joi, 9 mai 2013

Cine sunt eu !



Sunt fiu al Tatalui Ceresc dar si rezultatul evolutiei, al transformarii!


Fel de fel de probleme ne vin in minte si nu avem odihna pana nu primim o explicatie. Filozofia este prin urmare o necesitate, pentru ca daca nu ne poate lumina pe deplin, cel putin ne da o satisfactie producatoare de liniste-durabila sau trecatoare-a preocuparilor noaste sufletesti. 

Stim ca traim de nenumarate milioane de ani si totusi ne punem intrebarea oare candva vom muri, se va termina cu transformarea, deoarece "stim ca in natura nimic nu se pierde ci totul se transforma". Mai gandim "oare vreodata Tatal ceresc-Unicul, nu va sfarsi niciodata?" 

Raspunsul este - materia nu va sfarsi niciodata, este in vesnica transformare, in evolutie spre mai bine, deci prin deductie si Tatal - Creatorul este in continua evolutie

Sa nu va imaginati ca el a creat tot si cu asta a terminat treaba iar acum sta si se uita la noi cum incercam sa ajungem la el. Niciodata nu il vom ajunge, pentru ca este inaintea noastra cu o eternitate.

Ca sa cunosti legea circulatiei materiei, iti trebuie miliarde de ani, pentru ca nu o poti intelege deplin decat vazand un ciclu de la centru spre periferie si de la periferie la centru. Totul circula, cosmosul se misca intr-una, dupa doua miscari, una de rotatie, dublata de a doua, in spirala. Sfera universului se invarte in jurul axei sale si in acelasi timp are o traiectorie spiralata. Totul pleaca de undeva si revine de unde a plecat. Totul pleaca de la Centrul creatiilor, se roteste in forma de spirala, ajunge la marginea extrema a creatiilor si apoi revine pe alt drum la Centru, tot intr-o miscare de rotatie si pe o traiectorie spiralata.

Din acest punct de vedere universul este interminabil, indesfiintabil. Materiile universului, globurile lui, apar, traiesc, si dispar, dar in definitiv ele exista vesnic, pentru ca pe cand unele dispar, altele apar, sau sunt in cursul existentei lor. Daca universurile nu pier niciodata, nici creatorul nu va pierii. Totul se transforma, totul circula si cel mic ca si cel mare. Acesata lege a circulatiei este valabila nu numai materiei fizice ci si celei psihice. 

La plecarea ei de la centru, materia are o forta centrifuga. Ea scade pe masura ce se departeaza. Dupa un timp aceasta forta se anuleaza si ia nastere in materie o forta noua care de aceasta data o aduce catre centru de unde a plecat. Rotindu-se a facut acest drum, dar nu dupa o traiectorie circulara, ci in spirala. Trebuie sa va spun ca exista patru universuri. Trebuie sa pleci odata cu nebuloasa de la centru, sa ajungi la periferia creatiilor, la centrul uneia din cele patru sfere univers si dupa un drum egal cu o vesnicie sa te intorci la centrul creator cu materiile ei refacute, sub forma de nebuloasa, pentru a avea idee de legea circulatiei materiei, transformarilor ei si a drumului parcurs. 

Ca exemplu sa luam omul de cand se naste pana moare. Cand erai mic aveai niste idei inchistate in fiinta ta. Rand pe rand ai dobandit altele, iar pe cele simple le-ai parasit, le-ai eliminat. Treptat memoria ti s-a incarcat cu o serie de idei si cunostiinte mai inalte, acum posezi o vasta comoara informationala, aruncand toate ideile inutile din starile trecute. Ce face elevul de liceu, daruieste abecedarul, pentru a nu mai ocupa loc in biblioteca sa. 

Concluzia, nimic nu moare in univeres, totul se transforma in mai bine, apropiindu-se de perfect.

Particulele vii, alfa, beta si gama

Infinitul e plin de pulbere haotica. Pe tot cuprinsul lui domneste o tacere infioratoare si un intuneric desavarsit. Fiecare particula sta pironita locului, dand impresia ca e o materie moarta. Aceasta e numai in aparenta. In realitate toate particulele sunt vii, pentru ca palpita. Au o usoara marire si micsorare a volumului sferic. Luam o particula vie, o privim si orice am gandi sau face cu ea, ramane nesimtitoare. Doar o vedem ca palpita, se dilata si se contracta. Aceasta este in stare neutra fata de mine care sunt in miscare, in stare cinegetica. Mai avem de-a face si cu alte particule vii, care fata de gandirea mea , par sa aiba o oarecare reactie, par sa inteleaga ideile. Aceste sunt pasive. Exista si a treia categorie de particule care simt, aud si inteleg tot ce exista inafara lor si produc si anumite manifestari. Acestea sunt active. Indiferent de stadiul lor, toate se misca, se dilata, se contracta, deci sunt in vesnica vibratie. Vibratia este data de faptul ca gandesc. La fel ca si la om, daca nu gandesc deloc, nivelul meu spiritual ramane pe loc.Cand gandesc constat ca incep sa ma dilat. Cat timp concep ideea corpul spiritual se mareste.Cand am terminat ideea de conceput, ma destind, de fapt am emis ideea. In miscarea mea de destindere brusca pot penetra o alta entitate sincronizata cu mine, care va sti ce am gandit, va repeta ideea si o va duce mai departe.Eu voi misca pe a, a pe b, b pe c si asa mai departe, vibratiile se vor transmite pana la periferia universului, pana la materia haotica. Substanta ce compune materia este aceeasi. 
Ce am invatat pana acum?
Exista doua sfere incomensurabile 1-sfera cosmos-finitul, si cele patru sfere univers, care este cuprinsa in sfera infinit, plutind in mijlocul lor; 2-sfera infinit. Sfera cosmos in comparatie cu infinitul este cat un atom, fata de universul nostru. Toate particulele din haos palpita. Ele fiind foarte dese, apropiate intre ele, toate dorind sa se dilate, rezulta ca atunci cand unele se dilata, obliga pe vecinele lor sa se contracte. Cat e infinitul de infinit,totusi particulele haosului nu au suficient loc pentru miscarea lor, deci nu au libertate deplina. Din aceasta cauza se produce aglutinarea lor, apoi apare si a treia. Din trei particule alfa haotice s-a facut o beta treimica. Aceasta merge catre spatiul dintre cele patru universuri . Aici este la fel de plin ca in haos. Aici se aglutineaza iar si formeaza un corp mai mare numit gama. Aceasta este absorbita de sfere universuri. Aici au loc transformari care le pregatesc pentru plecarea inapoi la Sfera Divina. 

Pe Tatal-Unicul, nu l-a vazut nimeni si multi se gandesc ca poate nici nu exista, sau poate nu e facut din materie, substanta, chintesenta. El este facut din ceva, pentru ca nimicul nu poate functiona, activa.
La inceput finitul a avut volum mic. Eternitatea se scurgea, iar finitul absorbind mereu materie din infinit a crescut, luand proportii din ce in ce mai mari si va creste in vesnicie. 

La acest infinit plin de pulbere haotica se refera Arsenie Boca cand ne spunea ca datorita pacatelor  omul  locuitor vremelnic al pamantului  exista riscul ca " fără să bage de seamă că printr-asta se întoarce, cu ispravă cu tot, sub amara tiranie a neantului, adică a haosului de tot felul şi în toate privinţele şi poate că pentru totdeauna."
 

Cu alte cuvinte poti pierde miliarde de ani de evolutie intorcandu-te la stadiul de pulbere haotica, pentru a incepe iarasi lungul drum al suferintei pe care l-ai mai parcurs odata - in loc sa mergi trumfator mai departe spre sfere de lumina ce abia asteapta a fi explorate. Acesta este viziunea iadului in conceptia parintelui Arsenie Boca descrisa in Cararea Imparatiei. Si aceasta nu ca asa vrea Dumnezeu, caci aici este vorba de legi care guverneaza universul, legea atractiei si afinitatii, a rezonantei. Te intorci la cel cu care rezonezi perfect.
Interesul nostru este de a cucerii infinitul, nu de a regresa. Regresul inseamna suferinta. Cum ai arata la 50 de ani cu toate studiile, experientele acumulate sa fi teleportat pe  bancile scolii primare, sa repeti prima zi de gradinita si clasa 1? 

Concluzia- Tatal-Unicul, este omega tuturor celor care vor lucra in vesnicie, pentru a cuceri infinitul si a-l umple de creatii.


 Exista si alte planete locuite ?

Da ! Toate planetele sunt locuite ! Doar ca locuitorii lor au alta consistenta ce nu poate fi vazuta, simtita de noi. Cum noi suntem constituiti din aceleasi elemente chimice ca si ale pamantului, la fel si ei sunt constititi din materialul din care este alcatuita planeta lor.
Exista umanitate solida - adica noi, lichida, gazoasa si fluidica pe planete solide, adica cele din sistemul nostru solar, lichide, gazoase si fludice. Planetele si umanitatea fluidica se aseamana cu duhul  decurand desptrupat.  

Oricare ar fi consistenta lor, aceste entitati trebuie sa faca ceva, pentru a cunoaste si evolua. Numai infinitul este inactiv. In lumea fluidica si gazoasa nu exista decat munca si viata vesnica.  In lumile lichide exista o activitate mai redusa, dar nu exista moarte. Numai in lumile solide exista moartea si repausul aparent al trupului - somnul. 

Daca cineva ar intreba un duh indiferent din ce lume ar veni lichida, solida, gazoasa, fluidica '"Cine te-a facut ? ar spune :  Tatal meu m-a emanat din centrul Creatiilor. Atat imi amintesc, "

Duhurile toate poseda inteligenta, vointa si memorie. Cu ajutorul acestor facultati trebuie sa lucram, sa conducem, sa guvernam tot ce vine din infinit.  Ramane ca noi, parti din EL sa ne straduim cu puterea noastra sa lucram asupra materiei din infinit pentru a o pregati. Iata de ce Tatal absoarbe mereu particule din infinit si le emite ca sa umple  creatiile sale, globuri ceresti si fiinte de tot felul. 

Toate purced din tatal. Conditia de viata din Divin nu este identica cu conditia de viata din infinit.  Corpul divin traieste in mamar , iar mamarul este scaldat la periferie de materia din infinit. 

Ce este sus este si jos. Fatul traieste in uterul mamei, in mamar, si este scaldat in lichidul amniotic. 

 Divinul fiind perfect si particula emanata din el este perfecta. Dar ca nu cumva sa-i treaca prin minte ca venind in lume , oricare ar fi ea sa strice armonia i s-au redus puterile. Daca ar fi ramas egala cu Divinitatea, particula s-ar fi crezut un al doilea Divin ( vezi cazul lui Lucifer) si atunci ar fi existat doi Divini. Or cum Tatal emana puzderii de miliarde de particule-duhuri ar exista miliarde de capi divini in univers, care nemaifiind supusi unei singure vointe imediat ar dezorganiza totul. 

Divinul central conduce dar nu-si impune vointa. El a facut legea si a lasat liberul arbitru particulelor emanate de EL. Slujitorii lui au grija ca legea sa nu fie incalcata.  Iata de ce particula perfecta a fost deperfectata, lasandui-se numai intuitia. Procedandu-se astfel, duhul nu-si mai aminteste originea glorioasa, ca este Fiu de Dumnezeu, cum spune de altfel si psalmistul, ca suntem fii de Dumnezeu. I s-a lasat doar o amintire vaga care il face sa nu-l uita cu totul pe Creator, sa nu-l nege pe cel ce l-a nascut.  

Inafara de intuitie duhul mai are si ratiune. Particulei divine cand i s-a dat drumul in Universul Creat nu i s-a extras decat vasta sa memorie divina. Acum poate fi trimis sa lucreze in lumile create fara nici un pericol. Particula Divina va zice : " Eu nu sunt Dumnezeu, dar exista Dumnezeu. Eu nu sunt Dumnezeu, dar Dumnezeu este ca mine."  (suntem facut dupa chipul si asemanarea LUI ne invata Biblia) Eu sunt facut de Dumnezeu dupa chipul si asemanarea sa si functionez la fel ca EL." 

Tatal Ceresc este o unitate, dar unitatea lui este compusa dintr-o infinitate de particule omogene si perfect armonioase intre ele, lucrand ca o singura gandire, simtire, vointa. ( sa facem chip dupa chipul si asemanarea noastra). Totdeauna Tatal vorbeste la plural.( Vezi si postarea "sa-mi ramana bucuria" unde Jack, lucreaza cu Piere, Pierre cu Paul, etc) 
 Corpul Tatalui este o asociatie multipla. Tatal este o unitate imensa. Din aceste particule ale lui va emite  formand corpurile ceresti, duhurile, etc. Toate acestea sunt supuse unei singure vointe cand sunt in corpul Tatalui  si cand vor fi emise vor lucra in lumile unde sunt trimise ca vrajite, supuse tot unei singure vointe. Nu se admit "razvratirile" care ar creea anarhie, si ne-ar atrage din nou in infinit.  

Infinitul este inactiv si noi trebuie sa-l activam. Divinitatea n-a cuprins tot infinitul. S-a dilatat si a crescut intr-una dar n-a cuprins decat o mica parte din infinit.  

Tatal conduce lumile in mod direct prin vointa sa constanta, uniforma si in mod indirect prin copii saisuperiori de toate gradele, duhuri emanate candva si ele din corpul tatalui. Vointa tatalui care tine ca intr-un cerc de fier totul  se numeste Lege. 

Duhurile emanate in lume vad, lucreaza, prefac materiile, ajuta la evolutia materiei acolo unde sunt trimise, apoi se intorc inapoi in mamar cu rezultatele obtinute, cu experientele dobandite, de unde tatal extrage anumite concluzii care-i vor servi la noile creatii., la emiterea de noi legi. 

Prima data tatal isi trimite copii in universul solid apoi dupa miliarde de ani, acestia se intorc cu totii la El, cu rezultatele si experientele dobandite. Doame fereste sa alegem altceva, sa ne intoarcem cumva in Infinit.  

A doua oara ii timite in lumile lichide, unde traiesc miliarde de ani, apoi iar se intorc la el. 

A treia oara ii trimite in lumile gazoase unde invata o noua forma de existenta si acumuleaza cunostiinte si legi noi si iarasi vin si raporteaza rezultatul muncii lor. 

A patra oara ii trimite in lumile fluidice, apoi se reintorc la el.   

Cu cat copii se ridica pe trepte mai inalte, actiunea Tatalui se reduce. Ingerii impreuna cu Fii de Dumnezeu care vor fi trecut experienta celor patru "universuri"  (spunem patru universuri la modul in care sa pricepem cumva ce se petrece sus) vor fi destinati sa ramana in lume ca guvernatori a tot ceea ce se va crea in viitor. Ei vor ramane colaboratori ai Tatalui  in aparenta exteriori, dar in realitate interiorii lui , contribuind la cucerirea haosului  si urcand mereu si ei pe scara puterii, cunoasterii si evolutiei nesfarsite. 

Cand ingerii au atins ultima treapata a evolutiei angelice vor ramane in sfera mamar creend noi materii si duhuri. Tot ce vedem in jurul nostru se datoreaza priceperii prepararilor si transformarilor continue ale acestor Divini Auxiliari, El avand nevoie de Fii sai in grandioasa sa opera.  

De la inceput pana azi infinitul a fost cucerit si concretizat in patru mari unitati sau universuri. Corpul divin s-a rastignit in infinit, pe o cruce formata din patru fete, infinit de mari, unde evolueaza nebuloasele in formare, sorii cu tot cortegiul lor. In cele patru universuri se afla materia infinitului , careia putem sa-i spune material cosmic.  

Noi suntem departe de Tatar si Mamar, dar avem rabdare si invatam mereu, gratie intuitiei noastre.Cand intrebi ceva ce pentru altul pare o nebunie ingerul spune blajin: " fiule daca ma intrebi acest subiect este pentru ca ai ajuns la gradul cand intuitia ti-a permis sa se nasca in gandirea ta o asemenea intrebare. Priveste la duhurile rosii ale Pamantului care auzind asemenea intrebari vor zice : Ce ne intereseaza pe noi asemenea idei? Ele nu sunt de nici un folos. Vorbiti-ne mai bine de cum se vindeca lepra. Cum se poate tamadui cancerul? Cum putem fi mai fericiti cand luam iarasi un trup? Asta ne intereseaza pe noi, nu ideile acestea abstracte. Pentru ca voua vi s-a albit pielea de albi ce sunteti, culoarea noastra rosie ne cere sa stim cat mai mult despre sangele rosu al viitorului nostru trup. Dragii nostrii albi, ajutati-ne si pe noi sa ne ridicam, sa ajungem sa albim si noi la fel ca voi si sa avem gandurile departe spre Divinul Central ca si voi, dar acum nu putem. 


 
Tatal Ceresc este  Tata si Mama in acelasi timp, separat de Respirator, locul prin care se capteaza materia din haos si totodata se expulzeaza in lumile create. Iata taina Sfintei Treimi.  ( Rugandu-ne Maicii Domnului ne rugam de fapt tot Tatalui Ceresc. Mamarul preface pulberea haotica in materie, duhuri, etc, iar Tatarul activeaza particulele, inteligenta, vointa si memoria duhurilor, a creatiei in general.)

Daca doresti sa sti unde locuieste Dumnezeu, apoi afla ca stie de ce a spus, "nu poti vedea fata mea si sa traiesti," pentru ca traim in corpul lui, al acestei imense sfere compusa din Tatar, Mamar si Respirator. Este ca si cand globula rosie din sange ar vrea sa vada omul in care traieste, sau inima ar vrea sa te vada, plamanul, sau orice mica particula din interiorul corpului tau etc. Tatal Ceresc este Sfera Cosmos finit, care atrage in permanenta particule din infinit, iar noi plutim in corpul lui undeva in unul din cele patru universuri)
Daca ajung sa-l vad pe tatal, inseamna ca am ajuns iar in infinit, ca sunt inactiv, deci totusi nici de acolo nu-l pot vedea.

Asa ca sa avem grija cum ne purtam sa nu-i producem Creatorului durere, sa nu fim ca unele organele din corpul nostru care ne supara si sa  trebuieasca sa mergem la doctor cu ele sau mai grav sa le inlaturam prin operatie. Iisus ne spune ca daca madularul tau te tulbura scoate-l, ca poti merge mai departe si fara el.


  Asa dar, chiar de am explora cosmosul nu am vedea omuleti verzi cu ochii nostri de "tina", doar prin vedere spirituala si celelalte simturi care trebuie trezite vom putea face cunostiinta cu ei si asta doar daca ni se va permite, ceea ce nu cred, pentru ca nu corespund vibratiile. Suntem relativ tineri, fiind incarnati  in universul solid. .
 

(Din Tainele vietii si ale Universului - de prof. Scarlat Demetrescu)

miercuri, 8 mai 2013

Despre durerile oamenilor !




Parintele Arsenie Boca ne dezvaluie cateva feluri de pacate, "ca sa pricepeti insesi durerile voastre".
 Lucrul care ii arde pe toti oamenii este  - pocainta - pe care o trimite Dumnezeu, ori vrem ori nu vrem. De aceea este bine sa ne pocaim de buna voie, sa nu asteptam sa ne trimita Dumnezeu pocainte prin necazuri de tot felul. Deci daca patesti necazuri in viata afla ca ai facut greseli.
Necazurile sunt mana intinsa a milei lui Dumnezeu catre noi.
 Acum sa va dezvalui cateva feluri de pacate "ca sa pricepeti insesi durerile voastre".
1. Betesugurile trupului
Din trei pricini se imbolnaveste trupul: 
  • De otravuri din lipsa postului -carnea este o otrava si se mistuie tot cu ajutorul unei otravi care este fierea.
  • Din nastere - pentru ca fie mama sau tata nu au fost treji cand s-a zamislit copilul. Femeilor, fugiti de barbati ca de foc, cand sunt ametiti de bautura.
  • Din desfranare -pentru ca trec masura cuvenita si incep sa-i doara spatele, spinarea, salele, slabesc nervii, devin iuti si nerabdatori. Toate acestea pentru ca nu si-au infranat poftele (puterile) Este tocmai ca bogatul care saraceste. Asa si trupul care si-a mancat toata vlaga.
2. Vrajba in casa
    Ascultati pricinile pe care le au si apoi ce sa faca ca sa nu le mai aiba. Vrajba in casa vine din pacate. Toate isi au izvorul in pacate.   
  • Neaparat vine vrajba in casa daca s-a inceput casatoria cu stangul, adica cu desfranarea.
  • Mai vine apoi daca sotii traiesc in casatorie nelegitima, sau fara cununie bisericeasca. Este un prim pacat pe care toti il platesc cu vrajba. De aceea toti trebuie sa intre in cumintenie si sa se legiuiasca daca sunt asa.
  • Din curvii nemarturisite, facute inainte sau dupa casatorie. Astfel au intrat intr-o casa noua cu pecete curveasca si draceasca pe trupul si sufletul lor si pentru ca nu s-au marturisit, acel pacat are sa le sparga casa, tocmai pentru ca nu au omarat pe diavolul, care le-a pus aceasta pecete.
  • Lacomia de avere a unui parinte cand si-a maritat fata sau si-a casatorit feciorul. O asemenea casatorie nu tine. De vei marita fata ta numai pentru avere, casatoria lor va sfarsi cu vrajba si destramarea acesteia. Dragostea din interes sparge casa si nu tine. Prin urmare, cumintiti-va cand dati sfaturi pentru casatorie.
  • Nepotrivirea de varsta. Sunt parinti care isi marita fetele la 14-16 ani, iar la 18,19, fata lor este vaduva, sau divortata si inca cu copil dupa ea. Aceasta din cauza nepotrivirii de varsta, caci ce poate face o fata asa tanara in fata unui vlajgan, om in toata firea. Orice mare diferenta de varsta, este un pacat inaintea lui Dumnezeu, pentru ca insemna desfranare. Din aceasta cauza casa aceea nu tine, se sparge, si in aceste cazuri cei care i-au sfatuit trebuie sa recunoasca ca au dat un sfat prost.
  • Din negrija de suflet a celor din casa, care sunt poruncile lui Dumnezeu. Fiindca daca nu le pazesc pe acestea le pazesc pe ale diavolului si astfel nu pot avea liniste.
  • Din petrecere fara post. Cei ce se umplu de manie sunt cei plini de fiere, care se inmulteste in corpul omului atunci cand mananca multa carne si nu posteste. Plini de fiere fiind, se umplu de manie si astfel isi sar in cap unii altora. Asa, pentru o vorba cat de neinsemnata, pentru o bucata de lemn ce nu e la locul ei, ii sare in cap celuilalt.
  • Desfranarea sotilor. Dar sotii cum se desfraneaza, cand sunt legiuiti? Asa bine, ca nu mai tin seama de sarbatori, de miercuri, vineri, duminica, zilele de post. Nu mai tin nici o randuiala. Si bate Dumnezeu ca sa se faca randuiala.
3. Paguba din curte, din agoniseala voastra, o alta durere a noastra.
     Iata pricinile pentru care Dumnezeu trimite pocania asupra avutului nostru.
  • Unii din stapani le dracuie si atunci sa nu se mire ca l-i se implineste cuvantul spus ca da Dumnezeu dupa cuvantul lor.
  • Lucreaza duminica. Dumnezeu a randuit o zi de odihna, nici tie nu-ti este ingaduit sa lucrezi si daca vei lucra vei pierde nu numai ceea ce ai lucrat duminica, ci si ceea ce ai lucrat toata viata. Iisus a vindecat sambata, dar a spus ca se cuvine a face bine in ziua de odihna, nu ne-a dat dezlegare la munca. Sa nu ascultati de sfatul nimanui cand e vorba de cinstirea zile de odihna a Domnului, Duminica la noi, crestinii. Fiecare isi are socoteala lui, tu insa ai un suflet. Caci va veni vremea sa ceri apa cu bilet. Pentru munca non-stop, fara de Dumnezeu, suntem in criza sufleteasca, avuteasca, trupeasca de acum.
  • Cel ce se uita la agoniseala sa ca la ochii din cap. Si-a lipit inima lui de lucruri pieritoare. Pentru altceva a dat Dumnezeu inima, nu ca sa ti-o impotmolesti cu gunoiul lumii, ci ca sa ti-o indrepti spre Tatal, cel din Cer. Pe El sa-l iubim, de el sa ne lipim inima, caci neasemanata este plata pe pe care ne-o da, fata de cea data de lume. De aceea nu-ti lipi inima ta nici de proprii tai copii, caci vei patimi durere in cele iubite peste masura si cine te va mangaia? de aceea copii crescuti de mame fara a-i rasfata prea mult au parte la batranete de grija si iubirea lor, iar invers, cei prea rasfatati nici nu-si mai amintesc ca au parinti.
  • Ai cumparat din mana rea, din mana patimasa, din mama care a furat sau de la unul care a curvit. De aceea mai inainte de a o amesteca cu ale tale da-i putina apa sfintita, tamaie si faina, caci sa stiti ca pacatele trec si asupra pamantului pe care-l calci si asupra vitelor si agoniselii tale. Faceti cruce pe mancare si pe tot ce cumperi, ca nu sti de la cine cumperi si daca nu a dracuit marfa. O greseala a noastra atarna asupra intregii averi. 
  • Cineva se tine de vraji asupra ta, iar tu nu ai ocrotirea lui Dumnezeu. Cineva lucreaza cu diavolul asupra ta si asupra averii tale. De ce pot lucra aceste puteri? Pentru ca nu ai ocrotirea lui Dumnezeu. Si ca sa nu mai poata lucra duhurile rele, curateste-ti trupul prin post, fa sfestanie si pune-ti Sfanta CRUCE in casa si in curte - daca ai casa si roaga-te la Dumnezeu sa te ocroteasca. 
  • In casa, curtea in care stai tu, sau pe pamantul pe care-l lucrezi apasa juraminte, blesteme sau nedreptate: sa luati seama, sa nu taiati o brazda din pamantul care nu este al vostru, caci aduce moarte. Se poate sa mai ai asupra acestora si alte pacate. Poate ca ai cumparat aceste lucruri pe vremea cand traiai in desfranare. De acesti bani, desi i-ai muncit nu te vei putea folosi caci si asupra lor atarna pacatele tale si te urmareste Dumnezeu pana in panzele albe. Pentru ce? pentru ca nu te marturisesti si tii serpii in san si-i lasa Dumnezeu sa te muste.
  • Apasa blestemele parintilor sau ale altuia asupra casei tale si asupra ta, copii lepadati si ingropati ici colo, ba in gunoi, ba langa o altoaie. Lepadarea copiilor este strigare la cer dupa dreptate. 
  • Stapanii au pacate din tinerete nemarturisite si nu si le-au ispasit, ca nu-i destul sa le spui dupa patrafir, trebuie sa le ispasesti de buna voie. De aceea vine bataia lui Dumnezeu asupra voastra, peste tot, pe camp, pe vite si pe tot lucrul mainilor voaste.
4. Copii neascultatori, necredinciosi si desfranati
     Toti parintii luati aminte si fiti cu bagare de seama sa nu cadeti in astfel de greseli, cand va va veni randul. Acestia vin din urmatoarele pricini:
  •  Parintii nu au pazit postul si nu s-au infranat de la poftele trupesti, au calcat zilele si timpurile neangaduite care sunt; miercuri, vineri, dumnica, sarbatorile de peste an si posturile intregi.  Toti copii care rezulta sunt neascultatori, indaratnici, pentru ca nici parintii lor nu au fost ascultatori. Intrebati-va cugetele si va vor spune ce este ingaduit. Altfel ii veti vedea plangand si veti plange si voi cu ei si asa veti ispasi pacatul in care i-ati zamislit. Desigur ca va doare, daca nu le-ati fi facut, nu v-ar fi durut.
  • Mamele nu s-au pazit pana la curatenia depliana. Astfel se nasc copii plini de bube, boli si pot muri de tineri. Daca in vremea aceea tatal a mai fost si beat se naste un copil slabanog, fie cu mintea, fie cu trupul, fie cu amandoua. Si iata cum vei avea pocania de la Dumnezeu cu propriul tau rod.
  • In vremea sarcinii nu te-ai pazit de barbat. De aici multi copii se nasc morti sau mor de tineri si daca traiesc aluneca in curvie pentru ca s-a intiparit pecetea curveasca pe ei din pantecul mamei. Toate prin cate trece mama in cele 9 luni de sarcina fie bune, fie rele se intiparesc in copil. Cand va creste mare toate ii vor rasari in cale.Roadele curviei parintilor se vad in copii ca in oglinda. Impotriva urgiei maniei lui Dumnezeu nu se mai poate face nimic, decat sa plangem alaturi de ei, copii nostrii nascuti din pacatul desfranarii. 

 Concluzii: Toata lumea e atarnatoare de autorul ei. Copii de parinti, iar noi toti de Dumnezeu. Chiar daca nu vrem tot atarnam, pentru ca noi oamenii, aici in trup, inca nu avem infatisarea noastra definitiva. Noi suntem in lucru. Si de aici vine ca simtim neajunsurile noastre, necunoscutele si tensiunile spre desvarsire. Pozitia omului in creatie este unica, omul e un rezultat al creatiei divine, dar suntem si realizarea noastra. Din cauza acestei stari de lucruri se aude constatarea tragica: nu am facut nimic in viata. Aceasta pentru ca nu ai dat sens destinului tau. Noi nu suntem lucruri ca sa mergem in virtutea legilor necesitatii, noi mai suntem si fiinte spirituale, inzestrate cu constiinta. Trebuie sa ajungem sa fim constienti de rudenia cu Dumnezeu. Pentru orientarea noastra in lume ni s-a dat credinta si un om ca model Iisus. Fara acest fel de a fi, care atarna de toate deciziile noastre de zi cu zi, te constati un om fara sens, un om fara hrana in fata haosului care cauta sa te resoarba in tragedia nefiintei.
Propriu tau destin asteapta de la tine decizia acestei transpuneri a ta in chipul Lui Dumnezeu, transpunerea in felul de a fi a lui Iisus in lume. Iata in ce vreau sa va antrenez, in declansarea mecanismului religios al sufletului. Sufletul il recunoaste pe Creator si i se alipeste. Fiind in trup se alipeste de lumea de afara, crezand ca aici isi poate gasi linistea.

sursa : Arsenie Boca  

Religiile au existat si vor exista intotdeauna pentru ca Iisus le-a infiintat. Oamenii au nevoie de biserica, pentru ca doar acolo isi pot descarca sufletul de amarul vietii. Biserica cu preotii ei a fost considerata legatura omului cu Divinitatea si asa si este. Omul are nevoie de templu, de biserica, ce s-ar face saracul de el, fara aceasta mangaiere si speranta?

Stiinta va lumina lumea !

Viitorul va aduce multe transformari,


Preotii se vor alatura cuceririlor stiintifice. La lumina acestor adevaruri, preotul si biserica vor avea prestigiul odata avut in veacurile demult apuse, cunostiinte pe care acum nu le mai poseda, sau le tin ascunse.Omul nu vrea sa stie decat ce cunoaste sau a citit in lucrarile religioase. Luminarea acestui intuneric al omului a inceput. 


Din diferite motive si interese vechile sinoade au inlaturat unele invataturi. E drept ca inlaturatea partilor secrete a atras preotimii o mai mare libertate de actiune omeneasca, dar acest fapt s-a intors si impotriva lor, azi nemaicunoscand nimic. Preotia a devenit o cariera, pe cand in veacurile indepartate erau  invatatori, luminatori.  Omul are nevoie de templu, de biserica, ce s-ar face saracul de el, fara aceasta mangaiere si speranta?

A venit vremea ca dupa 2000 de ani de intuneric, biserica sa cunoasca adevarurile pe care le-a pierdut si de care omenirea are nevoie.
Parintele Arsenie Boca absolvent de teologie, belle-arte si trei ani de medicina  este un bun exemplu ca lumea are nevoie de preoti ca el si dovada este ca il urmeaza si acum dupa 23 de ani de cand a trecut in eternitate.

Ceea ce este sus va fi si jos!

Conducerea popoarelor!

Modelul de organizare de sus este urmatorul: sus in varful piramidei sunt preotii, la mijloc fortele executive, iar jos multimea muncind spre fericirea ei si a celor de deasupra care ii conduc dupa legile divine si eterne ale Tatalui.
Cand preotii terestii vor fi savanti si totodata cunoscatori ai legilor ceresti, cand vor fi in legatura directa cu Cerul, cu simturile spirituale activate, sa stie sa prefaca fluidele( tot ce vedem in jur este fluid prefacut, cladiri, telefoane carti, calculatoare, aparatura, dar trebuie sa poti vedea si trece prin ele) si vor da directive fericite, poporul condus de ei va prospera si straluci in fruntea popoarelor pamantului. Cand toti indivizii unui popor vor trai intr-o legatura indisolubila, ducandu-si viata intr-o vasta comunitate avand ca scop principal Adevarul, Binele, Frumosul, - stiinta initiatica, credinta in Divinitate si arta - acel popor va fi cult, bogat si puternic, dupa cum a fost aproape 12.000 de ani tara si poporul Egiptului antic, sau 2-3000 de ani vechea sinarhie a lui Rama. 
Atata timp cat va dura forma de viata unde conducerea o au duhurile intrupate albastre, iar forta duhurilor albe este secundara, nu va putea exista o viata conforma cu cele oranduite de sus. Mai curand sau mai tarziu aceste popoare vor disparea. 
Egiptul antic, tara arienilor, a celtilor ar fi dainuit si azi daca ordinea lor umana de guvernare nu s-ar fi rasturnat. 
Acel popor care va cauta sa fie o copie cat mai apropiata de viata spiritelor din Cer va putea fi stapanul absolut al lumii.


Sfantul Anton in urma cu cateva sute de ani ne-a dat buna marturie ca materia este o iluzie, facand o cruce cu degetul pe scara de marmura a bisericii si crucea a ramas intiparita ca si cum ar fi fost imprimata pe o ceara moale. ( Sfantul Minunilor, pag.4) 

Deci avem exemple caci prin credinta se poate orice! ... chiar si conducerea unui popor !

sâmbătă, 4 mai 2013

Povestea sufletului pereche !



VINO AICI - ZOIA ALECU - YouTube


( Actiunea se petrece pe o planeta din alta dimensiune cu multe miliarde de ani in urma)


Rememorarea unei intamplari petrecute cu miliarde de ani in urma pe o planeta cu un nume greu de pronuntat.

 " Dragi frati conducatori ai planetei. Ne-am intrunit azi aici la cererea unui frate al nostru. El a ajuns la acel grad de dezvoltare in care poate alege ce va face mai departe. Ca orice locuitor al planetei are dreptul la doua optiuni. El a renuntat la cea de-a doua optiune si solicita dreptul de a parasi aceasta dimensiune si de a se incarna pe Pamant.

 In sala se aude un murmur de uimire.

 - Asa este, am cerut dreptul de incarnare pe pamant.

- Asta inseamna ca oricat de gresita ar fi hotararea, noi trebuie sa o acceptam, spun cei din consiliu.

O alta fiinta se ridica si vorbeste:  - trebuie sa tinem cont de dorinta fratelui. Vreau totusi sa ii spun ca isi poate schimba optiunea. Cred ca este de datoria noastra sa ii spunem ce il asteapta si il mai intrebam odata. 

- Ceea ce ai ales inseamna un nou inceput. Tot ceea ce stii, toate acumularile tale, toate evolutia ta spirituala iti vor fi sterse din memorie. Ele vor ramane inmagazinate in Akasha si vei avea acces la ele cand iti vei fi incheiat ciclul incarnarilor succesive.  De asemenea legatura ta constienta cu Forta Creatoare va fi blocata. Nu vei mai avea posibilitatea cercetarii cronicii Akasha si deci toate actiunile tale vor fi la risc, dar iti vor fi contabilizate ca si karma. Desi ai ajuns la un grad de maturitate spirituala noi consideram ca nu esti pregatit. Suntem constienti de faptul ca Forta Creatoare a hotarat ca toti cei care reusesc sa treaca prin tavalugul experientei numita pamant si sa-si depaseasca conditia de OM, prin insusirea vibratiilor specifice tuturor polaritatilor negative si pozitive au sansa de a deveni co-Creatori, insa a incepe o noua experienta reprezinta un risc inutil, pe care nu stim de ce vrei sa ti-l asumi. 



 Ma ridic in picioare. Simt cum o mare iubire imi inunda sufletul. Imi vine sa pling.

- Dragii mei frati. Am asistat cu vederea interioara la crearea acestei planete. Am simtit cata iubire si speranta s-a pus in ea. Vreau sa fiu acolo de acum de cand s-a creat  si pana cand va face saltul. Stiu ca misiunea care mi-am ales-o este deosebit de grea. Stiu ca exista riscul sa nu pot iesi din valtoarea karmei, insa vreau sa experimentez aceasta iubire. Vreau sa o ajut, sa invat alaturi de ea, sa mor si sa ma nasc, sa gresesc, sa fac bine, sa sufar si sa ma bucur, vreau sa traiesc acolo spre a-mi desavarsi cunoastrea. Simt cu toata fiinta mea ca aceasta imi este menirea.

- Bine, dar vei fi singur. Indiferent de ce vei face nu iti vei gasi perechea. Vei fi singur intr-o mare de vibratii necunoscute. 

- Inteleg si imi asum acest risc. Cer consiliului sa ia act de hotararea mea, este definitiva. 

In sala se asterne linistea. Consiliul iese. Dupa cateva clipe se intoarce aproband cererea.

- Vei fi sters din cronica planetei noastre si vei ramane doar in cronica Akasha. Vei putea parasi planeta la prima activare a portalului.



- Cer dreptul sa vorbesc aud din sala. Sunt membra in consiliu si cer dreptul de a pleca alaturi de EL... 

Un val de uimire strabate sala. 

- Acest lucru inseamna o retrogadare cu buna stiinta! spune cineva din prezidiu.  Nimeni niciodata nu a mai facut asa ceva. Sa ceri dizolvarea propriei constiinte superioare.

- Renunt la dreptul meu de coordonator, renunt la toate onorurile acordate si cer dreptul de a accesa portalul alaturi de fratele meu. Fac legamant de insotire in fata voastra si a Creatorului si imi asum toate riscurile. Absolv acest consiliu de pacatul de a-mi da acordul, caci prin accesare Constiintei Superioare am dreptul de a alege singura.



Lacrimile ma napadesc. Vad cum de fapt prin acest legamant, doua entitati, doua suflete pereche si-au jurat in fata Creatorului, iubire vesnica.



Ma trezesc stand alaturi de EA, in nisipul violet racoros. O tin de mana, uitandu-ma la marea cu reflexe argintii, care reflecta cei doi sori si imi aud sufletul vibrand la unison cu fiinta lui, a Creatorului. Un val de iubire imi inunda sufletul. Stiu ca plec pe planeta suferintei, pe frumoasa planeta albastra, loc de ispasire si elevare, scoala cea mai dura din Univers.

 Din zare se aude sunetul de activare a portalului. Ne ridicam si plecam intr-acolo. Ajungem pe o platforma imensa unde recunosc semnul MerKalla ( o rozeta formata dintr-o multitudine de cercuri concentrice, care la randul lor formeaza flori cu petale multicolore)  Pasesc pe ea, tinandu-ne de mana. In jur sunt zeci de fiinte. Le simt tristetea.

O lumina orbitoare imi stapunge trupul. O scap din mana.. pe perechea mea. 

- Am sa te caut in vesnicie, mai apuc sa ii strig. 



Dupa miliarde de ani de evolutie pe Pamant cand m-am apropiat de intelepciune, am primit raspunsul la intrebarea -  de ce s-a jertfit pentru mine?

- Stii, - vine raspunsul - unele fiinte cred in iubire. De altfel iubirea este sentimentul care a stat la baza creatiei . El se gaseste prezent in toate Lumile si in toate Universurile. A iubi inseamna a rezona perfect cu insasi Creatorul.

- Bine, dar de ce a facut-o?

- Din iubire. Una din Legile Creatiei spune ca fiecare fiinta din Univers are o pereche. O singura pereche.  Intr-o incarnare o gasesti, in alta o cauti, dar evolutia completa are loc atunci cand sufletele pereche se intalnesc intr-o viata, traiesc, evolueaza si se inalta impreuna. Ele trebuie sa se sustina reciproc, caci femeia si barbatul creeaza un tot unitar.

 - Ce este de fapt iubirea? intreb eu mai mult retoric.

- Aceasta iubire de care vorbim acum este un sentiment aparte, divin. Este armonie, pace, ingaduinta, rabdare, intelepciune, este ca atunci cand simti ca de atata iubire o sa-ti explodeze inima, este muzica cosmica, sunetul vesniciei. 



Morala povestirii: aceasta se vrea povestea unui personaj enigmatic, care a intrat in vietile noastre si ne-a  adus o raza de speranta, de lumina. El ne face sa intelegem ca dincolo de fiinta muritoare , se ascunde ceva mult mai amplu si mai profund, un ceva ce nu poate fi inteles cu mintea si nici cu sufletul. Pentru multi El nici nu exista, s-ar putea sa nu-l intalniti niciodata, poate nici nu vreti sa il cunoasteti, insa El este aici pentru noi, a venit pentru noi. El s-a nascut om, insa a luptat sa-si depaseasca propria umanitate, s-a nascut muritor, dar a devenit etern. Acum este mai presus de moarte, deoarece a inteles-o si a gasit calea de a o supune. El este pastratorul cheilor alchimiei, a transmutatiilor, a pietrei filozofale. Are puterea de a transcede spatiul si timpul, de a urnii muntii din loc, este aici si pretutindeni, este maret si totusi atat de modest. Numele lui este Crist...

 Voua cititorilor va doresc sa-l intalniti pe propriul vostru Crist..., sau macar sa-l constientizati pe Cristul din inima voastra si astfel sa deveniti mai buni, mai ingaduitori, sa intelegeti ca viata are multe fatete si ca noi am trait multe dintre acestea. 



Cei doi, (cuplul primodrial) au venit pe pamant pentru a manifesta iubirea absoluta in toate formele ei, iar Magul din Carpati ne dezvaluie cum putem reusi acest lucru si noi. 



Fie ca voi sa gasiti si sa scoateti la lumina piatra filozofala care sta ascunsa in sufletele voastre!


miercuri, 17 aprilie 2013

In memoria sfiintilor de altadata !




Pilda dreptilor din Vechiul Testament

Evrei cap.11

1. Iar credinta este incredintarea celor nadajduite, dovedirea lucrurilor celor nevazute.
2. Prin ea, cei din vechime au dat buna marturie.
3. Prin credinta intelegem ca s-au intemeiat veacurile prin cuvantul lui Dumnezeu, de s-au facut din nimic cele ce se vad.
4.Prin credinta, Abel a adus lui Dumnezeu mai buna jertfa decat Cain pentru care a luat marturie ca este drept, marturisind Dumnezeu despre darurile lui; prin credinta graieste si azi desi a murit.
5. Prin credinta, Enoh a fost luat de pe pamant ca sa nu vada moartea si nu s-a mai aflat, pentru ca Dumnezeu il stramutase, caci mai inainte de a-l stramuta, el a avut marturie ca a bine-placut lui Dumnezeu.
6. Fara credinta , dar nu este cu putinta sa fim placuti lui Dumnezeu, caci cine se apropie de Dumnezeu trebuie sa creada ca El este si ca se face rasplatitor celor care il cauta.
7. Prin credinta, luand Noe instiintare de la Dumnezeu despre cele ce nu se vedeau inca, a gatit cu evlavie, o corabie spre mantuirea casei sale; prin credinta el a osandit lumea si dreptatii celei din credinta s-a facut mostenitor.
8. Prin credinta, Avraam, cand a fost chemat, a ascultat de a iesit la locul pe care era sa-l ia spre mostenire si a iesit nestiind incotro merge.
9. Prin credinta, a locuit vremelnic in pamantul fagaduintei, ca intr-un pamant strain, locuind in corturi cu Isaac si cu Iacov, cei dimpreuna mostenitori ai aceleiasi fagaduinte;
10. Caci astepta cetatea cu temelii puternice, al carui mester si lucrator este Dumnezeu.
11. Prin credinta si Sarra insasi a primit putere sa zamisleasca fiu, desi trecuse de varsta cuvenita, pentru ca ea l-a socotit credincios pe Cel ce fagaduise.
12. Pentru aceea, dintr-un singur om si acela ca si mort s-au nascut atatia urmasi - multi "ca stelele cerului si ca nisipul cel fara de numar de pe tarmul marii"
13. Toti acestia au murit intru credinta, fara sa primeasca fagaduintele, ci vazandu-le de departe si iubindu-le cu dor si marturisind ca pe pamant ei sunt straini si calatori.
14. Iar cei ce graiesc unele ca acestea dovedesc ca ei isi cauta lor patrie.
15. Intr-adevar, daca ar fi avut in minte pe aceea din care iesisera, aveau vreme sa se intoarca.
16.Dar acum ei doresc una mai buna, adica pe cea cereasca. Pentru aceea Dumnezeu nu Se rusineaza de ei ca sa se numeasca Dumnezeul lor, caci le-a gatit lor cetate.
17.Prin credinta, Avraam cand a fost incercat, a adus pe Isaac jertfa.
Cel ce promise fagaduintele aducea jertfa pe fiul sau unul nascut!
18. Catre el graise Dumnezeu: ' Ca in Isaac ti se va chema tie urmas"
19. Dar Avraam a socotit ca Dumnezeu este puternic sa-l invieze si din morti; drept aceea l-a dobandit inapoi ca un fel de pilda a invierii Lui.
20. Prin credinta despre cele viitoare a binecuvantat Isaac pe Iacov si pe Esau.
21.Prin credinta Iacov, cand a fost sa moara, a binecuvantat pe fiecare din fii lui Iosif si s-a inchinat, rezemandu-se pe varful toiagului sau.
22. Prin credinta Iosif, la sfarsitul vietii, a pomenit despre iesirea fiilor lui Israel si a dat porunci cu privire la oasele sale.
23.Prin credinta cand s-a nascut Moise, a fost ascuns de parintii lui trei luni, caci l-au vazut prunc frumos si nu s-au temut de porunca regelui.
24. Prin credinta, Moise cand s-a facut mare, n-a vrut sa fie numit fiul fiicei lui Faraon.
25. Ci a ales mai bine sa patimeasca cu poporul lui Dumnezeu, decat sa aiba dulceata cea trecatoare a pacatului.
26. Sococtind ca batjocorirea pentru Hristos este mai mare bogatie decat comorile Egiptului, fiindca se uita la rasplatire.
27. Prin credinta, a parasit Egiptul fara sa se teama de urgia regelui, caci a ramas neclintit, ca cel care vede pe Cel nevazut.
28. Prin credinta, a randuit Pastile si stropirea cu sange, ca ingerul nimicitor sa nu se atinga de cei intai nascuti ai lor.
29. Prin credinta, au trecut israelitii Marea Rosie, ca pe uscat, pe care egiptenii incercand si ei s-o treaca, s-au inecat.
30. Prin credinta, zidurile Ierihonului au cazut, dupa ce au fost inconjurate sapte zile.
31. Prin credinta, Rahav, desfranata, fiindca primise cu pace iscoadele, n-a pierit impreuna cu cei neascultatori.
32. Si ce vom mai zice? Caci timpul nu-mi va ajunga ca sa vorbesc de Ghedeon, de Barac, de Samson, de Ieftae, de David, de Samuel si de prooroci,
33. Care prin credinta au biruit imparatii, au facut dreptate, au dobandit fagaduintele, au astupat gurile leilor.
34. Au stins puterea focului, au scapat de ascutisul sabiei, s-au imputernicit, din slabi ce erau s-au facut tari in razboi, au intors taberele vrajmasilor pe fuga;
35. Unele femei si-au luat pe mortii lor inviati. Iar altii au fost chinuiti neprimind izbavirea, ca sa dobandeasca mai buna inviere;
36. Altii au suferit batjocura si bici, ba chiar lanturi si inchisoare;
37. Au fost ucisi cu pietre, au fost pusi la cazne, au fost taiati cu fierastraul, au murit ucisi cu sabia, au pribegit in piei de oaie si in piei de capra, lipsiti, stramtorati, rau primiti.
38. Ei, de care lumea nu era vrednica, au ratacit in pustii, in munti, in pesteri si in crapaturile pamantului.
39. Si toti acestia, marturisiti fiind prin credinta, n-au primit fagaduinta,

40. Pentru ca Dumnezeu randuise pentru noi ceva mai bun, ca ei sa nu ia fara noi desavarsirea.

sâmbătă, 13 aprilie 2013

Numele si rolurile Ingerilor credinciosi !

Din Cartea lui Enoh:

Imprimare E-mail
Capitolul 20


 
1 Iată numele sfinţilor Îngeri păzitori: 


2 Uriel, Îngerul teribil care stăpâneşte peste infern. 


3 Rafael, Îngerul sufletelor omeneşti. 


4 Raguel, răzbunătorul lumii corpurilor cereşti. 


5 Mihail, cel însărcinat să vegheze asupra celor mai buni dintre oameni. 


6 Sarachiel, cel care se ocupă de spiritele care păcătuiesc împotriva Duhului Sfânt


7 Gabriel cârmuieşte Raiul, şerpii şi Heruvimii. 

8 În sfârşit, Remiel are în grijă fiinţele înălţate.