia, senzualitatea, minciuna, furtul, uciderea.

Sa vedem cateva exemple de reintrupari prin care duhul isi repara din greseli.

 Sa zicem ca un om prin destinul sau isi faureste un trup viguros, cu un aspect ce starneste admiratia celor din jur. Facandu-i-se complimente, vorbindu-i-se de frumusetea sa, se trezeste in sufletul sau ideeaca este deosebit fata de ceilalti oameni. El se va admira in oglinda, ocupandu-se mult de aspectul sau exterior, ideea ca are un fizic deosebit se fortifica cu timpul devenind mandru de sine. El confunda frumusetea vesnica cu frumusetea unei mase de pamant, pieritoare ca forma. ( adevarata frumusete i-o vad ceilalti la inmormantare, o bucata de pamant fara suflare si de nerecunoscut, care ingrozeste pe toti).

In loc sa fie preocupat de stralucirea continutului, este preocupat de vasul exterior. Mandria e contra legilor divine, pentru ca aluneca pe o panta ce duce sufletul spre ceva mai intunecat, cu numele de orgoliul. Omul orgolios se crede mai presus de toti, prin fizic, inteligenta, darul vorbirii, puterea de a subjuga vointa oamenilor, prin averea sau rangul sau social. 

Orgoliul este cea mai mare injurie adusa infinite Puteri si Intelepciuni a Tatalui Divin. Aceasta incredere a omului, un fir de praf cosmicpierdut in infinitatea spatiilor si miliardelor de corpuri ceresti - duce la rezultate incalculabile in marele angrenaj al vietii de pretutindeni. Divinitatea a hotarat o lege prin care se infrange orgoliul chiar de la inceputul afirmarii sale. 

Legea cere ca in viata urmatoare omul mandru de propria-i frumusete sa ia o forma urata, sa-si duca trailu intr-un trup schilod, la care lumea sa priveasca cu compatimire, ori sa-si intoarca capul cu dezgust.Traind in acest trup, sufletul va fi amarat secunda de secunda ca este diform si nu e ca ceilalti oameni. Poate avea un cap mare sprijinit pe un trup de copil, proportional cu mandria de data trecuta, ori o cocoasa ce inspira repulsie, in care isi poarta mandria de alta data. Din cauza diformitatii nu paote avea o situatie sociala deosebita, ba chiar este lipsit de mangaierea unui partener sau copil. In mintea sa spune: "ce rau este sa fie omul schilod asa, deosebit de altii" Noaptea cand evadeaza ca spirit, cunoaste motivul pentru care este asa, stie ca e consecinta mandriei. si analizand, extrage invatatura: "mandria nu e buna pentru ca duce la suferinta fizica si sufleteasca". Aceasta idee, aceasta invatatura se intipareste adanc in mentalul sau, infatisindu-se mereu inaintea sa, in intruparile viitoare, ori de cate ori va avea tendinta sa se admire, sa se creada deosebit de ceilalti oameni. Dumnezeu chiar l-a facut deosebit de ceilalti oameni, i-a dat ce si-a dorit. Iata intelesul prezentei unor forme hidoase printre noi. Nu intamplarea a creat aceste forme, ci o lege spirituala a fost pusa in aplicare, pentru indreptarea celui pornit spre pacat.

ORGOLIUL

Daca pentru un defect oarecum mic, s-a aplicat asemenea corectie, cu atat mai grea va fi viata pentru cel orgolios. Daca in trecut a fost un bun orator, un conducator de oameni, neincapand in piele de mandrie, pentru rangul, puterea si averea sa, in viata imediat urmatoare vine grozavul corector, stergand pentru totdeauna din sufletul acestui om orgoliul, care daca ar domni in lume, s-ar prabusi, sori si universul intreg s-ar preface in haos. 

Acestui spirit i se recomanda un plan de viata pe care cu greu il accepta, dar nu are ce face, adica in urmatoarea viata sa fie un cretin, sa vrea sa se exprime si sa nu poata. Spiritul insotit de aceasta reducere cerebrala este nevoit sa traiasca intr-un mediu umil, in sanul unei familii sarace si izolat, unde nu va mai avea putinta dominarii. Si ca opera de corijare sa fie deplina i se da si un trup respingator, cretinoid, privire tampa. Imbecil, difor, izolat si evitat va duce o viata obscura, departe de invalamseala centrelor urbane. In timpul noptii stie de ce are aceasta viata nenorocita pe care el a acceptat-o, cand a crezut ca este perfectiunea intruchipata si ca el nu mai exista sub soare de destept, care le stie pe toate. Meditand noaptea ca spirit liber ajunge la concluzia ca orgoliul nu e bun, unde sunt titlurile, averile, puterile tale? se intreaba el, ca fumul au trecut ! Si ajunge sa afirme: " cu ce drept te crezi puternic, intelept, de ce esti orgolios? Frate, fi cu capul plecat in fata lumii, caci esti infinit de mic in fata creatiei. Traieste cu modestie si curaj - dar fara ingamfare, increzator, dar nu in puterile tale, ci in ajutorul venit de la Tatal, infinit de puternic si atotstiutor.

Avaritia

Justitia divina hotaraste ca cineva sa vina in viata terestra bogat, sa-i mearga bine si veniturile sa-i umple din toate partile contul sau. El uita ca a fost doar insarcinat sa administreze aceste averi, care nu-i apartin lui ci mai exact Duhului Suprem, Guvernatorului nostru Solar, Iisus Hristos, care bogat asa cum era cu adevarat, pentru noi s-a facut sarac, acum 2000 de ani.

Rasfatat de placerile si bunurile pamantesti  va trai cu ele numai pentru el si familia sa, neavand mila sa dea pentru un azil, o scoala, un orfelinat, un cersetor nefericit ce-i iese in cale, sufletul sau ramanand rece ca gheata. Dar toate au un sfarsit, mineralul, vegetalul, steaua, planeta animalul, omul. Viata acestui bogat se va sfarsi, duhul se va ridica la cer, unde nu va detine nimic din cele avute pe pamant. Atunci va intelege marele adevar, ca a fost un bogat nemilos, caruia i s-au dat averi pentru testare, sa vada cum le va gospodari. Atunci il cuprinde regretul, dar va fi prea tarziu. Lumea spatiala va fi plina de tanguirile lui tardive, la fel ca ale orgoliosului. va vrea sa repare greseala, sau ii va fi impus s-o repare, nascandu-se in saracie.va fi un nefericit de pe care vor curge zdrentele, adapostindu-se sub poduri, in canale sau pivnite parasite. Viata lui se va scurge in plins si tremurat, in adanca si multa suferinta trupeasca si sufleteasca, flamanzind adesea, traind din ceea ce i va da lumea. Noaptea spiritul sau va medita la afirmatia: " vai de omul fara mila, grozav va plati pentru lipsa lui de altruism, caci totul din natura, mic si mare sunt legate prin legea solidaritatii si a iubirii"

In toate exista suferinta pentru a slefui si dezradacina defectele contractate din nestiinta sau din obisnuinta.

• Ai fost un mare potent, conducand fara judecata si mila, vei fi un biet nefericit in care vor da toti si te vor supune batjocurii.  
• ai ucis, fara sa fii constient ca intrerupi scoala unui spirit stricand orinduirile ceresti, vei fi si tu suprimat, ( nu neaparat ucis de mana de om), poate tocmai cand erai mai fericit si implinit 
• ai furat, ti-ai insusit averea unui orfan, negresit vei fi si tu orfan, lasat pe drumuri si saracit asa cum ai facut si tu altadata.  

Cei care jura stamb pe sfanta Cruce, Biblie si pe Dumnezeu 

O persoana este acuzata de o fapta foarte grava si martorii sunt chemati sa depuna marturie. Martorul respectiv jura cu mana pe Cruce sau Biblie, descriind faptele fara remuscare. Vai! suflet nesocotit, ura si dusmania i-a intunecat mintea si va plange amarnic. In Cer si pe pamant, depui marturie pentru un frate plecat ca si tine pe drumul evolutiei. Acest nefericit isi va vedea grozavia cand va fi iar in spatiu. Plansul si cainta vor umple infinitul, dar nu va exista nici o posibilitate de iertare. Numai repararea, trecerea prin suferinta celui nevinovat va sterge crima de a lua ca martor pe CEL MAI SFANT INTRE SFINTII ETERNITATII. A jurat in numele lui !

 In urmatoarea intrupare va fi condamnat pe nedrept, isi va petrece toata viata in cea mai grea ocna, ori va cobori in lumea terestra fara grai, fiind mut din nastere. Se va simti extrem de nenorocit, constient ca toti pot vorbi si numai el nu are darul sfant de a se putea intelege cu semenii sai. 

Iata de ce Mantuitorul, Luminatorul sufletelor noastre a spus prin trimisii sai, in Evanghelii: " Nu marturisiti stramb, nu faceti juramant nici pe Cer- pentru ca acesta este tronul Tatalui, nici pe pamant-pentru ca este asternutul picioarelor sale, nici pe capul tau sa nu juri- pentru ca nu poti sa faci un fir de par alb sau negru. Ci cuvantul vostru sa fie: ceea ce este da - da!; iar ceea ce este nu- nu!; iar ce este mai mult decat aceasta de la cel rau este.

( Multi folosesc expresie uzuala deja ca sa convinga pe cineva de ceva, in conversatii banale, ca un fel de juramant: sa ma bata Dumnezeu daca ...

Nu aduceti ca martor al minciunii voastre pe bunul Dumnezeu. 

Prin acest act se aduce o mare ofensa Tatalui ceresc, care iarta deoarece cunoaste nimicnicia omului terestru, dar legea instituita de EL trebuie aplicata. 

Prin urmare daca avem frati si surori printre noi nevorbitori, este tocmai pentru ca au gresit prin grai. 

Orbii din nastere sau cei ce-si pierd vederea ulterior

Intelepciunea din popor ne mai invata: D-ne, oare acest biet suflet cu ce o mai fi gresit? sau : ce pacat o fi apasand acest suflet de nu vede lumina?

• Intra-adevar nu este nenorocire mai mare decat a avea ochi si a nu putea vedea cu ei frumusetile lumii terestre, culorile, formele variate a lucrurilor si fiintelor, de care povestesc toti spatiali veniti dupa moarte. O noapte adanca inconjoara acest nefericit. Ar vrea sa se serveasca singur, ar vrea sa circule prin lume, dar nu poate decat condus de un altul. Stie ca este mai prejos de un animal. Este negraita suferinta ce-l macina secunda de secunda. Viata lui e un infern si este cel dintai care doreste sa plece de aici.Ca om nu stie nimic, doar ca e orb din nastere sau ca ulterior si-a pierdut vederea, dar cauza acestei groaznice infirmitati nu o cunoaste. Noaptea, cand trupul doarme, isi cunoaste starea, stie ca plateste o polita grea pe care sta scrisa o mare greseala facuta intr-o viata trecuta, 
• cand a adus nenorocire altora, pe calea vazului. A spionat, a vazut si a spus mai departe, dupa care a urmat osanda pentru cei ce i-a spionat, i-a parat. 
• Ori prins de manie si-a chinuit adversarul zdrobindu-i ochii.( ai luat vederea altuia, ti se va lua si tie putinta de a mai vedea - ochi pentru ochi) 

"Cine trage sabia, de sabie va muri", ii spune Mantuitorul lui Petru in gradina Ghetsimani. 

Moartea nu este o usurare pentru sufletul pacatos. Deabia atunci face cunostinta cu IADUL adevarat . 
Iata o descriere a iadului propovaduita de biserica cu ce ne asteapta dupa moarte.

Divinul Creator a instituit UITAREA, pentru spiritele intrupate ca sa nu mai stim trecutul rusinos, nici viitorul plin de lacrimi si dureri sfasietoare. Omenirea trebuie sa traiasca linistita, cunoscand doar ziua de azi, fara  a sti ce va fi maine.

Ce fericire ar fi pentru spirit daca ar putea uita si el, dar este imposibil, caci uitarea ar echivala cu moartea spirituala. Spiritul este ceva ce va trai in vesnicie si uitarea neexistand pentru el, simte mereu greselile comise,Remuscarea faptelor comise ca om trupesc  uneori este atat de groaznica, incat doreste sa se reintrupeze pentru a nu-si mai aminti de ele. Iata o descriere a iadului propovaduita de biserica cu ce ne asteapta dupa moarte.

Toate marturiile indica, ca omul pleaca cu acelasi mental ca cel avut pe pamant, merge, doar ca in momentul in care a gandit a si ajuns in locul respectiv, pana unde ii este permis sa ajunga, totul este solid in jurul lui, VEDE ca pluteste exact ca si in vis, (cand visam nu ne vedem picioarele) este constient de greselile savarsite, are dorinte, consecinta unor vicii din lumea terestra pe care nu si le mai poate satisface, de pe urma carora sufera, se continua unele dureri daca sunt consecinta a pacatului, exista relatari ca duhul in spatiu sufera,( relatarea unei persoane care avea dureri groaznice deoarece a fost arsa de vie, durere care a insotit-o si dupa destrupare. Se tanguieste pentru iertare, pentru o tigara, o sticla de alcool, o bucatica din dulcele preferat.   
   Lumea spatiala va fi plina de tanguirile lui tardive, pana cand vine la reintrupare pentru a repara greselile comise..

De aceea se recomanda o viata echilibrata, infranata, smerita plina de milostenie, iubire pentru aproapele , pentru ca atunci cand iti reiei viata ca om spatial sa ai preocupari savante, participand activ la viata cereasca, nu tanjind dupa patimile lumesti, care te atrag urgent la reintrupare.  

  

Iata o mare taina pentru care in lumea noastra sunt atatea deosebiri intre oameni in privinta sanatatii, inteligentei, moraliatatii, vointei, situatiei materiale si sociale. Suferintele nu sunt jocul intamplarii. Totul se misca dupa o armonie si exactitate necuprinsa de mintea noastra. Toate aceste diformitati, nenorociri pe care nu si le explica omul trupesc sunt consecintele aplicarii unor legi ce apartin lumilor nevazute.  


Doamne lumineaza sufletele noastre sa nu mai gresim, caci stim acum ca totul se plateste prin suferinta! AMIN