Darurile Duhului Sfant!

Ortodocsii sarbatoresc astazi Pogorarea Duhului Sfant, darul pentru oameni promis de Mantuitor cand s-a inaltat la ceruri, ca ajutor si mangaietor in furtunile vietii.

Indiferent ce semnificatie ii atribuie unii si altii, este si ramane un Cadou, un DAR, care vine sa sfinteasca si sa curateasca sufletele celor care il primesc.

 Simbolul Duhului Sfant este o pasare !, asa a coborat cand l-a botezat cu Duh Sfant pe Iisus.

1. PORUMBELUL
Asa cum este relatat in Matei 3:16-17 a fost singura înfatisare trupeascã
a Duhului Sfânt vãzutã de oameni, la Iordan, când a fost botezat Domnul
Isus.
a) Imaginea sa exprimã blândete, bunãtate, pace. Acestea sunt si calitãtile pe
care Duhul Sfânt le implementeazã în viata credinciosilor _Galateni 5:22.
b) Este fãrã rãutate _Matei10:16. O altã traducere spune: ”fãrã nici un amestec cu
rãul”, la fel Duhul Sfânt este opusul a tot ce este rãu. Mai mult decât atât, El
vine sã sfinteascã si sã curãteascã sufletele celor ce Îl primesc_1 Petru 1:22.
c) Este sociabil; mereu printre oameni. Tot astfel Duhul Sfânt iubeste pãrtãsia cu oamenii, ca dovadã El îsi face templu în inima oamenilor.

 Oul spiritual !

Cand ne gandim la oul spiritual il asociem cu Invierea Mantuitorului. Doar atunci toti crestinii mananca oua imediat dupa terminarea slujbei din noaptea invierii. Cred ca de acum ar trebui sa servim ou fiert si cu ocazia acestei sarbatori, meditand in acelasi timp la oul promordial.. 

Unele Evanghelii afirma ca Maria Magdalena a dus un cos cu oua in fata impartului Romei pentru a-l convinge ca Iisus a inviat, moment in care acestea s-au inrosit si de atunci exista aceasta traditie de Pasti, dar se pare ca nu numai ci si de Cincizecime, sau Pogorarea Duhului Sfant in unele parti.

Nu cred in intamplari, dar astazi, exact astazi papagalita mea alba care seamana cu un porumbel, a facut un ou, primul ei ou, frumos si alb deci nu cred ca este o coincidenta. Toti stim cate ceva despre ce reprezinta oul, simbolul vietii, fertilitate, prosperitate. Recunosc ca asteptam un semn din partea Divinitatii de aceasta sfanta sarbatoare, dar la un OU nu m-am asteptat. 
Duhul Sfant sub forma unui OU? ce reprezinta aceasta? ce semnificatie spirituala are?

Am scotocit internetul si am gasit aceasta poezie de Ion Barbu din care redau un fragment, pentru a vedea ca si altii au asociat Duhul Sfant cu un OU:

“E dat acestui trist norod
Si oul sterp ca de mancare,
Dar viul ou, la varf cu plod,
Facut e sa-l privim la soare !
Cum lumea veche, in clestar,
inoata, in subtire var,
Nevinovatul, noul ou,
Palat de nunta si cavou.
Din trei atlazuri e culcusul
in care doarme nins albusul
Atat de gales, de inchis,
Cu trupul drag surpat in vis.
Dar plodul ?
De foarte sus
Din polul plus
De unde glodul
Pamanturilor n-a ajuns
Acorda lin
Si masculin
Albusului in hialin :
Sarutul plin.
*

Om uitator, ireversibil,

Vezi Duhul Sfant facut sensibil?

Precum atunci, si azi – intocma :

Marunte lumi pastreaza dogma.

Sa vezi la bolti pe Sfantul Duh

Veghind vii ape fara stuh,

Acest ou – simbol ti-l aduc,

Om sters, uituc.

Nu oul rosu.

Om fara sat si om nerod,

Un ou cu plod

iti vreau plocon, acum de Paste :

il urca – in soare si cunoaste !

*

Si mai ales te infioara

De acel galben icusar,

Ceasornic fara minutar

Ce singur scrie cand sa moara

Si ou si lume. Te-infioara

De ceasul, galben necesar…

A mortii frunte – acolo-i toata.

in galbenus,

Sa roada spornicul albus,

Durata-inscrie-in noi o roata.

intocma – dogma.

*

inca o data :

E Oul celui sterp la fel,

Dar nu-l sorbi. Curmi nunta-in el.

Si nici la closca sa nu-l pui !

il lasa – in pacea – intaie-a lui,

Ca vinovat e tot facutul,

Si sfant, doar nunta, inceputul.”

Oul – simbol arhetipal al Universului

Oul apare ca simbol arhetipal al inceputului tuturor lucrurilor, al originii, al regenerarii si permanentei vietii. Mitologia oului primordial sau oului cosmic, din care s-a creat lumea, are o raspandire pe o intinsa arie culturala, acoperind toate continentele lumii. Dintr-un ou (uneori, el este de aur) ce pluteste in apele oceanului primordial se naste intregul univers: din partea superioara a cojii apare cerul, din cea inferioara se naste pamantul, iar galbenusul se transforma in soare. Motive cosmogonice si cosmologice le aflam si pe ouale incondeiate („impistrite”) romanesti pe care figureaza luna, soarele, Calea Lactee, flori, pesti etc.
Oul semnifica un principiu regenerator si fecund, de aceea, el apare frecvent in sarbatorile de renovare a naturii, in riturile fertilitatii si in cele de trecere. In Persia, ouale colorate, reprezentau cadoul obisnuit de Anul Nou, iar la noi si in intreaga arie balcanica si est-europeana e raspandit obiceiul inrosirii si incondeierii oualor de Pasti; ciocnirea celor vopsite pare a fi un rit mostenit de la primii crestini, care isi daruiau cate un ou rosu de Pasti, se sarutau si spuneau: „Christos a inviat!”.
Oul e un simbol al nemuririi si al resurectiei, in mormintele vechi din Rusia sau din Suedia s-au gasit oua de lut. Ca simboluri ale fertilitatii, ele sunt prezente in ceremoniile ce insotesc semanatul sau culesul roadelor campului. Plugarul finlandez le purta in buzunar in timpul semanatului, estonienii mananca oua in perioada campaniilor agricole, iar taranii romani ingropau cojile de oua in brazda sau le aruncau inaintea boilor la pornirea plugului, le puneau in desaga cu seminte (T. Pamfile, Agricultura, 48, 59). In ceremonialul de nunta romaneasca, mirele si mireasa, asezandu-se la masa, dupa ce se intorc de la biserica, trebuie mai intai sa manance un ou (S. FI. Marian, Nunta, 305). Ouale sunt si o ofranda rituala destinata divinitatilor si stramosilor. La romani, cojile de oua rosii de Pasti se dau pe apa spre a se duce in „Ńara blajinilor”(Fochi, Datini, 34). Oul participa la un simbolism al intimitatii, repaosului, alaturi de casa, arca,caverna, scoica, toata aceasta constelatie simbolica fiind pusa in legatura cu pantecul matern.
Majoritatea oamenilor in aceasta perioada savureaza Pastele si prin prisma acestor ritualuri si simbolistici ale Oului.
Pentru a descoperi o viziune artistica a mitului cosmogonic va propun poezia lui Ion Barbu – Oul dogmatic (cu ocazia sarbatorii Pastelui, poetul i se adreseaza omului „uituc” si „nerod”, amintindu-i ca oul (pe care acesta il roseste si mananca) are semnificatii profunde, pe care omenirea le-a pierdut odata cu disparitia miturilor.)