Ca
sa poti birui in lupta cu diavolul, cu raul, trebuie sa-ti cunosati
bine adversarul si capcanele pe care ti le pune. Vrei sa sti care este
Planul Divin perfect conceput de creator pentru viata ta, corpul tau, sufletul tau ? - este biruinta in lupta cu diavolul si ispitele sale,in orice aspect al vietii, plan divin valabil pentru fiecare suflet, si pentru care se da o lupta cumplita.
Psalmistul zice ca ispita si necazul spre incercare sunt puse.
E păcat să fii ispitit? E o onoare sa fi ispitit?
"Pe când eram doar un copil, ştiam întotdeauna când
fructele din livadă erau coapte. O anume ceată de băieţi din vecini se
îndrepta în acea direcţie, iar noi toţi spuneam, "S-au copt iar
fructele." Ei bine, demonii sunt însă mai deştepţi decât nişte băieţi la
vârsta adolescenţei, şi atâta timp cât roadele vieţii tale sunt acre şi
necoapte, s-ar putea să te lase în pace. Dar când roadele s-au copt,
s-ar putea ca toţi îngerii răi să apară deodată ca să încerce să ţi le
fure.
"
Asta înseamnă că, cel mai probabil, cei mai spirituali oameni se vor
confrunta cu cele mai grele ispite. Pentru că, ei au ceva ce diavolul
ar dori să strice sau să distrugă. Înseamnă oare acest lucru, că este o
onoare să fii în mod special ispitit de diavolul? Poate. Într-un fel
este o onoare ca hoţii să încerce să-ţi spargă casa. Înseamnă că, măcar
ai reputaţia că ai bani. Şi atunci când îngerii răi vin prin preajmă,
deşi este o luptă, poţi să ştii că Domnul încă lucrează în viaţa ta.
Stie satan care sunt punctele noastre slabe incat ataca mereu in locul vulnerabil?
Nu trebuie să ai nicio încredere în firea păcătoasă
Deşi
s-ar părea că unii sunt în stare să se împotrivească la orice în afară
de ispită, alţii par să se complacă în situaţie. Este oare cu putinţă să
ai o încredere greşită în firea ta pământească şi în capacitatea ei de a
face faţă ispitei? Pavel scria, "Astfel dar, cine crede că stă în
picioare, să ia seama să nu cadă." (1 Corinteni 10:12).
Aţi observat cum oamenii la care te aştepţi cel mai puţin să cadă,
sunt biruiţi de cele mai neaşteptate păcate? Adesea se întâmplă ca, o
persoană să fie învinsă în domeniul în care se simţea cea mai puternică.
Cum de se întâmplă acest lucru? Devenim oare neglijenţi în presupul
nostru punct forte? Aşa se pare. Nu ni se dă nicio explicaţie inspirată
despre cum a putut Moise să cedeze nerăbdării sau mâniei. Biblia îl
prezintă ca pe cel mai blând om care a trăit vreodată. Un astfel de om
poate ceda în faţa oricărei alte ispite dar, cu siguranţă nu în faţa
iritării. Şi totuşi, acesta este exact păcatul care i-a închis lui Moise
intrarea în Ţara Făgăduită. El a lovit stânca cu mânie, în loc să-i
vorbească aşa cum îi poruncise Dumnezeu (Numeri 20).
Punctul forte al lui Ilie era curajul. El a rezistat singur la toate
şanţurile săpate pentru Baal pe muntele Carmel. Cu o îndrăzneală
incredibilă i-a somat pe toţi cei care se depărtaseră de calea
ascultării depline de Dumnezeu şi cu toate acestea, imediat după
confruntarea lui reuşită cu proorocii lui Baal, a fugit ca un laş de
ameninţările reginei Izabela. A fost atât de ciudat pentru caracterul
neînfricatului tişbit! A lăsat el oare garda jos tocmai în punctul său
forte?
Avraam se distingea prin totala lui încredere în Dumnezeu. El este numit părintele credincioşilor. Totuşi, l-a minţit pe regele Egiptului de teama că i se va lua soţia. Nu ne demonstrează oare dramatic, aceste mari personaje ale Bibliei, că Satan atacă acel loc din viaţa noastră în care lipseşte vigilenţa?
Nimeni nu ar trebui să creadă că este imun la atacurile Satanei, din cauza unor virtuţi demonstrabile. Este de asemenea foarte interesant să observăm că nimeni nu poate anticipa rezultatul cedării la ispite, din moment ce frecvent ispita se apropie de linia minimei rezistenţe.
Samson a cedat de dragul femeii, spunandu-i secretul sau, si-a deschis toata inima fata de ea si i-a zis: "Briciul n-a trecut peste capul meu, pentru ca sunt inchinat Domnului din pantecele maicii mele. Daca as fi ras, puterea m-ar parasi, as slabi si as fi ca orice alt om." Si ea l-a ras in cap. Din acel moment Domnul s-a departat de el. A cedat ispitei, i-a divulgat secretul puterii sale diavolului.
Ghehazi a văzut culorile sclipitoare de pe hainele siriene, nu cicatricile leprei pe care urma să le poarte până în mormânt. Acan a văzut sclipirea de râvnit a aurului babilonian, nu mânia unei întregi naţiuni care se va ridica să-l ucidă cu pietre. Iuda n-a putut să vadă dincolo de strălucirea monezilor de argint remuşcările groaznice şi sinuciderea sa.
Avraam se distingea prin totala lui încredere în Dumnezeu. El este numit părintele credincioşilor. Totuşi, l-a minţit pe regele Egiptului de teama că i se va lua soţia. Nu ne demonstrează oare dramatic, aceste mari personaje ale Bibliei, că Satan atacă acel loc din viaţa noastră în care lipseşte vigilenţa?
Nimeni nu ar trebui să creadă că este imun la atacurile Satanei, din cauza unor virtuţi demonstrabile. Este de asemenea foarte interesant să observăm că nimeni nu poate anticipa rezultatul cedării la ispite, din moment ce frecvent ispita se apropie de linia minimei rezistenţe.
Samson a cedat de dragul femeii, spunandu-i secretul sau, si-a deschis toata inima fata de ea si i-a zis: "Briciul n-a trecut peste capul meu, pentru ca sunt inchinat Domnului din pantecele maicii mele. Daca as fi ras, puterea m-ar parasi, as slabi si as fi ca orice alt om." Si ea l-a ras in cap. Din acel moment Domnul s-a departat de el. A cedat ispitei, i-a divulgat secretul puterii sale diavolului.
Ghehazi a văzut culorile sclipitoare de pe hainele siriene, nu cicatricile leprei pe care urma să le poarte până în mormânt. Acan a văzut sclipirea de râvnit a aurului babilonian, nu mânia unei întregi naţiuni care se va ridica să-l ucidă cu pietre. Iuda n-a putut să vadă dincolo de strălucirea monezilor de argint remuşcările groaznice şi sinuciderea sa.
Un alt mare adevăr despre ispită, care ar trebui să ne aducă tuturor
curaj, este că multe ispite nu ne vor mai necăji pe măsură ce vom face
din alegerile bune un obicei. La fel cum creierul nostru este programat
să facă rău, prin cedarea constantă în faţa compromisului şi
înfrângerii, tot aşa poate fi programat pentru biruinţă, prin deciziile
puternice şi alegerile bune. Cele mai multe din luptele teribile vor
dispărea din experienţa noastră pe măsură ce natura noastră se va adapta
unui program de biruinţe câştigate în mod obişnuit.
Singurul care a reusit in lupta cu ispita a fost IISUS, nu a cedat nici unei tentatii.
Cineva a scris un articol intitulat "Nu te hotărî să mergi la Biserică," articol care a stârnit o controversă considerabilă. Însă premisa de bază a articolului era că noi nu ar trebui să dezbatem asupra deciziei de a merge la Biserică. La fel cum nu ne luptăm de trei ori pe zi cu decizia de a mânca, tot aşa nu ar trebui să avem de luat decizii grele cu privire la a merge la Biserică în fiecare Sabat dimineaţa. Acesta este un exemplu.Repetarea unui obicei devine o reacţie automată, iar ispita de a sta acasă nu va mai exista.
La fel poate fi şi cu alte forme de ispite pe măsură ce ne folosim voinţa pentru a stabili modele de gânduri şi de acţiuni care ne vor aduce biruinţa.
Eşti uneori ispitit să nu te rogi sau să nu-ţi citeşti Biblia dimineaţa? sau sa nu-ti faci afirmatiile pozitive pentru scoaterea demonilor? Probabil că fiecare credincios a fost confruntat cel puţin o dată cu această ispită. Este oare cu putinţă să îi iei puterea acestei anume ispite? Da, este. Mii de oameni şi-au stabilit un obicei de devoţional zilnic, încât nici măcar nu pot lua în considerare alternativa de a nu îşi lua timp pentru aceasta. Astfel, practic ispita nu prea mai există pentru ei. Ei au urmat sfatul lui Pavel, "Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine" (Romani 12:21).
Până acum, am descoperit unele din trucurile psihologice ale Satanei, folosite pentru a-i prinde pe oameni în cursa păcatului. De asemenea am concluzionat că, păcatul începe în minte, ceea ce înseamnă că trebuie să-i acordăm o atenţie deosebită feririi acestei ţinte vulnerabile de atacul vrăjmaşului. Am sugerat să aşezăm o pază deosebită căilor minţii, pentru a înlătura gândurile şi dorinţele dubioase. Recomandăm cu insistenţă să folosiţi voinţa pentru a spune NU îndemnurilor firii pământeşti. Toate aceste sfaturi sunt bune, dar pot fi de asemenea fără niciun folos dacă nu se recunoaşte un adevăr. În continuare vom vorbi chiar despre problematica ispitei/păcatului.
Singurul care a reusit in lupta cu ispita a fost IISUS, nu a cedat nici unei tentatii.
Cineva a scris un articol intitulat "Nu te hotărî să mergi la Biserică," articol care a stârnit o controversă considerabilă. Însă premisa de bază a articolului era că noi nu ar trebui să dezbatem asupra deciziei de a merge la Biserică. La fel cum nu ne luptăm de trei ori pe zi cu decizia de a mânca, tot aşa nu ar trebui să avem de luat decizii grele cu privire la a merge la Biserică în fiecare Sabat dimineaţa. Acesta este un exemplu.Repetarea unui obicei devine o reacţie automată, iar ispita de a sta acasă nu va mai exista.
La fel poate fi şi cu alte forme de ispite pe măsură ce ne folosim voinţa pentru a stabili modele de gânduri şi de acţiuni care ne vor aduce biruinţa.
Eşti uneori ispitit să nu te rogi sau să nu-ţi citeşti Biblia dimineaţa? sau sa nu-ti faci afirmatiile pozitive pentru scoaterea demonilor? Probabil că fiecare credincios a fost confruntat cel puţin o dată cu această ispită. Este oare cu putinţă să îi iei puterea acestei anume ispite? Da, este. Mii de oameni şi-au stabilit un obicei de devoţional zilnic, încât nici măcar nu pot lua în considerare alternativa de a nu îşi lua timp pentru aceasta. Astfel, practic ispita nu prea mai există pentru ei. Ei au urmat sfatul lui Pavel, "Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine" (Romani 12:21).
Până acum, am descoperit unele din trucurile psihologice ale Satanei, folosite pentru a-i prinde pe oameni în cursa păcatului. De asemenea am concluzionat că, păcatul începe în minte, ceea ce înseamnă că trebuie să-i acordăm o atenţie deosebită feririi acestei ţinte vulnerabile de atacul vrăjmaşului. Am sugerat să aşezăm o pază deosebită căilor minţii, pentru a înlătura gândurile şi dorinţele dubioase. Recomandăm cu insistenţă să folosiţi voinţa pentru a spune NU îndemnurilor firii pământeşti. Toate aceste sfaturi sunt bune, dar pot fi de asemenea fără niciun folos dacă nu se recunoaşte un adevăr. În continuare vom vorbi chiar despre problematica ispitei/păcatului.
Puterea unui NU hotărât
Toate
procesele alegerii, liberei voinţe şi deciziilor se află în misterioasă
substanţă cenuşie a creierului. Aici este locul unde Satana a atacat-o
mai întâi pe Eva. Pentru ca s-o facă să păcătuiască, Satan a trebuit s-o
influenţeze să-şi deschidă mintea şi altcuiva, în afară de Dumnezeu. Şi
singura cale de a ajunge la mintea ei era prin calea simţurilor. De
aceea, Biblia spune că ea "a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut
de privit, şi că pomul era de dorit ca să deschidă cuiva mintea" (Geneza
3:6). Observaţi vă rog, că şarpele a reuşit să-i corupă mintea numai
prin lucrurile la care ea s-a uitat şi pe care le-a ascultat: frumuseţea
seducătoare a fructului, plus sunetul hipnotizant al vocii măgulitoare,
care în final au condus la căderea Evei.
Notaţi că: Satan reuşeşte să ne întineze mintea, numai folosind căile pe care conştient le putem stăpâni. Cu alte cuvinte, trebuie să consimţim înainte ca să comitem vreun păcat. Nimeni n-a silit-o pe Eva să se îndepărteze de soţul ei, să se plimbe pe lângă copac, să asculte de şarpe sau să mănânce fructul. Fiecare pas a fost un act de voinţă ca răspuns la vreun stimul senzorial. Dumnezeu aşezase în Eva o voinţă sfântă şi o minte desăvârşită, fără păcat. Prin aceste puteri sfinţite, în orice moment se putea despărţi total de păcat. Cu toate acestea, ea a ales să nu asculte de Dumnezeu.
Cazul nostru nu este tot aşa de clar şi simplu. Noi nu posedăm din natură, genul de minte curată şi nestricată pe care o avea Eva. Noi am moştenit cu toţii trupurile şi minţile slabe şi înclinate spre compromis pe care le-a produs neascultarea în Adam şi Eva. Cedând ispitirilor lui Satan şi alegând să-l asculte pe el, în loc să se supună lui Dumnezeu, Eva şi-a pierdut imediat puterea de a se împotrivi ispitei. Voinţa i-a slăbit şi legea păcatului a început să lucreze în trupul ei producând moarte. Prin acel singur act deliberat, ea s-a osândit pentru totdeauna, pe ea şi urmaşii ei, la o viaţă de luptă continuă şi la înfrângere.
Dacă Dumnezeu nu ar fi introdus imediat planul de mântuire, din Geneza 3:15, tot neamul omenesc ar fi urmat purtarea Evei prin păcătuire cu voia şi ar fi murit fără speranţă. Sămânţa făgăduită femeii i-a oferit nădejde omenirii degenerate pentru a inversa efectul păcatului lui Adam şi Evei. Prin Hristos, sentinţa de moarte putea fi înlăturată, iar mintea plină de vrăjmăşie putea fi înlocuită cu mintea Domnului Hristos. "Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus" (Filipeni 2:5). Ar fi inutil să ne ocupăm cu subiectul ispitei fără să recunoaştem că răspunsul final la această problemă este o supunere spirituală faţă de Hristos. Toate sfaturile din lume şi toate cunoştinţele cu privire la trucurile păcatului vor fi mai puţin decât inutile, dacă mintea nu I se va preda lui Hristos.
Notaţi că: Satan reuşeşte să ne întineze mintea, numai folosind căile pe care conştient le putem stăpâni. Cu alte cuvinte, trebuie să consimţim înainte ca să comitem vreun păcat. Nimeni n-a silit-o pe Eva să se îndepărteze de soţul ei, să se plimbe pe lângă copac, să asculte de şarpe sau să mănânce fructul. Fiecare pas a fost un act de voinţă ca răspuns la vreun stimul senzorial. Dumnezeu aşezase în Eva o voinţă sfântă şi o minte desăvârşită, fără păcat. Prin aceste puteri sfinţite, în orice moment se putea despărţi total de păcat. Cu toate acestea, ea a ales să nu asculte de Dumnezeu.
Cazul nostru nu este tot aşa de clar şi simplu. Noi nu posedăm din natură, genul de minte curată şi nestricată pe care o avea Eva. Noi am moştenit cu toţii trupurile şi minţile slabe şi înclinate spre compromis pe care le-a produs neascultarea în Adam şi Eva. Cedând ispitirilor lui Satan şi alegând să-l asculte pe el, în loc să se supună lui Dumnezeu, Eva şi-a pierdut imediat puterea de a se împotrivi ispitei. Voinţa i-a slăbit şi legea păcatului a început să lucreze în trupul ei producând moarte. Prin acel singur act deliberat, ea s-a osândit pentru totdeauna, pe ea şi urmaşii ei, la o viaţă de luptă continuă şi la înfrângere.
Dacă Dumnezeu nu ar fi introdus imediat planul de mântuire, din Geneza 3:15, tot neamul omenesc ar fi urmat purtarea Evei prin păcătuire cu voia şi ar fi murit fără speranţă. Sămânţa făgăduită femeii i-a oferit nădejde omenirii degenerate pentru a inversa efectul păcatului lui Adam şi Evei. Prin Hristos, sentinţa de moarte putea fi înlăturată, iar mintea plină de vrăjmăşie putea fi înlocuită cu mintea Domnului Hristos. "Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus" (Filipeni 2:5). Ar fi inutil să ne ocupăm cu subiectul ispitei fără să recunoaştem că răspunsul final la această problemă este o supunere spirituală faţă de Hristos. Toate sfaturile din lume şi toate cunoştinţele cu privire la trucurile păcatului vor fi mai puţin decât inutile, dacă mintea nu I se va preda lui Hristos.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu