Ioan Botezatorul !

Sfantul Ioan Botezatorul

Sfantul Ioan Botezatorul s-a nascut in cetatea Orini, in familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendenta a semintiei lui Aaron. Nasterea prorocului Ioan s-a petrecut cu sase luni inaintea nasterii lui Iisus. Nasterea sa a fost vestita de catre ingerul Gavriil lui Zaharia, in timp ce acesta slujea la templu. Pentru ca nu va da crezare celor vestite de ingerul Gavriil, Zaharia va ramane mut pana la punerea numelui fiului sau.

Exista o lunga perioada din viata Sfantului Ioan Botezatorul despre care nu avem informatii. Cunoastem ca s-a retras in pustiu, unde a dus o viata de aspre nevointe, pana in momentul in care a primit porunca sa inceapa sa predice. Rolul lui Ioan nu a fost doar acela de a pregati poporul pentru venirea lui Hristos, ci si acela de a-L descoperi lumii ca Mesia si Fiul lui Dumnezeu.

Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul

Din Evanghelie cunoastem ca Irod, la un ospat prilejuit de sarbatorirea zilei de nastere, a taiat capul Sfantului Ioan Botezatorul, la cererea Irodiadei. In acea vreme, Sfantul Ioan era intemnitat in castelul lui Irod de la Maherus. Ioan il mustrase pe Irod pentru traiul lui nelegiuit cu Irodiada, care era sotia fratelui sau. In ura ei de moarte, Irodiada a sfatuit-o pe Salomeea, fiica ei, care dansase si placuse oaspetilor si indeosebi lui Irod, sa ceara de la acesta capul Botezatorului ca rasplata.

Capul Sfantului Ioan a avut, dupa traditia Bisericii, o istorie aparte. El a fost de trei ori pierdut si de trei ori aflat. Prima si a doua aflare a capului este sarbatorita pe 24 februarie, iar A treia aflare a capului Sfantului Ioan Botezatorul este praznuita pe 25 mai.

Potrivit traditiei, Sfanta Ioana, femeia dregatorului lui Irod, este cea care a luat capul Sfantului Ioan Botezatorul din curtea Irodiadei si l-a ingropat la Ierusalim, in muntele Eleonului, intr-un vas de lut.

Dupa un timp, un proprietar bogat si slavit a crezut in Hristos, si lepadand pozitia sociala si toata desertaciunea acestei lumi, s-a facut monah, luandu-si numele de Inochentie. Ca monah, el s-a salasluit chiar la locul unde se afla ingropat capul Botezatorului Ioan. Dorind sa-si zideasca o chilie si o bisericuta, el a sapat adanc si a descoperit un vas de pamant in care se afla un cap. Prin descoperire dumnezeiasca a aflat ca este al lui Ioan Botezatorul. Cand s-a apropiat insa de trecerea la cele vesnice, spre a nu fi gasit si pangarit de paganii ce se inmultisera in zona, el l-a luat si l-a ascuns din nou in pamant, in acelasi loc.

Capul Sfantului Ioan Botezatorul a fost prezent aici pana in vremea Sfintilor Imparati Constantin si Elena, cand Sfantul Ioan Botezatorul s-a aratat unor doi calugari si le-a poruncit sa dezgroape cinstitul sau cap. Aceasta e socotita cea dintai aflare a sfantului cap.

In vreme ce calugarii calatoreau cu capul sfantului intr-un sac, au intalnit un olar si i-au dat acestuia sa duca sacul. Din cauza lenevirii lor, Sfantul Ioan i-a cerut olarului sa fuga de cei doi calugari. Ajuns acasa, olarul s-a bucurat de multe binefaceri datorita prezentei capului prorocului. Cand si-a simtit sfarsitul, olarul a pus capul sfantului intr-o racla si l-a daruit surorii sale. Racla va ajunge in grija lui Eustatiu, un monah arian, care locuia intr-o pestera. Multe minuni se vor petrece la aceasta pestera. Din nefericire, Eustatiu spunea ca datorita puterilor sale sunt prezente minunile, oamenii nestiind ce ascunde in pestera sa. Dupa un timp, Eustatiu, stiind ca va fi trimis in exil, ingroapa capul Sfantului Ioan Botezatorul.

Pestera va fi locuita de niste monahi credinciosi, care vor ridica in apropierea ei o manastire. In anul 452, arhimandritul Marcel, staretul acelei manastiri, a vazut un foc mare la pestera de langa orasul Emesa, in timpul cantarii psalmilor. Asa a aflat in chip minunat capul sfantului. Aceasta este socotita a doua aflare a cinstitului cap al Botezatorului.

In timpul luptei impotriva sfintelor icoane, capul Sfantului Ioan a fost ingropat la Comane, de unde a fost adus in Constantinopol, de catre Sfantul Ignatie (860), in vremea imparatului Mihail. Aceasta este cea de-a treia si cea din urma aflare a cinstitului cap.

Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul - traditii si obiceiuri

In ziua de 29 august, cand praznuim Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul, exista credinta in popor ca nu trebuie sa se foloseasca cutitul, totul se rupea cu mana. In popor se vorbea si de inceperea unui post, numit "de la cruce pana la cruce", un post care tinea pana pe 14 septembrie (Inaltarea Sfintei Cruci), neconsemnat in calendarul crestin, care avea rolul de a-i curati pe cei care au savarsit omoruri sau alte pacate grave.

Moartea lui Ioan Botezatorul si inmultirea painilor !

Cine il urmeaza pe Iisus sa nu-si faca probleme cu ce vor hrani pe altii, sa le dea de mancare, sa-i vindece, pentru ca in fiecare sarman si bolnav este  EL, ii da chiar lui Iisus adapost, hrana si medicamente, iar acesta va spori si va inmulti in mainile lor totul.

Lectia zilei: cu cat esti mai generos, Dumnezeu va spori avutul casei tale, al tarii , regiunii...pentru ca al lui este marea si pamantul cu toti locuitorii lui, face ce vrea cu ele, le inmulteste si le sporeste dupa cum vrea, iar din tinuturile bogate intr-o clipita poate sa faca o  mare sarata sau desert. 

Azi crestinii sarbatoresc nefericitul moment cand Irod porunceste taierea capului sfantului Ioan Botezatorul la cererea fiicei Irodiadei, sotia sa. Iisus cand aude acest lucru, de tristete se urca in corabie si pleaca undeva singur pentru a medita, dar este urmat de popor, gloata cum relateaza Biblia. Lui i se face mila de acesti oameni care il urmeaza pe jos, flamanzi si bolnavi. Ii vindeca, le predica si ii satura cu mancare. (inmulteste cei doi pesti si cinci paini. )

Sfântul Ioan, Inaintemergatorul si Botezatorul Domnului a primit de la însusi Domnul Hristos marturia ca el era cel mai mare dintre toti oamenii nascuti din femeie si cel dintâi intre Profeti. Pe cind inca se afla in pântecele mamei sale, el a tresarit de bucurie in preajma lui Mesia pe care il purta in ea Prea Sfinta Maica a Domnului. La maturitate, el, "de care lumea nu era vrednica" (cf Evrei 11:38), se retrase in pustiu, acoperit cu o haina din par de camila si incins cu o curea de piele, aceasta semnificând stapânirea tuturor pornirilor trupesti. Regasind, ca un nou Adam, starea de armonie a firii noastre create pentru a se dedica numai lui Dumnezeu, el se hranea cu cosasi si cu miere salbatica, si isi tinea in contemplare mintea netulburata de grijile acestei lumi. In anul 15 al domniei lui Tiberiu Cezar (anul 29), Ioan, când a auzit Cuvântul lui Dumnezeu in pustie, se duse in regiunea Iordanului, pentru a predica pocainta catre multimile care veneau la el, atrase de viata sa ingereasca. El ii boteza in apele Iordanului in semn de curatire de pacatele lor, si pentru a-i pregati sa il primeasca pe Mântuitorul el ii indruma sa faca mai curând roade vrednice de pocainta, decit sa se laude ca sint fiii lui Avraam. Reluând cuvintele profetului Isaia, el le spunea : "Glasul celui care striga in pustiu. Pregatiti calea Domnului, drepte faceti in loc neumblat cararile Dumnezeului nostru. Toata valea sa se umple si tot muntele si dealul sa se plece; si sa fie cele strambe, drepte, si cele colturoase, cai netede. Si se va arata slava Domnului si tot trupul o va vedea caci gura Domnului a grait". (Is. 40:3-5).
Pentru ca poporul se intreba daca nu era el Mântuitorul asteptat de atitea generatii, Ioan le spuse: "Eu va botez cu apa, dar vine altul mai mare decât mine, El va va boteza cu foc si cu Duh Sfânt". Curatenia sa si dragostea sa pentru feciorie erau intr-atât de mari incât fu considerat vrednic nu doar de a-l vedea pe Mântuitor, al carui Inaintemergator fusese pus, ci chiar sa Il boteze in Iordan si sa fie martorul descoperirii Sfintei Treimi.

Sfântul Ioan medita fara incetare la Cuvintul lui Dumnezeu si le considera pe toate ale acestei lumi ca nesemnificative in fata respectarii Legii dumnezeiesti, a carei desavirsita intruchipare era viata sa. De aceea nu se temea sa adreseze reprosuri aspre lui Irod Antipa, tetrarhul Galileii, om lipsit de rusine si dezmatat care, contrar Legii, se casatorise cu Irodiada, sotia fratelui sau Filip pe când acesta din urma era inca in viata si avusese cu ea o fata, Salomeea. Facindu-se mijlocitorul constiintei inveterate a pescarului, Profetul ii vorbea in numele lui Dumnezeu : "Nu iti este ingaduit sa ai ca sotie pe femeia fratelui tau". De aceea Irodiana nutrea in ea o ranchiuna puternica impotriva lui Ioan si voia sa il omoare ; era insa impiedicata de Irod care il proteja, ca barbat drept si sfânt, dar mai ales pentru ca se temea de poporul pe care il cinstea ca pe un trimis al lui Dumnezeu. In cele din urma Irodiada cea perfida isi atinse scopul si facu astfel incit Profetul sa fie dus la inchisoare in fortareata din Macheronte. Cind fu aniversarea zilei de nastere a regelui, in apropierea Pastilor, acesta invita pe notabilii regatului sau la un mare ospat, in timpul caruia toti se dedara imbuibarii si betiei. Salomeea dansa cu voluptate in fata mesenilor acestui banchet al slavei desarte, si ea placu privirii desfrânate a tatalui sau care ii jura sa ii dea ca recompensa orice i-ar cere, chiar de-ar fi jumatate din regatul sau. La sfatul mamei sale, tânara ceru sa ii fie adus imediat pe un platou capul lui Ioan Botezatorul. Regele se simti incurcat, dar din cauza juramântului sau, si pentru a nu-si pierde onoarea in fata invitatilor, se decise sa il omoare pe Cel Drept. Sentita fu pe loc executata, un soldat ii taie capul  Sfintului Ioan in inchisoare si il aduse imediat, inca sângerând, pe un platou,  in sala de ospat care adresa in tacere reprosul sau fata de slabiciunea criminala a regelui. Salomeea prezenta mamei sale trofeul, cu aerul de a spune : "Manânca, o, mama, trupul celui care a trait ca unul fara trup, si bea sângele lui. Aceasta limba care nu inceta sa ne faca reprosuri va tacea de-acum pentru totdeauna".

Ucenicii Sfântului venira sa ii ia trupul si mersera sa il ingroape in Sevastia apoi se dusera sa il instiinteze pe Iisus. Abia mult mai târziu Moastele Sfântului Inaintemergator fura regasite in mod miraculor, pentru a raspândi harul asupra credinciosilor care li se inchina.

Acest act sângeros pare sa fi fost ingaduit de Dumnezeu pentru ca dupa ce a fost Inaintemergatorul lui Hristos pe pamânt, Sfântul Ioan Botezatorul sa fie de asemenea in imparatia mortilor si sa mearga sa instiinteze pe mortii cei drepti de speranta in Mântuire, venirea apropiata a lui Mesia care trebuia sa sparga prin Cruce portile si inchizatorile Iadului.

Prin viata precum si prin moartea sa, Inaintemergatorul ramâne de asemenea pentru toti Crestinii un Profet si un stapânitor al vietii spirituale. Prin comportamentul sau ireprosabil, el ii invata sa lupte pâna la moarte impotriva pacatului, nu numai pentru respectul dreptatii si ascultarea Legii lui Dumnezeu dar si pentru a inainta in virtute si curatia inimii. Orice constiinta cizelata prin meditarea asupra Legii lui Dumnezeu se aseamana deci cu Inaintemergatorul si croieste "caile Domnului" in sufletul care se caieste, pentru a-i da cunoasterea Mântuirii (cf. Luca 1:76).

Saturn este planeta care arde karma !

Sfaturi din partea cuiva care a studiat ASTROLOGIA !

Inainte de a lua decia de a te casatori cu cineva consulta un astrolog adevarat si afla pozitia lui Saturn in casele tale astrologice si ale viitorului partener pentru ca poti sa-ti schimbi destinul prin simpla hotarare de a spune DA in bine sau rau. SATURN este o planeta care de obicei arde o karma, deci aduce incercari, situatii triste, instrainari, divorturi, chiar da indicii ca o relatie se poate termina tragic prin moartea unuia din parteneri daca este situata in casa 7. 

In casa 5 indica blocaje in relatia cu copiii si iti vesteste un destin tragic, trist, pentru copii care pot fi bolnaviciosi sau pot muri pana la majorat. 

In casa 4 iti indica un camin trist, batranesc, indepartare sufleteasca fata de parinti, stramosi, chiar exilul pe alte meleaguri. 

In casa 3 aduce blocaje la nivelul studiilor, deci nu este nevoie sa dai cu biciul pe un copil daca nu invata, vezi daca nu are cumva Saturn in 3.Daca tu sau viitorul sot aveti Saturn in 3 atunci relatia cu rudele apropiate lasa de dorit.

Saturn in casa a 2 a banilor iti da lectii in sectorul financiar, aduce blocaje pe acest nivel, deci nu tanji dupa bogatii ca nu le vei avea indiferent cate investitii vei face, poate la sfarsitul vietii daca ai rabdare, deoarece Saturn este si planeta batranetii care recompenseaza pe cei rabdatori.

Plasat in casa 1 iti spune ca semeni cu tatal. Studiaza-i trasaturile de caracter, greselile si nu le repeta. Indica necesitatea schimbarii personalitatii prin suferinta, deoarece este vorba de karma care trebuie arsa, iar tot ce te arde DOARE.

Plasat in casa 12 iti vorbeste de o boala karmica care te va macina pana la sfarsitul vietii. va debuta la varsta medie pana la batranete.

In casa 11 aduce blocaje cu prietenii, vei fi pus in situatii de a-ti pierde prietenii prin deces, tradari, situatii stresante la acest nivel.

In casa 10 iti spune sa te detasezi de reusita profesionala care se poate relansa la batranete, dupa ce iti vei fi invatat lectiile referitoare la mandria care aduce o cariera plina de succes ce ti-o doresti in detrimentul sferei familiale. Trebuie sa te concentrezi mai mult pe casa, parinti, stramosi.

In 11 nu iti aduce relatii bune cu strainii, poti muri intr-o tara straina, poti fi jefuit si indica O PROTECTIE DIVINA PRECARA, esti cam pe cont propriu.

In 8 care este casa mortii, a mostenirilor si a sexualitatii aduce blocaje la nivel sexual si organele corespondente, sfera ginecologica, prostata pentru barbati, rinchi. In privinta mostenirilor poti sa-ti iei adio de la ele si poti fi sigur ca ai parte de multi morti in familie, persoane iubite.

Casa 7 indica de obicei moartea partenerului la mijlocul vietii sau in unele cazuri chiar a ta. Am studiat multe horoscoape si in 25 de ani am observat acest lucru, toti, dar absolut toti care au Saturn in 7 isi pierd partenerul mai rar prin divort, de cele mai multe ori prin deces. 

Casa 6 a serviciului si a bolilor iti arata probleme karmice care trebuie rezolvate  in sfera muncii. De cele mai multe ori aduce un exces de munca si o uzura a corpului care se finalizeaza cu un handicap, blocaje cu angajatii, subalternii, ceri prea mult de la tine si de la ceilalti. Ai parte de accidente care te purifica fiind in interes de serviciu, dese spitalizari.   

Vorbesc astazi despre SATURN deoarece este sambata si este ziua lui deci reprezinta pe CEL PREAINALT. Cititi lucrarile lui RUDOLF STAINER si veti vedea rolul fiecarei planete si calatoria noastra dupa moarte in fata fiecareia. Tot acolo gasiti si ce reprezinta varsta la care murim, pana la ce planeta am ajuns ca nivel evolutiv. Saturn este ultima, deci cu vibratia cea mai mare.

Sabia Excalibur !

Excalibur este denumirea data sabiei care a apartinut legendarului rege Arthur, despre care, in povestirile medievale, se spune ca ar fi organizat apararea Marii Britanii, in fata invadatorilor saxoni (popor germanic), la sfarsitul secolului al V-lea si inceputul secolului al VI-lea. Sunt aproape inexistente sursele istorice referitoare la acest rege, de aceea este mult mai probabil ca figura lui sa fie, mai degraba, o creatie a textelor folclorice, fiind considerat nu numai un mare razboinic, ci si un « trimis » al taramului « Annwvyn » (sau Annwn), care, in mitologia celtica, insemna « Cealalta Lume ». Se credea ca « Annwvyn » era un loc minunat, in care stapaneau tineretea vesnica si fericirea, in care bolile lipseau, iar hrana se gasea din abundenta.

Tot legendele spun ca sabia Excalibur, indestructibila, il facea pe purtatorul ei invincibil si ca ar fi fost gasita de Arthur infipta intr-o stanca sau ca i-ar fi fost oferita de zeita Ninian, numita si « Doamna lacului » (corespondentul celtic al Dianei, zeita romana a vanatorii si a lunii) si ca Arthur i-ar fi inapoiat sabia cu putin inainte de moartea sa, printr-unul dintre cavalerii sai, Bedivere. Diversele denumiri, in galeza, irlandeza, bretona sau in alte dialecte celtice – Excaliber, Caliburne, Chaastirfol, Caledfwich, Kaled foulch – spun specialistii, par a deriva, toate, din caled/ kalet care inseamna « dur » si bwich – « taietura ». Varianta Excalibur este un cuvant datorat scriitorilor francezi din Evul Mediu si, desi fonetic seamana cu termenii mentionati anterior, ar trebui pus, etimologic, in legatura cu o structura latineasca Ex-Caliburnus (« din otel »).

Unul dintre cele mai vechi texte in care se pomeneste despre sabia regelui Arthur – Escalibur – este Culhwch ac Olwen, cel mai lung si complet text medieval despre legendarul rege. Si mai cunoscute sunt insa scrierile despre Arthur si despre Cavalerii Mesei Rotunde (un ordin aflat in slujba regelui) ale lui Chretien de Troyes, scriitor francez din secolul al XII-lea.

Toate poemele si povestirile medievale despre regele Arthur si fabuloasa sabie Excalibur aveau ca scop sa dea dinastiei Plantagenetilor, ai carei reprezentanti s-au succcedat la tronul Angliei, o ascendanta eroica, demna si de respectat in istorie. Se spune chiar ca regele Henri al II-lea al Angliei, in secolul al XI-lea, ar fi cerut sa se caute mormantul regelui Arthur, la Glastonbury, si calugarii l-au asigurat ca au gasit nu numai mormantul, ci si celebra sabie Excalibur, pe care i-ar fi si adus-o.

Atat de multe sunt legendele referitoare la regele Arthur si sabia Excalibur (devenit si simbol in interpretarile psihanalitice ale viselor), incat nu numai literatura a exploatat acest subiect, ci si cinematografia. Sunt celebre, de exemplu,  filmele Excalibur (1981, realizat de John Boorman) si Ultima Legiune (2007, in care se propune o ipoteza artistica despre originea sabiei fabuloase).

Psalmul zilei !

• Către mai-marele cântăreţilor.
• 
  
• Un psalm al lui David
• 
  
• ¹ Îmi pusesem nădejdea* în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele.
• * Ps 27:14; Ps 37:7;
• ² M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei*; mi-a pus** picioarele pe stâncă şi mi-a întărit† paşii.
• * Ps 69:2; Ps 69:14; ** Ps 27:5; † Ps 37:23;
• ³ Mi-a pus în gură o cântare nouă*, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi** au văzut lucrul acesta, s-au temut şi s-au încrezut în Domnul.
• * Ps 33:3; ** Ps 52:6;
• ⁴ Ferice* de omul care îşi pune încrederea în Domnul şi care nu** se îndreaptă spre cei trufaşi şi mincinoşi†!
• * Ps 34:8; Ier 17:7; ** Ps 101:3; Ps 101:7; † Ps 125:5;
• ⁵ Doamne, Dumnezeule, multe* sunt minunile şi planurile** Tale pentru mine: nimeni nu se poate asemăna cu Tine. Aş vrea să le vestesc şi să le trâmbiţez, dar numărul lor este prea mare ca să le povestesc.
• * Exod 15:11; Iov 5:9; Iov 9:10; Ps 71:15; Ps 92:5; Ps 139:6; Ps 139:17; ** Isa 55:8;
• ⁶ Tu nu doreşti nici jertfă*, nici dar de mâncare, ci mi-ai străpuns urechile; nu ceri nici ardere-de-tot, nici jertfă de ispăşire.
• * 1 Sam 15:22; Ps 50:8; Ps 51:16; Isa 1:11; Isa 66:3; Osea 6:6; Mat 9:13; Mat 12:7; Evr 10:5;
• ⁷ Atunci am zis: „Iată-mă că vin!” – în sulul cărţii este scris* despre mine –
• * Luca 24:44;
• ⁸ vreau* să fac voia Ta, Dumnezeule! Şi Legea Ta este în** fundul inimii mele.
• * Ps 119:16; Ps 119:24; Ps 119:47; Ps 119:92; Ioan 4:34; Rom 7:22; ** Ps 37:31; Ier 31:33; 2 Cor 3:3;
• ⁹ Vestesc* îndurarea Ta în adunarea cea mare; iată că nu-mi închid buzele**. Tu† ştii lucrul acesta, Doamne!
• * Ps 22:22; Ps 22:25; Ps 35:18; ** Ps 119:13; † Ps 139:2;
• ¹⁰ Nu* ţin în inima mea îndurarea Ta, ci vestesc adevărul tău şi mântuirea Ta şi nu ascund bunătatea şi credincioşia Ta în adunarea cea mare.
• * Fapte 20:20; Fapte 20:27;
• ¹¹ Tu, Doamne, nu-mi vei opri îndurările Tale; ci bunătatea* şi credincioşia Ta mă vor păzi totdeauna.
• * Ps 43:3; Ps 57:3; Ps 61:7;
• ¹² Căci rele fără număr mă împresoară, m-au ajuns* pedepsele pentru nelegiuirile mele, şi nu le mai pot suferi vederea. Sunt mai multe decât perii capului meu şi mi se înmoaie** inima.
• * Ps 38:4; ** Ps 73:26;
• ¹³ Izbăveşte-mă*, Doamne! Vino, Doamne, degrabă în ajutorul meu.
• * Ps 70:1;
• ¹⁴ Să fie ruşinaţi* şi înfruntaţi toţi cei ce vor să-mi ia viaţa! Să dea înapoi şi să roşească de ruşine cei ce-mi doresc pierzarea!
• * Ps 35:4; Ps 35:26; Ps 70:2; Ps 70:3; Ps 71:13;
• ¹⁵ Să* rămână înlemniţi de ruşinea** lor cei ce-mi zic: „Ha! Ha!”
• * Ps 70:3; ** Ps 73:19;
• ¹⁶ Să se bucure* şi să se veselească în Tine toţi cei ce Te caută! Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică** fără încetare: „Mărit să fie Domnul!”
• * Ps 70:4; ** Ps 35:27;
• ¹⁷ Eu* sunt sărac şi lipsit, dar Domnul** Se gândeşte la mine. Tu eşti ajutorul şi izbăvitorul meu: nu zăbovi, Dumnezeule!

Monahismul și căsătoria – două căi de sfințire

Sfantul munte Athos!

12 August 2015

Egumenul Sfintei Mănăstiri Simonos Petras, Arhimandritul Elisei, în continuarea interviului pe care l-a acordat periodicului Pemptousia, vorbește despre monahism și căsătorie, ca două căi prin care omul se apropie de Dumnezeu și de semenii săi și călătorește spre mântuirea sa ca persoană.

Pemptousia: S-au spus foarte multe despre căsătorie și monahism și despre relația și diferențele dintre acestea. La urma urmei, Gheronda, de fapt, monahismul și căsătoria sunt chiar atât de diferite ca mod de viață? Există puncte în care converg? Există și lucruri în care nu se împacă pentru nimic în lume?

Starețul Elisei: Dimpotrivă! Converg în multe puncte și, desigur, după cum spuneam și când am vorbit despre cine sunt cei care s-au făcut monahi și cei care nu s-au făcut monahi; o spun în cunoștință de cauză și din cele ce știu de la Gheronda Emilianos [Simonopetritul]: pot exista anumite diferențe între căsătorie și monahism în ce privește calitatea și cantitatea, dar acestea privesc nivelul calității… Cum să spunem? Nivelul calității vieții. Și, desigur, se spune că monahismul, fecioria, este ceva superior. Acest lucru însă nu există nici în Biblie, nici la Părinți în esență, dacă citești îndeajuns de atent. Hristos nu a spus să nu te căsătorești, de regulă toți se căsătoresc, de regulă monahismul este o excepție, de fapt…

Pemptousia: O harismă.

Starețul Elisei: O harisma. Este o excepție. El a spus: ”Nu vă convine, nu merită să vă căsătoriți”, nu a spus: ”Să nu te căsătorești. Unde mergeți să vă încurcați cu nunta?”. Și se mai spune că este indisolubilă căsătoria, este indisolubilă, e adevărat, dar la sfârșit de tot ea tot se va dizolva. Și atunci ucenicii I-au răspuns: ”Atunci nu merită să te căsătorești”, iar Hristos le-a răspuns: ”Nu toți înțeleg aceste lucruri”. Puțini sunt cei care înțeleg și de aceea acei puțini și înțeleg viața monahală, adică viața apostolică.

Ce vreau să spun cu asta? Că sunt două căi paralele, nu sunt două căi diferite. Nu pot fi două căi diferite, încât să poți face opțiuni de valoare sau comparative sau contabilicești. Consider că este o viziune contabilicească aceea care așează de-o parte monahismul și de cealaltă parte căsătoria. Consider că sunt două căi paralele, în conformitate cu viața Bisericii, în conformitate cu libertatea și dragostea și dorința omului. Acest lucru trebuie să fie respectat și valabil pentru toți. Sunt două căi paralele și trebuie să vă găsesc o dată și să vă spun exact cum formulează exact acest lucru Gheronda, paralelismul acesta. Două căi independente, nu putem spune că așa e mai bine sau așa e mai bine. Monahismul are cutare caracteristici și se îndreaptă într-acolo. La fel și căsătoria.

Ce se întâmplă însă? Și acest lucru este foarte important. Tot ce facem închipuie, simbolizează ceva fie din trecut, fie din viitor. Ce închipuie monahismul? Monahismul închipuie… Cu alte cuvinte, în acest moment, de ce urmăm noi monahismul și ne lipsim de toate aceste lucruri ale vieții în lume? Nu zic că sunt aceste lucruri ar fi cine știe ce, dar se spune, de pildă, că ai o  anume lejeritate, nu trebuie să faci ascultare, ești liber și altele, și altele. Noi preînchipuim ceva, nu facem nimic altceva, nu  suntem cu mult mai buni decât dumneavoastră, suntem de multe ori chiar mai idioritmici, mai păcătoși, aș putea spune. Preînchipuim însă viața în Rai înainte de cădere. Așa? Zice: ”Uite, cândva exista această viață pe care o preînchipuim noi. Cândva exista asta”. Acest lucru, această viață, deci, a readus-o Hristos. Și care e cea mai pură formă a ei? Monahismul.

Căsătoria ce preînchipuie? Căsătoria preînchipuie, și ea, viața din Rai, anume acea relație dintre cei doi, viața lor comună, iar nunta preînchipuie acest lucru. Și ce preînchipuie? De ce zice ”un singur trup”? Ce înseamnă asta? Înseamnă că și în căsătorie există viață feciorelnică. De aceea spunem, încercăm să răspundem la întrebarea de ce oamenii înainte de căsătorie nu trebuie să aibă relații sexuale etc. Nu mai preînchipui nimic dacă ești, așa, libertin și umbli încolo și-ncoace. Cei doi au devenit un singur trup și acest lucru preînchipuie Raiul. Cine este Raiul? Bărbatul și femeia. ”Cine este Raiul tău?”. ”Femeia mea”, răspunde el. Acest mod de unire îți preînchipuie acea viață, într-ul alt mod. Monahismul preînchipuie viața dinainte de cădere, căsătoria preînchipuie viața în Rai, felul cum era relația dintre cei doi în Rai, și tocmai de aceea, vezi, să zicem, eu care sunt monah și tu ești căsătorit și îmi spui: ”În curând vom avea un copil!”. Și îți zic: ”A, ce bucurie este aceasta!”. Eu spun asta, eu, care sunt monah. De ce spun asta? Pentru că sunt întru totul de acord, și aceasta este bucurie, aceasta este preînchipuire a Raiului. Și prin urmare, asta e!, noi, ca moduri de viață, ca fii ai lui Dumnezeu, nu suntem întru nimic diferiți, destinația drumului nu este întru nimic diferită, scopul este același – căci una este mântuirea. Care este diferența? Diferența este de cale, de mod de viață, aceasta este singura diferență dintre noi, dar să știți că preînchipuim aceste lucruri, și dacă nu înțelegem acest lucru, totdeauna unul îl va judeca într-un fel anume pe celălalt, în timp ce nu există o asemenea problemă. Noi, monahii, vom fi minoritatea puternică.

Pemptousia: Frumos.

Starețul Elisei: Deci, și încheiem subiectul acesta al diferenței dintre monahism și căsătorie, totdeauna vor sta în felul acesta în ce privește monahismul și căsătoria. Puncte comune? Din destul, în afară de feciorie. Toate celelalte sunt comune. De aceea ne și înțelegem atât de bine unii pe alții. Un monah, dacă te duci să îl întrebi, a terminat-o cu voia proprie, știe ce înseamnă asta, tăierea voii. Un om însurat a terminat-o și el cu voia proprie, fie unul, fie celălalt. Poți fi un foarte bun profesor universitar, dar acasă la tine lucrul acesta trebuie să-l uiți, acolo cad măștile, sentimentele se exprimă cum vor ele, cuvintele se spun cum vor ele, nu mai ești acolo profesorul pe care trebuie să îl respecte femeia ta, sau profesoara pe care să o respecte bărbatul, acolo cad toate aceste măști. Și prin urmare, încasezi lupta ascultării, lupta răbdării, lupta dragostei. Trebuie să ai dragoste. Lupta acceptării celuilalt. Toate astea sunt țin de viața monahală. Zici că nu te rogi destul? Ce să te mai rogi, din ce moment ce suferi atâta, toată noaptea pentru copiii tăi? Asta nu e o rugăciune?

Pemptousia: Asta o spunea și Iacov Tsalíkis.

Starețul Elisei: Da. Și, firește, spunem că viața de familie are toate caracteristicile vieții monahale. De aceea trebuie să spunem următorul lucru: cu ce altceva se aseamănă monahismul? Că familia, spunem, e familie. Mănăstirea, însă, dacă nu este o familie, nu este mănăstire.

Samanismul si samanii!

Samanii din Carpati | Lupul Alb

Spiritul Munţilor Bucegi - YouTube

 

Samanismul – Practica arhaica a vindecarii

Auzim din ce in ce mai des despre samanism si practicile samanice.

In Europa, prin inocularea de tipare cu scopul declarat de a impune controlul institutiei bisericesti si a dogmei care a scufundat Europa in evul mediu, samanismul a ajuns sa fie asimilat cu practica magiei negre, vrajitoriei, etc. Inainte de a dezvolta pe marginea definirii samanismului, trebuie amintit ca tiparele care au denigrat samanismul, au fost inoculate in spatiul european odata cu cristalizarea si dezvoltarea structurilor bisericii catolice, culminand cu perioada inchizitiei, cand au fost interzise cu mare brutalitate toate practicile din afara ritului catolic. Ca urmare, desi Europa si vechea Dacie au avut o traditie samanica puternica, relevata de mai multi antropologi, astazi principalele zone in care samanismul a ramas aproape nealterat, sunt: Siberia, Finlanda, Groenlanda, Nepal, Canada, SUA, bazinul Amazonului, arealul Pacificului de Sud si Africa tribala. In China a ramas de asemenea un adanc filon samanic, prin practicile Tao.

Ce este de fapt samanismul? Este prima practica spirituala a omenirii. Dovezile sugereaza ca el dateaza de cel putin 40 000 de ani, unii antropologi argumenteaza ca este mai vechi de 100 000 de ani. Practica spirituala samanica cuprinde tehnici si ritualuri care au ca scop autocunoasterea, vindecarea si integrarea omului cu Pamantul si Divinitatea. Peste practicile si ritualurile samanilor s-au suprapus religii, curente religioase, sisteme esoterice.

Este interesant de observat ca tehnicile de vindecare si divinatie pe care le folosesc samanii sunt aceleasi ,fie ca sunt le gasim in Siberia, Nepal, la comunitatile eschimosilor, la nativii nord americani sau la aborigenii din Australia. Diferentele sunt date de particularitatile locale: mediu, clima, cultura, dar tehnicile si ritualurile in sine sunt aceleasi.

Pe teritoriul vechii Dacii a existat o puternica traditie samanica. O dovada a unei culturi avansate in acest sens este si ansamblul cunoscut sub numele de Ganditorul de la Hamangia, rebotezat Ganditorul de la Cernavoda. De fapt sunt doua statuete, care reprezinta un barbat si o femeie in doua posturi diferite. S-a descoperit ca cele doua posturi sunt practic posturi vindecatoare, iar astazi aceste posturi se predau in toata lumea, in worksopurile de profil. Un alt filon puternic al traditiilor samanice autohtone il reprezinta solomonarii, acesta fiind numele samanului in cultura dacica. Traditia solomonarilor a continuat in pana la sfarsitul in secolul al XIX-lea, ultimul solomonar (sau berevoi –dupa Vasile Voiculescu) fiind identificat pe teritoriul Romaniei la finele anilor 1800. Despre solomonari, Parintele Ghelasie aminteste in cartea sa “Mosul din Carpati”, ca acestia au fost primii initiati in misterele lui Zalmoxe.

Cuvantul saman provine de la tribul Tungus din Siberia si inseamna “cel ce vede in intuneric”. Mircea Eliade, in lucrarea sa Samanismul: Tehnicile Arhaiste ale Extazului, descrie samanul ca fiind o persoana care calatoreste intr-o stare modificate de constiinta in afara timpului si a spatiului. Prin aceste calatorii, samanul primeste ajutor si informatii pentru cei suferinzi, familie, comunitate.

Vindecarea samanica este o munca energetica intuitiva care integreaza diferite practici de vindecare: recuperarea sufletului, extractia, deposesia, tehnica psihopompa. O alta tehnica deosebit de eficace in tratarea traumelor, la nivel profund, este constelatia familiala. De asemenea, tehnicile Rotii de Leac, folosite ca atare sau in combinatie cu tehnicile amintite mai sus, fac parte din sanctuarul practicii samanice.

“Samanii – pe care noi, in lumea „civilizata”, i-am numit „tamaduitori” si „vraci” – sunt pastratorii unui corpus remarcabil de tehnici stravechi pe care le folosesc pentru a obtine si mentine starea de bine si vindecarea pentru ei insisi si alti membri ai comunitatilor lor. Aceste metode samanice sunt frapant de asemanatoare peste tot in lume, chiar in cazul unor popoare ale caror culturi difera sensibil in alte privinte, si care, de zeci de mii de ani, au fost separate de oceane si continente…

In ultima vreme, samanismul a revenit in viata umana cu o forta uimitoare si as vrea sa sugerez cativa dintre factorii care au contribuit la renasterea acestuia.

Samanismul – intrucat este o metodologie, si nicidecum o religie – furnizeaza o cale catre efectuarea acestor experimente personale, prin care oamenii sa ajunga la propriile concluzii cu privire la natura si limitele realitatii.

In acelasi timp, metodele samanice clasice au efecte surprinzator de rapide, astfel incat majoritatea persoanelor pot ajunge in cateva ore la experiente pentru care le-ar fi trebuit, in alte circumstante, ani de meditatie tacuta sau rugaciune. Cel putin din acest motiv, samanismul se potriveste perfect cu viata contemporana a oamenilor ocupati.

Un alt factor care a contribuit la revenirea samanismului il constituie dezvoltarea recenta a abordarilor holistice ale problemelor de sanatate, care folosesc in mod activ mintea pentru a ajuta In procesul de vindecare si pentru a mentine o stare de sanatate generala buna.

Atractia exercitata de samanism se explica prin faptul ca el reprezinta o adevarata ecologie spirituala. In aceasta perioada de criza mondiala a mediului inconjurator, samanismul furnizeaza un lucru aproape absent in „marile” religii antropocentrice: respect fata de si comunicare spirituala cu celelalte fiinte ale Pamantului si cu Planeta Insasi. In samanism, nu este vorba despre o simpla venerare a Naturii, ci despre o comunicare spirituala reciproca ce resusciteaza legatura pierduta avuta de stramosii nostri umani cu puterea si frumusetea spirituale uimitoare avute de gradina noastra numita Pamant.”

Michael Harner

Bibliografie:
Michael Harner, The Way of Shaman
Sandra Ingerman, Leac pentru Pamant
Kenneth Meadows, Spiritul Samanic

Cauza spirituala a bolilor de ochi !

• • Ochiul este lumina* trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină;
  • * Luca 11:34; Luca 11:36;
  • ²³ dar, dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!
  • nu fa milostenia din fatarnicie sa arati lumii cine esti tu!
  •  nu te ruga ca fatarnicii in picioare prin sinagogi ca sa fi vazut
  • cand va rugati nu bolborositi vorbe ca paganii
  •  cand postiti nu fiti posomorati si nu spuneti nimanui ca postiti
  • nu va strangeti comori pe pamant pentru ca unde este comoara voastra acolo este si inima voastra. Ochiul te da de gol daca trupul tau este luminos sau intunecos si de ce comori s-a lipit
  • nimeni nu poate sluji la doi stapani si cu timpul vei fi dat de gol ce stapan ai
  • nu va ingrijorati pentru ziua de maine,ce veti manca, cu ce va veti imbraca... caci TATAL stie de ce ai tu nevoie mai bine decat tine!
  
  
• Matei cap.6
• Despre milostenie şi rugăciune
• 
  
• ¹ Luaţi seama să nu vă îndepliniţi neprihănirea voastră înaintea oamenilor, ca să fiţi văzuţi de ei; altminteri, nu veţi avea răsplată de la Tatăl vostru, care este în ceruri.
• 
  
• ² Tu, dar, când faci* milostenie, nu suna cu trâmbiţa înaintea ta, cum fac făţarnicii în sinagogi şi în uliţe, pentru ca să fie slăviţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.
• * Rom 12:8;
• ³ Ci tu, când faci milostenie, să nu ştie stânga ta ce face dreapta,
• 
  
• ⁴ pentru ca milostenia ta să fie făcută în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti*.
• * Luca 14:14;
• ⁵ Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentru ca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.
• 
  
• ⁶ Ci tu, când te rogi, intră* în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.
• * 2 Imp 4:33;
• Tatăl nostru. Iertarea greşelilor
• 
  
• ⁷ Când vă rugaţi, să nu bolborosiţi* aceleaşi vorbe, ca păgânii, cărora** li se pare că, dacă spun o mulţime de vorbe, vor fi ascultaţi.
• * Ecl 5:2; ** 1 Imp 18:26; 1 Imp 18:29;
• ⁸ Să nu vă asemănaţi cu ei; căci Tatăl vostru ştie de ce aveţi trebuinţă, mai înainte ca să-I cereţi voi.
• 
  
• ⁹ Iată dar cum trebuie să vă rugaţi: ‘Tatăl* nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău;
• * Luca 11:2;
• ¹⁰ vie Împărăţia Ta; facă-se* voia Ta, precum** în cer şi pe pământ.
• * Mat 26:39; Mat 26:42; Fapte 21:14; ** Ps 103:20; Ps 103:21;
• ¹¹ Pâinea noastră* cea de toate zilele1 dă-ne-o nouă astăzi
• * Iov 23:12; Prov 30:8;
• ¹² şi ne* iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri2
• * Mat 18:21;
• ¹³ şi* nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne** de cel rău. Căci† a Ta este împărăţia şi puterea şi slava în veci. Amin!’
• * Mat 26:41; Luca 22:40; Luca 22:46; 1 Cor 10:13; 2 Pet 2:9; Apoc 3:10; ** Ioan 17:15; † 1 Cron 29:11;
• ¹⁴ Dacă* iertaţi oamenilor greşelile lor, şi Tatăl vostru cel ceresc vă va ierta greşelile voastre.
• * Marc 11:25; Marc 11:26; Efes 4:32; Col 3:13;
• ¹⁵ Dar, dacă nu* iertaţi oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre.
• * Mat 18:35; Iac 2:13;
• Despre post
• 
  
• ¹⁶ Când postiţi*, să nu vă luaţi o înfăţişare posomorâtă, ca făţarnicii, care îşi sluţesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata.
• * Isa 58:5;
• ¹⁷ Ci tu, când posteşti, unge-ţi* capul şi spală-ţi faţa,
• * Rut 3:3; Dan 10:3;
• ¹⁸ ca să te arăţi că posteşti nu oamenilor, ci Tatălui tău, care este în ascuns; şi Tatăl tău, care vede în ascuns, îţi va răsplăti.
• 
  
• Adevăratele comori. Neputinţa de a sluji la doi stăpâni. Grijile şi îngrijorările
• 
  
• ¹⁹ Nu vă strângeţi* comori pe pământ, unde le mănâncă moliile şi rugina şi unde le sapă şi le fură hoţii;
• * Prov 23:4; 1 Tim 6:17; Evr 13:5; Iac 5:1;
• ²⁰ ci* strângeţi-vă comori în cer, unde nu le mănâncă moliile şi rugina şi unde hoţii nu le sapă, nici nu le fură.
• * Mat 19:21; Luca 12:33; Luca 12:34; Luca 18:22; 1 Tim 6:19; 1 Pet 1:4;
• ²¹ Pentru că unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.
• 
  
• ²² Ochiul este lumina* trupului. Dacă ochiul tău este sănătos, tot trupul tău va fi plin de lumină;
• * Luca 11:34; Luca 11:36;
• ²³ dar, dacă ochiul tău este rău, tot trupul tău va fi plin de întuneric. Aşa că, dacă lumina care este în tine este întuneric, cât de mare trebuie să fie întunericul acesta!
• 
  
• ²⁴ Nimeni* nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt: Nu** puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.
• * Luca 16:13; ** Gal 1:10; 1 Tim 6:17; Iac 4:4; 1 Ioan 2:15;
• ²⁵ De aceea vă spun: Nu* vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana şi trupul, mai mult decât îmbrăcămintea?
• * Ps 55:22; Luca 12:22; Luca 12:23; Fil 4:6; 1 Pet 5:7;
• ²⁶ Uitaţi-vă* la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră şi nici nu strâng nimic în grânare, şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele?
• * Iov 38:41; Ps 147:9; Luca 12:24;
• ²⁷ Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui?
• 
  
• ²⁸ Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes;
• 
  
• ²⁹ totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei.
• 
  
• ³⁰ Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor?
• 
  
• ³¹ Nu vă îngrijoraţi dar, zicând: ‘Ce vom mânca?’ sau: ‘Ce vom bea?’ sau: ‘Cu ce ne vom îmbrăca?’.
• 
  
• ³² Fiindcă toate aceste lucruri neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele.
• 
  
• ³³ Căutaţi* mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.
• * 1 Imp 3:13; Ps 37:25; Marc 10:30; Luca 12:31; 1 Tim 4:8;
• ³⁴ Nu vă îngrijoraţi dar de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.
•