Pazirea Legilor aduce fericire,
incalcarea lor -nefericire.
Nu exista doua feluri de evolutii, una in sfera divina
si una in sfera creatiilor. Creatorul nu are doua masuri. Conduce totul dupa un
plan si nu face exceptii. EL este unic si legile sale sunt unice. Nici o
abatere de la legile sale nu este permisa. El extrage o lege dintr-o
experienta. Eu nu am voie sa fac experiente cu legile, chiar daca sunt copilul
lui si candidat la Divinitate. De ce? pentru ca materia din jurul meu este
compusa, pe cand materia din jurul creatorului este simpla, aflata in starea ei
primara. Eu sunt nevoit sa pornesc de la compus la simplu pentru a extrage
invataminte, deci sunt silit sa desfac, sa-i analizez elementele componente.
Facand aceasta operatiune, incalc Legea lui, imi atrag raspunderea Legii divine
fatale care glasuieste raspicat: "Cel ce strica ceea ce eu am creat,
acela va suferi" Prin opera mea produc o perturbare, o anarhie in
materie, in dorinta de a ma instrui. Pot sa extrag invataminte prin pazirea
Legii, fara sa ma aventurez in necunoscut si sa stric ceea ce El a considerat
BUN pentru noi.
Sa luam ca exemplu: sa nu ucizi!
Eu functionez astfel: inteligenta
propune, materia dispune, dupa care
intervine vointa, transformandu-mi ideile in
fapte.
Inteligenta cunoaste Legile Divine,
aceastea fiind inscrise in materia-memorie a spiritului. Acesta este un fluid
universic ce contine toate experientele Divinitatii. Daca inteligenta mea
spune Ucide!, memoria
spune- Tatal si Legea
lui nu permite crima! La urma
intervine vointa sau liberul meu
arbitru care hotaraste daca fac sau nu acel lucru.
Din armonizarea acestor trei
factori, independent unul de altul, se naste concluzia: fericire
sau nefericire. In
cazul in care vointa actioneaza conform cu Legea, va urma
fericirea mea interioara, iar
daca va fi in contradictie cu Legea, va urma nefericirea.
Memoria stie ca
porunci ca: "sa nu ucizi, sa nu furi, sa nu savarsesti adulter, etc,"
sunt oprite si nu pentru ca asa vrea Moise,sau alt sfant, ci pentru ca sunt
inscrise in memoria universala, in fluidul universic cu care suntem invaluiti,
mai pe inteles spus este inscris energetica noastra. Chiar
in memoria celui mai salbatic se afla instinctul de a nu ucide. Canibalul este
fortat de foame sa ucida, de aceea este condamnat sa traiasca in cele mai dense
straturi ale materiei, pana va invata ca se poate hrani si altfel. De
altfel si noi ucidem pentru a ne hrani, exemplu in acest sens stau abatoarele
de carne mereu pline. Crestem animale pentru a ne hrani cu ele.
Cu cat experimentam contra legilor divine
cu atat cadem mai adanc in centrul materiei create. Spiritul evolueaza si in
acest caz, dar numai prin nefericire.
Evolutia nu are nici o legatura cu
fericirea sau nefericirea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu