De ce nu permite Dumnezeu ghicitul, chemarea duhului mortilor, astrologia !

 Dumnezeu nu permite ghicirea viitorului, care este de fapt trecutul, pentru ca viitorul nu ne este dezvaluit, il facem cu fiecare zi ce trece,in viitor culegem ce semanam zilnic - din motive expuse si in alte postari cu avertismente clare de pericole si pedepse pentru cei neascultatori. Daca persisti in neascultare sigur pana la sfarsit vei vedea nenorociri cumplite  in familie ( cei ce se ocupa cu ghicitul, vrajitoria, cititul in stele, chemarea duhului mortilor- sangele lor sa fie asupra lor ( Leviticul)
 Dumnezeu ne promite ca ridica prooroc din randul nostru si va pune cuvintele LUI in gura acestuia si numai de el sa ascultam. Cum il recunoastem ? cand spune ceva se ADEVERESTE.

 DE CE NU ESTE PERMIS ?
In decursul timpului, mai multe personalitati, medici in special, au experimentat regresia hipnotica, pentru a vedea mai clar in vietile anterioare.

Un medium renumit, nu conteaza numele, a descris noua dintre vietile sale anterioare. In prima a fost o oarecare Margareta, in a doua a fost barbat, sculptor in piatra, in a treia a fost orfan, numit Jenny, in a patra a fost barbat, in a  cincea a fost institutoare numita Marietta, in a sasea a fost stareta unei manastiri, in a saptea a fost ofiter in armata care a luptat contra lui Attila, in a opta a fost soldat pe timpul imparatului roman Probus, in a noua a fost vestala intr-un templu. Aceasta experienta pune in evidenta existenta unui spirit care imbraca in decursul veacurilor diferite trupuri umane, devenind diferite personalitati ce isi deapana viata pe scena numita pamant, dupa cum un actor joaca rolurile sale. De fiecare data in timpul regresiei hipnotice a retrait drama personajului de atunci, suferea de plamani, o dureau ochii, o durea spatele strapuns de loviturile unei lancii, relata si o suferinta ca spirit in spatiu, deoarece a fost arsa de vie, durere care a insotit-o si dupa destrupare.

 Dupa cum un scolar care se duce in fiecare zi la scoala invata si se ridica dintr-o clasa in alata, asa majoritatea entitatilor incarnate pe pamant au venit pentru a invata, a suferi, a dobandi experienta si a se ridica mereu din treapta in treapta catre spiritualitate. la inceputul evolutiei noastre eram salbatici. In aceste intrupari toti, absolut toti am suferit mult, pentru ca am fost perversi, pasionali si cateodata criminali si am semanat mult rau in jurul nostru. Suntem inca nestiutori si capabili de a face o fapta grosolana si cu toate acestea ne ridicam mereu pe scara binelui si a perfectiunii.

Prin cate vieti a trecut omul ! Cu cata dusmanie si-a urmarit semenul !, cate crime a comis pentru a inlatura pe cel ce parea ca sta in drumul ambitiilor sau scopurilor sale! Dorim sa revedem aceste crime ? credem ca avem cu ce ne lauda? Dorim cu orice pret sa ne reamintim pacatele ? Dorim sa reinviem suferintele?

Daca am cunoaste toate faptele noastre, daca ar sti si cei care au suferit de pe urma noastra, recunoscandu-ne, ar cauta sa se razbune si crimele s-ar tine lant. Vazandu-ne ar striga in gura mare si lumea ar cauta sa suprime din sanul ei un asemenea talhar sau criminal.

O, daca am cunoaste zilele negre ce ne astepta in viitor, cu ce curaj am mai trai zilele ce ne despart de acel accident, de acele suferinte sau nenorociri puse in drumul vietii, pentru a extrage din ele intelepciunea ce ne lipseste?

 Ce vrem sa stim? CA MOARTEA ESTE PRETUTINDENI ?

Divinul Creator a instituit UITAREA, ca sa nu mai stim trecutul rusinos, nici viitorul plin de lacrimi si dureri sfasietoare. Omenirea trebuie sa traiasca linistita, cunoscand doar ziua de azi, fara  a sti ce va fi maine.

Ce fericire ar fi pentru spirit daca ar putea uita si el, dar este imposibil, caci uitarea ar echivala cu moartea spirituala. Spiritul este ceva ce va trai in vesnicie si uitarea neexistand pentru el, simte mereu greselile comise, iar remuscarea faptelor uneori este atat de groaznica, incat doreste sa se reintrupeze pentru a nu-si mai aminti de ele. Iata o descriere a iadului propovaduita de biserica cu ce ne asteapta dupa moarte.

Istoria depune marturie cat de greu isi face drum legea evolutiei, cu cata batjocura si ironie au fost intampinate noile idei stiintifice, filozofice sau artistice. Totdeauna ideile noi au intampinat o mare opozitie si o darza neincredere. In aceasta cale lunga nu exista favoritism; scopul este cresterea si dezvoltarea constiintei. Starea atinsa de unii o vor atinge si altii in viitor. Unii sunt inaintati si au mai multa putere pentru ca sunt spirite batrane, cu milioane de ani de experienta in spate, sa nu-i invidiem, candva vom ajunge si noi ca ei, iar in urma noastra vin spirite tinere si acest lant merge la nesfarsit, cu un unic scop, perfectiunea divina. Astfel putem reprezenta umanitatea ca o imensa scara, al carei capat inferior se scufunda in inceputul obscur al primilor pasi si al carei capat se pierde in gloria Tatalui Divin. Nu cunoastem lungimea acestei scari, nici nu are importanta, ceea ce este important este ca ne gasim pe una din treptele ei si ca locul nostru in urcusul acestei scari ni-l arata iubirea, moralitatea, cumintenia, vointa si inteligenta de care dam dovada.