Iisus marele initiat al dacilor !

Iisus , marele iniţiat din Dacia | Quadratus

 

Manastirea Pestera Ialomitei - CrestinOrtodox.ro

Popas binecuvîntat, pestera Ialomita

Biserica mai veche, este construită din lemn pe o fundaţie înaltă de piatră. Este compartimentată în altar, naos, pronaos şi pridvor care lasă impresia că a fost construit mai tîrziu. Catapeteasma este din lemn şi în partea inferioară are pictată în stînga pe Sf. Cuvioasă Paraschiva, în dreapta pe Sf. Ierarh Nicolae, iar în centru pe Maica Domnului şi Iisus Hristos. Are două turle înfundate, una pe naos, alta pe pronaos. Pictura s-a executat pe pînză în anul 1986, cu cheltuiala părintelui Neofit Florea, fostul stareţ. Sînt pictate şi geamurile ferestrelor din interior. Fereastra din dreapta naosului are pictaţi pe Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena. Cea din stînga pe Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, iar ferestrele din pronaos au pictate pe Maica Domnului şi Cuvioasa Paraschiva pe fereastra din stînga, iar cea din dreapta are scena „Adormirea Maicii Domnului cu apostolii“, donată de părintele protosinghel Gherasim Vasile, fost stareţ. Clopotniţa este construită din lemn. În faţă, la stînga bisericii, în incinta schitului, sînt două clădiri din lemn, etajate şi, puţin mai departe, încă o construcţie, pentru cazarea vizitatorilor (cu plată), la care se ajunge pe o punte metalică înălţată deasupra văii.  

 

Eu am argumente mult mai simple care m-au pus pe ganduri mai demult  legat de originea lui Iisus : 

1. chiar numele lui IISUS sau in vorba ardeleneasca " ii sus " si multe alte cuvinte din Biblie care nu suna deloc evreieste ci pur romaneste, ca dovada ca limba noastra era folosita pe o mare intindere a globului.

2. Iisus se numea pe sine FIUL OMULUI - ( Varful Omul ? din Bucegi ! )

Poate că această denumire e cea mai misterioasă din tot cuprinsul Noului Testament, cu referire la Iisus. Cine era acest om? In niciun caz denumirea nu se referă la Iosif - logodnicul Mariei -, ci mai degrabă la acea fiinţă celestă la care face referire Daniel: (7:13). Pentru a ne lămuri mai bine, este cazul să amintim încă un nume sub care Iisus apare în Evanghelii: , ca şi precizarea lui Marcu referitoare la această titulatură: <Şi învăţînd în Templu, Iisus zicea: cum zic cărturarii că Hristos este Fiul lui David? Căci însuşi David a zis întru Duhul Sfînt: Zis-a Domnul Domnului meu: şezi de-a dreapta Mea pînă voi pune pe vrăjmaşii tăi aşternut picioarelor tale. Deci, însuşi David îl numeşte pe el Domn; de unde dar este Fiul lui> (Marcu 12:35-37). Ciudat, nu?

3. I se mai spunea si Mesia . Spunem aceasta, cu atît mai mult cu cît Iisus apare în Evanghelii şi cu denumirea de Mesia, iar zona din sudul Dunării, locuită de asemenea de daci, se numea Moesia (a se citi Mesia), o dovadă în plus că Iisus era de origine dacică, iar formarea sa spirituală s-a desăvîrşit aici. Mai trebuie amintit şi faptul că numele lui Zamolxe ca părinte eponim al moesilor ar putea fi Messios.

 4. Cel mai des întîlnit epitet al lui Dumnezeu în predicile lui Iisus este , TATA . De notat în acest sens este şi faptul că lui Zamolxe îi erau dedicate, ca locuri de cult şi închinăciune, vîrfurile munţilor, pe teritoriul actualei Românii existînd numeroase înălţimi ce poartă denumirea de tartar, tatăl sau tătar (op. cit., p. 209-210, nota 6). Atragem din nou atenţia asupra unui fapt, şi anume acela că, în toate momentele principale ale vieţii sale pămînteşti, Iisus a fost legat de munte: Schimbarea la faţă se petrece pe munte, moartea sa se petrece pe munte, naşterea lasă de bănuit că s-ar fi petrecut tot pe munte, într-o peşteră.
 

5. Călugării geto-daci. Trăsăturile subliniate sînt menţionate de Alexandru Doboş în cartea amintită, unde se vorbeşte pe larg despre faptul că esenienii ar fi, de fapt, vechi terapeuţi geto-daci, iar . Ei (op. cit., p. 75). Flavius Josepus îi asemăna pe esenieni cu călugărilor geto-daci, considerînd că aceasta era mai bine cunoscută, ceea ce dovedeşte vechimea şi seriozitatea călugărilor amintiţi. Numele acestor călugări erau, la geţii din dreapta Dunării, cristai (să fie doar simplă asemănare fonică între şi ?!), iar la cei din stînga Dunării, pleistai. Vasile Pîrvan punea cristai în legătură cu ktistis - în limba greacă (oare nu au fost ai noii religii primii creştini, în frunte cu apostolii?!) - şi pleistai cu polistis - fondator de cetăţi. Invăţătura iniţiaţilor geţi se referea, ca şi la orfici, la pythagoreici, precum şi la druizi, la cunoaşterea unei lumi divine, de care omul s-a rupt, concentrîndu-şi atenţia numai asupra lumii fizice. Orice iniţiere era precedată de probe de admitere, în măsură să certifice că neofitul putea să facă faţă practicilor de iniţiere ce urmau, fără să-şi rişte sănă­tatea sau să aibă accese de nebunie. Se ştie că orice iniţiere are două faze: pregătirea şi iluminarea (trezirea). Din relatările anticilor asupra călugărilor geţi (cf. Alexandru Doboş, op. cit.), reiese că pregătirea nu se făcea prin serbări orgiastice sau consum de droguri, care să rupă legătura cu lumea reală, ci prin purificări, asceză şi viaţă neprihănită, departe de lume şi de preocupările ei. Prin aceste pregătiri se dezvoltau calităţile spiritului, partea eternă, divină a omului, astfel încît să poată domina partea din om legată de lumea fizică/reală. Se spune că spiritul nu a pierdut legătura cu sacrul, căruia îi aparţine, dar că aceasta o face doar în starea de somn şi, la trezire, omul nu mai ştie nimic, deoarece nu s-a înregistrat în memoria fizicului. Iluminarea (trezirea) spiritului se produce atunci cînd neofitul a realizat o legătură conştientă cu sacrul şi astfel are dovada existenţei acelei lumi, printr-o experienţă trăită. Ei bine, aşa cum preciza Alexandru Doboş, ca să fie primit în rîndul esenienilor, neofitul trebuia să aibă parte de unele privaţiuni, să fie supus unor încercări de natură fizică şi fiziologică, iar cele 40 de zile petrecute de Iisus în pustiu (cf. Luca, 4: 1-2) sînt tot o formă a privaţiunilor şi a ispitirilor la care era supus neofitul care aspira să intre în eseniană“.