Albatrosul urlator (Diomedea exulans)
Albatros este
denumirea comuna sub care sunt cunoscute pasarile din familia Diomedeidae,
care cuprinde circa 23 de specii, de marimi diferite, de la dimensiunile unei
gaste si pana la cele ale unei lebede - cel mai mare dintre albatrosi
fiind Diomedea exulans. Albatrosii se intalnesc incepand din regiunile
arctice pana la tropice.
Impresionatul
albatros urlator reprezinta pasarea cu cea mai mare deschidere a
aripilor din lume - aproximativ 3,5 metri. Ca urmare a acestei
caracteristici, Diomedea exulans este capabila sa ramana in aer
fara sa bata din aripi timp de cateva ore incontinuu. Lungimea corpului sau
este cuprinsa intre 107 si 135 cm., femelele fiind ceva mai mici decat
masculii; iar greutatea medie este de aproxmativ 10 kg. Penajul difera
in functie de varsta: exemplarele tinere au penele de culoare cafenie si pe
masura ce inainteaza in varsta acestea isi pierd nuanta si devin albe. Adultii
au corpul acoperit de pene albe, iar aripile lungi si inguste le sunt
patate cu negru. Spre deosebire de femele, masculii au aripile mult mai
albe, numai varfurile acestora fiind negre. De asemenea, ei prezinta o pata
mica, de culoarea piersicii, pe partea laterala a capului. Ciocul acestor albatrosi este mare si roz - culoare care
se regaseste si la picioare.
Diomedea
exulans poate fi intalnit in insulele nordice ale Cercului polar de sud: Insula
Georgia (Statele Unite), Insula Printului Edward si Insula Marion (Africa de
sud), Insulele Crozet si Kerguelen (teritoriul sudic al Frantei) si Insula Macquarie
(Australia).
Sunt pasari monogame. Albatrosul urlator se imperecheaza pe viata
si atinge maturitatea sexuala la varsta de 9-11 ani. De alegerea partenerului depinde supravietuirea
puiului si, implicit, perpetuarea speciei. Astfel
ca, perioada de curtare dureaza aproximativ doi ani, timp in care partenerii
petrec mult timp impreuna, curatandu-si cu tandrete capul si gatul - gest care
le sporeste increderea si grija reciproca. In cuibul construit dintr-un
morman de iarba si muschi femela depune un singur
ou, care va fi clocit, pe rand, de ambii parteneri, timp de doua luni.
Parintii albatrosi parcurg, pe rand, distante
mari pentru a-si hrani puiul (inca noua luni de zile). Hrana acumulata
in timpul "calatoriei" este regurgitata si transformata intr-un fel
de grasime cu inalt continut caloric, pe care adultul o varsa in ciocul
puiului. Aceasta reprezinta circa o treime din greutatea lui si ii asigura o
crestere rapida.
Pasarile isi
petrec cea mai mare parte a timpului in zbor, putand parcurge distante
impresionante (recordul a fost inregistrat de un albatros care a parcurs 6000
km in 12 zile), datorita structurii aripilor lor; deseori dorm pe valuri si
planeaza timp indelungat prin folosirea curentilor de aer. Sunt pasari
rapitoare, foarte lacome, avand ciocuri puternice si gheare capabile sa
vaneze. Astfel ca, uneori, se hranesc cu puii altor animale sau pasari
marine. In general, insa, prefera pestele si cefalopodele (sepii,
calamari), pe care le captureaza mai ales noaptea, planand la suprafata apei
sau scufundandu-se rapid. Adesea, albatrosii se aduna in jurul vaselor de
pescuit, asteptand sa le pice ceva resturi de peste, maruntaie si carlige cu
momeala.
Desi
parcurg distante mari au un simt extraordinar al orientarii, fiind capabili sa
identifice nordul si revin, intotdeauna, la
locul de cuibarit, chiar daca acesta se afla la 7000 - 8000 km. Sunt pasari
solitare, neavand o structura sociala; se grupeaza rareori si numai
temporar pe suprafata oceanului in scopul de a inlesni prinderea hranei. In rest, zboara singuratice. Sunt
binecunoscute pentru tipetele lor sonore.
Din
pacate, albatrosii Diomedea exulans reprezinta o specie pe cale de
disparitie, principala cauza a reducerii numarului acestora fiind
pescuitul. Sute de mii de exemplare se ineaca in fiecare an agatati in plasele
de pescuit, fiind cea mai amenintata familie de pasari din lume.
www.zooland.ro
Concluzii: sunt pasari monogame, si pentru ca se imperecheaza
pe viata, de alegerea partenerului depinde supravietuirea puiului si, implicit,
perpetuarea speciei. Cand atinge maturitatea sexuala curteaza femela cel
putin doi ani, timp in care
petrec mult timp impreuna curatandu-si cu tandrete capul si gatul - gest
care le sporeste increderea si grija reciproca. Isi construiesc
cuibul impreuna, femela depune un singur ou, care va fi clocit de ambii
parteneri pe rand, deci se vede si implicarea mascului in aducerea pe lume a
puiului. Ambii parinti procura hrana cu multa truda (munca),
parcurgand mii de kilometrii pe rand pentru a hranii puii. Sunt solitari
si revin, intotdeauna, la locul de cuibarit, atunci cand este perioada
clocitului, chiar daca acesta se afla la 7000 - 8000 km, deci nu se
imperecheaza oriunde, oricand si cu oricine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu