Treptele initierii

Pregatirea

Nu este necesara evadarea de pe acest pamant pentru a a cunoaste spiritul. O totala cunoastere a omului pe pamant implica o uniune spirit-corp. Cunoasterea unora ofera cheile celeilalte. O stiinta care se bazeaza exclusiv pe materialitate este obligata sa invoce hazardul pentru a ascunde refuzul cauzelor, indepartand astfel esentialul.

Initierea descopera multiplele dimensiuni a unei stiinte a sufletului , care-i invata pe cei dezorientati sa-si recupereze energia creatoare, iar pe cei marginalizati sa descopere in cadrul unor noi relatii sociale o identitate frateasca a propriilor aspiratii cu cele ale semenilor.

Cunoasterea spiritului se dovedeste a fi rodnica in toate domeniile pentru viata omului pe pamant.

Vine o vreme cand partea divina din fiecare, ascunsa in profunzimile fiintei, asteapta sa fie scoasa la iveala de catre individ, la momentul hotarat de acesta, pentru a deveni organ suprasensibil de cunoastere.Ea poate sa ramana in adancurile subconstientului, ca un freamat surd, un strigat gatuit si putem sta mult timp la suprafata fiintei noastre fara a simti nimic altceva decat o neliniste si un haos de neinteles. Dar vine o zi cand aceasta zona divina vrea sa fie recunoscuta pentru ceea ce reprezinta ea:esenta. Nu se mai multumeste cu aproximari zadarnice, ajunge daca conditiile sunt favorabile-la nivelul constiintei si avand in vedere insasi esenta sa supanaturala, se poate maturiza ca instrument de cunoastere. Asa cum ochiul a devenit transparent datorita luminii si pentru lumina, asa cum urechea s-a modelat in forma de acum datorita sunetului si pentru sunet, partea divina iesita din spirit face fiinta umana constienta de existenta spiritului in ea si in lume.

Cei care nu vor, sau nu pot parcurge drumul cunoasterii suprasensibile au alte mijloace de a beneficia de pe urma acestora. Ei pot aprecia valoarea practica a acestor informatii spirituale. Nu oricine poate deveni clarvazator pe loc, dar cunostiintele clarvazatorului sunt pentru toti un aliment ce purifica viata, deoarece toti le pot aplica. Cel ce face acest lucru constata curand imbunatatirile aduse de aceste cunostinte si ceea ce se pierde ignorandu-le.

Cei care vor sa paseasca pe treptele dezvoltarii personale trebuie sa inteleaga ca doar un singur exercitiu, o singura treapta nu este suficienta chiar daca au avut oarece rezultate. Un exercitiu poate fi bine inteles si aplicat, dar daca nu este urmat de un altul care sa-l completeze pentru a stabili armonia sufletului , efectul sau poate fi totusi neplacut.

Ca o concluzie -odata pornit pe acest drum nu mai exista cale de intoarcere, deci gandeste-te bine, ce alegi, nu te poti opri pe o treapta la nesfarsit si nici sa bati in retagere.

In drumul spre cunoasterea de sine nu este necesara prezenta unui maestru. Acesta nu joaca un rol mai mare in spiritual decat in orice domeniu al stiintei si vietii.

Se crede adeseori ca pentru a le cere sfatul, maestrii spirituali trebuie cautati cine stie pe unde. In primul rand cel care inainteaza serios spre cunoastere nu va ceda in fata piedicilor si va face totul pentru a decoperi un initiat, pe de alta parte, daca cunoasterea este la fel de sincera pe cat de nobila, momentul initierii va veni indiferent de conditia aspirantului. Nici unui spirit nu-i este ascunsa cunoasterea la care si-a castigat dreptul. Dar tot o alta lege, la fel de naturala, prescrie sa nu se dezvaluie nici un secret atat timp cat elevul nu este pregatit sa-l primeasca.Un initiat poate atinge desavarsirea numai daca respecta cu strictete aceste doua legi. Puteti fi prieten intim cu un initiat, cu toate acestea va exista o diferenta marcanta intre voi pana cand veti deveni si dumneavoastra initiat. Va puteti bucura de intreaga lui afectiune, dar nu va va impartasi secretul sau decat atunci cand veti fi pregatit sa-l primiti. Puteti sa-l flatati, sa-l torturati, nimic nu-l va face sa tradeze ceea ce nu trebuie sa va dezvaluie deoarece gradul d-voastra de dezvoltare, acesta revelatie nu v-ar trezi in suflet rezonanta necesara.

Caile ce trebuiesc parcurse pentru a ajunge la maturitatea necesara sunt stabilite in mod precis, au fost trasate dinainte, cu caractere eterne si de nesters, in lumile spirituale in care initiatii vegheaza asupra misterelor supreme. Umanitatea pierzandu-si spiritalitatea a pierdut si vederea exterioara.Dar ea exista peste tot, si oricine o cauta o poate gasi.

Treapta 1- Devotamentul

Sufletele care aleg calea dezvoltarii personale au aptitudini inca din copilarie. Isi are radacinile in copilarie. Cum ii recunoastem? Exisa copii ce au un profund respect pentru marile personalitati. Aceasta veneratie are asupra lor un efect benefic,(este gresita conceptia ca duce la supunere si la sclavie psihica) Din randul acestora apar marile entitati spirituale viitoare. Acest respect al copilului fata de oameni se va transforma mai tarziu in respect fata de adevar si cunoastere.

Inaltimile spiritului nu pot fi atinse decat daca s-a trecut prin usa umilintei. Nu vei dobandi o stiinta adevarata decat daca ai invatat sa o respecti. Daca se cultiva adevaratul devotament, acesta va naste o forta, care mai devreme sau mai tarziu ne va inalta la cunoastere. Cel care poseda devotamentul ca stare a lui naturala, sau a avut fericirea sa-l dobandeasca prin educatie, va gasi pe tot parcursul vietii un ajutor pretios.

Civilizatia actuala este dispusa mai mult la a critica, judeca, condamna decat la a respecta si a avea incredere. Si copii in loc sa creada ce li se spune prefera sa conteste. Critica, judecarea fara drept de apel inlatura din suflet fortele ce l-ar purta spre cunoasteri superioare.

Omul actual are mari dificultati in lupta sa impotriva curentului si nu va reusi sa progreseze spiritual decat daca va actoina energic asupra lui insusi. In secolul spiritului critic, idealul pierde teren. Alte sentimente au luat locul devotamentului, veneratiei, respectului, admiratiei. Viata de zi cu zi ne ofera tot mai putin sansa de a le dobandi. Trebuie ca noi sa facem in asa fel , individual prin anturajul ales, experientele facute, sa cautam ceea ce ne poate forta admiratia, respectul. Daca intr-un om pe care-l intalnesc nu remarc decat slabiciunile, pentru a le judeca nu fac decat sa ma lipsesc de o cunoastere spirituala. Daca ma apropiu cu dragoste, pentru a-i descoperi calitatile, concentrez aceasta forta in mine. Daca vreau sa gasesc drumul nu trebuie sa pierd nici o ocazie pentru a urma acest percept. Cu alte cuvinte sa vedem in orice lucru partea buna si sa fim mai rezervati in a judeca. Omul detine puterea de a se transforma, dar aceasta transformare trebuie sa-i atinga sufletul. Nu este suficient sa dovedim respect pentru cineva. In gandurile sale trebuie sa existe acest respect.

Pasul 1- sa introducem devotamentul in viata mentala. Sa controlom actiunile dispretuitoare, critica distructiva, pentru o cultivare metodica a devotamentului.

Momentele de liniste in care printr-o reintoarcere in sine, atunci cand criticile, prejudecatile, blamarile la adresa unei persoane sau a universului devin constiente, aceste momente ne apropie de cunoasterea divina. In aceste ocazii sa ne lasam patrunsi de sentimente de admiratie, stima, respect fata de fiintele acestei lumi, progresul nostru se va realiza foarte repede. Asa se deschide privirea sufletului. Realitatile inconjuratoare incep sa prinda contur. Fiintele umane ne apar intr-o forma noua. Sa ne gandim doar la aura fiecarui obiect sau fiinta ce ne inconjoara. Chiar daca majoritatea nu o vad, dar toti si-o imagineaza si stiu deja ca exista.Suntem lumina, fiinte sau lucruri. Exersati si veti vedea.

In mod sigur primul pas spre dobandirea vederii exterioare este atasamentul energetic fata de scoala devotamentului.

Exemple de dezvoltarea devotamentului
Desi traim intr-o societate in continua degradare morala observabila la tot pasul, in toate domeniile, inca mai putem dezvolta in copii nostri si mai ales in copilul din noi admiratia, veneratia, devotamentul fata de ceva sau cineva. Cu siguranta fiecare poate dezvolta aceasta latura, daca privim mai atent in jurul nostru. Poti admira sincer un medic care salveaza vieti, a ta sau a altcuiva, un gimnast, patinator, sau alt sportiv de performanta,un cercetator, sau poti transfera obiectul afectiunii sincere asupra unei plante sadite de tine, care iti umple sufletul de bucurie cand o vezi plina de roade. Devotament fata de ingrijirea unui bolnav, a unei persoane pe care o admiram si se afla in dificultate. Exemplele pot continua la nesfarsit, trebuie doar sa stim sa observam si sa stabilim spre ce se indreapta obiectul afectiunii noastre sincere, carei fiinte, vii sau nevii i-am putea fi devotate cu sufletul.

Pasul 2- Viata interioara

Ceea ce trebuie sa se obtina cu ajutorul devotamentului devine mai eficace atunci cand se adauga alt gen de sentiment si anume dezvoltarea vietii interioare mai intense. Omul care cauta fara incetare senzatii noi si alearga de la un sentiment la altul, nu va sti sa gaseasca drumul corect. Asta nu inseamna ca trebuie sa devina mai putin sensibil fata de lumea exterioara, dar viata lui interioara trebuie sa devina la fel de bogata ca cea exterioara.

De exemplu, un om cu sentimente intense si profunde, simte la vederea unui peisaj frumos montan, cu totul altceva decat un altul cu inima saraca. Numai ceea ce se petrece in noi ii poate oferi cheia frumusetilor acestei lumi. O calatorie pe mare ii lasa pe unii aproape indiferenti, in timp ce altora le dezvaluie limbajul nemuritor al spiritului universal, scotand la iveala misterele creatiei. Altfel percepe un individ care stie sa asculte cu sufletul, urletul vantului, mugetul si soaptele marii, vuietul valurilor, fata de un altul cu totul nesimtitor la aceste fenomene. In toate fenomenele sale, aceasta lume manifesta splendoarea divina, dar trebuie ca propriul suflet sa le regaseasca in tot ceea ce-l inconjoara.

Este recomandata pastrarea unor momente de liniste si singuratate pentru a patrunde in sine. Cu toate acestea in acele momente nu trebuie asculat propriul eu, efectul ar fi opus scopului urmarit. Dimpotriva, in asemenea momente de liniste trebuie lasat sa rasune in interior ecoul a ceea ce a fost transmis din mediul exterior. Orice floare, animal sau fenomen va va dezvalui in aceasta liniste atenta secrete nebanuite. Daca se urmareste numai bucuria oferita de aceste impresii, capacitatea de a intelege se atenueaza. Atunci cand se intelege ce poate revela aceasta bucurie, se dezvolta capacitatea de cunoastere.

Trebuie o deschidere mare spre tot ce vine din exterior, sa caute bucuria prin care lumea exterioara i se dezvaluie. Daca incepi sa te izoleazi in sine,aceasta nu va insemna nimic pentru Univers.

Odata invatat sentimental bucuriei adevarate,trebuie sa treaca la actiune. Aceasta invatatura nu se face pentru a o tine in tine, ci a o darui umanitatii. Cunostintele obtinute trebuie puse in slujba lumii.

Aici este vorba despre un principiu al lumii oculte pe care nimeni nu are dreptul sa-l incalce:

“Orice cunostinta pe care o cauti in scopul unic de a-ti dezvolta stiinta, de a acumula in tine comori, te intoarce din drum”
“Orice cunostinta pe care o cauti din dorinta de a fi pregatit pentru o mai buna slujire a innobilarii omului si evolutiei universului, te face sa inaintezi cu un pas. “

Repeta zilnic si autoconvinge-te ca vrei sa fi “SLUJITOR UNIVERSAL” si chiar vei invata cum poti sluji umanitatea si Universul.

Trebuie sa faci din aceasta lege axa vietii tale.

“Orice idée care nu devine in tine un ideal, distruge in sufletul tau o forta; orice idée care devine un ideal, naste in tine forte ale vietii”

Pasul 3:Calmul interior

Acesti pasi nu au fost creati in mod arbitrar. Ei sunt rezulatatul experientelor adevaratilor maestrii, care indica drumul spre cunoasterea adevarata.

Deviza unui adevarat maestru este “fa in asa fel incat nici una din actiunile tale si nici unul din cuvintele tale sa nu poate atenta la liberul albitru al cuiva”

Urmand acesti pasi, pe masura ce obtii succes in dezvoltare personala iti dai seama ca nu pierzi nimic daca asculti aceste sfaturi.

Asigura-ti momente de calm interior si profita de ele pentru a invata sa distingi esentialul de secundar.

Aceasta regula enuntata mai sus este simpla, doar daca se aplica cu strictetea comparabila cu simplitatea ei.

Te izolezi o perioada scurta de timp si te concentrezi asupra unui obiect cu totul strain de preocuparile zilnice. Vei constata ca acest lucru iti va da o mai mare forta in indeplinirea sarcinilor zilnice obisnuite. Acele cinci minute rupte din cotidian sunt de ajuns. Totul depinde de ce facem in acele cinci minute.

In cele 5 minute faceti abstractie de viata obisnuita. Trebuie sa privesti si sa judeci evenimentele propriei vieti ca si cum ar fi ale altcuiva. Trebuie sa capeti forta de a putea sa te plasezi in anumite momente in fata ta, ca si cum ti-ai chema sufletul in fata unui strain si sa te examinezi cu calmul unui judecator. Daca vei reusi acest lucru toate experientele personale iti apar intr-o lumina noua. De indata ce vei dobandi calmul interior, ce-ti ofera posibilitatea de a observa esentialul ce se detaseaza surprinzator de secundar. Este ca si cum ai vedea panorama unui peisaj de la inaltime, de la inaltimea propriului suflet. Trebuie trezit omul superior din tine, care dormiteaza. Nu se va produce nimic deodata, repede. Calmul se dezvolta cu rabdare. Aceasta iti va fi pusa ca proba. Indeplineste-ti indatoririle ca mai inainte dar rupe 5 minute pe zi si reflecta la ce am spus pana acum. Pentru cel ce va insista, va veni ziua in care va fi patruns de lumina spirituala, cand un ochi neobservat pana atunci in el va vedea deschizandu-se o lume cu totul noua.

Aceasta va influenta putin cate putin viata de zi cu zi, intreaga fiinta devine mai linistita, capata siguranta in tot ce face si nu se lasa descumpanita de greutati. Tot ceea ce inainte il infuria, acum nu-l mai irita deloc, numeroase detalii care-l ingrozeau, nu-i mai provoaca teama. Vede viata dintr-un unghi nou. Va gandi” vreau sa-mi adun fortele pentru a face acest lucru cat mai bine cu putinta”

Si asa unul dupa altul gandurile fecunde, simtitoare, ii patrund viata. Stie cum sa-si manevrze barca cu o mana sigura, nemailasaind-o in voia valurilor.

Omul interior se dezvolta, se maturizeaza, preia el fraiele, conducandu-l la cele mai inalte cunostinte dupa care tanjea in timp ce dormita.

Reflctati la tot ce s-a spus pana acum. Ganditi-va la omul superior din voi care este in continua evolutie. La fel ca plantele care cauta sa creasca trecand prin crapaturile unei stanci, daca nu gasesc o iesire la aer si lumina pana la urma pier, asa si sufletul tanjeste sa renasca, sa se maturizeze si sa preia conducerea trupului si credeti-i pe initiati ca stie sa conduca bine.

Nu exista limita de timp pentru aceasta, nu fortati nota, important este sa tinzi cu insistenta, sa perseverezi pe acest drum. Evolutia se face lent sau rapid depinde de stadiul fiecaruia in scop protector, pentru a nu produce leziuni care pot deveni periculoase pentru trup. Multi au luptat ani de zile, dar vazand ca nu se intampla nimic au renuntat, fara a remarca in ei schimbari apreciabile. Cei care nu au renuntat si nu s-au lasat prada disperarii au obtinut pana la urma Victoria Interioara.

Este nevoie de multa energie pentru a realiza calmul interior. Totul depinde de a sti sa te pui in fata ta, ca un strain, pentru a-ti oserva intregul comportament cu deplina luciditate. Revezi ce ai trait, realizat, mediul din care faci parte. Trebuie sa-ti indrepti privirile spre lumi superioare. Asculta voci care-ti vorbesc in momentele de liniste si cultiva legaturile cu alte lumi, Atunci te sustragi mediului, al carui zgomot nu te mai atinge. Asta se numeste relaxare totala. Aceasta trebuie sa devina o stare naturala, sa inveti sa iubeasti ceea ce spiritul revarsa in tine. Ideile nu sunt umbre, acum ele rasuna in suflet. Inveti un limbaj interior. Trebuie sa fi mereu atent sa nu se te lasi subjugat de sentimente in timpul meditatiei. Gandurile trebuie sa aiba o forma clara, concisa,sa fie incisive, precise.

Oricine poate dobandi stiinta de a cunoaste, deoarece toti putem contempla, medita. Trebuie doar sa sti sa alegi mijloacele necesare si pasii corecti.

Acestea ofera totul pentru a deschide urechile si ochii interiori.

(sursa Rudolf Steiner )