Darurile Duhului Sfant!

Ortodocsii sarbatoresc astazi Pogorarea Duhului Sfant, darul pentru oameni promis de Mantuitor cand s-a inaltat la ceruri, ca ajutor si mangaietor in furtunile vietii.

Indiferent ce semnificatie ii atribuie unii si altii, este si ramane un Cadou, un DAR, care vine sa sfinteasca si sa curateasca sufletele celor care il primesc.

 Simbolul Duhului Sfant este o pasare !, asa a coborat cand l-a botezat cu Duh Sfant pe Iisus.

1. PORUMBELUL
Asa cum este relatat in Matei 3:16-17 a fost singura înfatisare trupeascã
a Duhului Sfânt vãzutã de oameni, la Iordan, când a fost botezat Domnul
Isus.
a) Imaginea sa exprimã blândete, bunãtate, pace. Acestea sunt si calitãtile pe
care Duhul Sfânt le implementeazã în viata credinciosilor _Galateni 5:22.
b) Este fãrã rãutate _Matei10:16. O altã traducere spune: ”fãrã nici un amestec cu
rãul”, la fel Duhul Sfânt este opusul a tot ce este rãu. Mai mult decât atât, El
vine sã sfinteascã si sã curãteascã sufletele celor ce Îl primesc_1 Petru 1:22.
c) Este sociabil; mereu printre oameni. Tot astfel Duhul Sfânt iubeste pãrtãsia cu oamenii, ca dovadã El îsi face templu în inima oamenilor.

 Oul spiritual !

Cand ne gandim la oul spiritual il asociem cu Invierea Mantuitorului. Doar atunci toti crestinii mananca oua imediat dupa terminarea slujbei din noaptea invierii. Cred ca de acum ar trebui sa servim ou fiert si cu ocazia acestei sarbatori, meditand in acelasi timp la oul promordial.. 

Unele Evanghelii afirma ca Maria Magdalena a dus un cos cu oua in fata impartului Romei pentru a-l convinge ca Iisus a inviat, moment in care acestea s-au inrosit si de atunci exista aceasta traditie de Pasti, dar se pare ca nu numai ci si de Cincizecime, sau Pogorarea Duhului Sfant in unele parti.

Nu cred in intamplari, dar astazi, exact astazi papagalita mea alba care seamana cu un porumbel, a facut un ou, primul ei ou, frumos si alb deci nu cred ca este o coincidenta. Toti stim cate ceva despre ce reprezinta oul, simbolul vietii, fertilitate, prosperitate. Recunosc ca asteptam un semn din partea Divinitatii de aceasta sfanta sarbatoare, dar la un OU nu m-am asteptat. 
Duhul Sfant sub forma unui OU? ce reprezinta aceasta? ce semnificatie spirituala are?

Am scotocit internetul si am gasit aceasta poezie de Ion Barbu din care redau un fragment, pentru a vedea ca si altii au asociat Duhul Sfant cu un OU:

“E dat acestui trist norod
Si oul sterp ca de mancare,
Dar viul ou, la varf cu plod,
Facut e sa-l privim la soare !
Cum lumea veche, in clestar,
inoata, in subtire var,
Nevinovatul, noul ou,
Palat de nunta si cavou.
Din trei atlazuri e culcusul
in care doarme nins albusul
Atat de gales, de inchis,
Cu trupul drag surpat in vis.
Dar plodul ?
De foarte sus
Din polul plus
De unde glodul
Pamanturilor n-a ajuns
Acorda lin
Si masculin
Albusului in hialin :
Sarutul plin.
*

Om uitator, ireversibil,

Vezi Duhul Sfant facut sensibil?

Precum atunci, si azi – intocma :

Marunte lumi pastreaza dogma.

Sa vezi la bolti pe Sfantul Duh

Veghind vii ape fara stuh,

Acest ou – simbol ti-l aduc,

Om sters, uituc.

Nu oul rosu.

Om fara sat si om nerod,

Un ou cu plod

iti vreau plocon, acum de Paste :

il urca – in soare si cunoaste !

*

Si mai ales te infioara

De acel galben icusar,

Ceasornic fara minutar

Ce singur scrie cand sa moara

Si ou si lume. Te-infioara

De ceasul, galben necesar…

A mortii frunte – acolo-i toata.

in galbenus,

Sa roada spornicul albus,

Durata-inscrie-in noi o roata.

intocma – dogma.

*

inca o data :

E Oul celui sterp la fel,

Dar nu-l sorbi. Curmi nunta-in el.

Si nici la closca sa nu-l pui !

il lasa – in pacea – intaie-a lui,

Ca vinovat e tot facutul,

Si sfant, doar nunta, inceputul.”

Oul – simbol arhetipal al Universului

Oul apare ca simbol arhetipal al inceputului tuturor lucrurilor, al originii, al regenerarii si permanentei vietii. Mitologia oului primordial sau oului cosmic, din care s-a creat lumea, are o raspandire pe o intinsa arie culturala, acoperind toate continentele lumii. Dintr-un ou (uneori, el este de aur) ce pluteste in apele oceanului primordial se naste intregul univers: din partea superioara a cojii apare cerul, din cea inferioara se naste pamantul, iar galbenusul se transforma in soare. Motive cosmogonice si cosmologice le aflam si pe ouale incondeiate („impistrite”) romanesti pe care figureaza luna, soarele, Calea Lactee, flori, pesti etc.
Oul semnifica un principiu regenerator si fecund, de aceea, el apare frecvent in sarbatorile de renovare a naturii, in riturile fertilitatii si in cele de trecere. In Persia, ouale colorate, reprezentau cadoul obisnuit de Anul Nou, iar la noi si in intreaga arie balcanica si est-europeana e raspandit obiceiul inrosirii si incondeierii oualor de Pasti; ciocnirea celor vopsite pare a fi un rit mostenit de la primii crestini, care isi daruiau cate un ou rosu de Pasti, se sarutau si spuneau: „Christos a inviat!”.
Oul e un simbol al nemuririi si al resurectiei, in mormintele vechi din Rusia sau din Suedia s-au gasit oua de lut. Ca simboluri ale fertilitatii, ele sunt prezente in ceremoniile ce insotesc semanatul sau culesul roadelor campului. Plugarul finlandez le purta in buzunar in timpul semanatului, estonienii mananca oua in perioada campaniilor agricole, iar taranii romani ingropau cojile de oua in brazda sau le aruncau inaintea boilor la pornirea plugului, le puneau in desaga cu seminte (T. Pamfile, Agricultura, 48, 59). In ceremonialul de nunta romaneasca, mirele si mireasa, asezandu-se la masa, dupa ce se intorc de la biserica, trebuie mai intai sa manance un ou (S. FI. Marian, Nunta, 305). Ouale sunt si o ofranda rituala destinata divinitatilor si stramosilor. La romani, cojile de oua rosii de Pasti se dau pe apa spre a se duce in „Ńara blajinilor”(Fochi, Datini, 34). Oul participa la un simbolism al intimitatii, repaosului, alaturi de casa, arca,caverna, scoica, toata aceasta constelatie simbolica fiind pusa in legatura cu pantecul matern.
Majoritatea oamenilor in aceasta perioada savureaza Pastele si prin prisma acestor ritualuri si simbolistici ale Oului.
Pentru a descoperi o viziune artistica a mitului cosmogonic va propun poezia lui Ion Barbu – Oul dogmatic (cu ocazia sarbatorii Pastelui, poetul i se adreseaza omului „uituc” si „nerod”, amintindu-i ca oul (pe care acesta il roseste si mananca) are semnificatii profunde, pe care omenirea le-a pierdut odata cu disparitia miturilor.)

Pe urmele sfintilor de altadata !

Iordania. O țară binecuvântată

 

Publicat in: 24 Mai 2015

etichete: Abdullah al II-lea, Al Maghtas locul originar unde Isus Cristos a fost botezat de loan Botezătorul, Amman „Oraşul alb”, Aqaba, Betania (Batabara), Deșertul Wadi Rum, filmul Iordania O țară binecuvântată autor N Tomescu, Jerash, Madaba, Marea Moartă loc situat la 400 m sub nivelul mării, Muntele Nebo (muntele profetului Moise), Nicolae Tomescu, Petra „Oraşul Roz”, Regatul Haşemit al Iordaniei, Ţara Sfântă supranumită în Biblie „Grădina Domnului”, ţara unde curgea lapte şi miere promisă israeliţilor de către Yahve

25 Mai – Ziua Naţională a Regatului Iordaniei

*

Spaţiu geografic plin de semnificaţii, Iordania se află în Ţara Sfântă, un loc esențial pentru cele trei mari religii monoteiste, supranumit în Biblie „Grădina Domnului” (Coranul îl consideră „începutul binecuvântat al tuturor”). Pentru aproape jumătate din omenire, aici se află izvorul spiritualităţii şi al credinţei.

Drept consecință, am urmat traseul biblic care străbate peisaje mirifice prin valea Iordanului, pe malul Mării Moarte, în Wadi Al-Kharrar, locul unde se presu­pune că a avut loc botezul lui Isus, pe Muntele Nebo, unde Moise a zărit, chiar înainte de moarte, Pământul Făgăduinţei; oraşul regal Amman, metropolă unde modernitatea se întrepătrunde cu tradiţia, a reprezentat mai mult o rampă de lansare către fostul oraş roman Gerasa (actualul Jerash), către Petra, orașul nabateean ferecat în piatră; am urmat drumul parcurs de Lawrence al Arabiei, prin canioane şi peste podurile pustii de piatră din Wadi Rum, am privit, de pe Muntele Nebo, văile biblice ale Iordanului şi Marea Moartă…

*

Prima zi: 27 decembrie 2007, București-Amman

Decolare către Amman (la ora 23:25). Sosire în capitala Iordaniei…

Nu pune nimeni la îndoială faptul că Amman este un oraş al contrastelor. Cunoscut în Vechiul Testament sub numele de Rabath-Ammon, capitala ţinu­tului, iar, în timpul romanilor, sub denumirea de Filadelfia, a fost ridicat pe 7 coline [jabal], ceea ce ne duce cu gândul la Roma antică. În limba arabă, s-ar traduce prin loc aflat în siguranță, loc sigur…

După aterizarea din jurul orei 1:00, pe aeroportul „Regina Alia”, ne-am deplasat cu autocarul pe o distanță de 32 de Km și am surprins, în plină noapte, realități și realități. Se poate vorbi despre o dezvoltare rapidă, Amman întinzându-se în zilele noastre pe 19 coline. Datorită nuanţei specifice a edificiilor, capitala a primit supranumele de „Oraşul alb”. Pe dealurile abrupte stau înşira­te, una lângă alta, case cu 6 (şase) pereţi şi acoperiş plat, uneori orbitor de albe, alteori de un alb murdar. Construcţiile se găsesc mai ales în zonele usca­te şi fierbinţi, fiind un element ce diferenţiază Amman-ul de alte oraşe asemănătoare (mai pot fi întâlnite în Mali sau în Niger); în completarea peisajului mirific, poate fi invocat haosul din centru, unde se înal­ţă minaretele, se înfățișează tarabele pline cu dulciuri, rui­nele antice, care coexistă cu edificiile moderne, cu multe clă­diri noi și lanţuri hoteliere internaționale. Politica lui Abdullah al II-lea s-ar concretiza într-un soi de protecționism, o descurajare subtilă a posibililor investitori străini de a-și crea imperii imobiliare (în zona în care am fost cazați, un apartament ajungea la 300.000-400.000 de dolari, fără să depășească suprafața de 200 metri pătrați). Reprezentantul Dinastiei hașemite (de altfel, cu o educație bine conturată în S.U.A.), gândește o politică pe care o putem plasa sub semnul demagogiei, dar care nu ar trebui confundată cu esența comunismului românesc de altădată. Abdullah al II-lea și-a propus ca fiecare iordanian să dețină un spațiu de locuit (distribuirea caselor/apartamentelor se face după criterii despre care nu avem prea multe informații), cert este că iordanianul aflat în suferință financiară poate spera. În rest, o lume așezată, de o politețe oarecum rece, foarte civilizată, spre deosebire de ceea ce am întâlnit, în 2006, în Egipt/acolo unde toți te luau în primire, nu pentru că te-ar fi respectat, ci pentru că sărăcia îi îndemna să tragă cu ochiul la banii turiștilor. Iordanienii te privesc fără insistență supărătoare, te ajută fără să pretindă recompense…

Dincolo de orice altă constatare, cred în dialogul civilizațiilor, al modelelor culturale diferite, al religiilor diferite; trebuie spus că, în jurul orei 3:00, priveam către lumina verde a minaretului din preajma hotelului și m-am lăsat învăluit de credință; planeta ne poate îngădui pe toți; dacă în Casa Domnului are loc fiecare, la strădania de a-i înțelege pe ceilalați se ajunge mai greu…

*

Ziua a doua: 28 decembrie 2007, Amman-Jerash

După micul dejun, vizităm Jerash. Strada cu coloane, amfiteatrul și forumul roman definesc orașul construit în secolul IV d.Cr., probabil în timpul domniei împăratului Dioclețian. Orice definiție limitează: de fapt, Jerash înseamnă o călătorie în timpuri romane, o mândrie pentru iordanienii de astăzi care vorbesc despre:

• Arcul lui Hadrian, un monument construit pentru a comemora vizita împăratului la Gerasa (în anul 129 d.Cr.).
• Hipodromul, o arenă masivă, având 245 m lungime și 52 m lățime, care putea găzdui 15.000 spectatori.
• Pereții orașului și poarta din Sud, pereții fiind bizantini, având o lungime totală de 3.456 metri iar poarta (datând din anul 130 d.Cr.) – cea prin care poți intra în Jerash.
• Piaţa ovală măsoară 90×80 metri, cuprinde două altare, în mijloc, și o fantână adăugată în secolul al VII-lea d.Cr.
• Strada colonadelor, încă țintuind urma roţilor lăsată de trăsuri, chiar dacă s-a trezit remodelată în jurul anului 170 d.Cr.; coloanele ionice au fost înlocuite cu tot felul de coloane corintice extrem de elaborate.
• Macellum, se află în stânga străzii colonadelor, marcând intrarea în piaţă.
• Tetrapilonul din Sud, sudul Decumanuslui, a fost marcat de 4 piedestale (încă vizibile), ce serversc drept suport pentru coloane şi, probabil, pentru întreaga structură piramidală.
• Podul din Sud conduce spre un cartier rezidenţial al Gerasei; cea mai mare parte este îngropată sub orașul actual.
• Casele Ummayade, din partea vestică a Decumanuslui sudic, un cartier care a fost locuit între anii 660 şi 800 d.Cr.; podul din Sud conducea la un cartier rezidenţial și spre poarta estică.
• Catedrala, aflată aproape de Cardo, în stânga, lângă un monument datând din secolul II d.Cr., templul roman al lui Dionysos; în secolul IV, templul a fost reconstruit ca biserică bizantină, denumită acum Catedrala.
• Biserica Sfântului Teodor a fost construită în anul 496 d.Cr.; între biserică și intrarea vestică a Catedralei se găsește o piaţă, cu o fântână în mijlocul ei.
• Nymphaeum, fântâna construită în 191 d.Cr., a fost dedicată nimfelor. Fântânile reprezentau un lucru obişnuit în oraşele romane, evidenţiind grandoarea așezărilor; apa curgea din capetele a 7 (șapte) lei pin bazine mici din trotuar.
• Propylaeum – inițial, procesiunea către templul lui Artemis se desfăşura dincolo de râu, într-o parte a Gerasei, acoperită de oraşul modern Jerash.
• Esplanada templului – monumentul conduce spre o terasă în formă de U, unde fusese construit un altar în aer liber.
• Biserica bizantină Propylaeum, construită în secolul al VI-lea d.Cr. – coloanele au fost folosite ca o parte a bisericii.
• Moscheea Ummayadă, considerată a fi unica moschee, cunoscută, a Jerash-ului, a fost construită în secolul al VII-lea sau al VIII-lea d.Cr.
• Băile vestice au acoperit o porţiune de 50×70 metri; tipice pentru cel de-al doilea secol al mileniului I d.Cr., băile au constituit un complex impozant, cuprinzând o gamă întreagă de facilităţi.
• TetrapiIonul Nordic, cel de-al doilea tetrapilon, construit în timpul reproiectării Jerash-ului, probabil ca o intrare spre Teatrul din Nord; mai târziu, a fost dedicată Iuliei Domna, soţia siriană a împăratului Septimius Severus.
• Strada colonadelor din Nord, demne de reţinut fiind coloanele ionice.
• Poarta nordică datează din anul 115 d.Cr. Teatrul din Nord, construit în anul 165 d.Cr., era folosit inițial pentru reprezentanţii poporului, loc de întâlnire a consiliului oraşului; în anul 235 d.Cr., teatrul și-a dublat capacitatea.
• Biserica Episcopului Isaia, biserica bizantină ridicată în anul 559 d.Cr., a fost folosită până la cutremurul din 749 d.Cr.
• Camera din interiorul micului templu al lui Artemis (fiica lui Zeus și sora lui Apollo), zeiţa oraşului Gerasa, templu construit, inițial, din marmură, conţine un mormânt în care se consideră a fi o statuie a zeiţei.
• Cel puţin 15 biserici bizantine au fost descoperite în Jerash, dintre care 3, cele mai frumoase, sunt grupate în jurul unui atrium. În Nord, Biserica Sfântului Cosmos și Sfântului Damian are cea mai frumoasă podea din mozaic văzută în Jerash. O inscripţie datează mozaicul ca fiind din anul 553 d.Cr, iar imaginea include biserica paznicului Teodor împreună cu soţia sa, Georgia, rugându-se cu braţele depărtate. În centru, biserica lui Ion Botezatorul datează din anul 531 d.Cr. Podeaua sa din mozaic include imagini ale celor patru anotimpuri, plante și animale, deopotrivă cu oraşele Alexandria și Memphis din Egipt. Biserica Sfântului Gheorghe, în Sud, a fost construită în anul 530 d.Cr., continuând să fie folosită după cutremurul din 749.
• În privința Bisericii Sfântului Genesius, podeaua mozaicată datează din anul 611 d.Cr., cu trei ani înainte de invazia persană.
• Teatrul din Sudul fostei așezări romane Gerasa (sunt şi influenţe greceşti), construită în timpul domniei împărătului Domițian (între anii 90-92 d.Cr.), putea găzdui mai mult de 3.000 de spectatori, având o acustică remarcabilă; astfel, un vorbitor din centrul orchestrei poate fi auzit de întreg auditoriul, fără a ridica vocea.
• Templul Iui Zeus, construit în anul 162 î.Cr., este așezat pe pământurile sacre. Iniţial, o piatră din esplanade servea drept locul ideal pentru rugăciuni și, datorită înălțimii sale, a fost transformată într-un naos (anii 100-80 înainte de Cristos); naosul a fost modificat între 69-70 d.Cr. și în al doilea secol, în timpul domniei împăratului Hadrian.
• Finalmente, pentru descrierea Gerasei, Muzeul conţine o fascinantă colecţie de artefacte, inclusiv bijuterii de aur, monede, vase de sticle și, probabil, lucrul cel mai neobişnuit – bilete de teatru din ceramică.

*

Ziua a treia: 29 decembrie 2007, Amman-Muntele Nebo-Marea Moartă

După micul dejun, pornim spre sud de Amman, unde vizităm Madaba şi Muntele Nebo (muntele profetului Moise), cel mai înalt din lanţul muntos Moabit; a fost centru de pelerinaj din cele mai vechi timpuri creştine. Menţionat în Biblie, Nebo este considerat, prin tradiţie, locul în care se află mormân­tul lui Moise. Legenda afirmă că, înainte de a muri, proorocul a zărit Pământul Făgăduinţei din vârful muntelui. De aici, la 10 kilometri vest de Madaba, se întinde o panoramă nemărginită a Mării Moarte, a văii Iordanului, se vede scăldat în verdeaţă Ierihon-ul, iar, atunci când este senin, se pot distinge Betleem-ul şi Ierusalim-ul. Pe unul dintre cele două vârfuri Siyagha s-au păstrat, reconstruite parţial, ruinele bisericii ridicate în anul 390 şi refăcute, ulterior, în secolul al VI-lea, sub forma unei bazilici bizantine; în interiorul bisericii se află un mozaic în care sunt reprezen­taţi agricultori sau sunt ilustrate scene de vânătoare.

În Madaba recităm poezia celui mai fin mozaic bizantin din lume, totodată faimosul mozaic din secolul VI d.Cr. – care reprezintă harta Palestinei. Madaba se ițește într-o oază, la răsărit de Marea Moartă. Fortăreaţă biblică a moabiţilor din secolul al IX-lea î.Cr. şi important centru al creş­tinătăţii din perioada bizantină, are ca prin­cipală atracţie vestita hartă-mozaic din seco­lul al VI-lea, descoperită în anul 1884 în pardoseala unei biserici datând din epoca creştinismu­lui timpuriu, transferată ulterior în Biserica Sfântul Gheorghe, numită şi Biserica Hărţii. S-a păstrat un fragment cu dimen­siunile de 15×6 metri, repre­zentând harta Pământului Sfânt – cu regiunile învecinate şi planul Ierusalimului. Mozaicul înfăţi­şează, printre altele, apele fluviului Iordan – pline cu peşti, bărci plutind pe Marea Roşie, clădirile Ierusalim-ului, ale Nablus-ului şi ale Kerak-ului. Oraşele şi satele sunt localizate cu o corectitudine exemplară…

Ne îndreptăm către Marea Moartă, loc situat la 400 m sub nivelul mării. Timp liber pentru plajă, înnot și binevenitele băi de nămol.

Continuăm drumul spre Al Maghtas, cunoscut ca fiind locul originar unde Isus Cristos a fost botezat de loan Botezătorul. În Wadi Al-Kharrar, conform datelor preluate de pe amintita hartă mozaică din secolul al VI-lea, descoperită în secolul al XIX-lea la Madaba, se află o peşteră denumită Safsafas, locuită cândva de însuşi Ioan Botezătorul. Aici, în opinia anumitor cercetători, ar trebui situat locul biblic Betania (Batabara), în care Ioan Botezătorul i-a botezat pe cre­dincioşii evrei. Teritoriul are o valoare culturală şi religioasă aparte, fapt demonstrat cu ocazia Anului Jubileului, când guvernul iordanian a demarat lucrările privitoare la crearea unui „Parc al Botezului” situat pe malurile Iordanului, ca „simbol al coexistenţei religioase paşnice în Orientul Apropiat”.

Iordanul biblic şi Marea Moartă se află, în clipa de faţă, în pragul unei catastrofe ecologice, fiind ameninţate de un fenomen de uscare numit desecare totală. Cu toate că sunt poluate, apele Iordanului irigă pământurile şi potolesc setea oamenilor. În ultima jumătate de veac, debitul apelor Iordanului s-a dimi­nuat cu 90%. Acest pericol nu se referă numai la apele Iordanului, ci şi la bazinul Mării Moarte, care nu mai este alimentat de fluviu. Nivelul din acest rezervor, care conţine cea mai sărată apă din lume, scade anual cu 1 (un) metru. Prin urmare, Marea Moartă poate să dispară în totali­tate în decursul a mai puţin de cinci decenii. Experţii cer să fie adoptate măsuri şi să se întreprindă acţiuni de pre­venire naturală a catastrofei; a fost propusă demararea unor lucrări hidrografice şi geotehnice, cu sco­pul de a mări debitul Iordanului. Există totuşi şi unele păreri legate de necesitatea cuprinderii întregii văi a Iordanului într-o amplă acţi­une de protecţie şi trecerea ei pe Lista Patrimoniului Mondial Cultural şi Natural UNESCO.

Cu asemenea gânduri plecăm spre Petra, pentru cazare şi cină.

*

Ziua a patra: 30 decembrie 2007, Petra

Treci printr-un defileu din piatră roz-portocalie, lat de până la 10 metri şi lung de 3 km… Natura este fascinantă, încât, în clipa în care se iveşte „Visteria”, accepți că există un miraj al călătoriilor… Într-adevăr, deschiderea este uimitoare… Brusc, defileul ia sfârșit și face loc unui templu roman săpat în stâncă…

Și din bucuria de a mărturisi, vizităm „Oraşul Roz”, săpat în piatră, un loc magnific făurit de mâna omului şi de natură, fosta capitală a regatului Nabateean, cel mai vizitat obiectiv din Orientul Mijlociu. Cercetările arheologice au demonstrat că nabateenii stăpâneau principii avansate de hidraulică şi hidrotehnică; izvoarele naturale aflate în apropierea Petrei asigurau necesarul de apă numai pentru o parte a populaţiei; dezvoltarea intensă a oraşului, care a însemnat şi o creştere semnificativă a populaţiei, a făcut necesară refacerea, de către nabateeni, a sistemului de apeducte şi cisterne săpate în stâncă, pentru a depozita valoroasa apă (în pereţii abrupţi ai defileului Sik se pot vedea şi acum apeducte şi canale săpate în stâncă, prin care apa era transportată de la un baraj unde se strângeau precipitaţiile).

Locuitorii Petrei au dispărut, misterios, la începutul mileniului I. Până în anii ’80 ai secolului trecut, beduinii locuiau în oraşul de piatră. Încă puţin cunoscut, neinvadat de turişti (aproape 500.000/an), Petra era locul în care călătorii, când ajungeau, întâmplător, erau primiţi cu generozitate şi invitaţi imediat să-şi petreacă noaptea alături de familiile de beduini într-una dintre cavernele frumos sculptate de acum 2.000 ani. Beduinii locuiesc în Petra de peste 500 de ani. În 1980, beduinii au fost strămutaţi împotriva voinţei lor în Umm Sayhoum, un sat construit special pentru ei de către guvernul iordanian; locuinţele sunt goale; deşi mari, nu au nici un fel de mobilă. Majoritatea familiilor, deşi are apartamente în sat, continuă să locuiască în Petra, ceea ce pare sinonim cu libertatea. Uimitor este faptul că, deși modul lor de viaţă tradiţional a fost distrus, beduinii au rămas prietenoşi cu vizitatorii; sunt oameni ospitalieri şi generoşi, ascultă cu plăcere poveştile călătorilor, povestesc, la rândul lor, despre modelul cultural beduin; turismul a luat locul agriculturii, caii şi cămilele sunt animale folosite mai mult ca atracţie turistică decât în scopuri tradiţionale; chioşcurile cu sandwichuri şi coca-cola, corturile cu suveniruri, tejghelele cu cărţi poştale sunt pe toate potecile; aprovizionarea se face cu măgăruşi (numai ei pot să urce pe stâncile înalte cu greutăţile în spinare), copiii aleargă liber de la un monument la altul, se urcă pe stânci şi rămân suspendaţi deasupra unor prăpăstii nebănuite; alteori, femeile beduine îşi alăptează copiii lângă tejghea şi, ceva mai încolo, în umbră, fie într-o peşteră sau sub un cort; nu te miri când, la o oarecare distanță vezi printre pereţii impunători, printre temple şi coloane ionice, capre păscând sau copii care îndeamnă câteva cămile.

*

Ziua 5: 31 decembrie 2007, Revelion

Mic dejun. Plecăm spre Aqaba, renumita stațiune iordaniană de la malul Mării Roşii. Cazare, apoi timp liber în Aqaba. Cumpăraturi (Aqaba este zonă liberă), sporturi nautice, plajă, soare și scufundări – iată oferta staţiunii.

{ai-Urdunnm, în arabă), aşa cum se mai numeşte Regatul Haşemit al Iordaniei, este o ţară aflată în sud-vestul Asiei; are graniţă comună cu Siria, Irak, Arabia Saudită şi Israel. De asemenea, Iordania are o mică ieşire la mare (de 26 de kilometri), un fragment de plajă spre Marea Roşie (golful Aqaba). Localitatea israeliană Eilat, situată pe ţărmul Mării Roşii, se află la numai 2 (doi) kilometri distanţă de staţiunea Al-Aqaba. Timp de 45 de ani, cele două oraşe au trăit în izolare. De abia în 1994, deschiderea unui punct de frontieră a făcut posibilă reluarea contactelor.

Seara începe Revelionul… Muzică, dans, bună dispoziţie… La Mulţi Ani 2008! Dintr-un altruism pe care până și jurnaliștii l-ar înțelege, nu m-am integrat distracției, ci am adus ofrandă ascultătorilor Radio Iași. Prin relatări, am vrut să-mi unesc singurătatea cu generozitatea; se adaugă datoria de a vorbi despre miracolul unei țări născute parcă din piatră; peste tot dai de gresie, calcar pietrificat, stânci, munți golași de o sălbăticie aparte dar și de o constelație pentru care Biblia pare o carte a prezentului. Mentalitatea unui român se acomodează greu cu asemenea contraste; este dificil să accepți deschiderea și știința în organizarea turismului, faptul că drumurile iordaniene nu au termen de comparație cu străzile românești – bombardate de indolență și afaceri presărate pe rănile adânci ale sărăciei altora…

*

Ziua a șasea: Deșertul Wadi Rum

Mic dejun. Timp liber până în jurul orei 13:00. Pornim spre Wadi Rum, magnificul deşert al Iordaniei, mergând pe urmele lui Lawrence al Arabiei. Din loc în loc, apar nişte formaţiuni bizare din gre­sie roşie. Sub efectul eroziu­nii, stâncile au luat forma unor arcade, podeţe, turnuri, canioa­ne pitoreşti; se văd dune roşietice şi micuţe oaze. Acesta este Wadi Rum, consi­derat cel mai frumos deşert din lume. Stâncile cu forme ciuda­te lucesc pe parcursul zilei în toate culorile curcubeului, dar cel mai frumos arată în tim­pul răsăritului şi al apusului. Wadi Rum este un loc perfect pentru iubitorii naturii sălbatice. Peisajul este dur, apropiat deșerturilor americane Colorado sau Utah. Wadi Rum ocupă un întins şes uscat [wadi] de câţiva kilome­tri. În apropierea lui, aparţinând lanţului muntos Jabal Asz-Szara, se află cel mai înalt vârf muntos al Iordaniei, Jabal Rum, cu o înălţime de 1.738 de metri.

Aici au venit nabateenii, arabii, tamuzii şi kufii (urmele prezen­ţei lor au fost săpate în piatră); în defileul Khazal se află multe inscripţii tamaide. Fiecare perete de stân­că, defileu sau peşteră stau ca măr­turie a trecutului. În peşterile şi grotele aflate în apropiere de Jebel Kazali, spre care ne con­duce un îngust sig, se văd sculp­turi beduine. Tot acest areal este plin de inscripţii şi desene. La umbra stâncilor, se află o mică aşezare, care poartă denumirea de Rum; locuiesc aproape 30 de familii de beduini, grupul cel mai mare reprezentându-l membrii tribului Howeitat (susţin că sunt urmaşii lui Mahomed); ei se ocupă de creşterea caprelor şi a oilor, rătăcind, dintr-un loc în altul, în căutare de păşuni bogate. Deși majoritatea populaţiei s-a opus acțiunii moder­nizatoare, sunt şi oameni care au schimbat turmele de capre şi cirezile de cămile pe autoturisme cu tracţiune inte­grală şi telefoane mobile; ei oferă serviciile de ghid şi de găzduire a turiştilor.

Vizitarea deşertului este o expe­rienţă incitantă. La Izvoarele lui Lawrence (doi kilometri sud-vest de Rum) pot fi admirate inscripţiile nabateene săpate în stâncile din apro­pierea izvorului, unicul copac din regiune, precum şi rui­nele templului nabateean din secolul I d.Cr, compuse dintr-o curte interioară înconjurată pe cele trei laturi de locuinţe. Explorarea cheilor îngus­te, Jabal Khazal, Siq Al-Barrah, lungi de câţiva kilometri şi înal­te de câteva sute de metri, poate însemna un exces de ambiție (la fel precum străbaterea canionului Al-Barrah, lung de cinci kilometri). Piscurile stâncoase şi poduri­le de piatră suspendate – Jabal Wadak, Jabal Umm Frus, Jabal Burdah – atrag alpiniştii. În plus, aici se află dunele roşii şi un izvor care picură (denumit Kattar).

*

Uitându-ne (astăzi) la peisajul pustiu, cu greu ne putem închipui că aici a fost ţara unde curgea lapte şi miere, ţara promisă israeliţilor de către Yahve. Modificarea climei, păşunatul excesiv, defrişarea masivă a pădurilor au transformat aceste locuri, odinioară bogate, în pustiul de acum. Dar creştinii, musulmanii şi evreii au aceeaşi convingere: Iordania este o ţară binecuvântată, cu o cultură care deschide porți succesive, cu o istorie milenară…

Nicolae Tomescu

comentariul meu: Iordania este o tara binecuvantata. Ceea ce Dumnezeu a binecuvantat odata asa ramane. Sa nu uitam ca in timpul apocalipsei Biblia ne spune ca a lor va fi ultimul cuvant ( ma refer la acea zona), sau ultimul rol pe scena vietii ei il vor juca, atunci cand va trebui sa fie. Se spune ca acolo se va arata Iisus pe norii cerului invesmantat in lumina, chemandu-ne la judecata.

Reincarnarea la hindusi !

Jocul vietii !

Si tu intinzi cerurile ca un cort, spune psalmistul!

Ierarhia sub forma de piramida numita  NIVEL, cu mai multe vieti in el.

Reincarnarea in Hinduism

Ideea reincarnarii a fost exprimata de-a lungul timpului cel mai pregnant in Hinduism, dar si aici a trecut printr-o serie de reinterpretari. Textele cele mai vechi, Vedele, nu pomenesc absolut nimic despre aceasta. Abia in Upanishade, vechea teorie a platii a fuzionat cu idea de reincarnare. Identificarea Sinelui (Atman) cu Absolutul (Brahman) nu poate avea loc decat daca Sinele incheie ciclul infernal al existentei (Samsara), adica sirul de reincarnari succesive. Salvarea este data de oprirea revenirilor pe Pamant si nicidecum de inmultirea numarului de reincarnari (cum pretind adeptii occidental ce au o viziune deformata asupra hinduismului).

Nu este vorba in acest caz despre o noua nastere. Omul se naste o singura data, dar nu moare cu adevarat. Din reincarnare in reincarnare el nu face altceva decat sa-si schimbe trupul pana cand ajunge la adevarata libertate, in Nirvana. Principiul care dirijeaza calatoria dintr-un corp intr-un altul este legea karmei. Scopul spiritualitatii hinduse este acela de eliberare fata de legatura karmica, pentru a se putea uni cu Brahman. Prin Bakhti (curentul de devotiune) se insista asupra harului divin ca mod unic de salvare. Omul nu este agentul propriei eliberari din ciclul reincarnarilor. Hinduismul culmineaza printr-o mistica a eliberarii, dar nu si prin explicarea raului si mortii prin reincarnare.

Ideea de reincarnare, sub diferite forme si curente, a mai fost analizata si promovata de budisti, filosofia moderna, spiritism si rozicrucieni sau antropozofi.

Cele 9 vieti

O teorie mai noua despre reincarnare este cea a reverendului preocupat de astrologie pe nume Cindy Myers care, timp de 21 de ani, a efectuat studii aprofundate pe un esantion de peste 10000 de oameni, ajungand la descoperiri uluitoare – fiinta umana trece prin noua reincarcari succesive (prima viata poate fi traita de mai multe ori, pana in momentul cand spiritul/sufletul isi invata lectiile si este capabil sa evolueze). Deci data viitoare cand auziti ca pisica are noua vieti, ganditi-va ca, in aceasta privinta, se aseamana cu noi mai mult decat am fi crezut…

La a cata reincarnare sunteti?
Numarul vietii la care am ajuns se calculeaza astfel:

• adaugati ziua nasterii la luna nasterii dumneavoastra
• apoi adaugati ultimele doua cifre ale anului in care v-ati nascut
• reduceti numarul respectiv la o cifra

Dau cateva exemple din familia mea:

Exemplu: 09 februarie 1960 = 9+2 + 60 = 71 = 7+1=8 numarul acesta reprezinta viata pe care o traiti acum;

19.03.1960 = 19+3+60=82(8+2=10)(1+0=1) , 1 este numarul vietii acestui exemplu, adica un spirit foarte tanar si imatur;

18.11.1989=18+11+89=118 (1+1+8=10) 10 (1+0=1), 1 este numarul acestui exemplu ;

01.12.1939= 52 (5+2=7), 7 este numarul vietii mamei mele si este foarte CORECT, este dependenta de cei din jur;

29.09.1910 29+9+10=48 ( 4+8=12) (1+2=3) 3 este nr.vietii acestui exemplu

13.12.1944  13+12+44=69   (6+9=15) 1+5=6  . Acest exemplu traieste a sasea viata si este foarte adevarat ce scrie acolo, are probleme de sanatate de la varsta de 2 ani, probleme legate si de aspectul fizic, corporal.

09.04.1959= 72 (7+2=9) 9 este ultima viata si cea mai grea. Corect, este o persoana decedata in urma unor suferinte fizice.

Totul este foarte adevarat, studiile si calculele acestul reverent sunt foarte EXACTE.

Prima viata

Aceasta este prima experienta pe plan fizic a sufletelor tinere. Oamenii care acum traiesc prima viata fac multe greseli fundamentale, obisnuite. Pentru ei totul este necunoscut si nou si tin la tot ceea ce stiu. Par a fi imaturi si uneori egoisti. Unii dintre ei nu cred in existenta lui Dumnezeu si, mai mult decat atat, nu cred in viata de apoi.

Cei aflati la prima viata nu au trasaturi de personalitate specific gata dezvoltate si invata totul din mers. Fiindca sufletul lor este tanar, fac multe greseli. Cea mai mare dificultate pentru ei este sa invete sa nu traiasca in universul creat de propria lor persoana. Trebuie sa invete sa ia initiativa si sa se straduiasca sa inteleaga mecanismele de functionare ale relatiilor interpersonale. De asemenea, au nevoie sa fie mai deschisi spre intelepciunea spirituala.

Scopul lor este sa afle de unde vin si sa dobandeasca credinta in Dumnezeu.

A doua viata

Persoanele care traiesc acum a doua viata incearca sa-si imbunatateasca relatiile de orice fel cu oamenii. Vor incerca orice, cel putin o data si isi vor da seama ca au nevoie de cei din jur pentru a supravietui. Ei trebuie sa inteleaga semnificatia si importanta familiei, a parintilor, a prietenilor si a partenerilor.

Oamenii din viata a doua au o profunda credinta in Dumnezeu (dobandita dupa experientele din viata anterioara). Ei trebuie sa invete sa fie toleranti, sa-I aprecieze pe cei din jur si sa iubeasca.

A treia viata

Cei care au ajuns la a treia viata sunt precauti si inradacinati in traditie. Le place aranjarea in forma si structura. De obicei se bucura de bunastare financiara si cresc in sanul unei comunitati pe care nu o parasesc niciodata.

Acestia evita aventurile riscante si nu le place sa experimenteze noul. Cred in Dumnezeu, dar nu in mod covarsitor. Tind sa fie soti buni, fiind puternic orientati spre familie si sunt prieteni loiali.

Provocarea cu care se confrunta consta in a avea mai multa incredere in propriile forte si a trece dincolo de bariera sigurantei.

A patra viata

Oamenii aflati la a patra viata sunt rareori conventionali fata de familie si parteneri. Ei sunt un mélange intre cei aflati la a treia viata si cei aflati la a cincea. Ei s-au nascut cu anumite teluri pe care doresc sa le atinga. Au tendinta de a fi precauti (precum cei aflati la a treia viata), dar pun la indoiala si cerceteaza misterele vietii.

In ceea ce priveste dragostea, le place sa-si gaseasca un partener, sa se aseze la casa lor si sa traiasca fericiti pana la adanci batraneti. Cei mai multi dintre cei aflati la a patra viata au parteneri predestinati. Sunt suflete pereche care accepta sa se intoarca, pentru a se casatori cu o anumita persoana dintr-o viata anterioara. Relatiile lor sunt, de obicei, de durata.

Mai mult decat oricare altii, cei aflati la a patra viata au sanse mari de a apela la terapie pentru a-si rezolva problemele. Vor pierde cateva dintre oportunitatile pe care le ofera viata pentru ca nu au curajul sa-si assume destule riscuri. Totusi, cei aflati in acest stadiu de reincarnare pot fi foarte imprevizibili.

A cincea viata

Nascuti cu o lista uriasa de lucruri pe care vor sa le traiasca si sa le implineasca, cei aflati la a cincea viata sunt entuziasmati la maximum de faptul ca traiesc si au planuri marete. Au noroc, dar nu sunt coplesiti de bogatii. Unii dintre ei pot fi extraordinar de creativi si pot castiga bani gratie propriilor puteri.

Cred cu tarie in viata de apoi insa nu se pricep sa-si gestioneze cum trebuie relatiile interumane, fiind inconstanti. Multi dintre ei traiesc mai multe povesti amoroase decat media. Le place varietatea in dragoste si e posibil sa nu se casatoreasca niciodata sau sa nu aiba nicio relatie personala timp de mai multi ani. Le place viata pe care o duc si nu simt nevoia de a avea un partener. Sunt pe Pamant ca sa se distreze, sa se joace si sa traiasca viata din plin.

Pentru ei, provocarea este aceea de a nu-i rani pe cei din jur cu egoismul lor. Trebuie sa-si rezolve problemele legate de ego.

A sasea viata

Cei aflati la a sasea viata traiesc pentru a mosteni lumea si au nevoie sa inteleaga pe deplin planul fizic – nu doar pamantul,ci si corpul. Ei trebuie sa descopere cum ne slujeste corpul, cum sa avem grija de el si sa il folosim la potential maxim. Unii dintre ei se nasc cu probleme de sanatate si de aceea au capacitatea de a realiza ca mediul este foarte important pentru o buna functionare a organismului uman (astfel pot depasi orice boala).

Daca inteleg universul si mersul acestuia, pot implini multe lucruri marete si, eventual, pot deveni foarte instariti si au parte de o viata materialista. Trebuie sa experimentam macar o data acest tip de viata pentru a ne da seama ca nu merita traita si avem nevoie sa invatam sa lasam in urma bunastarea materiala.

Cei care isi traiesc a sasea viata sunt puternic orientati spre familie. Primesc multe rasplate karmice in relatiile pe care le au. Daca si-au creat o karma pozitiva, vor avea parte de parteneri iubitori. Daca si-au creat o karma negative, atunci relatiile lor vor fi dificile.

Dificultatea cu care ei se confrunta este aceea de a-si lasa la o parte nevoile materialiste astfel incat sa poata stabili un echilibru intre munca si relatiile personale.

A saptea viata

Aceasta este o viata plina de provocari, este o viata karmica. Unii dintre cei care isi traiesc a saptea viata se nasc pentru a fi complet dependenti de societate. Prin cercetarile efectuate, Reverendul Myers a descoperit ca multe persoane aflate in aziluri si institutii similare isi traiau a saptea viata. Daca nu sunt ei dependenti de ceilalti, atunci cei din jur sunt dependenti de ei (platesc pentru karma negativa creata in cele sase vieti anterioare).

In comparatie cu cei care isi traiesc celelalte vieti, cei aflati la a saptea viata au cea mai accentuate tendinta de a se gandi la sinucidere. Provocarea este aceea de a-si “duce crucea pana la capat” (in aceasta viata) si sa plateasca cu bunavointa toate datoriile karmice.

A opta viata

Cei care traiesc a opta viata isi vor creea un stil de viata mai bun si confortabil, o realitate mai placuta. Ei pot schimba lumea in mod grandios, modificand realitatea. In aceasta categorie se inscriu guru si liderii spirituali. Binecuvantati financiar, multi dintre cei aflati la a opta viata sunt detasati in privinta relatiilor personale. Ei vor sa ajute lumea intreaga, sa promoveze dragostea si pacea si sa faca schimbari majore pe plan mondial. Merg inainte pentru a raspandi cuvantul lui Dumnezeu si au banii necesari pentru a-si permite un astfel de stil de viata.

Provocarea lor este aceea de a-si folosi firea spirituala pentru binele suprem si de a sta departe de manipulare.

A noua viata

Cei aflati la a noua viata sunt fericiti, dar vietile lor tind sa fie considerate foarte triste de catre ceilalti. Sunt indrumati indeaproape de Dumnezeu. Daca va aflati la a noua viata, nu sunteti malitiosi, nu doriti raul nimanui si nu puteti face nicio greseala foarte mare. Daca faceti ceva necinstit, sunteti prinsi de fiecare data. Dumnezeu ii obliga pe acesti oameni sa se comporte asa cum trebuie. Daca mint, sunt prinsi. Daca fura, merg la inchisoare. Totul fiindca aceasta este ultima viata si trebuie sa fie pregatiti sa plece de pe pamant fara pacate prea mari. Nu detin niciodata prea multe si nu par a avea noroc din punct de vedere financiar. Dumnezeu face toate acestea pentru a le fi mai usor sa paraseasca planul fizic. Au mai putine lucruri de care trebuie sa se desparta.

De asemenea sufera de boli fizice. Nu se simt, de obicei, confortabil in trupurile lor si par a purta poveri suplimentare. Acest fapt ii ajuta, de asemenea, sa se desparta de aceasta viata fara a privi inapoi.

Cei aflati la a noua viata par a avea relatii proaste pentru ca atrag sufletele mai tinere, pe care trebuie sa le invete. Provocarea lor este aceea de a-si pastra natura spirituala si de a nu-si pierde credinta, indiferent cat de multe dificultati par a infrunta.

In loc de concluzie (despre reincarnare)… “Cea mai mare contributie a Indiei adusa lumii este sa ii ofere o viziune spirituala a omului. Iar lumea face bine daca se deschide de bunavoie acestei stravechi intelepciuni ca sa dobandeasca prin ea o imbogatire pentru viata omeneasca”.

- Papa Ioan Paul al II-lea -

sursa: Garbo.ro

Este un punct de vedere, o varianta, daca vreti. Fiecare este liber sa creada ceea ce vrea si ceea ce simte ca i se potriveste.

Eu imi imaginez aceste vieti ca pe nivelurile din jocurile online. Cu cat inaintezi si urci la alt nivel, jocul devine mai greu, mai multe capcane, dar cu satisfactii deosebite dupa ce ai depasit aceste provocari.

Activitatea duhului este inscrisa in el !

Toate religiile pamantului contin nuclee de adevar in ele. De asemenea toate duhurile au inscrise in ele marile precepte ale codului moral, codul ceresc.

Duhul este o samanta divina, trup din trupul divin si ca atare Creatorul a pus in el orianduirea lumii sale si a inscris in el tot programul pe care il are de desfasurat in lumile pe unde va fi trimis. Tatal creaza duhul dupa anumite reguli. Inainte de a-l crea ii stabileste viitorul, destinul, legea si deabia dupa aceea il trimite in unul din universuri.

Tatal procedeaza la fel cand creaza un duh, un soare, o planeta, punand in el toate fazele prin care va trece. Fie ca e vorba de un duh ca mine, de un soare mic ca al nostru, sau un soare urias. 

Aceasta se poate vedea din trupul femeii, care contine in el ordinea fiziologica a functionarii organelor. Cand aceasta femeie devine mama, pruncul se dezvolta in ea, iar imediat dupa expulzare, copilul stie sa suga, plamanii sa se umfle, inima sa bata, etc. Acst program al noului nascut se va desfasura conform planului pana in ultima clipa, clipa mortii. Acest program fiziologic este dependent de alt program, cel al destinului. Trupul acestuia poate fi firav sau puternic, armonios sau hidos, blod sau brunet. Actul nasterii apartine mamei, in functie de data conceptiei. "Liberi" au fost parintii sa se iubeasca, sa conceapa. Iata un liber arbitru aparent a doi oameni, caci dorinta lor de a se uni, de a concepe a venit de aiurea, mai bine zis din lumea nevazuta, care au conlucrat la implinirea unui ordin. La fel si cei care nu au copii au respectat UN ORDIN.

ASEMENI PRUNCULUI, DUHURILE SE NASC IN SANUL TATALUI. DACA AVEM INSCRISE TOATE CELE NECESARE EVOLUTIEI IN NOI, ce trebuie sa facem? de ce ne-a creat?-

- raspuns, trebuie sa invatam , sa ne dam seama unde traim, sa observam toate situatiile si sa tragem concluzii din ele. 

Un mic embrion, este un mic zeu si trebuie sa ajunga constient de aceasta.  

Lipsa de solidaritate duce la tragedii!

Despre sinucigasi !

Evolutia se face in grupuri. Legile Tatalui au in vederea apararea comunitatii. Fiecare comunitate se straduieste sa detina indivizi superiori, dezbarati de egoism si porniti spre calcarea legii. Ar trebui sa existe o intrecere intre colectivitati in a avea indivizi de calitate. Nasterea unui individ nu se face la intamplare, el nascandu-se intru-un anumit popor, oras, familie, deci o anumita colectivitate din care face parte. 

Esecul unui individ, este esecul intregii colectivitati. Daca o intreaga armata de oameni asista la esecul unei persoane inseamna ca nici ei nu au trecut testul alaturi de el, test dat de Dumnezeu, pentru a incerca si acea colectivitate...

Sinuciderea este un act dintre cele mai  neplacute in Divin, mai ales daca este ASISTATA. 

Disperatul de soarta lui isi curma zilele crezand ca isi termina nenorocirea.Dar vai de el, sarmanul scapat de intunericul lumii pamantene, da de o bezna mai profunda.O fapta necugetata il face acum si mai nefericit.

O raza de lumina patrunde la el, dupa foarte, foarte mult timp si aceasta in urma rugaciunii pentru sufletul sau a celor care l-au asistat, a rudelor, celor ce l-au iubit. Asistentii lui sa-si propuna sa faca o rugaciune, pomeni pentru el, pentru ca intr-un fel si-au legat destinul de acel nenorocit. Numai prin rugaciunea semenilor poate vedea din nou lumina. Totul in jurul lui este incremenit, asa cum ne imaginam haosul, intuneric, frig si o tacere ce te infioara. Cand a ajuns la el suficienta lumina merge la judecata personala si este trimis din nou la intrupare, repetand viata trecuta de care a fugit in cele mai mici amanunte.

Sa ne amintim ca si Mantuitorul a fost ispitit in acest mod, diavolul ducandu-l pe acoperisul unei cladiri inalte, spunandu-i sa se aunce in gol. 

 Raspunsul lui Iisus a fost, scris este sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeu si numai lui sa te inchini.

( daca acest pasaj din Biblie este repetat sinucigasilor, indiferent de apartenenta religioasa va asigur ca produce efecte. Aici este vorba de un duh necurat care doar asa poate fi inlaturat. Vorbele psihologilor NU AU NICI UN EFECT.Adevaratii duhovnici in astfel de cazuri pot fi doar PREOTII. 
Ceilalti trebuie sa fie pregatiti cu plase, vorbind de cazul recent. Nici nu mi-am imaginat ca nu se vor pune plase in jurul blocului si atunci nu cadea alaturea. Adica se implica in a salva pisici urcate in copaci si cand este vorba de un suflet care nu mai poate fi recuperat decat dupa sute sau mii de ani NU?)este altceva cand cineva comite fapta fara sa-l vada nimeni, desi si atunci cineva tot trebuie sa fi sesizat nereguli ...dar o tragedie asistata, sinucidere in DIRECT este deja prea mult!

Toate spirite evoluate care nu mai fac incarnari asteapta dupa noi, sa ne terminam evolutia, pentru a pleca impreuna in stoluri, asa cum de altfel am si venit , spre a ne luat zborul in alte zari.Totusi in acest timp ne ajuta sa evoluam, nu asista "napasatori" la incercarile nostre disperate, comunica cu noi mental .

Alegeti sa fiti si sa traiti in lumina!