Numărul 888, privit în notația septimală, nu este în fond altceva decât 111
Una dintre cele mai atente și mai
profunde analize gematrice făcute în stilul antic a fost realizată la
noi de filosoful V.V. Moisescu. Victimă a opresiunii comuniste, acest
filosof a murit în închisoare fără a mai avea posibilitatea de a-și
consacra opera spre a fi pusă în adevărata ei valoare -, dintre multele
tomuri parvenindu-ne azi doar o succintă cărțulie de piramidologie în
care a fost inclusă și analiza “numărului numelui” Domnului nostru Iisus
Hristos. Dar să încercăm să-l urmărim pe consacratul specialist român
în științele antice.
Limba Vechiului Testament este sobra
ebraică, înrudită cu egipteana, dar a Noului Testament este măiestrita
limbă elină. Adunând ca numere literele din numele grecesc IECOYC
(citește Iesus) vom obține un total de 888. Numărul se deduce din
însumarea lui “I” ca semn aritmetic al numărului 10, “ETA” corespunzând
cifrei 8, “SIGMA” majuscul având valoarea de 200, “OMICRON” a lui 70,
iar “Y” reprezentând 400, cu repetarea lui SIGMA; de unde rezultă:
10+8+200+70+400+200 = 888.
Totalul numeric al întregului verset
5 din Isaia 9 este de 8 ori 888; deoarece profetul voia să demonstreze
că pentru fiecare nume mesianic din respectivul pasaj e rezervat câte un
888. Se sugerează astfel că Mesia nu putea fi altul decât “Acela care
poartă un nume a cărui valoare numerică ar fi întreita repetare a
numărului 8, consacratul nume al transcendenței”. Reamintim că în
ebraica timpului, cuvântul opt avea semnificația: Ceea ce trece peste...
Adăugarea unității la un număr
consacrat (7 + 1 = 8) însemna atingerea perfecțiunii supreme. Opt
corespunde - după cei vechi - unui ce superior, cauzal și sublim, față
de perfecțiunea normală a lui șapte. Nu întâmplător Domnul și-a început
predica de pe munte cu cele opt fericiri, care privesc fericirea ca pe o
specie eternă.
Elevii lui Pitagora se entuziasmau
de armonia celor opt sfere, gnosticul Valentin vorbea de cei opt eoni
superiori, iar discipolii lui Mithra de cele opt ceruri; magii așteptau
“perioada a opta”, ea fiind ultimul prag al armoniei divine.
Numerele perfect omogene, ca 666 și
888, au atras atenția din vechime ca fiind o corespundere stabilită
providențial pentru a însemna un caracter oarecare, cu un anume rol -
malefic pentru 666, sau profetic pentru 888 - al persoanei ce purta un
nume cu semnificația acestor numere. Egalitatea numerică a două nume,
sau a unui nume propriu cu un epitet de o aceeași valoare numerică, era
socotită în antichitate (dar uneori chiar și astăzi) ca un semn al
identității.
Profețiile preoteselor sibiline
susțineau că: “...Atunci va veni la oameni Fiul marelui Dumnezeu,
îmbrăcat cu trup la fel ca muritorii; iar numele lui va avea patru
vocale, a cărui consoană S se repetă (v. IESOYS). Dar vreau să-ți spun
numărul numelui său întreg: opt unități, în plus tot atâtea zeci și opt
sute, adică 888, iată ce va revela Numele Lui oamenilor; dar tu, în
duhul tău, cugetă bine la nemuritorul și prea înaltul Fiu al lui
Dumnezeu - la Unsul”.
Vă reamintim că în grecește Unsul = Hristos.
Numărul 888, privit în notația
septimală, nu este în fond altceva decât 111, căci 8 ca cifră și unitate
nu poate exista în sistemul septimal, ce are maximum cifra 7. Tocmai
aceasta este definiția numărătorii din 7 în 7: să se oprească la grupe
de câte 7, iar nicidecum de 10 ca în numărătoarea noastră zecimală,
profană. Tot ceea ce trece peste 7 este ca și cum ar trece peste 10,
astfel că 8 septimal este întocmai ca 11 din sistemul nostru zecimal,
unde asul poate fi atât 1 cât și 11.
Că filosoful V.V. Moisescu nu făcea
jonglerie cu numerele o dovedește realitatea că duminicii i se spunea în
cărțile sacre fie “ziua cea dintâi”, fie “ziua a opta”, atunci când se
urmărea sensul ei de depășire a sabatului evreesc.
Numărul 888 este, atunci, tocmai
transpunerea lui 111 în sfera divină, pentru a fi la unison cu sensul de
transcendent, ce aparține cifrei 8. Numele mesianic concentrează în el
sensurile celorlalte șapte cifre, precum în spectrul solar sunt
sintetizate toate cele șapte culori pentru a obține culoarea a opta:
albul, culoarea solară, nerefractată. Numărul numelui multiform 888
produce mereu încurcătură celor care nu-i caută dezlegarea în Iisus.
Simplă, dar totuși adâncă este ecuația divină:
Cele opt nume = 8 x 888 = Iisus;
Iisus este “Misterul transcendent, Cel Minunat”;
Iisus este Sfetnicul lui Dumnezeu (Prov. 8.22.31);
Iisus este Eroul de la Golgota (Ioan 16.33);
Iisus este Dumnezeu însuși (Ioan 1.1.14);
Iisus este Părintele omenirii (Ep. către romani 5.14.20);
Iisus este Veșnicia: 1 în 5.20; Iisus este Domnul (Ep. către Corintieni 12.3);
Iisus este Pacea noastră (Efes 2.14).
Misterul (111) lui Dumnezeu ne arată în Apocalips planul Său împlinit. Ceea ce se vede prin plinătatea sublimă:
8 x 111 = 888; care se traduce prin triumful lui Iisus Hristos, a Omului ideal.
Deci, sistematizând:
111 sibolizează misterul,
777 divina perfecțiune, iar
888 supranaturalul.
“Numărul numelui” Fiarei
În Apocalips, cuvânt care înseamnă
revelație, este arătat că numărul 666 ar fi semnul distictiv care îl
definește pe anticrist: Fiara.
“Fiara” ...a făcut ca toți să
primească semnul, numele fiarei, sau numărul numelui ei. Aici e
înțelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei, căci
este număr de om.
Numărul fiarei este 666”.
Numărul numelui fiarei, al bestiei anticriste, mocnește în fiecare om depărtat de Dumnezeu.
În perioada celei de a doua
conflagrații mondiale circulau o serie de chei numerice care făceau
destul de corecte legături între numărul fiarei, 666, și numele unor
conducători totalitariști precum Hitler sau Stalin.
Întocmai însușirilor benefice ale
cifrei șapte, la rândul ei, cifra șase, deține capul de afiș al
sensurilor malefice, ale răului suprem în diferite domenii. Cifra șase
repetată de trei ori (în cele trei sfere: trup, suflet și duh)
reprezintă numărul simbol al omenescului, al nedesăvârșirii, al eșuării,
al trudei. Acestui număr, 666, îi lipsește în trei rânduri acea
unitate: 111, tocmai capul, pentru a ajunge la 777, numărul armoniei
divine. Satana, care în traducere înseamnă adversarul, se lăuda că l-ar
fi ucis pe Iisus pe cruce; ceea ce, măcar aparent, ar fi și exact:
fiindcă cei vechi considerau că El, Mântuitorul, în timp ce pătimea în
locul nostru, ar fi purtat - normal - numărul numelui 666, în loc de
888, întrucât în acel moment purta păcatele omenești ale fiecăruia
dintre noi, ca Unul Care a devenit Locțiitorul nostru. Asemenea
considerente îi pot face pe acei care măcar încearcă să aprofundeze
gematria, să fie mai pregătiți pentru a înțelege miezul lucrurilor -
miez al ezotericului pe care discipolii inițiați îl țineau cu jurământ,
ca cel de pe urmă secret.
Nota Bene:
Filosoful V.V. Moisescu, omul care încercase să ridice cel de al
treilea văl ce acoperea misterul devenirii, mister încifrat și în Marea
Piramidă ca într-o carte, era doctor în teologie, filosofie, arheologie,
filologie comparată - discipline pentru care obținuse Magna cum laudae;
după care studiase și matematicile, numai și numai pentru a pătrunde
mai bine și mai corect în cercetările sale favorite.
Războiul și închisorile comuniste au pus capăt unei cariere ce ar fi trebuit să-i aducă celebritatea.
Ceea ce ni se pare mai important ar
fi tocmai realitatea că întreaga știință - deci și simbolistica
numerelor - poate fi strâns legată de activitățile paranormale ale
țăranului român, atât în utilizarea cifrelor, cât și în imagistică.
Figura geometrică a lui Alfegas ce permite ;nscrierea tuturor numerelor, precum și vechile semne planetare corespunzatoare.
Silviu. N. Dragomir
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu