Cheia este în Nume
În
primul rând, haideţi să analizăm sensul unor cuvinte şi nume. În Noul
Testament grecesc, cuvântul "înger" înseamnă "mesager" şi "archi"
înseamnă "şef, principal, cel mai mare sau cel mai înalt." Deci,
"arhanghel" înseamnă pur şi simplu "cel mai mare sau cel mai înalt
mesager." Numele ebraic "Mihail", descoperit în Vechiul Testament,
înseamnă "Cine este ca Dumnezeu", sau, uneori, acesta constituie o
întrebare: "Cine este ca Dumnezeu?" Astfel, titlul "arhanghelul Mihail"
poate fi tradus ca "Cel mai mare mesager, care este Dumnezeu." Dacă
acest nume este o întrebare, o afirmaţie sau o provocare va fi clar din
continuarea acestui studiu. Un înger a pretins să fie ca Dumnezeu. Acest
heruvim ocrotitor căzut din curţile cereşti este Lucifer, care a
devenit diavolul sau Satana, prin pretenţia sa de a fi "ca Cel Prea
Înalt" (Isaia 14:14). În Apocalipsa 12:7, Satana se luptă cu "Mihail şi
îngerii lui" şi este apoi aruncat afară din cer.
Îngerul Domnului
Sintagma
"Îngerul Domnului" se găseşte de 68 de ori în Scriptură. Uneori,
aceasta se aplică la Gabriel, care i s-a arătat lui Daniel, lui Zaharia,
şi Mariei. Dar Gabriel este numit "un" înger al Domnului (Luca 1:11).
El nu este menţionat ca "Îngerul" Domnului şi nici nu este numit
vreodată arhanghel. (Şi, pentru că tot veni vorba, popularul înger
Rafael nu apare nicăieri în Scriptură [Cărţile canonice - n.t.]).
Gabriel este, probabil, unul dintre cei doi heruvimi ocrotitori aşezaţi
pe ambele laturi ale scaunului de domnie al lui Dumnezeu. Amintiţi-vă că
el i-a spus Zaharia: "Eu sunt Gavril, care stau înaintea lui Dumnezeu"
(Luca 1:19). Lucifer a avut odată cealaltă poziţie, înainte de cădere
(Ezechiel 28:14). Dacă cel mai mare grad deţinut de un înger este accela
de heruvim ocrotitor în apropierea scaunului de domnie al lui Dumnezeu,
atunci cine şi ce este un arhanghel? Şi cine este acest ins puternic,
identificat ca "Îngerul Domnului", care îndeplineşte roluri atât de
importante în răscumpărarea omului?
Dumnezeu Tatăl a creat toate
lucrurile prin Domnul Isus (Evrei 1:2; Efeseni 3:9). Nu este neverosimil
să presupunem că, dacă Domnul Hristos a venit pe pământ şi a devenit
om, în lupta Sa împotriva lui Satana de salvare a fiinţelor omeneşti,
atunci El ar putea fi de asemenea identificat, într-un fel, cu îngerii,
pentru a le proteja de influenţa malefică a lui Satana. De fapt, există
mai multe referinţe în Scriptură la o fiinţă misterioasă identificată ca
"Îngerul Domnului", înainte de întruparea Domnului Hristos. Pe
deasupra, de fiecare dată când este menţionat El, există indicii privind
identitatea Sa. Să le trecem în revistă pe scurt, în ordinea în care
apar.
Agar
După
ce Agar, roaba lui Avraam, a rămas însărcinată cu Ismael, ea şi Sara,
care nu putea avea copii, nu au mai putut trăi în pace. Sara o trata
acum cu severitate pe aroganta slujnică, până ce Agar a fugit în deşert.
"Îngerul Domnului a găsit-o lângă un izvor de apă în pustie..." (Geneza
16:7). Îngerul i-a spus lui Agar să se întoarcă şi să se supună Sarei
şi i-a promis că fiul ei, Ismael, va fi tatăl unui neam mare. Când
"Îngerul" a dispărut, Agar "a numit Numele Domnului care-i vorbise: 'Tu
eşti Dumnezeu care mă vede!'" (versetul 13). Se pare că Agar a
recunoscut că "Îngerul Domnului" care îi vorbise era cu adevărat
Dumnezeu. Dar, continuaţi lectura şi lucrul acesta va deveni mai clar!
Avraam
Dumnezeu
i-a spus lui Avraam să-l jertfească pe fiul său Isaac pe muntele Moria.
Tocmai când era aproape să înfigă pumnalul în fiul său făgăduit,
Îngerul Domnului l-a oprit. "Atunci Îngerul Domnului l-a strigat din
ceruri, şi a zis: 'Avraame! Avraame!' 'Iată-mă!' a răspuns el. Îngerul a
zis: 'Să nu pui mâna pe băiat, şi să nu-i faci nimic; căci ştiu acum că
te temi de Dumnezeu, întrucât n-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău
fiu, pentru Mine.'" (Geneza 22:11,12).
Este clar că Avraam îşi
jertfea fiul lui Dumnezeu şi nu unui simplu înger. "Îngerul Domnului a
chemat a doua oară din ceruri pe Avraam şi a zis: "Pe Mine însumi jur,
zice Domnul: pentru că ai făcut lucrul acesta, şi n-ai cruţat pe fiul
tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuvânta foarte mult... pentru că ai
ascultat de porunca Mea!" (Geneza 22:15-18). Povestind în Faptele
Apostolilor 3:25 această experienţă a lui Avraam, Petru identifică şi el
acest "Înger al Domnului", care a făcut un legământ cu patriarhul, ca
fiind Dumnezeu.
Iacov
În
timp ce fugea de fratele său furios, Esau, Iacov a avut un vis în care
Dumnezeu i-a confirmat legământul lui Avraam. După ce a primit garanţia
că Dumnezeu va fi cu el şi-l va aduce în siguranţă înapoi la el acasă,
în Canaan, Iacov a promis să-I înapoieze lui Dumnezeu a zecea parte din
tot ce-i va da. El a ridicat piatra pe care o folosise ca pernă şi a
uns-o cu ulei pentru a da solemnitate jurământului. Apoi, el a numit
locul Betel, sau casa lui Dumnezeu, deoarece Dumnezeu i se arătase
acolo.
Douăzeci de ani mai târziu, Iacov era în drum spre casă,
nu un fugar nevoiaş, ci un om bogat. Dumnezeu a hotărât să-i
reamintească lui Iacov cine îi adusese de fapt succesul. Iată cum a
relatat Iacov istorisirea: "Şi Îngerul lui Dumnezeu mi-a zis în vis:
'Iacove!' 'Iată-mă', am răspuns eu." (Geneza 31:11). În versetul 13,
acest "Înger al lui Dumnezeu" se identifică pe Sine: "Eu sunt Dumnezeul
din Betel, unde ai uns un stâlp de aducere aminte, unde Mi-ai făcut o
juruinţă."
Apoi, când Iacov s-a luptat cu o fiinţă cerească
(Geneza 32:22-32), aceasta i-a dat un nume nou şi l-a binecuvântat.
Iacov a numit acel loc Peniel (Faţa lui Dumnezeu - n.t.), " 'căci', a
zis el, 'am văzut pe Dumnezeu faţă în faţă, şi totuşi am scăpat cu
viaţă.'" (versetul 30). În Noul Testament, Domnul Isus este Cel care
binecuvântează poporul Său şi le dă un nume nou (Matei 5,3-12;
Apocalipsa 2:17). După cum puteţi vedea, devine din ce în ce mai clar că
Îngerul Domnului este Domnul Isus Însuşi.
Când Iacov era pe
patul de moarte binecuvântând pe cei doi fii ai lui Iosif, Efraim şi
Manase, el a folosit alternativ termenii "înger" şi "Dumnezeu":
"Dumnezeul, înaintea căruia au umblat părinţii mei, Avraam şi Isaac,
Dumnezeul, care m-a călăuzit de când m-am născut, până în ziua aceasta,
Îngerul, care m-a izbăvit de orice rău, să binecuvinteze pe copiii
aceştia!" (Geneza 48:15,16).
Scripturile sunt foarte clare nu
există niciun mântuitor sau salvator în afară de Dumnezeu: " Eu, Eu sunt
Domnul, şi afară de Mine nu este nici un Mântuitor!... Aşa vorbeşte
Domnul, Răscumpărătorul vostru..." (Isaia 43:11,14). Încă o dată vedem
că Îngerul care a răscumpărat pe Iacov este un alt nume pentru
Răscumpărătorul nostru, Domnul Isus!
Moise
Moise
a văzut un tufiş în flăcări, care nu se mistuia. "Îngerul Domnului i
S-a arătat într-o flacără de foc, care ieşea din mijlocul unui rug."
(Exodul 3:2). Versetul 4 identifică acest înger: "Dumnezeu l-a chemat
din mijlocul rugului." Şi, în versetul 6, El Se identifică din nou: "Eu
sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi
Dumnezeul lui Iacov." Îngerul Domnului se identifică pe Sine ca fiind
Dumnezeu!
În ultima sa predică, înainte de a fi omorât cu pietre,
Ştefan este de acord cu această relatare din Exodul. "Peste patruzeci
de ani, i s-a arătat un înger în pustia muntelui Sinai, în para focului
unui rug. Moise, când l-a văzut, s-a mirat de arătarea aceasta; şi pe
când se apropia să vadă ce este, a auzit glasul Domnului, care i-a zis:
"Eu sunt Dumnezeul părinţilor tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui
Isaac, şi Dumnezeul lui Iacov." (Fapte 7:30-32).
Israel
Într-un
alt exemplu, copiii lui Israel erau conduşi prin pustie de către
Dumnezeu. "Domnul mergea înaintea lor ziua într-un stâlp de nor, ca să-i
călăuzească pe drum, iar noaptea într-un stâlp de foc, ca să-i
lumineze, pentru ca să meargă şi ziua şi noaptea." (Exodul 13:21). Moise
descrie mai târziu această fiinţă care i-a condus, în acest fel:
"Îngerul lui Dumnezeu, care mergea înaintea taberei lui Israel, şi-a
schimbat locul, şi a mers înapoia lor, şi stâlpul de nor care mergea
înaintea lor, şi-a schimbat locul, şi a stat înapoia lor." (Exodul
14:19). Din nou, "Îngerul lui Dumnezeu" este identificat ca Dumnezeu.
Balaam
Îngerul
Domnului apare din nou în mod remarcabil în povestea lui Balaam şi a
măgăriţei sale vorbitoare. Este acel înger care salvează măgăriţa de
nemilosul ei stăpân şi e cât pe-aci să-l omoare pe profetul lacom de
avere care era pe cale să blesteme poporul lui Dumnezeu (Numeri
22:21-35). După ce Balaam a frizat moartea, "Îngerul Domnului a zis lui
Balaam: 'Du-te cu oamenii aceştia; dar să spui numai cuvintele pe care
ţi le voi spune Eu.' " (versetul 35). Capitolul următor dezvăluie cine a
pus cuvintele în gura profetului: "Dumnezeu a venit înaintea lui
Balaam... Domnul a pus cuvinte în gura lui Balaam, şi a zis:
'Întoarce-te la Balac, şi aşa să-i vorbeşti.' " (Numeri 23:4,5). Aici,
din nou, "Îngerul Domnului" se dovedeşte a fi Dumnezeu Însuşi.
Judecătorii
Haideţi
acum să trecem la cartea Judecători, unde citim: "Îngerul Domnului S-a
suit din Ghilgal la Bochim, şi a zis: 'Eu v-am scos din Egipt, şi v-am
adus în ţara pe care am jurat părinţilor voştri că v-o voi da'. Am zis:
'Niciodată nu voi rupe legământul Meu cu voi...' " (2:1). Până acum ar
trebui să recunoatem un tipar. Mai exact, cine i-a scos afară din Egipt
pe israeliţi şi a făcut un legământ cu Israel, pe care El nu-l va rupe
niciodată - Îngerul Domnului sau Însuşi Fiul lui Dumnezeu dinainte de
întrupare? Da! Răspunsul este "amândoi", adică unul şi acelaşi.
Ghedeon
În
cartea Judecători, Ghedeon întâlneşte pe Îngerul Domnului. Îngerul îi
spune lui Ghedeon că Domnul este cu el, dar Ghedeon arată spre asuprirea
lui Israel de către madianiţi ca o dovadă a contrariului. "Domnul S-a
uitat la el, şi a zis: 'Du-te cu puterea aceasta pe care o ai, şi
izbăveşte pe Israel din mâna lui Madian; oare nu te trimit Eu? '"
(Judecători 6:14). Peste tot în restul naraţiunii, persoana ce vorbeşte
lui Ghedeon este identificată alternativ ca fiind Domnul, Îngerul
Domnului, şi Îngerul lui Dumnezeu.
Manoah
Mama
lui Samson, soţia lui Manoah, nu putea naşte copii. "Îngerul Domnului
S-a arătat femeii..." (Judecători 13:3). Acest Înger i-a spus că va
naşte un fiu, care îi va elibera pe israeliţii apostaziaţi de
asupritorii lor păgâni. Ea l-a chemat repede pe Manoah, care s-a rugat
pentru o altă vizită din partea "omului lui Dumnezeu." Când Îngerul a
venit a doua oară, Manoah I-a cerut Numele. Versiunea King James a
Bibliei spune că Îngerul i-a spus lui Manoah că Numele Lui era "Secret",
cu o notă pe margine care îl traduce cu "Minunat." Acest lucru ne face
imediat să ne gândim la cunoscuta profeţie a lui Isaia, că Domnul Isus
va fi numit "Minunat Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn
al păcii." (Isaia 9:6). Numele "Minunat" pentru Îngerul Domnului care
s-a arătat lui Manoah, leagă acest "înger" de venirea lui Mesia, care
urma să fie numit "Minunat".
Încă o dată, după ce a văzut acest
"mesager Minunat", Manoah a declarat că a văzut pe Dumnezeu. Şi i-a zis
nevestei sale: "Vom muri, căci am văzut pe Dumnezeu." (Judecători
13:22).
Nimeni nu a văzut pe Tatăl
Dintr-o
dată avem mai multe piste decât putem urma! Putem vedea clar că
"Îngerul Domnului" este frecvent identificat cu Dumnezeu Însuşi. Dar
Biblia afirmă: "Nimeni n-a văzut vreodată pe Dumnezeu; singurul Lui Fiu,
care este în sânul Tatălui, Acela L-a făcut cunoscut." (Ioan 1:18).
Ioan 6:46, de asemenea, ne spune: "Nu că cineva a văzut pe Tatăl, afară
de Acela care vine de la Dumnezeu; da, Acela a văzut pe Tatăl." Evident,
din moment ce nimeni nu a văzut pe Dumnezeu Tatăl, toate aceste
apariţii ale lui Dumnezeu din Vechiul Testament ca "Înger al Domnului"
trebuie să fi fost Domnul Isus, Fiul lui Dumnezeu, învăluindu-Şi slava
astfel încât aceştia să-I poată suporta prezenţa, fără să fie mistuiţi.
Îngerul legământului
Una
dintre cele mai celebre profeţii mesianice se găseşte în Maleahi 3:1:
"Iată, voi trimite pe solul Meu; el va pregăti calea înaintea Mea. Şi
deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L căutaţi: Solul
legământului, pe care-L doriţi; iată că vine, zice Domnul oştirilor".
Solul
legământului de care se vorbeşte aici în Maleahi, este în mod clar o
referinţă la venirea Domnului Isus Hristos. Cuvântul tradus ca Sol
(mal'ak) este exact acelaşi cuvânt folosit în pasajele anterioare din
Vechiul Testament, tradus ca "Îngerul Domnului". Deci, şi aceasta ar fi o
traducere corectă: "Iată, voi trimite pe Îngerul Meu; el va pregăti
calea înaintea Mea. Şi deodată va intra în Templul Său Domnul pe care-L
căutaţi: Îngerul legământului, pe care-L doriţi; iată că vine, zice
Domnul oştirilor". Ce ar putea fi mai clar?
Mustrând pe pârâş
Există
o referinţă mai importantă în care apare Îngerul Domnului, în Vechiul
Testament. Profetului Zaharia i-a fost dată o vedenie cu "marele preot
Iosua stând în picioare înaintea Îngerului Domnului" şi cu "Satana stând
la dreapta lui, ca să-l pârască". Aici vedem doi adversari discutând în
contradictoriu despre o fiinţă umană păcătoasă. Haină mânjită a lui
Iosua simbolizează păcatul său. (Zaharia 3:3).
În această
naraţiune, numele se schimbă iute de la "Îngerul Domnului" (versetul 1)
la "Domnul" (versetul 2), indicând din nou aceeaşi Persoană. Apoi Domnul
face o declaraţie interesantă: "Domnul să te mustre, Satano! Domnul să
te mustre..." (Zaharia 3:2). Mai există doar un singur loc în Scriptură,
Iuda 9, în care se găseşte această sentinţă - şi aici vorbeşte
arhanghelul Mihail!
În scurta epistolă a lui Iuda, asistăm la o
dispută similară cu "Iosua şi Îngerul" din Zaharia: "Arhanghelul Mihail,
când se împotrivea diavolului şi se certa cu el pentru trupul lui
Moise, n-a îndrăznit să rostească împotriva lui o judecată de ocară, ci
doar a zis: 'Domnul să te mustre! '" (Iuda 1:9). Situaţiile sunt uimitor
de asemănătoare: Hristos şi Satana discută în contradictoriu despre
soarta a doi dintre marii conducători ai lui Dumnezeu (unul aflat în
viaţă, în cazul lui Iosua, şi unul mort, în cazul lui Moise). Dezbaterea
se încheie brusc atunci când Domnul Isus spune: "Domnul să te mustre."
Acest
pasaj ridică o altă întrebare valabilă. Unii oameni sunt încurcaţi de o
parte a acestui verset din Iuda 1:9, în care Mihail îl mustră pe
diavol. Ei se întreabă: Dacă Mihail este într-adevăr un alt Nume pentru
Domnul Isus, atunci de ce invocă Numele Domnului atunci când mustră pe
Satana? De ce nu o face El Însuşi, aşa cum a făcut-o când era ispitit în
pustie: " 'Pleacă, Satano', i-a răspuns Isus." (Matei 4:10).
În
studiul Scripturilor şi al limbajului Domnului Isus, vedem repede că era
o practică foarte obişnuită pentru Domnul Isus să vorbească despre Sine
la persoana a treia, la fel ca în Luca 18:8: "Dar când va veni Fiul
omului, va găsi El credinţă pe pământ?" Şi dacă mai persistă încă vreo
întrebare, avem un alt text clar din Scriptură, în Zaharia 3:2, în care
Domnul face acelaşi lucru pe care îl face Mihail în Iuda. El invocă
propriul Său Nume atunci când îl mustră pe diavol: "Domnul a zis
Satanei: "Domnul să te mustre, Satano! Domnul să te mustre... ". Dar
poate că aceste texte din Scriptură sunt exemple în care Dumnezeu Fiul,
apelând la Numele Tatălui Său, îl mustră pe Satana.
Prinţul Mihail
Mihail este menţionat în cartea Daniel mai mult decât în orice altă carte din Scriptură. (A se vedea Daniel 10:13; 10:21; 12:1)
În toate cele trei referinţe, El este numit prinţ - "prinţul vostru" şi
"marele prinţ". Profeţia lui Isaia despre Mesia (Isaia 9:6) dezvăluie
unul dintre numele cheie despre care el spune că s-ar aplica la Mesia -
"Prinţ al păcii." (aici şi în continuare, referinţele sunt din Versiunea
King James a Bibliei - n.t.)
Există un alt verset, Daniel 8:25,
unde este menţionat "Prinţul prinţilor". Din nou, conflictul cosmic
este între Hristos, pe de o parte, şi diavolul pe de altă parte,
omenirea servind drept câmp de luptă. "Prinţul prinţilor" este de fapt
acelaşi termen care este tradus cu "prinţul oştirilor", în versetul 11.
Acesta este similar cu "Domnul domnilor" (Psalm 136:3),
"Dumnezeul dumnezeilor" (Deuteronom 10:17) şi "Împăratul împăraţilor"
(Apocalipsa 19:16). Toate acestea sunt titluri ale divinităţii. El este
menţionat chiar ca "Mesia, Prinţul" (Daniel 9:25).
Cine este această fiinţă pe care îngerii o numesc "marele prinţ"? Să lăsăm Biblia să ne-o spună.
- Isaia 9:6: "Şi numele lui va fi numit ... Prinţ al păcii."
- Fapte 3:14, 15: "Voi v-aţi lepădat de Cel Sfânt şi Neprihănit... Aţi omorât pe Prinţul vieţii."
- Fapte 5:30, 31: "Dumnezeul părinţilor noştri a înviat pe Isus, pe care voi L-aţi omorât,
- atârnându-L pe lemn. Pe acest Isus, Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui şi L-a făcut Prinţ şi Mântuitor."
- Apocalipsa
1:5: "Şi din partea lui Isus Hristos, martorul credincios, cel întâi
născut din morţi, Prinţul împăraţilor pământului!."
Aceste versete se armonizează în mod clar cu cele trei versete din Daniel, în care Mihail este numit "Prinţ".
Oare Mihail este doar unul dintre numeroasele nume?
Daniel 10:13
este probabil cel mai dificil verset cu privire la Mihail: "Dar
căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotriva douăzeci şi una de
zile; însă iată că Mihail, unul din prinţii cei mai de seamă, mi-a venit
în ajutor." Se pare, la prima vedere, că Mihail este doar "unul din"
prinţii cei mai de seamă. Aceasta este o traducere nefericită în King
James. Cuvântul "unul" vine de la cuvântul ebraic "echad", care este, de
asemenea, adesea tradus cu "primul", ca şi atunci când soţia
preşedintelui este numită "prima doamnă" (vezi Geneza 1:5; 8:13).
Aceasta schimbă în întregime sensul versetului, Mihail fiind primul, cel
mai mare sau cel mai înalt "din prinţii cei mai de seamă" - din nou o
trimitere la Domnul Isus. Prinţul împărăţiei Persiei care "a stat
împotriva" îngerului, a fost, fără îndoială, diavolul, care apare
frecvent lucrând în umbra monarhilor pământeşti, cum ar fi regele
Babilonului, regele Tirului şi puterea romană (Isaia 14:4; Ezechiel
28:2; Apocalipsa 12:4). Şi, amintiţi-vă că Domnul Isus îl numeşte pe
Satana "prinţul acestei lumi" (Ioan 12:31).
Daniel 10:21
spune: "Dar vreau să-ţi fac cunoscut ce este scris în cartea
adevărului. Nimeni nu mă ajută împotriva acestora, afară de prinţul
vostru Mihail." Observaţi aici că îngerul se referă la Mihai ca "prinţul
vostru". Cine a fost Prinţul lui Daniel? Vedem răspunsul în capitolul
precedent. În Daniel 9:25,
Mesia lui Daniel este numit Prinţ, care este un alt indiciu clar al
identităţii lui Mihail! Astfel, Gabriel spune că arhanghelul Mihail este
Domnul Isus, care ştie tot adevărul Scripturii.
Referinţa
finală la Mihail în cartea lui Daniel, este în capitolul 12: "În vremea
aceea se va scula marele prinţ Mihail, ocrotitorul copiilor poporului
tău." Observaţi aici că Mihail nu este numit un mare prinţ, ci "marele
prinţ." Există vreun prinţ mai mare decât Domnul Isus? El este, de
asemenea, identificat ca "ocrotitorul copiilor poporului tău." Aceasta
înseamnă că El mijloceşte, apără şi chiar suferă ca înlocuitor. Cine
altul ar putea fi, decât Domnul Isus?
Comentând acest verset,
Matthew Henry afirmă: "Mihail înseamnă 'Cine este ca Dumnezeu', şi
numele lui, cu titlul de "marele prinţ", arată spre Divinul Mântuitor.
Hristos a suferit pentru copiii poporul nostru, în locul lor, ca jertfă,
a purtat blestemul pentru ei, ca să-l îndepărteze de la ei. El stă ca
apărător al lor, la tronul harului." Domnul Isus este în mod clar Cel
care stă mereu în locul nostru şi pentru apărarea noastră.
Ridicarea
lui Mihail este, de asemenea, o trimitere la Domnul care se pregăteşte
să vină. Observaţi că Mihail este atât de înălţat şi puternic, încât
ridicarea Sa declanşează marea strâmtorare. Aceasta, la rândul ei, este
urmată de a doua venire a Domnului Isus şi de înviere (Daniel 12:2).
Glasul lui Mihail
Dacă
izolăm şi examinăm cuvântul "arhanghel", vom vedea o altă potrivire
interesantă. Singurul pasaj din Biblie care foloseşte cuvântul
"arhanghel" este 1 Tesaloniceni 4:16. Şi reţineţi contextul: "Căci
însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa
lui Dumnezeu, Se va coborî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în
Hristos". Glasul arhanghelului este acela care îi învie pe cei morţi în
Hristos, şi Domnul Însuşi este Acela care strigă. Acest lucru indică
faptul că sunt una şi aceeaşi Persoană. Domnul Isus este Acela care
strigă cu glas de arhanghel, sau "cel mai mare mesager", pentru a-i
învia pe cei morţi!
Evident, îngerii nu au puterea de a-i învia
pe cei morţi. Numai Dumnezeu, care dă viaţă, are puterea de a-i
reconstitui. "Căci, după cum Tatăl are viaţa în sine, tot aşa a dat şi
Fiului să aibă viaţa în sine.... Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru
că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor
ieşi afară din ele." (Ioan 5:26, 28, 29).
În Iuda, Îl vedem pe
arhanghel certându-Se cu diavolul pentru trupul lui Moise, care, de
altfel, a şi fost înviat şi luat la cer, de unde a apărut pe Muntele
schimbării la Faţă pentru a-L încuraja pe Domnul Hristos (Marcu 9). În 1
Tesaloniceni, apostolul Pavel descrie cum învierea are loc ca răspuns
la glasul arhanghelului. Din nou, vedem paralela dintre aceste două
versete: ambele Îl descriu pe arhanghel în cadrul actului învierii.
Închinându-se Comandantului
În
Apocalipsa, Mihail este prezentat ca fiind Comandantul oştirilor, sau
armatelor cereşti, în războiul care a avut loc împotriva răzvrătitului
Lucifer. "Şi în cer s-a făcut un război. Mihail şi îngerii lui s-au
luptat cu balaurul. Şi balaurul cu îngerii lui s-au luptat şi ei..."
(Apocalipsa 12:7). Aici termenul de "balaur" este un nume simbolic
pentru Satana, liderul răului (versetul 9), aşa că este foarte sigur să
se presupună că Mihail este un alt nume emblematic pentru Domnul Isus,
întruchiparea şi liderul binelui. Dar există şi mai multe dovezi.
Tocmai
în timp ce Israel se pregătea pentru prima lui luptă după trecerea în
Ţara Făgăduită, Iosua a avut o întâlnire cu un războinic neobişnuit. "Pe
când Iosua era lângă Ierihon, a ridicat ochii, şi s-a uitat. Şi iată că
un om stătea în picioare înaintea lui cu sabia scoasă din teacă în
mână. Iosua s-a dus spre el, şi i-a zis: "Eşti dintre ai noştri sau
dintre vrăjmaşii noştri?" El a răspuns: "Nu, ci Eu sunt Căpetenia
oştirii Domnului, şi acum am venit." Iosua s-a aruncat cu faţa la
pământ, s-a închinat, şi i-a zis: "Ce spune Domnul meu robului Său?" Şi
Căpetenia oştirii Domnului a zis lui Iosua: "Scoate-ţi încălţămintele
din picioare, căci locul pe care stai este sfânt." Şi Iosua a făcut
aşa." (Iosua 5:13-15). Nu numai că Iosua s-a închinat acestei fiinţe,
dar căpitanul ceresc a şi primit închinarea lui. Dacă ar fi fost un
simplu înger, el l-ar fi mustrat pe Iosua, la fel cum l-a mustrat
îngerul pe Ioan pentru că a încercat să i se închine (vezi Apocalipsa
19:10; 22:8, 9).
În fiecare caz în care Îngerul Domnului acceptă
închinare, El este în mod clar Fiul lui Dumnezeu. Dar atunci când
îngerii obişnuiţi, creaţi, sunt veneraţi, ei refuză! Chiar Domnul Isus
i-a amintit lui Satana în pustie: "Este scris: 'Să te închini Domnului,
Dumnezeului tău, şi numai Lui să-I slujeşti.'" (Luca 4:8).
De
fapt, tuturor îngerilor creaţi li s-a poruncit să se închine Domnului
Isus, aşa cum au şi făcut în timpul primei Lui veniri. "Şi, când duce
iarăşi în lume pe Cel întâi născut, zice: 'Toţi îngerii lui Dumnezeu să I
se închine!'" (Evrei 1:6). Diavolul este înfuriat pentru că ştie că,
într-o zi, chiar el va fi silit să-L recunoască pe Domnul Isus ca
Împărat şi să I se închine, "pentru ca, în Numele lui Isus, să se plece
orice genunchi al celor din ceruri, de pe pământ şi de sub pământ, şi
orice limbă să mărturisească, spre slava lui Dumnezeu Tatăl, că Isus
Hristos este Domnul" (Filipeni 2:10, 11).
Observaţi legătura
frapantă pe care chiar şi Pavel o face între Îngerul lui Dumnezeu şi
Domnul Isus: "...m-aţi primit ca pe un înger al lui Dumnezeu, ca pe
însuşi Hristos Isus" (Galateni 4:14). Sintagma "Domnul oştirilor" apare
de 245 de ori în Biblie şi se referă la "Comandantul armatei îngereşti a
lui Dumnezeu." Deci, "Căpetenia oştirii Domnului" pe care a văzut-o
Iosua nu a fost un înger, ci Domnul Isus Însuşi. Aceasta explică de ce
El a cerut ca Iosua să-şi scoată încălţămintea. Locul era sfânt pentru
că acolo era Domnul Isus, întocmai cum prezenţa Domnului Isus în rugul
arzând a făcut ca acel loc să fie sfânt pentru Moise. Deci, Mihail,
Căpetenia oştirii, sau armatei Domnului, este un alt titlu pentru Domnul
Isus.
Cine este ca Dumnezeu!
Atunci
când Filip I-a cerut Domnului Isus să-L arate ucenicilor pe Tatăl,
Domnul Hristos a răspuns: "De atâta vreme sunt cu voi şi nu M-ai
cunoscut, Filipe? Cine M-a văzut pe Mine, a văzut pe Tatăl. Cum zici tu
dar: "Arată-ne pe Tatăl?" (Ioan 14:9). Unii cred că Fiul lui Dumnezeu a
aşteptat 4.000 de ani să intervină personal în treburile omului. Nu este
aşa! Deşi este adevărat că întruparea a avut loc la 4.000 de ani după
căderea omului, Dumnezeu Fiul a fost implicat personal în istoria şi
treburile poporului Său. Acesta este şi motivul pentru care Domnul Isus a
spus: "Tatăl vostru Avraam a săltat de bucurie că are să vadă ziua Mea:
a văzut-o şi s-a bucurat." (Ioan 8:56). Domnul Isus i s-a arătat
personal lui Avraam atunci când patriarhul a mijlocit pentru Lot (Geneza
18:26).
Ce adevăr minunat că Domnul Isus, Fiul Cel veşnic al lui
Dumnezeu, S-a ocupat întotdeauna în mod activ de îngrijirea, vegherea
şi protecţia copiilor Săi! El a vorbit faţă în faţă cu Avraam şi Moise
şi S-a luptat cu Iacov. El i-a condus pe copiii lui Israel prin pustie,
le-a dat hrană şi apă, şi biruinţă împotriva duşmanilor.
Amintiţi-vă
că titlul "arhanghelul Mihail" înseamnă "cel mai mare mesager, care
este ca Dumnezeu." A fost Domnul Isus, "chipul Dumnezeului cel nevăzut"
(Coloseni 1:15), care a adus cel mai important mesaj de speranţă,
Evanghelia, în lumea noastră ce piere!
Concluzie
În
concluzie, vedem această fiinţă maiestuoasă şi misterioasă, uneori
numită Mihail, uneori, Îngerul Domnului, uneori, comandantul armatei
Domnului, învăluindu-Şi divinitatea şi apărând sub forma unui înger
umil. Totuşi, aceeaşi fiinţă enigmatică are puterea, autoritatea şi
atributele care aparţin numai lui Dumnezeu. El îl alungă pe diavol din
cer, El învie morţii, El mijloceşte pentru sfinţi, El judecă şi apoi Se
ridică, declanşând marea strâmtorare. El îi răscumpără pe sfinţi şi
primeşte închinarea din partea lor. El ne oferă un nume nou.
Acum,
poate că ştiţi cine este Mihail, dar diavolul ştie şi el, şi acesta
nu-l va salva. Marea întrebare este: Îl cunoaşteţi dvs. ca fiind Isus,
Domnul şi Mântuitorul dumneavoastră personal?
Puteţi acum, dacă Îl rugaţi.
DOUG BATCHELOR
|
| 18. |
Cel ce crede în El nu este judecat, iar cel ce nu crede a şi fost
judecat, fiindcă nu a crezut în numele Celui Unuia-Născut, Fiul lui
Dumnezeu. |
| 19. |
Iar aceasta este judecata, că Lumina a venit în lume şi oamenii au
iubit întunericul mai mult decât Lumina. Căci faptele lor erau rele. |
| 20. |
Că oricine face rele urăşte Lumina şi nu vine la Lumină, pentru ca faptele lui să nu se vădească. |
| 21. |
Dar cel care lucrează adevărul vine la Lumină, ca să se arate faptele lui, că în Dumnezeu sunt săvârşite. |
| 22. |
După acestea a venit Iisus şi ucenicii Lui în pământul Iudeii şi stătea acolo şi boteza. |
|
|
|
|
|
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu