Calendar ortodox !

Calendar Ortodox

Aproximativ 24.700 (de) rezultate (0,44 secunde) 

Rezultate Căutare

1. Imagini pentru biserica adormirii maicii domnului din devaRaportaţi imagini
   • 
   • 
   • 
   • 
   Mai multe imagini pentru biserica adormirii maicii domnului din deva

Cicoarea !

Plante medicinale - CICOAREA

Cicoarea este o plantă spontană, utilizată încă din antichitate ca plantă medicinală şi alimentară, din care omul a creat şi diverse forme cultivate (andive, cicoare pentru frunze, cicoare pentru rădăcini).   Specia spontană de cicoare - Cichorium intybus (vezi descriere detaliată), se întâlneşte frecvent în locurile fără umbră,  cu lumină multă. Ea se recunoaşte uşor după florile albastre, care apar toată vara, pe nişte tulpini destul de înalte (0,3- 1,2 m), fibroase şi ramificate, aproape lipsite de frunze.

Cicoarea în fitoterapie

Cunoscută sub numele grecesc de kichorian şi de cel roman de intibus, cicoarea se regăseşte printre plantele cele mai vechi utilizate în fitoterapie. Vituţiile sale sunt la fel de respectate de către fitoterapia modernă.

CÂND SE RECOLTEAZĂ CICOAREA?

În funcţie de organele plantei, colectarea se realizează după următorul calendar:

Calenadar recoltare plante medicinale (tabel) Specia Partea care se colectează Perioada de recoltare (lunile anului) I II III IV V VI VII VIII IX X XI XII   Cicoarea (Cichorium intybus)   rădăcina [Radix chicorii] ♣ ♣ ♣   partea aeriană [Herba chicorii] ♣ ♣   frunze [Folia chicorii] ♣ ♣   flori [Flores (flos) chicorii] ♣ ♣ ♣

PROPRIETĂŢI, RECOMANDĂRI

Cicoarea este o plantă recunoscută pentru efectele sale curative, încă din antichitate. Fitoterapia utilizează rădăcina, partea aeriană întreagă, frunzele şi uneori florile cicorii.   Principiile active care intră în compoziţia cicorii, stimulează digestia, curăţă ficatul şi splina, detoxifică organismul, scad colesterolul şi glicemia, calmează uşor sistemul nervos, au efect uşor laxativ, stimulează, dar şi inhibă pofta de mâncare. Proprietăţile depurative ale acestei plante sunt remarcabile, Jean Valnet subliniind faptul că cicoarea = sânge curat.   Tandemul de acţiune tonic aperitiv - anorexigen poate fi valorificat, într-un sens sau în altul, în funcţie de  metoda de administrare. Dacă se apelează la preparate pe bază de cicoare înainte de mese, atunci apetitul va creşte, iar dacă aceste preparate se iau în timpul meselor, efectul va fi contrar (apetitul va diminua). De aceea cicoarea se dovedeşte utilă atât în cazul în care se constată că pofta de mâncare este scăzută, cât şi atunci când apetitul este exagerat. Acţiunea anorexigenă a preparatelor obţinute din  rădăcina de cicoare este superioară extractelor obţinute din părţile aeriene ale plantei. Mai multe imagini cu cicoarea

Prin faptul că sunt anorexigene şi laxative, rădăcinile de cicoare, sub formă de decoct sunt indicate în obezitate (Bojor, O., Popescu O).   Preparatele din cicoare, rădăcini sau părţi aeriene, se recomandă în cazul unor afecţiuni digestive (gastrite, hepatite, boli ale vezicii biliare, staze sau spasme hepato-biliare, constipaţi, enterocolite uşoare, helmintiaze (viermi intestinali), hemoroizi),  metabolice (ateroscleroză, diabet, rată metabolică scăzută) sau cutanate (acnee, furunculoză). De asemenea, cicoarea se dovedeşte eficientă după boli (convalescenţă) sau după ce   s-a consumat o hrană necorespunzătoare (reface digestia şi ajută la eliminarea toxinelor).   Cicoarea se mai recomandă, ca adjuvant, în insomnie, melancolie, nevroză.   Mai multe despre efectele exercitate de către cicoare.

CONTRAINDICAŢII, REACŢII ADVERSE

Cicoarea, la persoanele sensibile, poate determina fenomene de intoleranţă sau alergie. Există oameni care suferă de alergii la contactul cu această plantă, care se manifestă prin reacţii cutanate. Alţii manifestă hipersensibilitate la administrarea internă a cicorii. De cele mai multe ori, persoanele sensibile la cicoare nu tolerează nici alte Asteraceae (andive, salata verde).   De curând s-a izolat în cicoare o proteină alergenă care poate determina reacţii imunitare violente, încrucişate, dacă relaţionează cu anumiţi compuşi din pelin (Artemisia absinthum). De aceea, cele două plante nu trebuiesc administrate împreună (A. Duke, M. J. Bogenschutz-Godwin, J. duCellier, P. A. K. Duke).   Planta nu conţine principii toxice. Doar la o administrare de peste 100g de cicoare pe zi apar fenomene secundare (bradicardie).

PREPARARE, ADMINISTRARE

Organele uscate ale plantei se pot utiliza sub formă de praf sau sub formă de decoct. De asemenea, rădăcinile proaspete de cicoare, după stoarcere, lasă un suc lăptos cu proprietăţi oficinale.   • Praful (pulberea) de cicoare   Pulberea obţinută prin măcinarea fină (se macină cu râşniţa de cafea) a părţii aeriene ale cicorii, dacă se administrează de 2-3 ori pe zi, câte un vârf de cuţit, pe lângă exercitarea proprietăţile mai sus menţionate, se mai dovedeşte a fi un bun supliment de fier precum şi un regenerator şi protector al celulelor ficatului.   Praful obţinut din măcinarea fină a rădăcinilor prezintă excelente calităţi depurative precum şi efecte prebiotice. Se administrează ca şi pulberea obţinută din partea aeriană.   • Cafeaua (surogatul) de cicoare   Din pulberea de rădăcină, dacă se prăjeşte, se obţine surogatul (cafeaua de cicoare), care stimulează şi întăreşte stomacul şi poate înlocui cafeaua. Se prepară din 3 linguriţe de pulbere prăjită la 150 ml apă. După ce se strecoară, lichidul rezultat se poate amesteca cu lapte.   Produsele instant din cicoare (cafea instant de cicoare), se obţin prin liofilizare, procedeu prin se distrug o mare parte din principiile active, prezentând doar valoare alimentară.   • Decoctul (ceaiul) de cicoare   Din rădăcinile şi din părţile aeriene, separate sau în amestec,  se prepară prin decocţie (2-3 linguri de materie primă mărunţită grosier la 750 ml apă) un ceai care se consumă porţionat pe parcursul unei zile. Timpul de fierbere a apei este de 15 minute, sau până când o treime din cantitatea de apă se evaporă.

• Infuzia (ceaiul) de cicoare   Sub formă de infuzie, se folosesc frunzele şi florile uscate de cicoare. Ceaiul de frunze (3 g drog mărunţit la o ceaşcă de apă, câte 2 ceaiuri pe zi), combate febra, alină durerile reumatice, depurează organismul şi tratează bolile hepatice. Infuzia de flori uscate (2 linguriţe la o cană cu apă) calmează durerile de stomac (C. Pârvu).   • Sucul de cicoare   Sucul obţinut din stoarcerea rădăcinilor proaspete, se amestecă cu lapte (50 ml suc, 100 ml lapte) şi se bea dimineaţa pe stomacul gol sau seara înainte de culcare. Acest suc lăptos, pe lângă efectele specifice cicorii, prezintă şi o acţiune antioxidantă puternică. De asemenea, preparatul se constituie într-un pansament gastric alcalin, util în caz de ulcer gastric sau duodenal.

Valoarea dietetică şi curativă a părţilor verzi şi proaspete ale cicorii

Părţile proaspete şi verzi ale cicorii prezintă de asemenea valoare curativă şi dietetică. Ele se folosesc în curele de primăvară precum şi în tratamente specifice. Frunzele de cicoare consumate proaspete, ca atare sau ca şi componente ale unor salate de crudităţi, revigorează organismul, au acţiune favorabilă asupra ficatului şi ajută la eliminarea din organism a unor compuşi toxici. De asemenea, frunzele proaspete au proprietăţi favorabile în litiaza biliară. Frunzele plantei, se recoltează primăvara devreme din rozeta bazală. Gustul lor este destul de amar. Dacă primăvara, înainte de recoltare, rozetele cicorii se acoperă cu borcane de sticlă timp de cateva zile, gustul neplăcut dispare.   Proprietăţi similare frunzelor de cicoare, însă cu ceva mai diminuate, prezintă andivele, plante legumicole îndeaproape înrudite (mai multe despre andive).

Remedii naturiste pentru pancreas !

 

Cum sa detoxifiati pancreasul

1. Eliminati aportul de toxine, cum ar fi alcoolul, tigarile si drogurile ilegale. Consumati in schimb produse naturale ecologice, cum ar fi ceaiul de ghimbir care are rol antioxidant, suc de ginseng pentru cresterea nivelului de energie, boabe de cedru pentru stimularea cresterii celulelor pancreatice. Consumul de ingrediente naturale ajuta la eliminarea toxinelor din organism si vor curata mult mai rapid, pancreasul.

2. Beti zece pahare de apa pe zi (de preferat apa minerala). Prin consumul multor lichide veti curata pancreasul, permitand eliberarea rapida a toxinelor din rinichi. De asemenea, mai multe toxine vor fi eliminate prin transpiratie si urina.

3. Achizitionati-va o cabina de dus cu hidromasaj. Faceti dus inainte de a merge la culcare. Curatati-va pielea cu un burete cu lufa, cu apa fierbinte. Frecarea pielii, insotita de caldura si stimularea apei calde vor imbunatati fluxul de sange spre pancreas.

4. Luati o multivitamina in fiecare zi. Multivitaminele ajuta la stimularea functiei pancreasului. Potrivit specialistilor, multivitaminele pot contribui la prevenirea bolilor pancreatice, cum ar fi cancerul pancreatic.

5. Faceti exercitii de yoga pentru a stimula pancreasul. Uddiyana Bandha (tehnica yoga) este recomandata pentru sanatatea pancreasului. Practicati aceste exercitii zi de zi.

Ierburi cu rol de curatare a pancreasului

Tonice generale pentru pancreas - Boabele de ienupar, strugurii ursului si ardeiul gras sunt considerate plante cu rol tonic pentru pancreas. Alte plante care aduc beneficii sanatatii pancreasului sunt napii si afinele, care ar putea contribui la reglarea nivelului de zahar din sange, dar si fructele de cedru care stimuleaza functia pancreatica.

Pancreatita - Pancreatita sau inflamatia pancreasului poate duce la diabet zaharat. Plantele aromatice care pot sprijini tratamntele traditionale pentru pancreatita includ ceaiul verde, busuiocul, coacazele, extractul din seminte de struguri si planta numita ghiara pisicii. Toate acestea stimuleaza imunitatea si reduc inflamatia.

Ceaiul autorului:
Amestec de ceai din :lichean de piatra, rosopasca, papadie, urzica vie, cicoare, galbenele, pedicuta .

Sau se beau 2 cani de pedicuta pe zi. 


In uz intern sunt eficiente:
- decoct din lichen de piatră, preparat cu o linguriţă herba la 250 ml apă, care se fierbe 5 minute; după răcire la 40 grade C se adaugă un vârf de cuţit de bicarbonat de sodiu şi se beau 3 căni pe zi, cu 30 de minute înainte de mesele principale, având efecte foarte bune în stimularea secreţiilor pancreatice; - infuzie din anason: 10 grame seminţe pisate la 250 ml apă clocotită se infuzează acoperit 15-20 de minute şi se bea o cană pe zi, fracţionată în 3 reprize, înainte de mese; - infuzie din sânziene: două linguriţe herba uscată şi mărunţită se infuzează 15 minute în 250 ml apă clocotită, se strecoară şi se beau 2-3 căni pe zi; - macerat la rece de obligeană dintr-o linguriţă rădăcină uscată şi mărunţită, ţinută timp de 8-12 ore în 250 ml apă rece; în ziua următoare se încălzeşte uşor, se strecoară şi se bea câte o înghiţitură înainte şi după fiecare masă principală (în total 6 înghiţituri pe zi). În amestecuri de plante sunt recomandate arnică, genţiană, mentă, nalbă de grădină, păpădie, pelin, pufuliţă, sânziene, siminoc, traista ciobanului, urzică vie şi valeriană. Reţeta autorului: anason (seminţe), lichen de piatră, sânziene, păpădie, pufuliţă (herba), muşeţel (flori), obligeană şi valeriană (rădăcini). Din acest amestec se iau două linguriţe la 250 ml apă clocotită, se infuzează acoperit 10 minute, se strecoară şi se beau trei ceaiuri îndulcite pe zi. - tinctură din lichen de piatră (20 g herba uscată la 100 ml de alcool 70 grade); se macerează 10 zile, se strecoară şi se iau câte 15-25 de picături înainte de mese; - tinctură de păpădie (20 g rădăcini uscate şi mărunţite la 100 g alcool 700); se macerează timp de 14 zile la soare sau aproape de o sursă uşoară de căldură şi se iau câte 15-20 picături de 2-3 ori pe zi; - ulei eteric de anason, din care se iau câte 8-12 picături pe zi, fracţionate în 2-3 reprize; - tijă de păpădie (6-10 tije proaspete) se consumă zilnic într-o cură de primăvară, alături de o salată din frunze proaspete de păpădie. În uz extern, pe suprafaţa abdomenului, în zona pancreasului, se unge pielea cu unguent de gălbenele şi apoi se pune o cataplasmă cu herba zdrobită de coada racului. Dieta hipercalorică, obligatorie În terapeutica bolilor pancreasului, alimentaţia are un rol esenţial. Întrucât bolnavii sunt expuşi la diferite dereglări metabolice, este necesară stabilirea unei diete adecvate, obligatoriu hipercalorică pentru a preveni scăderea energiei şi a masei corporale. Tratamentul dietetic va debuta printr-un repaus digestiv total pe o durată de 24 de ore. În următoarele 2-3 zile, se interzice orice alimentaţie pe cale bucală, care ar putea accentua durerile. Pentru echilibrarea necesarului de lichide din organism se va recurge la un regim hidric cu soluţii nutritive, în care se introduce glucoză şi aminoacizi, administrate prin perfuzii, în cateterul venos central. După 4-5 zile, se poate trece la o dietă orală semilichidă (300-400 ml pe zi), formată din ceaiuri medicinale şi sucuri nesărate din tomate, cu adaos de vitamine liposolubile (A, D şi K) şi vitamine din grupul B (B12). După ce au trecut 7-10 zile de la declanşarea crizei, se adaugă în alimentaţie lapte degresat şi lapte prins, rasol de pui sau viţel, ulei presat la rece (în salate), unt, miere de albine, puţină pâine, legume bine fierte, sucuri de fructe şi compoturi (din cireşe, lămâi, portocale). Urmează un regim dietetic complet, hiperproteic şi hiperglucidic, în funcţie de toleranţa specifică a organismului, cu excluderea categorică a băuturilor alcoolice şi a medicamentelor tari. Această dietă de cruţare a pancreasului are rol de stimulare a secreţiei pancreatice, cu condiţia adăugării de enzime (triferment, procaină) şi substanţe antispastice, antibiotice, colagoge şi sedative, care vor contribui la normalizarea mişcărilor abdominale.

Ceaiul de anason

Ceaiul de anason stimulează funcţiile pancreasului şi îmbunătăţeşte totodată şi digestia. Se bea întotdeauna înainte de masă, însă nu este recomandat să fie consumat în cantităţi foarte mari. Două căni pe zi sunt suficiente.

 Ceaiul de anghinare

Recunoscut şi pentru efectele sale benefice asupra ficatului, ceaiul de anghinare este recomandat şi în afecţiunile pancreasului. Substanţele active din această plantă stimulează funcţiile organelor interne şi ajută şi la detoxifierea acestora.
  Pentru persoanele care au si colesterolul crescut este bun ceaiul de anghinare. Se realizeaza o infuzie dintr-o lingura de frunze, la 500 ml de apa. Jumatate din cantitate se bea dimineata, pe stomacul gol, dupa care se sta in repaus pe partea dreapta 30 de minute. Restul se bea inainte de mesele principale.

 

Ceaiul din frunze de ţelină

Se spune despre acest ceai că ar ajuta la regenerarea pancreasului şi a funcţiilor acestuia, fiind de real folos şi celor care au probleme intestinale. Poliacetilena din ţelină este considerată a fi unul dintre cele mai eficiente antiinflamatoare naturale.

PANCREAS

Coji de mere, gutui, pere; uscate la cuptor, apoi pisate şi amestecate cu miere şi puţin propolis, un preparat natural împotriva durerilor de stomac şi pancreas

Chisturi; se evită excesele alimentare , după fiecare masă repaus la pat, cu aplicaţii calde in zona epigastrului. Funcţia pancreasului este stimulată de ceaiul de anason, se bea înaintea meselor, în 3 reprize. Dacă nu sunt dureri se poate bea apă minerală de Slănic Moldova, încălzită uşor, înainte de masă. Electroterapie. Pancreasul este un organ complementar splinei, deci toate tratamentele se vor face la ora de activitate maximă a acestul organ, între orele 9 – 11 (dimineaţa).

Fitoterapie cu amestec de plante infuzabile – mentă, păducel, siminoc, coada calului, sunătoare, trei fraţi pătaţi, în părţi egale, 5 g. Din amestec se pun în 3oo ml apă clocotită, selasă 10 min., se strecoară şi se beau zilnic 200 ml. de 3 ori/zi, înainte de masă. Fitoterapia se foloseşte timp de 2 luni, de 2 ori/an, sau dacă situaţia este mai gravă tot timpul.

Alimentaţia se face în funcţie de zilele săptămânii – luni lactate, marţi mâncare gătită, dar nu grasă,miercuri crudităţi, joi atenţie la excese, vineri se mănâncă ce vă place, sâmbătă mâncaţi mai puţin, duminică puteţi încera o mâncare nouă.

Pancreatită, insuficienţă pancreatică, diabet, chist:

Lichen de piatră cu afin, pulbere în părţi egale 4 linguriţe pe zi pe stomacul gol

Ceai de busuioc o linguriţă cu scorţişoară un vârf de cuţit în 300 ml. apă ,seara înainte de culcare.

Sau ceai teci de fasole, sunătoare, melisă, fructe de măceş, cătină albă şi coada şoricelului, amestecate în părţi egale, se bea în loc de apă, cu 30 min. înainte de fiecare masă se bea ceai de ţintaură.

Farmacia verde din Oradea 

 

Medicina traditionala chineza

In urma studiilor de caz, s-a demonstrat ca medicina traditionala chineza ajuta la tratarea si prevenirea pancreatitei. Plantele aromatice care pot fi incluse ca parte a tratamentului pentru pancreatita includ lemnul dulce, radacina de ghimbir, ginsengul asiatic si scortisoara din coaja de copac chinezesc.

Diabet

Din cauza activitatii sale, in urma careia este produsa insulina si se regleaza nivelurile de zahar din sange, pancreasul joaca un rol important in diabetul zaharat. Specialistii considera ca usturoiul, urzicile, ginsengul sunt plante eficiente care pot fi adaugate ca tratament adjuvant, terapiei medicale adecvate, in functie de individ.

Plantele care scad valorile glicemiei pot ajuta la remedierea simptomelor diabetului zaharat. Printre acestea se numara brusturele, ginsengul, vinetica, urzicile si pelinul.

 

Coada -soricelului !

Ceai de coada soricelului – sustine sistemul imunitar si regleaza tensiunea arteriala

Nume ştiinţific: Achillea millefolium; Partea folosită: planta întreagă
 
Folosind ceai de coada soricelului fortifici sistemul imunitar si reglezi tensiunea arteriala. Ceaiul de coada soricelului este util in atenuarea hemoragiilor si a multor infectii. Imbunatateste circulatia sanguina, digestia si are puternice proprietăţi antiinflamatoare.

Istoric coada soricelului

Numele ştiinţific al acestei plante are origini legendare. Faimosul călcâi al lui Ahile se spune că a fost vindecat după ce pe el s-a aplicat coada soricelului.
Beneficiile ceaiului de coada soricelului sunt recunoscute în istoria medicinii tradiţionale. Ceaiul de coada soricelului este tonic şi ajută la eliminarea toxinelor. În acest articol vă prezentăm câteva din beneficiile acestui ceai.

Cum se prepară ceai de coada soricelului

Se infuzează o linguriţă de plantă uscată într-o cană de apă fierbinte timp de 10 minute. Se poate bea îndulcit cu miere, iar pentru mai multă savoare se poate adăuga o felie de lamaie.

Ceai de coada soricelului – Beneficii

Astringent
Ceaiul de coada şoricelului are proprietăţi astringente ce ajută la tratarea secreţiilor nazale, sau a lăcrimării ochilor cauzate de mucegaiuri, polen sau praf. Împotriva răcelilor, gripei şi a febrei,ceaiul de coada soricelului favorizează transpiraţia şi duce la scăderea temperaturii. De asemenea este util în tratarea unor infectii uşoare.

Previne artrita reumatoidă
Circulatia sanguina este îmbunătăţită cu ceai de coada soricelului. El ajută la eliminarea acidului uric de la nivelul articulatiilor şi muşchilor şi ajută la o mai bună oxigenare a corpului. Coada soricelului este un bun diaforetic şi diuretic şi ajută la eliminarea toxinelor prin transpiraţie şi urină. Aceste efecte duc la prevenirea apariţiei problemelor reumatice şi articulare.

Citeste si ce proprietati benefice are: ο Untul de Shea ο Ceaiul de menta ο Ceaiul de Sunatoare ο Ceaiul de Urzici ο Ceaiul de Soc ο Uleiul de Argan ο Uleiul de Ricin ο Scortisoara ο Tinctura de marar ο Ceaiul de Tei ο Ceaiul de Coada Soricelului ο Ceaiul de salvie ο Ceiul de rozmarin ο Ceaiul de paducel ο Ceaiul de papadie

Fortifica sistemul imunitar
Unul din beneficiile tradiţionale ale acestui ceai este acela de a opri apariţia răcelii. De aceea el trebuie băut încă de la apariţia primelor simptome. Este eficient în infecţiile urinare, dizenterie, inflamaţii ale căilor respiratorii, dar creşte şi rezistenţa organismului la apariţia altor boli. Cercetările au arătat că această plantă conţine substanţe amare care stimulează sistemul imunitar. În plus conţine uleiuri esenţiale care acţionează ca agenţi antimicrobieni.

Decongestionant
Are ca efect calmarea tusei, reduce formarea de secreţii şi ajută la tratarea infecţiilor de la nivelul tractului respirator superior.
Previne indigestia
Ceaiul de coada soricelului îmbunătăţeşte digestia şi ajută la absorbţia nutrienţilor din alimente. Previne flatulenţa şi îmbunătăţeşte apetitul.
Previne hemoragiile
Poate contracta vasele de sânge, prevenind hemoragiile sau reducând sângerările. Cu ajutorul acestei proprietăţi pot controlate menstruaţiile abundente sau sângerările intestinale, sângerările urinare.
Regleaza tensiunea arteriala
Tensiunea arterială ridicată poate fi de asemenea reglată cu ajutorul acestui ceai. Ceaiul de coada soricelului are rezultate pozitiv şi pentru bolile cardiovasculare.
Alte beneficii ale ceaiului de coada soricelului
– ceaiul de coada soricelului ajută la combaterea crampelor stomacale, a flatulenţei, gastritei şi enteritei
– are efect sedativ, de aceea pentru un somn liniştit şi pentru relaxarea corpului după o zi încărcată este benefic să beţi acest ceai
– calmează durerile menstruale
– are puternice proprietăţi antiinflamatoare
– calmează disconfortul cauzat de hemoroizi
– fiind un diuretic diminuează efectele retenţiei de apă
– calmează simptomele provocate de astm
– poate fi folosit ca adjuvant în tratamentul afecţiunilor hepatice
– ajută la întărirea venelor slăbite. Pentru aceasta preparaţi un ceai din părţi egale de coada soricelului şi galbenele sau flori de paducel. Beţi trei căni din acest ceai de trei ori pe zi.

Ceai de coada soricelului – contraindicatii

– Femeile însărcinate nu trebuie să beai ceai de coada şoricelului deoarece, datorită proprietăţilor sale de relaxare a musculaturii uterului, poate duce la pierderea sarcinii.
– folosirea îndelungată de concentraţii mari de coada şoricelului poate duce la apariţia de alergii.
– coada soricelului poate face pielea mai sensibilă la lumina soarelui.
– dacă sunteţi bolnav sau aveţi probleme de sănătate consultaţi mai întâi un specialist.

Alte article asemanatoare:

1. Ceai de Salvie: Tratamente si modul de folosire corect
2. Ceaiul de papadie elimina toxinele din organism
3. Ceai de paducel – indicat pentru afectiunile cardiace

Beneficiile ceaiului de sunatoare !

 La ce abundenta de plante medicinale avem pe pajistile tarii noastre ar trebui sa nu existe nici un bolnav, sau macar nici unul care sa foloseasca medicamente.

 Acum este perioada optima pentru culesul sau achizitionarea multor plante cu efect miraculos, care inlocuiesc o multime de medicamente. De ce sa platesti in plus pentru pastile cand natura este la dispozitia ta si iti ofera plante  pentru aproape orice afectiune?

Ceaiul de sunatoare – solutie pentru boala viitorului?

Sunătoarea este una dintre cele mai cunoscute plante folosite în fitoterapia din întreaga lume.
În Grecia antică era folosit în lupta cu febra, la curăţarea rănilor şi la tratarea arsurilor superficiale. În zilele noastre oamenii de ştiinţă au descoperit că sunătoarea are chiar si proprietăţi antivirale şi antibacteriene.
Reputatia sunatoarei ca medicament este, in momentul acesta, probabil cea mai solida, ea fiind cea mai bine documentata din punct de vedere stiintific, dintre toate plantele medicinale.
De asemenea, se pare că are un rol în normalizarea nivelului de serotonina. De aceea este cunoscută ca antidepresiv. Depresia şi unele dureri de cap sunt datorate de dezechilibre ale concentraţiilor de serotonina, dezechilibre ce pot fi reparate cu succes cu ceai de sunatoare.
Una din componentele active este hiperforina, care este eficace în tratamentul alcoolismului cu toate că doza optima si siguranţa în acest caz nu au fost studiate in profunzime. Acest component are şi proprietăţi antibacteriene împotriva bacteriilor gram-negative.
Folosirea sa ca remediu topic în tratarea rănilor infectate, arsurilor şi durerilor musculare se datoreaza efectelor sale antibacteriene şi antiinflamatoare.
Un studiu condus de o echipă de la Undivesidad Complutence de Madrid, sugerează că sunătoarea conţine compuşi activi cu acţiune antioxidantă care pot ajuta la reducerea degenerării neuronale cauzată de boala Parkinson.
Este folosit şi pentru tratarea gastritelor şi ulcerelor gastrice.

Ceaiul de sunătoare – campion în lupta cu depresia

Într-o lume în care evenimentele se desfăşoară într-un ritm ameţitor, într-o economie care pare să ne pună tot mai mult la încercare, în care facem faţă tot mai greu provocărilor financiare, profesionale, emoţionale, din ce în ce mai mulţi oameni suferă de depresie.
Studii recente au arătat că sunătoare poate fi la fel de eficace ca şi medicamentele antidepresive, dar cu mult mai puţite efecte adverse.

O editie recenta a British Medical Journal conţine o analiză a 25 de studii care sugerează că sunătoarea (Hypericum perforatum) este mai eficace decat orice alte medicamente antidepresive insa fără reacţii adverse cum ar fi durerile de cap sau vărsăturile. Dr. Cynthia Mulrow, unul din autorii studiului, afirmă că aceste rezultate nu sunt surprinzătoare. „Multe din cele mai cunoscute medicamente au la bază substanţe extrase din plante.” Cercetarile asupra substantelor active din sunatoare sunt grabite si de faptul ca in acest moment depresia afecteaza deja 10% din populatia Europei, fiind si una din principalele cauze de suicid iar in viitor oamenii de stiinta apreciaza ca modul precipitat de viata al omului modern va face ca peste 40% din populatia lumii sa sufere de diferite forme de depresie.

Cercetătorii din Europa studiază această plantă de câteva decenii. Ea este disponibilă sub formă de tinctura, capsule sau ceaiuri.

Sunătoarea conţine hipericina care inhibă monoamină oxidaza, cea care este răspunzătoare din punct de vedere chimic de declanşarea depresiei. Se pare că hipericina nu acţionează singură. Ca multe alte plante, sunătoarea conţine un complex de componente care au rol antidepresiv. La pacienţii care suferă de depresie, în urma tratamentului cu sunătoare s-a observat o diminuare a stărilor depresive, mai multă poftă de viaţă, încredere în sine şi restabilirea unui program normal de somn.

Foarte interesant este un studiu clinic care a demonstrat eficacitatea extractului de sunătoare comparativ cu antidepresive ca maprotilin clorhidrat şi imipramina.

Într-un studiu clinic pe 135 de pacienţi cu depresie care au primit fie extract de sunătoare (900 mg/zi) sau imipramină (75 mg/zi) timp de 6 săptămâni s-au observat următoarele:
– Pe scara Hamilton de evaluare a depresiei s-a observat o îmbunătăţire cu 56% în grupul care a fost trata cu sunătoare faţă de 45% în grupul care a fost tratat cu imipramidă. Diferenţele pe scala CGI sau Zerssen au fost puţin mai mari pentru sunătoare dar nu au fost semnificative din punct de vedere statistic. Reacţiile adverse au apărut la 16% dintre pacienţii trataţi cu imipramidă şi la doar la 12% dintre pacienţii trataţi cu sunătoare.

Ceai de sunatoare – Mod de administrare

Ceaiul de sunătoare se prepară prin adăugarea a două liguri de flori la o cească de apă fierbinte. Acest ceai se bea de trei ori pe zi, timp de 6 săptămâni, apoi se face o pauză de două săptămâni. Puteţi să beţi ceaiul îndulcit cu miere, pentru a diminua gustul amar.

Ceaiul de sunatoare ajuta si in tratarea bolilor digestive si hepatice, calmeaza iritatiile si vindeca arsurile pielii. Iata care sunt beneficiile ceaiului de sunatoare de care ar trebui sa te bucuri si tu imediat.

Ceaiul de sunatoare stimuleaza secretia bilei

Ceaiul de sunatoare, alaturi de tinctura din aceeasi planta, este deosebit de benefic si in cazul afectiunilor biliare. El se administreaza sub forma de infuzie (doua lingurite de sunatoare la o cana de apa clocotita). Lasa amestecul la infuzat timp de cinci minute si bea apoi de trei ori pe zi, chiar inainte de mese. In plus, consumul de ceai de sunatoare te ajuta si in reglarea circulatiei sangelui.

Cu ceai de sunatoare scapi de insomnie si de stres

Probleme in relatie, la facultate sau la locul de munca? Uita de perioadele stresante cu ajutorul unei cure cu ceai de sunatoare. Bea o cana de ceai seara, inainte de culcare si vei reusi sa scapi de insomnia care nu iti da pace. Serotonina din ceai te va scapa de stres si vei putea sa te odihnesti cum trebuie. In plus, sunatoarea te ajuta in perioadele dificile, cum sunt examenele, favorizand performantele intelectuale. Ai grija sa incepi cura cu cel putin o luna inainte de eveniment.

Ceaiul de sunatoare iti poate face mai usoara tranzitia intr-un nou mediu sau te poate ajuta in cazul schimbarilor de anotimp. La fel te ajuta si in cazul dezechilibrelor hormonale cauzate de menopauza.

Te scapa de durerile de burta si ajuta tranzitul intestinal

Ceaiul de sunatoare ajuta ficatul sa elimine toxinele din corp si stimuleaza tranzitul intestinal. Daca ai dureri de burta ia o lingura pe stomacul gol, dimineata si seara. Pentru tratament de lunga durata bea zilnic, timp de cel putin o luna, o ceasca calda de ceai de sunatoare.

Ceaiul de sunatoare previne boala Parkinson

Boala Parkinson este cauzata, printre altele, de o disfunctie a dopaminei. Ceaiul de sunatoare ajuta la stimularea nivelului de dopamina, iar activitatea antioxidanta trateaza degenerarea neuronala. Consuma si tu zilnic o cana de ceai de sunatoare si vei preveni astfel posibilitatea aparitiei acestei boli.

Ceaiul de sunatoare – Modul de preparare

Se prepara dintr-o lingurita de sunatoare maruntita peste care se adauga o cana de 200ml apa clocotita apoi se acopera vasul, si peste 15-20 min se strecoara amestecul. Se beau astfel 2-3 cani pe zi neindulcit pentru tratarea diskineziei biliara (fiere lenesa, enterocolite cronice).
La persoanele care prezinta tendinta de a retine apa in organism, infuzia se prepara dupa acelasi procedeu, insa folosind doar o lingura de planta maruntita la o cana de apa clocotita, si se va bea o lingura de ceai dupa fiecare masa.
Tot cu acest procedeu de preparare, insa cu consumul a doua-trei cani pe zi, se recomanda si la tratarea de gastrite hiperacide, ulcer gastric, hepatite, hepatite cronice evolutive, colite cronice, colecistite. Infuzie de ceai de sunatoare impotriva gastritei:
Se prepara din 1-2 linguri de planta uscata, maruntita, la o cana (200 ml) cu apa clocotita. Infuzie cu ceai de sunatoare impotriva problemelor dentare:
Se face o infuzie din doua linguri de sunatoare uscata si maruntita la o cana de apa clocotita. Infuzie impotriva ranilor si nevralgiilor:
Se face o infuzie din 30 grame sunatoare la un litru de apa clocotita.

Precauţii!

Se recomandă ca persoanele cu ten deschis să evite expunerea la soare sau alte surse de radiaţii ultraviolete în timpul tratamentului cu sunătoare, deoarece poate cauza fotosensibilitate. De asemenea, trebuie evitate băuturile alcoolice. Nu luaţi ceai de sunatoare împreună cu: tirozina, narcotice, amfetamine sau antiinflamatoare nesteroidiene, loperamida, digoxina, contraceptive orale, medicamente pentru astm sau medicamente antihipertensive. Tratamentul cu sunătoare nu trebuie să fie luat în paralel cu medicamentele antidepresive. Este interzisă folosirea sa în timpul sarcinii şi alăptării.