Eclesiastul 8/9
5. Pe cine pazeste porunca, nu-l atinge nicio nenorocire, dar inima inteleptului cunoaste si vremea si judecata.
6. Caci pentru orice lucru este o vreme si o judecata, si nenorocirea paste pe om.
7. Dar el nu stie ce si cum se va intampla, caci n-are nici cine-i spune.
8. Omul nu este stapan pe suflarea lui, ca s-o poata opri, si n-are nicio putere peste ziua mortii; in lupta aceasta nu este izbavire, si rautatea nu poate scapa pe cei rai.
9. Toate acestea le-am vazut, si mi-am indreptat inima spre tot ce se face sub soare. Este o vreme cand un om stapaneste peste alt om, ca sa-l faca nenorocit.
10. Atunci am vazut pe cei rai ingropati si ducandu-se la odihna lor, iar pe cei ce lucrasera cu neprihanire departandu-se de locul sfant si uitati in cetate. Si aceasta este o desertaciune!
11. Pentru ca nu se aduce repede la indeplinire hotararea data impotriva faptelor rele, de aceea este plina inima fiilor oamenilor de dorinta sa faca rau.
12. Totusi, macar ca pacatosul face de o suta de ori raul si staruie multa vreme in el, eu stiu ca fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu si au frica de El.
13. Dar cel rau nu este fericit si nu-si va lungi zilele, intocmai ca umbra, pentru ca n-are frica de Dumnezeu.
14. Este o desertaciune care se petrece pe pamant: si anume, sunt oameni neprihaniti carora le merge ca si celor rai, care fac fapte rele, si sunt rai carora le merge ca si celor neprihaniti, care fac fapte bune. Eu zic ca si aceasta este o desertaciune.
15. Am laudat, dar, petrecerea, pentru ca nu este alta fericire pentru om sub soare decat sa manance si sa bea, si sa se inveseleasca; iata ce trebuie sa-l insoteasca in mijlocul muncii lui, in zilele vietii pe care i le da Dumnezeu sub soare.
16. Cand mi-am pus inima sa cunosc intelepciunea si sa ma uit cu bagare de seama la truda pe care si-o da omul pe pamant - caci omul nu vede somn cu ochii, nici zi, nici noapte -
17. am vazut atunci toata lucrarea lui Dumnezeu, am vazut ca omul nu poate sa patrunda ce se face sub soare; oricat s-ar trudi el sa cerceteze, tot nu va putea afla; si chiar daca inteleptul ar zice ca a ajuns sa inteleaga, tot nu poate sa gaseasca.
Du-te, dar, de mananca-ti painea cu bucurie si bea-ti cu inima buna vinul; caci demult a gasit Dumnezeu placere in ce faci tu acum.
8. Hainele sa-ti fie albe in orice vreme, si untdelemnul sa nu-ti lipseasca de pe cap.
9. Gusta viata cu nevasta pe care o iubesti, in tot timpul vietii tale desarte pe care ti-a dat-o Dumnezeu sub soare, in aceasta vreme trecatoare; caci aceasta iti este partea in viata in mijlocul trudei cu care te ostenesti sub soare.
10. Tot ce gaseste mana ta sa faca, fa cu toata puterea ta! Caci, in Locuinta mortilor in care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuiala, nici stiinta, nici intelepciune!
11. Am mai vazut apoi sub soare ca nu cei iuti alearga, ca nu cei viteji castiga razboiul, ca nu cei intelepti castiga painea, nici cei priceputi, bogatia, nici cei invatati, bunavointa, ci toate atarna de vreme si de imprejurari.
12. Caci omul nu-si cunoaste nici macar ceasul, intocmai ca pestii prinsi in mreaja nimicitoare si ca pasarile prinse in lat; ca si ei sunt prinsi si fiii oamenilor in vremea nenorocirii, cand vine fara veste nenorocirea peste ei.
13. Am mai vazut urmatoarea intelepciune sub soare si mi s-a parut mare.
14. Era o mica cetate, cu putini oameni in ea; si a venit asupra ei un imparat puternic, a impresurat-o si a ridicat mari intarituri impotriva ei.
15. In ea se afla un om sarac, dar intelept, care a scapat cetatea cu intelepciunea lui. Si nimeni nu se gandise la omul acela sarac.
16. Atunci am zis: "Mai buna este intelepciunea decat taria!" Totusi intelepciunea saracului este dispretuita, si nimeni nu-l asculta.
17. Cuvintele inteleptilor, ascultate in liniste, sunt mai de pret decat strigatele unuia care stapaneste intre nebuni.
18. Intelepciunea este mai de pret decat sculele de razboi; dar un singur pacatos nimiceste mult bine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu